Preventie

CURS 1

HALITOZA
- halena fetida -

-este un SIMPTOM legat de starea de sanatate, locala sau generala a pacientului

-halitoza defineste mirosul neplacut perceput, de individ sau anturaj, odata cu eliminarea aerului expirat
-in mod normal respiratia orala a unei persoane sanatoase si cu tesuturi oare normale nu prezinta miros
sau prezinta un miros bland, dulceag
-de regula se poate constata un miros, mai special, la trezirea din somn
-mirosul cavitatii orale dimineata, se datoareaza unor cauze fiziologice precum:
->reducerea fluxului salivar de pe durata somnului
->reducerii cantitatii de oxigen
-care vor permite dezvoltarea microorganisemelor producatoare de VSCs
-mirosul e o problema cosmetica analoaga cu mirosului corpului
-pentru ai reduce intensitatea se recomanda ca seara, inainte de culcare, sa realizam igiena, incluziv a
fetei dorsale a limbii si sa utilizam o apa de gura antiseptica
-halitoza a fost un subiect neglijat mult timp, majoritatea specialistilor punand mirosurile neplacute pe
seama problemelor digestive
-in acest sens e de amintit ca primul simpozion pe tema halitozei a avut loc abia in 1991
-statisticile arata ca mai mult de 50% dintre indivizi sufera, la un moment dat, de miros neplacut al gurii
-The National Institute of Dental and Craniofacial Research raporteaza ca 25% dintre americani prezinta
halitoza cronica
-la subiectii sub 20 de ani prevalenta halitozei e sub 10% si creste odata cu inaintearea in varsta
-prezenta mirosului poate cauza handicap social pentru individul respectiv, cu repercursiuni asupra
relatiilor interpersonale
-studiile au stabilit ca:
- cca 90% dintre respiratiile rau-mirositoare au origine orala, din care aproape 50% sunt legate de
retentivitatiile limbii
-restul de 10% au cauze sistemice sau non-orale
-dpdv al frecventei pe sexe, se constata ca acestea sunt afectate in egala masura, insa femeile cer mai
frecvent ajutor in rezolvarea acestei probleme, comparativ cu barbatii
A. CAUZELE ORALE sau factorii favorizanti:
1.infectiile parodontale:
-ele pot genera mirosuri, ce provin de la nivelul P.D. subgingivale necuratate,
2.limba incarcata
-fata dorsala a limbii poate adaposti, in retentiile suprafetei, anumite microorganisme (este
o nisa pentru patogenii parodontali), care in circumstante speciale pot genera substante
rau mirositoare
-in acest context, chiar oameni cu o sanatate dento-parodontala exceptionala pot prezenta
malodor datorita faptului ca partea posterioara a limbii, retentiva, poate fi sursa principala a
mirosurilor neplacute
3.xerostomia
4.restaurarile dentare deterioarate, incorect finisate sau supraextinse, care pot acumula resturi

alimentare fermentabile si bacterii

5.proteze dentare mobile incorect igienizate sau cele purtate permanent
6.leziunile orale patologice (ex: cancerele orale, carcinoamele sau mucozita indusa prin expunere
la radio- si chimioterapie)
7.infectiile faringo-amigdaliene
8.despicaturile de palat
B. CAUZELE SISTEMICE sau non-orale:
1.afectiuni ale tractului respirator:
-in principal, infectiile pasajului nazal, dar si sinusite, amigdalite, faringite, penumoni,
tuberculoza, emfizem pulmonar, tumori (carcinomul laringelui), corpi straini
-scorul organoleptic pentru aerul expirat pe nas e mai mare ca cel al respiratiei orale
-cand halitoza extraorala e de cauza pulmonara inregistrarile nazale si orale sunt identice
2.afectiuni ale tractului digestiv:
-reflux esofagian
-hernie hiatala
-cancer gastric
-sindrom de malabsorbtie
3.ciroza hepatica
-miros dulce acrisor
-dimetil sulfat
4.insuficientele hepatice si renale
5.cetoza sau acidoza diabetica
-miros de acetona
6.cancerele (carcinoamele) din zona fata-nas sau altfel de cancere precum leucemia
7.administrarea anumitor medicamente:
-anti-hipertensive
-anti-depresivele triciclice
-anti-histaminicele
-diureticele (ex:clorotiazida, furosemidul)
-analgezicele (ex:codeina, meperidina)
-a acelora recomandate la tratarea virozelor respiratorii, simpatoliticele alfa si beta
blocantele
8.fumatul
-cand halena fetida se percepe pe durata respiratiei, pacientul expirand cu gura deschida, cauza e orala
-cand se respira cu gura inchisa si percepem miros neplacut, cauza poate sa fie nazala
-la copilul mic:
-halitoza e cauzata cel mai frecvent de:
-infectii faringo-amigdaliene
-vegetatii adenoidiene
-prezenta corpilor straini in fosele nazale
-la pacientul in varsta:
-cauza cea mai frecventa e o proteza mobila incorect igienizata

Clasificarea halitoazelor:
-dupa Miyazaki si colaboratorii (1999), halitozele pot fi:
I. ADEVARATE (genuina)
-un an mai tarziu halitoza genuina a fost subclasificata in:
1.halitoza FIZIOLOGICA: cand aparent nu constatam boli sau stari patologice
2.halitoza PATOLOGICA : consecinta a unor infectii a tesuturilor orale
II. PSEUDOHALITOZE:
-halena NU e perceputa de persoanele din jur, dar pacinetii se plang de existenta ei
-se obtin rezultate pozitive dupa explicarea concluziilor si se fac recomandari simple, precum perierea
limbii
III. HALITOFOBIE:
-pacientul continua sa creada ca sufera de halitoza si dupa ce tratamentul instituit a dat rezultate
-apare la pacientii cu modificari psiho-somatice
->HALENA PSIHOGENA:
-poate surveni ca un simptom in cadrul diverselor tulburari psihice
-poate fi adesea asociata cu anxietatea
-poate fi reclamata de un pacient ipohondru care exagereaza frecvent senzatiile normale
-uneori aceste acuze pot reflecta o tulburare psihica severa (ex: halucinatii somatice)
-pacientul obsesiv poate avea o senzatie obsesiva de nespalare
-o persoana paranoida poate avea convingerea ca organele sale sunt putrezite
-in caz de pseudohalitoza si de halitofobie recomandarea e sa nu indicam pacientului anumite produce
impotriva halitozei, deoarece pacientul ca fi convins ca el are o problema obiectiva
-in aceiasi masura, pacientul cu pseudohalitoza sau cu halitofobie, poate sa fie indrumat spre psiholog
pentru rezolvarea problemei; un asemenea pacient rar va urma un asemenea sfat
->HALITOZA TEMPORARA sau tranzitorie:
-apare in situatii temporare cum ar fi :
-gura uscata
-foame (ketoza)
-stres
-consumul anumitor alimente precum ceapa sau usturoi (hidrogen sulfurat si metil mercaptan)
-fumatul
-o igiena precara
-legat de astfel de cauze, halitoza mai poate fi numita:
-respiratia flamandului
-respiratia menstruala
-respiratia tabacica
-respiratie de usturoi
-studiile demonstreaza ca halitoza orala se datoreaza, in principal:
1.formei retentive a dorsumului limbii
2.numarului, adancimii si tendintei la sangerare a pungilor parodontale
-mirosurile neplacute ale gurii apar ca urmare a producerii, prin metabolism microbian proteolitic
(microorganisme gram-negative care actioneaza la pH-uri alcaline), care produc in principal compusii
sulfurici volatili VSCs

-normal, in special, in cazul afectarilor parodontale, se produce: -hidrogen sulfurat

-metil mercaptan (se gaseste in usturoi
si in ceapa - mirosul se mentine cca 2 zile)
-dimetil sulfat (cantitate mica)
-dimetil disulfat
-la producerea mirosurilor orale mai contribuie si prezenta altor substante, precum:
-compusii aromatici volatili (indol, scatol)
-acizii organici (acid acetic, acid propionic)
-aminele organice (cadaverina, putresceina)
-studiile arata ca la pacientul parodontopat, emisia de VSC e de 8 ori mai mare comparativ cu ceilalti
pacienti, insa productia majora provine de pe suprafata dorsala a limbii
-dintre bacteriile anaerobe gram-negative rezidente pe suprafata dintiilor, a limbii su in pungiile
parodontale, nominalizate pentru producerea compusilor rau mirositori sunt:
- Porphyromonas gingivalis
- Prevotella intermedia
- Actinobacillus actinomycetemcomitans
- Campylobacter rectus
- Fusobacterium nucleatum
- Peptostreptococcus micros
- Tannerella forsythensis
- speciile Eubasterium
- ?????

METODE DE EVIDENTIERE A HALITOZEI:

I. metoda organoleptica:
-un test subiectiv care se bazeaza pe perceptia examinatorului
II. gaz-cromatografia (GC)
III. monotorizarea sulfatilor: halimetre sau sulfometrul portabil
Indicatiile date pacientului:
-sa nu consume alimente dure cu cel putin 48 de ore inainte de examinare
-sa nu foloseasca produse cosmetice parfumate, cu 24 de ore inainte de examinare
-sa nu manance, sa nu bea, sa nu fumeze sau sa clateasca gura cu ape de gura, cu cel putin 12 ore
inainte de examinare
Indicatiile date examinatorului:
-sa nu fumeze, sa nu bea cafea, ceai sau sucuri inainte de examinare
-sa nu foloseasca produse cosmetice parfumate, inaintea examinarii
I. Metoda organoleptica:
-e un test subiectiv care se bazeaza pe perceptia examinatorului referitoare la mirosul degajat de
cavitatea orala a subiectului
-pentru cuantificare, pacientului i se cere sa stea cu gura inchisa cca 1 min dupa care va expira usor aerul
spre nasul examinatorului, care e pozitionat la cca 10 cm de gura pacientului
-i se cere pacientului sa expire apoi pe nas, examinatorul stand tot la cca 10 cm de fata pacientului,
-urmeaza sa cuantificam mirosul dupa o scara de la 0 la 5

-mirosul gurii variaza pe durata zilei si e modificat de masurile de igiena orala si de tipul lichidelor si a
alimentelor consumate
II. Gaz-cromatografia:
-cromatografia gazoasa e tehnica cea mai sigura, obiectiva, reproductibila, de detectare a halitozelor de
variate origini
-noile tehnologii portabile precum OralChromaTM masoara digital nivelul molecular a 3 VSCs majore:
-> hidrogen sulfurat
-> metil mercaptan
din aerul expirat
-> dimetil sulfurat
III. Monotorizarea sulfurilor - halimetrele- :
-analizeaza continutul total de:
- hidrogen sulfurat
-metil mercaptan (e mai putin sensibil pentru acesta)
care contribuie semnificativ la producerea halitozei
Pentru a descoperi cauzele orale ale halitozei e indicat sa efectuam:
1.examen intraoral atent, incepand cu suprafata dorsala a limbii
2.evidentierea retentiilor dentare
3.evidentierea afectiunilor parodontale
4.masurarea cantitatii de saliva secretata (depistarea xerostomiei)
TRATAMENTUL:
-inaintea primei sedinte de evaluare a pacientului care are ca principala solicitare halitoza, i se recomanda
sa completeze un formular
-> CHESTIONARUL presupune mai multe rubrici: -afectiuni medicale generale (ex: alergii, astm, rinite,
sinuzite)
-medicamente administrare
-in prima sedinta se discuta acuzele pacinetului, de multe ori pacientul leaga mirosul de gusturi anormale
(metalic, acru, etc)
-continuam cu examenul intraoral
-se examineaza intreaga mucoasa orala insistand pe examenul parodontal si a suprafetei dorsale a limbii
-pentru limba se poate realiza un indice de incarcare a limbii
-cand in urma examinarii constatam ca mirosul are cauze orale, incercam sa precizam afectiunea si sa
efectuam tratamentul indicat
-tratamentul halitozei orale isi propune obtinerea:
1.sanatatii orale optime, in principal, dar si dentare si parodontale
2.obligatoriu controlul corect si zilnic al P.D., in plus halitoza e un alt motiv pentru care e
obligatoriu controlul corect si zilnic al P.D., mai ales in cazul pacientilor cu protezari dentare
complexe, cu implanturi etc, in general cu retentii artificiale multiple
-in acest context si nu numai, perierea zilnica a fetei dorsale a limbii devine obligatorie
-pacinetii vor fi instruiti sa insiste, mai ales, in jumatatea posterioara a limbii si fara a folosi pastele de
dinti, care sunt iritante si pot declansa reflexul de voma
-cand se efectueaza perierea dintilor cu paste de dinti ele contin: -triclosan
-bicarbonat de sodiu
care reduc productia de VSC
-studii recente indica eficienta fluorurii de staniu din pastele de dinti, in combaterea halitozei

-se indica:
a.
b.gumele de mestecat care mascheaza halitoza, pe termen scurt, prin modificari de pH
c.se incearca stimularea secretiei salivare, prin miscari masticatorii ample si mestecarea de
vegetale fibroase
d.pacinetii sunt incurajati sa renunte la:
-fumat
-consum de alimente puternic aromate
-sa manance la intervale regulate de timp
-sunt studii care arata ca printr-un plan de tratament profesional de dezinfectie parodontala, incluzand aici
detartrajul si planarea radiculara, nivelul halitozei se reduce cu cca 90%, se reduce profunzimea pungilor
ca si severitatea inflamatiei gingivale
-in scopul obtinerii unei respiratii proaspete se pot indica si clatiri cu ape de gura (obisnuit), cu:
-clorhexidina 0,12%
-triclosan
-listerina
-cetilpiridnium
-peroxid de hidrogen
-se evita pe cat posibil apele de gura cu:
-alcool
-glicerina
-oxidanti puternici
datorita efectelor secundare prezentate, in principal acela de uscare a tegumentelor si mucoaselor
-cand cauzele sunt sistemice-psihogene, indrumam pacientul spre consult de specialitate, inclusiv la
psiholog, in caz de halitofobie, insa un asemenea pacient rar va urma un asemenea sfat

DECOLORARILE DENTARE

-oamenilor mai presus de mediocritate lise poate vorbi de lucruri inalte, oamenilor inferiori, nu (Confucius)
-modificarile de culoare observate la dintii natural integrii sau la cei cu reconstructii stomatologice, se
produc prin mai multe mecanisme:
1.aderarea colorantului direct pe suprafata dintelui
2.acumularea pe suprafetele coroanelor dentare de depozite dentare moi P.D. sau dure T.D.
-colorarea disparand odata cu indepartarea acestor depozite
3.colorantul este inglobat in: - structura dintelui
-materialul stomatologic restaurativ
-in scopul tratarii discoloratiilor se pot indica multiple proceduri:
-un simplu periaj manual sau profesional
-fatetari ceramice
-rezultatele favorabile se obtin atunci cand cauzele care stau la baza producerii lor sunt corect identificate
-atunci cand recomandam periajul profesional, retinem ca, trebuie sa folosim abrazivi blanzi, si pentru un
timp limitat, prin care evitam:
-pierderile inutile de substanta dura dentara
-supraincalzirea structurilor dento-pulpare
Clasificarea discolorariloe dentare:
I. dupa localizare:
A. extrinseci: -cand discolorarea apare pe suprafata dentara
-pot fi indepartate usor prin: -periere dentara, personala sau profesionala
-detartraje, urmate de finisarea si lustruirea respectivelor
suprafete
B. intrinseci: -cand colorantul se gaseste in structura dintelui, acesta aparand modificat de culoare
-nu se poate indeparta prin simplul periaj
II. dupa origine/ sursa discolorarii:
A. exogene: -cand colorarea e exterioara dintelui
-pot fi dupa profunzime:
1.extrinseci
2.intrinseci
B. endogene: -cand colorantul provine din interiorul dintelui
-sunt intotdeauna intrinseci, si in mod obisnuit, sunt modificari ale culorii dentinei care
transpare prin smaltul normal colorat

I.Discolorarile exogene extrinseci:

-au cauze variante
-produc nuante coloristice diverse
-se indeparteaza, in mod obisnuit, prin practicarea unei perieri dentare corecte
-aceste coloratii dispar, in cele mai multe situatii, odata cu indepartarea P.D
-in functie de nunante coloristica, intalnim mai multe tipuri de discolorari:
1.DEE galbena:
-P.D. se poate colora intr-o nuanta de galben intunecat
-se poate intalni la orice varsta
-cauze:-prezenta P.D. neindepartate de mult timp + prezenta, la nivelul florei microbiene, a
unui microorganism Penicillinium
-datorita impregnarii P.D mature cu pigmenti de origine alimentara

2.DEE portocalie si rosie:

-se intalneste rar, cea rosie chiar mai rar decat cea portocalie
-zona colorata se intalneste obisnuit, in cervicala a coroanelor
dentare, mai frecvent la nivelul frontalilor maxilari, atat pe fetele
vestibulare cat si pe cele orale
-cauze:-se produc datorita prezentei la nivelul florei microbiene a P.D. mature a unor
bacterii cromogene: Berratia marcescens si
Flavobacterium lutcescens
3.DEE verde: -se poate intalni in nuante variate, de la verde deschis la verde galbui, pana la
verde inchis
-o intalnim mai frecvent la frontalii maxilari, vestibular, in cervicala
-zona colorata in verde se observa ca o banda subecuatoriala, paralela cu festonul
gingival, mai intensa spre suprafetele aproximale, dar intalnim si cazuri, cand
intreaga suprafata vestibulara a dintilor capata o asemenea culoare, sau colorarea
este plasata la nivelul santurilor si a fosetelor coronare
-se poate intalni la orice varsta, chiar si la dentitia temporara, fiind favorizata de
neglijarea procedurilor de igiena orala
-cauze:-prezenta la nivelul P.D.mature a anumitor microorganisme, precum Aspergylius
sau a unor fungi
-prezenta produsilor de descompunere a hemoglobinei
-inhalarea industriala a prafului, ce contine particule de Cu
-prezenta masiva, in saliva respectiviilor pacienti, a unor elemente anorganice,
precum K, Ca, Na, Si, P, Mg
-utilizarea frecventa a produselor pe baza de clorofila
-fumatul de marijuana (culoare specifica verde-gri)
-in cazul colorarii verde inchis, observam ca impregneaza structurile dentare in profunzime,
discolorarea devenind intrinseca de origine exogena
-in aceasta situatie clinica, smaltul acoperit de o astfel de P.D este puternic demineralizat
(microretentivitatiile favorizeaza fixarea placii si colorarea ei), aspect ce faciliteaza
producerea cariilor
-in aceste cazuri detartrajul este contraindicat
-se recomanda numai indepartarea P.D. prin:-periaj personal
-periaj profesional, in mod exceptional
-suprafetele dentare demineralizate urmeaza sa fie supuse unui amplu program de
fluorizare topica, personala si profesionala, pana cand smaltul apare complet mineralizat
4.DEE neagra:-coloratie lineara neagra
-aspectul clinic e de: - linii fine, continuui sau intrerupte, late de cca 1mm
-benzi ce ocupa intreaga treime gingivala a coroanelor
dentare (rar)
-banda colorata in negru de despartita de festonul gingival, printr-o zona de smalt
normal colorata
-o intalnim mai frecvent pe suprafetele coronare orale si aproximale, mai ales la
nivelul dintilor maxilari laterali
-se intalneste la toate varstele, mai frecvent in copilarile si la femei, fiind o
caracteristica a gurilor curate, cu un indice de carie scazut
-caracteristici: -extrem de aderenta
-la palparea cu sonda, se parcepe sub forma unor mici ridicaturi
ferme
-reprezinta defapt, P.D. mineralizata, colorata in negru si e asemanatoare T.D.

-gingia din vecinatate e ferma, cu usoara sau, de regula, fara tendinta la sangerare
-cauze:-prezenta unor microorganisme prezente la nivelul P.D., precum Actynomicetes si
Bascteriodes melanogenicus, ele gasindu-se abundent in P.D a acestor indivizi
-apare ca o predispozitie naturala a individului in cauza
-se poate indeparta prin detartraj si periaj profesional, retinand ca ea se poate reface rapid
5.DEE bruna/ tabagica:
-majoritatea fumatorilor prezinta suprafete dentare colorate de la cafeniu deschis la
cafeniu inchis si chiar in negru
-clinic: -sub forma unor benzi inguste, paralele cu marginea gingivala, imediat
deasupra ei
-pot ocupa importante arii coronare, chiar pana la coronare
-colorantul din tutun se poate impregna si in T.D.
-utilizat prin mestecare, tutunul poate penetra smaltul dentar, generand colorarea
intrinseca de origine exogena
-se poate intalni pe orice suprafata dentara, inclusiv in santurile si fosetele dentare,
insa cel mai frecvent o intalnim la nivelul suprafetelor linguale a frontalilor
mandibulari
-s-a stabilit ca intre numarul tigarilor fumate si suprafetele dentare colorate nu
exista o legatura proportionala, exista o tendinta naturala, extinderea depinzand de:
-> tendintele individuale
-> corectitudinea cu care pacinetul isi efectueaza controlul P.D. sau, din
contra, neglijarea lui
-> viteza individuala de formare si extindere a P.D. si a T.D.
-asemenea nuante coloristice se pot datora si altor factori, precum:
a.fluorura de staniu din fluorizarile locale
-genereaza o nuanta de cafeniu deschis , uneori galbuie
-afecteaza in mod obisnuit suprafetele dentare demineralizate
b.ceaiul, cafeaua, soia si alti pigmenti alimentari
-genereaza o nuanta cafenie, in care controlul P.D. este deficitar
c.clorhexidina sau alexidina
-componente ale apelor de gura, pot genera o colorare cafenie:
->nivelul suprafetelor dentare, mai ales aproximal, sau a
acelora greu accesibile periajului dentar
->a obturatiilor nefinisate
->a suprafetelor radiculare expuse (foarte rapid comparativ
cu smaltul)
->a fetei dorsale a limbii etc.
e.obisnuinta din unele tari E-asiatice de a mesteca frunze de betel
-utilizate pentru efectul lor anticarie, genereaza clinic o colorare a
coroanelor dentare, in cafeniu inchis spre negru
-aspectul colorarii e de depozit dur, gros, partial neted, partial rugos,
indepartarea lui fiind posibila doar prin detartraj
6.variate discolorari extrinseci datorate unor metale sau sarurilor metalelor continute in praful
industrial
a.inhalarea de particule metalice sau a sarurilor metalelor prelucrate industrial
->verde sau verde-albastru: in cazul cuprului sau bronzului
->cafeniu sau cafeniu-verzui: in cazul fierului
->verde: in cazul cuprului si nichelului

->galben sau auriu-cafeniu: in cazul cadmiului

-colorarea respectiva se intalneste, mai ales, la nivelul frontalilor si de regula vestibulo-cervical
-colorantul este prezent initial la nivelul P.D., insa, prin contactul prelungit cu suprafetele coronare,
acestea pot provoca discolorari intrinseci de origine exogena
b.administrarea de medicamente, care prin compusii metalici continuti provoaca
colorarea P.D sau/si a T.D.
-cele cu fier vor colora dintii in negru (sulfura de fier) sau cafeniu
-magneziul din permanganatul de potasiu va colora dintele in negru
-asemenea coloratii pot afecta intreaga coroana dentara a tuturor dintilor prezenti
-colorarea poate afecta placa dentara, tartrul sau pot afecta structura dentara
-pentru a evita colorarea, respectivele medicamente vor fi administrare prin intermediul paiului
sau al tabletelor/capsulelor care se inghit, reducand astfel timpul de contact

II.Discolorarile endogene intrinseci

-reprezinta o colorare dentara anormala, produsa:
1.primar, prin modificari structurale aparute in perioadele de formare si mineralizare a dintilor
2.dobandite posteruptiv
a.depulparea dentara:
-dintele fara nerv isi modifica, in mod natural aspectul, el devenind, de obicei mat si usor galbui
-clinic, dintii pot aparea colorati in nunate variante: -usor galbui-cafeniu
-gri
-rosu-cafeniu
-cafeniu inchis
-negru albastrui sau negru
-altii pot aparea portocaliu sau verzui
-in anumite circumstante, insa, asemenea dinti pot prezenta discolorari evidente, care, localizate
la nivelul incisivilor, in special al centralilor maxilari, pun probleme de fizionomie
-discolorarile se datoreaza:
->materialului de obturatie endodontica
->hemoragiilor prost gestionate si aparute pe durata extirparilor
->necrozelor pulpare si descompunerii tesutului pulpar
->traumatismelor

b.colorarile tetraciclinice:
-antibioticele din familia tetraciclinelor, prezinta afinitare speciala pentru structurile mineralizate,
ele fiind absorbite la nivelul oaselor si dintilor
-in mod normal, tetraciclinele pot traversa si placenta in ultimele 3 luni de sarcina, trec in circulatia
fetala si afecteaza culoarea dentitiei termporare sau permanente formate
-dintii pot fi afectati si in cazul in care tetraciclinele sunt administrate copilului mic, sau in prima
copilarie, pana in jurul varstei de 6 ani
-s-a stabilit ca sunt suficiente 4-5 zile de administrare, pentru a se influenta estetica dintilor in
formare
-pot interesa: -intreaga dantura

-numai anumiti dinti

-ori chiar anumite zone coronare aflate in formare la un moment dat
-clinic, descoperim aspecte variate, la acestea contribuind:
-tipul tetraciclinei
-doza
-perioada administrarii
-momentul de formare sau de mineralizare a dintiilor, cand substanta in cauza e
administrata
-in urma administrarii tetraciclinelor, dintii afectati se coloreaza variat, de la verde deschis la
galben inchis sau chiar gri cafeniu, aspecte care depind de cantitatea si perioada administrarii
-in plus, dintii respectivi, in fazele initiale, un grad de fluorescenta la iluminarea ultravioleta, care se
pierde in timp
-prin administrarea tetraciclinei, la nivelul structurilor dentare se formeaza initial complexul
calciu-tetraciclina-ortofosfat, care dupa eruptia dintelui oxideaza
-prin expunerea acestuia la lumina, fluorescenta se pierde in timp prin pierderea fosfatului, iar
culoarea dintelui se modifica spre galben, brun si chiar negru
c.dezvoltari imperfecte ale dintilor:
-sunt consecinta actiunii factorilor: -genetici anormali
-de mediu
care influenteaza dezvoltarea dintilor oe durata formarii lor
-in aceasta grupa includem mai multe tipuri de discoloratii, precum:
1.discoloratii dentare prin transmitere genetica
-variatele modificari produse pot fi observate in afectiuni precum:-Amelogeneza imperfecta
-Dentinogeneza imperfecta
->Amelogeneza imperfecta:
-cunoscuta sub numele de @coloratie cafenie a smaltului)
-boala este rara
-poate afecta ambele dentitii si se diferentiaza cateva forme clinice
-e o afectiune in care defectul structural e localizat la nivelul smaltului (tulburarea
fiind la nivelul AMELOBLASTULUI), ce apare modificat de culoare si aspect, dar la
care dentina si cementul sunt normal formate
-dintii rezultati au culoare galben-cafenie sau gri-cafeniu
->Dentinogeneza imperfecta (opalescent dentin):
-intereseaza ambele dentitii
-este consecinta alterarilor survenite in functionarea ODONTOBLASTULUI, care
determina modificari structurale la nivelul dentinei
-dintii apar translucizi sau opalescenti si sunt colorati variat de la gri la albastruibrun
-frecventa acestei afectiuni e mai crescuta, comparativ cu cea a amelogenezi
imperfecte
-de regula, dintii cu dentinogeneza imperfecta, atunci cand erup in cavitatea bucala,
au aspect normal
-curand dupa eruptie, smaltul lor incepe sa se fisureze si sa se desprinda si in final
dintii ajung sub forma de resturi radiculare de culoare brun-negru, rezistente la
carie, cu canalele radiculare obstruate, prin producere anormala de dentina
-constatam, de asemenea, mai multe forme clinice, dintre care cea mai
reprezentativa e displazia Capdepont sau dentina ereditara opalescenta

-aceasta se caracterizeaza prin prezenta unor dinti mici, de culoare galbena, cu

radacini scurte si subtiri
2.hipoplaziile smaltului:
-hipoplazia sistemica (cromogenetic hipoplazia rezulta din tulburarea functionarii
AMELOBLASTULUI pentru o scurta perioada de timp)
-dintii erupti prezinta pete albe sau depresiuni punctiforme
-reprezinta modificarile de structura care se pot produce la nivelul:
->tuturor dintiilor - hipoplazia generalizata
->unui singur dinte - hipoplazia locala (dintii prezinta pete albe ce se pot colora in
timp)
-caracteristici generale:
-intereseaza, in principal, dentitia permanenta si, rar, pe cea temporara
-modificarea de structura e identica pe dintii simetrici si omologi
-leziunea e prezenta in momentul eruptiei dintelui
-defectele sunt sub forma de: -depresiuni
-pete albe
-la nivelul depresiunilor, smaltul isi modifica culoarea spre galben-brun si chiar
negru
-dupa anumite perioade, petele albe se pot colora variat, in functie de:
->pigmentii alimentari
->pigmentii altor substante prezente, cu care dintii pot veni in contact
3.fluoroza dentara (smaltul patat):
-se datoreaza aportului de fluor in exces, peste 2mg F/zi, ce are loc in perioada de formare
si mineralizare a dintilor
-F in exces pare a avea un efect toxic la nivelul ameloblastului, rezultatul fiind producerea
unui smalt hipomineralizat
-dintele poate prezenta de la eruptie, de la :
->pete albe cretoase, discrete, de regula in zona incizala si in varful cuspizilor (dinti
in capete ninse)
->pana la modificari severe de culoare (dinti colorati brun-negru)
->si chiar pana la modificari de morfologie, in cazul aportului cronic de F de peste
8 mg/zi
4.alte cauze sistemice:
a.icterele prelungite:
-intalnite in primele luni dupa nastere pot genera discolorari, dintii aparand colorati
in galben sau verzui
-cauza: pigmentii sanguini care patrund in dentina dinspre capilarele pulpare
b.incompatibilitatea de Rh (eritroblastoza fetalis) :
-poate genera discolorari
-dintii aparand colorati in nuante de verde, cafeniu sau albastru

III. Discolorarile exogene intrinseci

-coloratii extrinseci precum:
1.tutunul, Cu ori coloratia verde etc, pot determina discolorari intrinseci
2.materialele stomatologice de restaurare pot produce discolorari intrinseci, precum:

a.obturatia cu amalgam de argint:

-pot modifica culoarea structurilor dentare din vecinatate spre gri-negru
-cauza impregnarii structurilor dentare o reprezinta produsele de coroziune aparute de la
nivelul contactului cu obturatia, de regula, sulfuri ale ionilor de argint, staniu sau mercur,
care migreaza in smaltul si dentina din vecinatate, colorandu-le
b.obturatiile cu amalgam de cupru:
-genereaza colorarea masiva a structurilor dentare inconjuratoare, intr-o tenta verdealbstruie
-aspect datorat cuprului eliminat din materialul de obturatie
-e motivul pentru care se foloseste rar si doar la obturarea dintilor temporari
c.variatele paste folosite la obturarea canalelor radiculare:
-materialele utilizate la fabricarea pastelor de canal, pot genera discoloratii, nuantele
coloristice variind de la:
-galben-cafeniu in cazul eugenolului (uleiuri volatile)
-cafeniu in cazul iodului
-galben in cazul pastelor cu aureomicina
-albastru-negru cand folosim nitratul de argint
-negru in cazul obturatiilor de canal cu conuri de argint
d.fluorura de staniu:
-in aplicatii locale, poate genera sulfura de staniu, care coloreaza coroanele dentare in
cafeniu deschis spre cafeniu inchis
-mai ales in cazul zonelor:
-demineralizate
-a structurilor dentare cariate
-al obturatiilor dentare nefinisate
-in santuri si fosete
-in cervicala a frontalilor
-colorarea se insoteste de stoparea evolutiei leziunilor carioase prezente
e.nitratul de argint amoniacal:
-utilizat pentru reducerea sensibilitatii zonelor coronare cu hipersensibilitate poate
determina discolorari de la cafeniu inchis spre negru
Indicatii de tratament:
-in functie de cauza discolorarilor dentare, pacientul trebuie:
-examinat clinic
-diagnosticat
-tratat
-se pot recomanda avand in vedere gravitatea discolorarilor, de la:
-periere dentara, personala si profesionala
-albirea dintilor
-restaurarea protetica a dintilor afectati
-in acest context, de cele mai multe ori, eficienta masurilor de albire e discutabila