Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr.T.

Popa”, Iași
Facultatea de Medicină Dentară
PARODONTOLOGIE I

LP IV

Iași 2014
METODE ȘI TEHNICI INSTRUMENTALE
PRINCIPIILE GENERALE DE INSTRUMENTARE
 Accesibilitatea

Poziția pacientului și a operatorului

Poziția pacientului nu este adaptată la poziția Această poziție a pacientului este favorabilă, fie
medicului, orientarea cavității orale a cu vedere directă sau indirectă
pacientului este în sus și în față, ceea ce
determină o flexie excesivă
Accesul – poziția medicului și a pacientului

Zona de tratament Medic Pacient – cap

Mandibulă – suprafețe anterioare înspre 8-9:00 Ușor în față, cu mentonul în jos
mâna non-dominantă
Maxilar - suprafețe anterioare înspre 8-9:00 Ușor în față, cu mentonul în sus
mâna non-dominantă
Mandibulă – suprafețe anterioare în 12:00 Ușor în față, cu mentonul în jos
depărtare de mâna non-dominantă
Maxilar - suprafețe anterioare în 12:00 Ușor în față, cu mentonul în sus
depărtare de mâna non-dominantă
Mandibulă – suprafețe posterioare înspre 9:00 Ușor în depărtare, cu mentonul în jos
operator (vestibulare drepte și orale
stângi)
Maxilar - suprafețe posterioare înspre 9:00 Ușor în depărtare, cu mentonul în
operator (vestibulare drepte și orale sus
stângi)
Mandibulă – suprafețe posterioare în 10-11:00 În față, cu mentonul în jos
depărtare de operator (vestibulare
drepte și orale stângi)
Maxilar - suprafețe posterioare în 10-11:00 În față, cu mentonul în sus
depărtare de operator (vestibulare
drepte și orale stângi)
 Accesul

Vizibilitatea
Poate fi directă sau indirectă (cu ajutorul oglinzii dentare)

Îndepărtarea țesuturilor moi

Este necesară pentru un acces bun și o bună vizibilitate. Se pot utiliza
oglinda dentară, depărtătoarele sau degetele.

Câmpul operator
Trebuie să fie menținut curat, cu un bun acces. Saliva și sângele trebuie
controlate prin aspirație, utilizarea de comprese și/sau rulouri și a sprayului
de aer-apă
 Controlul instrumentului

Priza instrumentului

Priza tip creion

Priza tip creion

modificată
 Sprijinul

Sprijinul intraoral (cu degetele) – utilizat pentru stabilizarea mâinii și a

instrumentului
Pentru a obține un punct de sprijin stabil, inelarul formează cu mediusul o
”unitate de lucru” care permite un control maxim al stabilității și sprijinului.

Punctul de sprijin este pe dinte, cu diferite situații:

- Sprijin convențional – pe dinții vecini
- Sprijin pe arcada opusă a aceluiași maxilar
- Sprijin pe arcada antagonistă
 Sprijinul

Sprijinul extraoral poate fi esențial pentru instrumentarea dinților

posteriori maxilari
Tipurile de sprijin cele mai utilizate sunt:
 Cu palma orientată în sus – pentru instrumentarea arcadei maxilare
drepte; mediusul și inelarul fac sprijinul cu fața dorsală pe tegumentul
zonei laterale mandibulare de aceeași parte
 Cu palma orientată în jos – pentru instrumentarea arcadei maxilare
stângi; fața frontală a mediusului și inelarului se așează pe tegumentele din
zona laterală mandibulară de aceeași parte
Tehnici de sprijin
Intraoral modificat: sprijin intraoral
cu un punct de contact modificat
între arătător și medius

Contra hemiarcadei opuse în

diagonală:
Spriin intraoral – degetul este
plasat pe arcada opusă în
diagonală

Pe arcada opusă: sprijin intraoral

– degetul stă pe arcada opusă
Tehnici de sprijin
Deget pe deget: sprijin intraoral –
degetul mâinii non-dominante
reprezintă un punct de sprijin pentru
mâna dominantă

Extraoral clasic: sprjin extraoral –

mâna dominantă stă pe menton sau
pe obrazul pacientului

Deget de asistență: un deget al mâinii

non-dominante este utilizat pentru a
concentra presiunea lateral față de o
suprafață a dintelui și pentru a
controla mai bine mișcările
instrumentului
Activarea instrumentului

 Adaptarea instrumentului = metoda prin care partea activă a

instrumentului parodontal este plasată pe suprafața dintelui

 Angularea instrumentului este

necesară pentru eficiență; este vorba
de unghiul dintre lama activă și
suprafața dintelui
 Pentru inserția subgingivală
unghiul este de 00
 În timpul detartrajului și
surfasajului unghiul poate varia 450-
900.
 Unghiul depinde de natura,
poziția și cantitatea de tartru, de
procedură și status tisular
• Mișcările de bază cu instrumentul parodontal: mișcări exploratorii,
de detartraj și surfasaj
• Rezultă dintr-o asociere de deplasări în sens vertical, orizontal și oblic cu mișcările
de împingere-tragere
• Mișcările exploratorii sunt lejere, ușoare – utilizate pentru sondaj și evaluare
subgingivală
• Mișcările de detartraj sunt scurte, ferme, de tracțiune pentru eliminarea tartrului
• Mișcările de surfasaj sunt mai lejere decât cele de detartraj, de tracțiune pentru
netezirea suprafeței radiculare

Mișcări verticale, orizontale și oblice

DETARTRAJUL
DETARTRAJUL

Detartrajul= actul de eliminare a depozitelor de placă, tartru și

colorații de la nivelul suprafețelor dentare

În funcție de localizarea depozitelor de tartru: detartraj

supra/subgingival

În practică, tehnicile manuale și ultrasonice sunt complementare

 Detartrajul manual

Activarea instrumentului

Se face prin:
-Tracțiune verticală – pentru dinții frontali și suprafețele aproximale
-Deplasare oblică – suprafețe aproximale, dinți laterali
-Deplasare orizontală – la nivelul JSC
 Detartrajul manual

Tehnica

-Priza instrumentului – creion modificată

-Realizarea sprijinului
-Adaptarea părții active a instrumentului
-Plasarea lamei active la baza depozitului de tartru, activare cu mișcări scurte,
puternice, înspre coronar
-Instrumentare până la obținerea unei suprafețe curate
-Verificarea calității instrumentării
Detartrajul ultrasonic

Tehnica
Poziția pacientului cât mai verticală, pentru a preveni excesul de lichid în faringe
Protecția pacientului și a operatorului
Aplicarea aspiratorului de salivă
Adaptarea insertului la piesa de mână și fixarea lui cu ajutorul cheii speciale
Adaptarea parametrilor de instrumentare (frecvență, flux de apă) astfel încât
intensitatea să fie eficientă și apa să formeze un nor fin de particule
Priza instrumentului – tip creion/creion modificată, cu un punct de sprijin
Partea activă se activează prin mișcări constante, cu extremitatea paralelă cu
suprafața dentară sau în unghi de maximum 150 pentru a nu leza suprafața
dentară
Se fac mișcări scurte, ușoare
Prin schimbarea inserturilor se poate trece spre un detartraj fin și ultra-fin
Activarea se face cu intermitență, pentru a permite aspirarea apei
Controlul fluidului
în timpul
detartrajului US
Avantajele și dezavantajele detartrajului mecanizat

AVANTAJE DEZAVANTAJE
Eficient pe fiecare suprafață Simț tactil redus
Efect de cavitație Eroziuni microscopice ale
Contact lejer suprafeței dentare
Nu necesită un sprijin ferm Necesită aspirație
Irigare a pungii parodontale Producerea de aerosoli
Vindecare mai rapidă
Nu necesită ascuțire a instrumentului
Timp redus
Mai puțin solicitant
 Eșecul detartrajului poate fi determinat de:

 Un acces dificil
 O adaptare incorectă a părții active pe dinte
 Orientare incorectă a unghiului instrumentului
 Poziție inadecvată a medicului/pacientului
 Nerespectarea indicațiilor fiecărui instrument
SURFASAJUL RADICULAR
SURFASAJUL RADICULAR

 Surfasajul radicular = manoperă care are ca scop obținerea unei suprafețe

radiculare netede, dure, fără toxine bacteriene
 Permite reparația prin formarea epiteliului de joncțiune
 Se face manual, sub anestezie locală, cu ajutorul chiuretelor
 Este complementar detartrajului

 Alegerea chiuretei se face în funcție de profunzimea leziunii, dimensiunea

accesului, arhitectură, poziție a dintelui pe arcadă și cantitate de eliminat
 Surfasajul se poate realiza cu și fără lamboul chirurgical
 Este dificil de instrumentat pungi parodontale profunde fără lambou
chirurgical
 SURFASAJUL RADICULAR

Surfasajul fără lambou chirurgical

 Este un procedeu non-chirurgical
 Obiectivul este de a obține suprafețe neinfectate pentru a permite refacea
epiteliului de atașament și închiderea pungilor parodontale
TEHNICA
- Alegerea instrumentului adecvat și identificarea părții active
- Priza tip creion modificată
- Poziționarea părții active în contact cu dintele, tija fiind paralelă cu suprafața
dentară
- Inserția extremității active subgingival în unghi de 00 (paralel cu axul lung al
dintelui), avansând spre baza pungii
- Aplicarea presiunii, cu un unghi de lucru variabil, între 450 și 900
- Mișcările sunt scurte, ferme, controlate, consecutive
- Se instrumentează dinte cu dinte
SURFASAJUL RADICULAR

Indicațiile chiuretelor Gracey

SURFASAJUL RADICULAR
Tehnici pe sextanți
Sextant I – suprafață vestibulară

Sextant III – suprafață palatinală

Sextant II – suprafață vestibulară

SURFASAJUL RADICULAR
Sextant IV

Sextant V – suprafață V (vedere directă) și L (vedere indirectă)

ASCUȚIREA INSTRUMENTELOR
ASCUȚIREA INSTRUMENTELOR

Scopul instrumentelor ascuțite nu e numai de a reduce oboseala în timpul

procedurilor dar și de a preveni leziunile tisulare

Ascuțirea lamelor tăietoare se face în așa fel încât design-ul inițial al acestora
să nu sufere modificări

Ascuțirea se poate face cu pietre de ascuțit sau cu instrumente mecanizate

 ASCUȚIREA INSTRUMENTELOR

Pietrele
Pietrele de ascuțit pot fi naturale (piatra
Arkansas) sau artificiale (ceramică, rubin
sintetic)
Suprafața pietrelor este formată din
cristale abrazive mai dure decât metalul
Pietrele pot avea diferite granulații:
-Granulație mare: pentru o ascuțire rapidă a
instrumentelor foarte uzate
-Granulație fină, pentru o ascuțire de finețe
ASCUȚIREA INSTRUMENTELOR

Verificarea ascuțirii
Verificarea vizuală: atunci când un instrument uzat este plasat în
lumină, suprafața tocită va reflecta lumina înspre operator
O lamă ascuțită nu are suprafață care să reflecte lumina
ASCUȚIREA INSTRUMENTELOR

Verificarea ascuțirii
Verificare tactilă: testul se face pe o baghetă de plastic, mișcând lama
activă a instrumentului. Un instrument tocit va aluneca ușor pe baghetă iar
un instrument ascuțit va forma fulgi de plastic