Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

" Nicolae Testemiţanu"

Examinarea pacienților.
indicații către construcții
protetice minim-invazive.

Realizat de Mînăscurtă Romina, gr.S1708

Coordonator :Oineagră Vasile
 Scopul examenului clinic și paraclinic al
pacientului
• Stabilirea Diagnosticului - are loc în baza examenului clinic și
examenului paraclinic;
• Stabilirea corectă a Diagnozei -va duce la eficacitatea planului
de tratament și respectiv însănătoșirea pacientului;
 Etapele examenului clinic:
• Examenul subiectiv;
1)Acuzele pacientului (motivația)
2)Istoria actualei maladii
3)Istoria vieții
• Examenul obicetiv:
1) Examenul exobucal
2) Examenul endobucal
 Datele personale:
• Nume,prenume
• Sex
• Varsta – ne dă posibilitatea să creăm impresia corectă despre dinamica maladiei,
alegerea metodei de tratament, pronostic
• Domiciuliu
• Profesia – apreciem unele corelații dintre maladie și condițiile de muncă,pozitia in
timpul muncii, unele obiceiuri nocive.
*aceste date sunt înregistrate în fișa de observație a pacientului
 1.Acuzele pacientului (motivația):
In aces caz, pacientul poate acuza:
• Durere – intensitatea ei depinde de profunzimea LOC și de gradul de pierdere a
subtantei dentare
• Tulburari fizionomice – apar in urma pierderilor de subtanta dentara dura a coroanelor
dentare din zona frantala(in caz de care, abraziune, trauma) și in caz de abateri de la
structura, culoare, formă.
• Tulburari de masticatei – in caz de leziuni a dintilor frontali care indeplinesc functia de
incizie a alimentelor, dar si a celor laterali, micsorandu-se astfel eficacitatea zdrobirii
si tritutarii alimentelor
• Tulburari de fonatie – afectiuneaa dintilor frontali impiedica articularea fonetica si
pronntarea corecta a cuvintelor
 2.Istoria actualei maladii (anamneza):

Are ca scop de a studia evolutia maladiei si eficienta tratamentului, daca a

avut loc. Se adreseaza urmatoarele intreabari catre pacient:
• Cand a inceput boala?
• Care sunt cauzele?
• Cum a inceput si cum a decurs?
• Daca a avut pana acum vre-un tratament, ce anume si care a fost eficienta
lui?
 3.Istoria vieții
• Locul nasterii si de trai,deoarece pacientul poate să se afle intr-o zonă cu patologie
• Conditiile de viata si alimentare( rationala sau abuziva, tipul masticatiei rapid, lent sau mediu,
unilaterala sau bilaterala)
• Maladii generale de care a a suferit/suferă – alergii la alimente/preparate, boli infectioase,
endocrine, metabolice, neurologice, CV, a TGI.
• Maladii stomatologice – stomatite, leziuni parodontale
• Obiceiuri vicioase – consum de alcool, tutun, sugerea policelui, de a tine intre dinti diferite
obiecte
• Conditii de munca – pozitia corpului, incordare psihica...
 EXAMENUL OBIECTIV 
Examenul obiectiv cuprinde examenul exobucal ,endobucal și
complementar(paraclinic):

• Examenul exobucal se execută prin : inspecție vizuală

inspecție palpativă
• Examenul endobucal se execută prin : inspecție
percuție
sondare
Se realizează cu ajutorul: oglinzii stomatologie
pensei dentare
sondei dentare
 Aprecierea orientării liniilor orizonatale (interpupilară,
intercomisurală)

• Linia interpupilara uneste pupilele cand pacientul priveste drept inainte

• In norma, restul liniilor trebuie sa fie paralele cu aceasta linie
interpupilara, in special cea intercomisurala(uneste punctele Cheilon care
se afla la cele doua comisuri labiale) care oglindeste sanatatea sistemului
stomatognat
• De asemnenea, linia intercomisurala imparte etajul inferior al fetei in doua
compartimente, cu o proportie de 2:1
A = plan bisprancenos
B = plan interpupilar
C = plan zigomatic
D = plan subnazal
E = plan intercomisural
F = plan submentonier
Linia mediană a feței și raportul acesteea cu
linia interincisivă superioară și inferioară
• Linia mediana a fetei este linia care uneste cea mai proeminenta parte a
fruntii – glabella cu mentonul și trece prin filtrum(mijlocul arcului lui
Cupidon)
• Linia interincisivă superioara este linia formată la contactul dintre cei doi
incisivi centrali superiori, iar cea interincisiva inferioara - la contactul dintre
cei doi invisivi centrali inferiori.
• Ideal linia interincisivă trebuie să fie perpendiculară pe planul incizal și să
coincidă cu linia mediană a feţei.
 Etajele feței:
• Etajul superior – de la linia cresterii parului pana la marginile orbitare superioare
• Etajul mijlociu – de la merginile orbitare superioare pana la nivelul marginilor inferioare a
aripilor nazale
• Etajul inferior – de la nivelul marginilor inferioare a aripilor nazale pana la marginea
inferioara a mandibulei

Înălţimea etajului inferior, fiind menţinută de prezenţa dinţilor, nu este constantă şi în caz de
leziuni la nivelul arcadelor dentare, proporţiile treimii inferioare a feţei în corelaţie cu etajul
mijlociu,care este constant, se micşorează.
 Caracteristica profilului pacientului
• Inspecţia de profil urmăreşte următoarele elemente:
Profilul facial (în funcţie de planurile Simon, Dreyfus, Frankfurt) poate fi
concav, drept, convex;
• Dupa o alta clasificare,profilul poate fi prognat/ortognat/retrognat.
Cimpul de profil facial este
situat intre planurile Simon
si Dreyfuss,planuri
verticale,perpendiculare pe
planul
Frankfurt(Suborbitale-
Porion).
Unghiul nazo-labial - normal 90°, poate fi modificat în funcţie de poziţia
sau absenţa dinţilor superiori (proalveolodonţii, edentaţii etc.);
• postura buzelor (în funcţie de tangenta gurii): protruziv, retruziv
• treapta labială (normal, buza superioară acoperă sau depăşeşte uşor
conturul buzei inferioare) poate fi modificată în sensul accentuării
(anomalii dento-maxilare: proalveolodonţii, retrognaţii sau edentaţii) sau
în sensul inversării (edentaţii frontale, prognaţii, ocluzii inverse frontale
etc.);
• şanţul labio-mentonier poate fi normal, şters sau accentuat în funcţie de
prezenţa sau absenţa dinţilor frontali;
• poziţia mentonului: normo-/ pro-/ retrogenie;
• unghiul goniac: 110-125° după 12 ani, 130-140° la vârstnici;
• ramul bazilar: aspect, orientare etc.
 Analiza zâmbetului si pozitia buzelor
• Gradul de expunere a marginii incizale superioare în repaus

• Nivelul vizibilitatii dintilor depinde de dimensiunea si pozitia dintilor,

conformatia arcadelor dentare si a proceselor alveolare,plenitudinea buzelor,
tonusul musculaturii faciale.
• La tineri, cand musculatura gurii este relaxata si gura intredeschisa, sunt vizibili
incisivii centrali in treimea lor incizala pe o lungime de 3.5 mm.Odata cu
cresterea varstei si scaderea tonusului muscular vizibilitatea dintilor scade.
 Poziția liniei zâmbetului

• Linia surâsului este primul pas în analiza expunerii dinţilor maxilari. Un

zâmbet plăcut poate fi definit drept acela care expune dinţii maxilari în
întregime împreună cu aproximativ 1mm din ţesutul gingival. O gingie
vizibilă pe o porţiune de 2-3 mm nu este considerată nepăcută, în timp ce
peste 3mm este considerată neatractivă denumită: “gummy smile”.

• Aceasta poate fi paralela cu linia interpupilara, ceea ce denota o simetrie; si

poate fi neparalela cu asimetrie faciala
• Linia surâsului JOASĂ – motilitatea buzei superioare nu expune mai mult
de 75% din dinţii anteriori;.
• Linia surâsului MEDIE – motilitatea buzei expune între 75-100% dinţii
anteriori precum şi papilele gingivale;
• Linia surâsului ÎNALTĂ – dinţii anteriori sunt vizualizaţi în totalitate
împreună cu o bandeletă gingivală de diferite dimensiuni.
 Coridorul bucal

• Coridorul bucal este reprezentat de spaţiul dintre feţele vestibulare ale

dinţilor maxilari şi comisura bucală în timpul surâsului. În cazul în care se
realizează o reabilitare protetică este necesar să se ţină cont de acest
spaţiu, în caz contrar aspectul va fi de “gură plină de dinţi”.
a) Arcade largi = expunere ampla a dintilor = coridor bucal ingust =
plenitudea zambetului mai mare
b) Arcade inguste = coridor bucal larg
Factorii care influenteaza coridorul bucal:

• Largimea surasului
• Forma arcadei maxilare
• Tonicitatea muschilor faciali si caracteristicile surasului
• Pozitia fetei vestibulare a premolarilor maxilari
• Proeminenta caninilor
• Discrepanța intre culoarea dintilor anteriori si cea a dintilor laterali
Dimensiunea coridorului bucal = diferenta dintre latimea arcadei si distanta
intercomisurala raportata la distanta intercomisurala

• Coridor bucal >28% - zambet foarte ingust

• Coridor bucal =22% - zambet ingust
• Coridor bucal =5% - zambet mediu
• Coridor bucal =10% - zambet larg
• Coridor bucal =2% - zambet foarte larg
 Lăţimea zâmbetului

• Acesta este distanţa intercomisurală;

• Index-ul surâsului propus de Ackerman și Ackerman: lăţimea zâmbetului raportată la

distanţa interlabială. Este utilizat în compararea diferitelor tipuri de zâmbete ale
pacienţilor, iar cu cât valoarea acestuia este mai mică, cu atât zâmbetul pare mai
tineresc.

• Latimea ideala a zambetului trebuie sa fie mai mare degat jumatate din latimea fetei.
Lăţimea zâmbetului sau numărul de dinţi vizibili în timpul surâsului:

• Vizibilitate medie – 6-8 dinţi (C - PM1)

• Vizibilitate mare – 10 dinţi (PM2)
• Vizibilitate totală – 12-14 dinţi (M1 – M2)
 Examenul intraoral:
• Examenul intraoral completează datele obţinute prin anamneză şi examenul facial.
Diagnosticul de probabilitate stabilit pe baza datelor anamnestice şi pe constatările
faciale poate să extindă centrul de greutate al consultaţiei intraorale pe : dinţi,
parodonţiu, ţesuturi moi, oasele maxilare, modificările funcţionale ale ocluziei,
anomaliile de poziţie ale dinţilor sau maxilarelor, etc.
• Examenul intraoral se realizează în aceleaşi condiţii ca şi cel extraoral, cu bolnavul
aşezat confortabil în fotoliul dentar în poziţie şezândă, sau cu fotoliul înclinat în
decubit dorsal, cu capul sprijinit şi orientat diferit în funcţie de zona examinată:
• Cu fotoliul ridicat şi capul în extensie pentru examinarea maxilarului superior,
vestibulului maxilar arcadei superioare, bolţii palatine
• Cu fotoliul mai coborât şi capul aşezat mai vertical, pentru examinarea vestibulului
inferior, arcadei dento-alveolare mandibulare, limbii, planşeului.
 Examenul intraoral:
Se face prin inspectie, palpare si percutie adeseori combinand metodele pentru a delimita si preciza anumite detalii.

• Inserția frenurilor
• Starea mucoasei cavității bucale
• Biotipul gingival
• Poziționarea zenitului dentar
• Forma arcadelor dentare
• Forma și angulația dinților
 Inserția frenurilor
• Frenurile reprezintă inserturi de origine musculară menite să realizeze conexiunea dintre anexele
cavităţii orale cu mucoasa gingivală.
• La realizarea protezelor mobilizabile un rol important îl au formaţiunile mobile de la nivelul
mucoasei, denumite şi plice alveobucale reprezentate de: frenul buzei superioare şi inferioare situate
pe linia mediană a feţei; frenul bucal (ligamentul gingivobucal) situat lateral de frenul buzelor în
dreptul premolarilor; plică pterigomandibulară situată în dreptul tuberozităţilor maxilare. Aceste
formaţiuni, fiind mobile, exclud fixarea marginilor protezelor pe ele
• Inspecția frenurilor – cu precizarea tipului de inserție (joasă, medie, înaltă) și a lățimii acestora
(subțire, mediu, gros)
• Cazuri ce necesită intervenție chirurgicală inainte de protezare:
• un fren gros cu inserție joasă
• un fren lingual scurt determină o poziție joasă a limbii care poate conduce la instalarea unei
prognatism mandibular (prin presiune excesivă la nivelul dinților inferiori) sau tulburări de vorbire
 Starea mucoasei cavității bucale
Din punctul de vedere al concepţiei proteticii dentare o importanţă deosebită are
starea mucoasei ce acoperă câmpul protetic şi îndeosebi mobilitatea, rezilienţa şi
grosimea ei — factori ce pot influenţa gradul de mobilitate a protezei în
interiorul cavităţii bucale.
Examenul mucoasei se realizează cu ajutorul oglinzii și pensei stomatologice.
Examenul mucoasei se face prin inspecție și palpare bimanuală, comparativă.
Inspecție- culoarea (roz-pală în normă- roșu aprins-inflamație. Nu uităm de
particularitățile de vârstă și vascularizație), prezența unor formațiuni patologice.
Palparea- poate fi instrumentală sau digitală - bimanuală, comparativă- se va
aprecia nu numai gradul de reziliență în diferite zone ci și gradul de sensibilitate.
 Clasificarea după Supple
Grosimea şi elasticitatea fibromucoasei câmpului protetic determină gradul său de
rezilienţă şi comportarea diversă faţă de sprijinul protezelor. Din aceste considerente
Supple clasifică fibromucoasa în patru clase:
Clasa I. Fibromucoasă sănătoasă cu grosime moderată, depresibilă, amortizează şocurile
care rezultă în timpul masticaţiei şi reduce tendinţele de deplasare a protezelor.
Clasa II. Fibromucoasă atrofiată, subţire, puţin elastică este inaptă să suporte presiuni care
influenţează nefavorabil asupra stării funcţionale a protezelor.
Clasa III. Fibromucoasă groasă, friabilă, cu un grad mare de comprimabilitate care va
favoriza deplasarea protezelor.
Clasa IV. Fibromucoasă hipertrofiată, mobilă. Din această clasă face parte şi fibromucoasa
flotantă, sau în creastă de cocoş, care trebuie îndepărtată pe cale chirurgicală, pentru a
putea asigura stabilitatea şi eficienţa protezelor.
 Biotipul gingival
Un alt aspect care trebuie remarcat și de care trebuie să se ţină seama îl constituie biotipul
gingival .
Biotipul gingival este descris ca fiind grosimea gingiei in regiunea facio-palatină, facio-
linguală. Biotip gingival subţire prezintă dificultăţi la protezare datorită atât sensibilităţii
sale, cât și transparenţei pe care o prezintă.
Ideal, conturul gingival dat de nivelul cervical al caninilor şi centralilor superiori, trebuie să
fie paralel atât cu muchia incizală cât şi cu curbura buzei inferioare.
• Conturul gingival se materializează prin linia gingivală estetică (gingival esthetic line)
care este tangent la coletul caninului şi al incisivului central.
 Poziționarea zenitului dentar
• este punctul cel mai înalt al marginii gingivale libere situat în axul lung al dintelui.
Cel mai înalt zenit gingival trebuie să fie poziţionat la nivelul caninului maxilar. La
incisivii laterali superiori și la incisivii mandibulari zenitul gingival coincide de
cele mai multe ori cu axul longitudinal al dinţilor.
• Respectarea proporţiei de aur la nivelul dinţilor se referă la respectarea raportului
de 1,68-1- 0,68 între lăţimea incisivului central, lăţimea incisivului lateral şi
jumătatea mezială a caninului.
• Zenitul gingival al incisivului central trebuie să fie la acelaşi nivel cu zenitul
caninului şi cu 0,5 mm mai apical faţă de zenitul incisivului lateral.
 Forma arcadelor dentare
• Diferitele forme şi contururi dentare sunt corelate invariabil cu sexul, vârsta,
integritatea dintelui şi personalitatea pacientului.

Formele de bază sunt reprezentate de :

• Dinţi ovoidali
• Dinţi triunghiulari
• Dinţi dreptunghiulari sau pătraţi
 Forma și angulația dinților
Din punct de vedere al conturului variabilitatea este foarte mare depinzând de aceeaşi
factori:
• Dinţii persoanelor tinere au marginile tăioase, neuzate, ferme, cu ambrazuri adânci,
şi mult smalţ;
• Persoanele de sex feminin au ambrazurile mai rotunde şi mai adânci, iar cele de sex
masculin au ambrazurile mai scurte şi mai înguste.
• Vârful caninului este mai ascuţit la bărbaţi decât la femei.
• Raporturile dinte dimensiunile şi forma feţei sunt importante: persoanele mai scunde
şi mai ponderale au dinţii mai scurţi şi de formă pătrată sau triunghiulară, în timp ce
persoanele înalte şi normoponderale au dinţii mai lungi şi mai înguşti formele
predominante sunt de dreptunghi sau cele oval.