Curs 4 Preventie

HALITOZA
-halitosis-
(oral malodor, fetor ex ore, bad breath, halena fetida)

Este un simptom legat de starea de sanatate, locala sau generala a pacientului. Halitoza defineste mirosul
neplacut perceput, de individ sau anturaj, odata cu eliminarea aerului expirat. In mod natural repiratia orala a
unei persoane sanatoase si cu tesuturi orale normale, nu prezinta miros sau prezista un miros bland dulceag. De
regula se poate constata un miros, mai special la trezirea din somn.
Mirosul cavitatii orale, dimineata se datoreaza unor cauze fizilogice precum:
 Reducerea fluxului salivar de pe durata somnului
 Reducerea cantitatii de oxigen, care vor permite dezvoltarea microorganismelor anaerobe producatoare de
VSCs
Mirosul este o problema cosmetica analoaga cu mirosul corpului. Pentru a reduce intensitatea se
recomanda ca seara, inainte de culcare, sa realizam igienizarea, inclusiv a fetei dorsale a limbii si sa utilizam o apa
de gura antiseptica.
Halitoza a fost un subiect neglijat mult timp, majoritatea specialistilor punand mirosurile neplacute pe
seama problemelor digestive. In acest sens este de amintit faptul ca, primul simpozion pe tema halitozei a avut
loc abia in 1991. Statisticile arata ca mai mult de 50% dintre indivizi sufera, la un moment dat, de miros neplacut
al gurii. The National of Dental and Craniofacial Research raporteaza ca 25% dintre americani prezinta halitoza
cronica. La subiectii sub 20 de ani prevalenta halitozei este sub 10% si creste odata cu inaintarea in varsta.
Prezenta mirosului poate cauza un handicap social pentru individul respectiv, cu repercursiuni asupra reatiilor
interpersonale.Studiile au stabilit ca cca 90% dintre respiratiile rau-mirositoare au origine orala, din care aproape
5-% sunt legate de retentivitatile limbii, in timp ce restul de 10% au cauze SISTEMICE sau non-orale.
Din punct de vedere al fecventei pe sexe, se constata ca aceastea sunt afectate in egala masura, insa,
femeile cer mult mai frecvent ajutor in rezolvarea acestei probleme, comparativ cu barbatii.

A. CAUZELE ORALE sau factorii favorizanti:

1. Infectiile parotontale – ele pot genera mirosuri, ce provin de la nivelul P.D. subgingivale
necuratate
2. Limba incarcata – fata dorsala a limbii poate adaposti, in retentiile suprafetei, anumite
microorganisme (este o nisa pentru patogenii parodontali), care in circumstante speciale pot
genera substante rau mirositoare. In acest context, chiar si oamenii cu o sanatate
dentoparodontala exceptionala pot prezenta malodor datorita faptului ca partea posterioara a
forsului limbii, retentiva, poate fi sursa principala a mirosurilor neplacute.
3. Xerostomia
4. Restaurarile dentare deterioate, incorect finisate sau supraextinse, care pot acumula resturi
alimentare fermentabile si bacterii
5. Protezele dentare mobile incorect igienizate, sau cele purtate permanent
6. Leziunile orale patologice – ex: cancerele oralem carcinoamele sau mucozita indusa prin
expunere la radio si chimioterapie
7. Infectiile faringo-amigdaliene
8. Despicaturile de palat

1
Curs 4 Preventie

B. CAUZE SISTEMICE sau non-orale:

1. Afectiuni ale tractului respirator – in principal, infectiile PASAJULUI NAZAL, dar si sinuzite, amigdalite,
faringitem pneumonii, tuberculoza, emfizem pulmonar, tumori (carcinomul laringelui), corpi straini.
Ex: scorul organoleptic pentru aerul expirat pe nas este mai mare ca cel al respiratiei orale. Cand halitoza
extraorala este de cauza pulmonara inregistralile nazale si cele orale sunt identice.
2. Afectiuni ale tractului digestiv
a. Reflux esofagian
b. Hernie hiatala
c. Cancer gastric
d. Sindrom de malabsorbtie
3. Ciroza hepatica (miros dulce acrisor), dimetil sulfat
4. Insuficientele hepatice si renale
5. Cetoza sau acidoza diabetica – acetona
6. Cancerele(carcinoamele) din zona fata-nas, sau alfel de cancere precum leucemia
7. Administrarea anumitor medicamente:
a. Antihipertensivele
b. Antidepresivele triciclice
c. Antihistaminicele
d. Diureticele (ex. Clorotiazida,furosemidul)
e. Analgezicele (ex. Codeina, meperidina)
f. A acelora recomandate la tratarea virozelor respiratorii, simpatoliticelor α si β blocante etc
8. Fumatul
Cand halena fetida se percepe pe durata respiratiei, pacientului expirand cu gura deschisa, cauza este
orala. Cand se respira cu gura inchisa si percepem miros neplacut, cauza poate sa fie nazala.
La COPILUL MIC, halitoza este cauzata cel mai frecvent de:
 Infectii faringo-amigdaliene
 Vegetatii adenoidiene
 Prezenta corpilor straini in fosele nazale
La PACIENTUL IN VARSTA, cauza cea mai frecventa este o proteza mibila incorect igienizata.

CLASIFICAREA HALITOZELOR
Dupa Miyazaki si colatoratorii (1999), halitozele pot fi:
I. ADEVARATE (genuine) - un an mai tarziu halitoza genuina a fost subclasificata in:
a. Halitoza FIZIOLOGICA – cand aparent nu costatam boli sau stari patologice
b. Halitoza PATOLOGICA – consecinta a unor infectii a tesuturilor orale
II. PSEUDOHALITOZA
 Halena nu este perceputa de persoanele din jur dar pacientii se plang de existanta ei.
 Se obtin rezultate pozitive dupa explicarea concluziilor si se fac recomnadari simple, precul
perierea limbii.
III. HALITOFOBIE
 Pacientul continua sa creada ca sufera de halitoza si dupa ce tratamentul instistuit a dat
rezultate
 Halitofobia apare la pacientii cu modificari psihosomatice

2
Curs 4 Preventie

Halena psihogena
- poate surveni ca un simptom in cadrul diverselor tulburari psihice
- poate fi adesea asociata cu ANXIETATEA
- de asemenea poate fi relamata de un PACIENT IPOHONDRU care exagereaza frecvent senzatiile normale
- uneori, aceste acuze pot reflecta o tulburare psihica severa (de ex. HALUCINATII SOMATICE)
Pacientul obsesiv, poate avea o senzatie obsesiva de naspalare, in timp ce, o persoana paranoida poate
avea convingerea ca organele sale sunt putrezite.
In caz de pseudo-halitoza si de halitofobie recomdarea este sa nu indicam pacientului anumite produse
impotriva halitozei deoarece pacientul va fi convins ca el are o problema obiectiva. In aceeasi masura, pacientul
cu pseudo-halitoza sau cu halitofobie, poate sa fie indrumat spre psiholog pentru rezolvarea probleme. Un
asemenea pacient rar va urma un asemenea sfat.

HALITOZA TEMPORARA sau tranzitorie – apare in situatii temporare cum ar fi:

- gura uscata
- foame (ketoza)
- stres
- consumul anumitor alimente precum ceapa sau usturoi (hidrogen sulfurat si metil mercaptan)
- fumat
- o igienta precara
Legata de astfel de cauze halitoza mai poate fi numita:
- „respiratia flamandului”
- „respiratia menstruala”
- „respiratia tabacica”
- „respiratie de usturoi” etc.

Studiile demonstraza ca HALITOZA ORALA se datoreaza, IN PRINCIPAL:

1. Formei retentive a dorsumului limbii
2. Numarului, adancimii si tendintei la sangerare a pungilor parodontale
Mirosurile neplacute ale gurii apar ca urmare a producerii, prin metabolism microbian PROTEOLITIC
(microorganisme gram-negative ce actioneaza la pH-uri alcaline), care produc in principal, COMPUSI SULFURICI
VOLATILI – VSCs.

NORMAL, in special, in cazul afectarilor parodontale, se produce:

 Hidrogen sulfurat
 Metil mercaptan – se gaseste in usturoi si in ceapa – mirosul se mentine cca 2 zile
 Cantitati mici de dimetil sulfat sau dimetil disulfat.
La producerea mirosurilor orale mai contribuie si prezenta altor substante, precum:
- Compusi aromatici volatili (indol, scatol)
- Acizi organici (acid acetic, acid propionic)
- Amine organice (cadaverina, putresceina) etc.

Studiile arata ca la pacientul parodontopat, emisia de VSC este de 8 ori mai mare comparativ cu ceilalti
pacienti, insa productia majora provine de pe suprafata dorsala la limbii.

3
Curs 4 Preventie

Dintre bacteriile anaerobe gram-negative rezidente pe suprafata dintilor, a limbii sau in pungile
parodontale, nominalizate pentru producerea compusilor rau mirositori sunt:
- Porphyromonas gingivalis
- Prevotella intermedia
- Actinobacillus actinomycetemcomitans
- Campylobacter rectus
- Peptostreptococcus micros
- Fusobacterium nucleatum
- Tennerella forsythensis
- Speciile Eubacterium
- Spirochetele

METODE DE EVIDENTIERE A HALITOZEI

I. Metoda organoleptica – un test subiectiv care se bazeaza pe perceptia examinatorului
II. Gaz-cromatografia (GC)
III. Monitorizarea sulfatilor – HALIMETRE sau suflometrul portabil

Indicatii date pacientului:

- Sa nu consume alimente dure cu cel putin 48 de ore inainte de examinare
- Sa nu foloseasca produse cosmetice parfumate, cu 24 ore inainte de examinare
- Sa nu manance, sa nu bea, sa nu fumeze sau sa clateasca gura cu ape de gura, cu cel putin 12 ore inainte de
examinare
Indicatii date examinatorului:
- Sa nu fumeze, sa nu bea cafea, ceai sau sucuri inainte de examinare
- Sa nu foloseasca produse cosmetice parfumate, inaintea examinarii

1. METODA ORGANOLEPTICA
Este un test subiectiv care se bazeaza pe perceptia examinatorului referitoare la mirosul degajat de
cavitatea orala a subiectului.
Pentru cuantificare, pacientului i se cere sa stea cu gura inchisa cca 1 min dupa care va expira usor aerul
spre nasul practicianului care este pozitionat la cca 10 cm de gura pacientului. I se cere pacientului sa expire apoi
pe nas, practicianul stand tot la cca 10 cm de fata pacientului. Urmeaza sa cuatificam mirosul dupa o scala de la 0
la 5.
Mirosul gurii variaza pe durata zilei si este modificat de masurile de igiena orala si de tipul lichidelor si a
alimentelor consumate.

2. GAZ-CROMATOGRAFIA
Cromatografia gazoasa este tehnica cea mai sigura, obiectiva, reproductibila, de detectare a halitozelor de
variate origini.
Noile tehnologii portabile precum OralChromaTM masoara digital nivelul molecular a 3 VSCs majore in
aerul expirat:
- Hidrogen sulfurat
- Metil mecaptan
- Dimetil sulfurat

4
Curs 4 Preventie

3. MONITORIZAREA SULFURILOR – HALIMETRELE

Analizeaza continutul total de hidrogen sulfurat dar este putin sensibil pentru metil mercaptan, care
contribuie semnificativ la producerea halitozei.

Pentru a descoperi CAUZELE ORALE ale halitozei este indicat sa efectuam un examen intraoral atentm
incepand cu suprafata dorsal a limbii, continuam cu evidentierea retentivitatilor dentare, a afectiunilor
parodontale, pentru a afarsi evaluarea cu masurarea cantitatii de saliva secretata si cu prezenta xerostomiei.
Prezenta mirosului poate cauza un handicap social pentru individul respectiv, cu repercursiuni asupra
reatiilor interpersonale.

TRATAMENTUL
Inaintea primei sedintei de evaluare a pacientului care are ca principala solicitare halitoza i se recomanda
sa completeze un formular. Chestionarul presupune mai multe rubrici: afectiuni medicale generale (ex. Alergii,
astm, rinite, sinuzite) ca si medicamentele administrate.
In prima sedinta se discuta acuzele pacientului. De multe ori pacientul leaga mirosul de gusturi anormale
(metalic, acru etc.). apoi continuam cu examenul intraoral. Se examineaza intreaga mucoasa orala insistand pe
examenul parodontal si a suprafetei dorsale a limbii. Pentru limba se poate realiza un indice de incarcare a
limbii.Cand in urma examinarii costatam ca mirosul are cauze orale incercam sa precizam afectiunea si sa
efectuam tratamentul indicat.
Tratamentul halitozei orale isi propune obtinerea:
1. unei sanatati orale optime, in principal, dentar si parodontal
2. obligatoriu controlul corect si zilnic al P.D.
In plus, halitoza este un alt motiv pentru care este obligatoriu controlul corect si zilnic al P.D., mai ales in
cazul pacientilor cu protezari dentare complexe, cu implanturi etc., in general cu retentii artificiale multiple. In
acest context si nu numai, perierea zilnica a fetei dorsale a limbii, devine obligatorie.
Pacientii vor fi intruiti sa insiste, mai ales, in jumatateaa posterioara a LIMBII si FARA a folosi pastele de
dinti, care sunt iritante si pot declansa reflexul de voma.
Cand se efectueaza PERIEREA DINTILOR cu paste de dinti, ele contin triclosan si bicarbonat de sodiu, care
reduc productia de VSC. Studii recente indica eficienta fluorurii de staniu, din pastele de dinti in combaterea
halitozei.
Se mai indica:
 gumele de mestecat,care mascheaza halitoza, pe termen scurt, prin modificari de pH
 se incearca stimularea secretiei salivare, prin miscari masticatorii simple si mestecarea de vegetale
fibroase
 pacientii sunt incurajati sa renunte la fumat, consum de alimente puternic aromate, si sa manance la
intervale regulate de timp
Sunt studii care arata ca printr-un plan de tratament profesional de DEZINFECTIE PARODONTALA,
incluzand aici detartrajul si planarea radiculara, nivelul halitozei se reduce cu cca 90%, se reduce profunzimea
pungilor ca si severitatea inflamatiei gingivale.
In scopul obtinerii unei respiratii proaspete se pot indica si clatari cu ape de gura (obisnuit) cu:
- triclosan
- listerina
- cetilpiridinium
- peroxid de hidrogen

5
Curs 4 Preventie

SE EVITA pe cat posibil apele de gura cu alcool, glicerina sau oxidanti puternici, datorita efectelor
secundare prezentate, in principal acela de USCARE a tegumentelor si mucoaselor.
Cand cauzele sunt sistemice-psihogene, indrumam pacientul spre consult de specialitate, inclusiv la
psiholog, in caz de halitofobie. Un asemenea pacient rar va urma un asemenea sfat.

DISCOLORARILE DENTARE

„Oamenilor mai presus de mediocritate li se poate vorbi despre lucruri inalte, oamenilor inferiori nu.”
(Confucius 551-470 i.Hr)

Modificarile de culoare (discolorarile), observate la dintii naturali integrii sau la cei cu recostructii
stomatologice, se produc prin mai multe mecansime:
1. prin aderarea colorantului direct pe suprafat dintelui
2. prin acumularea pe suprafetele coronalor dentare a depozitelor dentare moi (P.D.) sau dure (T.D.) –
colorarea disparand odara cu indepartarea acestor depozite
3. colorantul este inglobat in structura dintelui sau in materialul stomatologic restaurativ

In scopul TRATARII discoloratiilor se pot indica multiple proceduri, de la simplul periaj manual sau
profesional pana la fatetari ceramice. Rezultatele favorabile se obtin atunci cand cauzele care stau la baza
producerii lor sunt corect identificate.
Atunci cand recomandam efecturarea periajului profesional retinem ca, trebuie sa folosim abrazivi blanzi
si pentru un timp limitat, prin care evitam:
- pierderile inutile de substanta dura dentara
- supraincalzirea structurilor dento-pulpare

CLASIFICAREA DISCOLORARILOR DENTARE

I. DUPA LOCALIZARE, discolorarile pot fi:

a. EXTRINSECI – cand discolorarea apare pe suprafata dentara. Colorarile extrinseci pot fi
indepartate usor prin: - periere dentara, personala sau profesionala
- detartraje, urmate de finisarea si lustruirea respectivelor suprafete
b. INTRINSECI – cand colorantul se gaseste in structura dintelui, acesta aparand modificat de
culoare. Colorarea intrinseca nu se poate indeparta prin simplu periaj.

II. DUPA ORIGINEA sau dupa dursa discolorarii, acestea pot fi:
a. EXOGENE – cand colorarea este exterioara dintelui. Aceste discolorari exogene pot fi, dupa
profunzime, extrinseci sau intrinseci.
b. ENDOGENE – cand colorantul provine din interiorul dintelui. Discolorarile endogene sunt
INTOTDEAUNA INTRINSECI si in mod obisnuit sunt modificari ale culorii dentinei, care transpare prin smaltul
normal colorat.

6
Curs 4 Preventie

I. DISCOLORARI EXOGENE EXTRINSECI

Discolorarile exogene extrinseci au cauze variate, produc nuante coloristice diverse si se indeparteaza,
in mod obisnuit prin racticarea unei perieri dentare corecte. In functie de nuanta coloristica, intalnim mai multe
tipuri de discolorari, dupa cum urmeaza:
a. DISCOLORAREA EXTRINSECA GALBENA
P.D. se poate colora intr-o nuanta galben intuneca si se poate intalni la orice varsta.
Cauzele pot fi:
1. Prezenta placii dentare neindepartata de mult timp si prezenta la nivelul florei microbiene, a unui
microorganism numit Penicillinium
2. Colorarea se poate datora impregnarii P.D. mature cu pigmenti de origine alimentara

b. DISCOLORAREA EXTRINSECA PORTOCALIE SI ROSIE

Se intalneste rar, cea rosi chiar mai rar decat cea portocalie.
Zona colorata se observa, obisnuit:
- In 1/3 cervicala a coroanelor dentare
- Mai frecvent la nivelul frontalilor maxilari
- Atat pe fetele vestibulare cat si pe cele orale
Asemenea colorari se produc datorita prezentei, la nivelul florei microbiene a placilor dentare mature, a
unor bacterii cromogene, precum:
- Berratia marcescens
- Flavobacterium lutcescens

c. DISCOLORAREA EXTRINSECA VERDE

Culoarea verde se poate intalni in nuante variate, de la verde deschis, la verde galbui pana la verde inchis.
Colorarea verde o intalnim cel mai frecvent la:
- Frontalii maxilari
- Vestibular in 1/3 cervicala
Zona colorata verde se observa ca o banda subecuatoriala, paralela cu festonul gingival, mai intensa spre
suprafetle aproximale, dar intalnim si cazuri, cand intreaga suprafata vestibulara a dintilor capata o asemenea
culoare sau colorarea este plasata la nivelul santurilor si a fosetelor coronare.
Discolorarea verde se poate intalni la orice varsta, chiar si la dentitia temporara, si este favorizata,
obisnuit, de neglijarea procedurilor de igiena orala.
Colorarea poate avea CAUZE variate, precum:
1. Prezenta la nivelul P.D. mature a anumitor microorganisme, precum: Aspergylis, sau a unor fungi
2. Prezenta produsilor de descompunere a hemoglobinei
3. Inhalarea industriala a prafului ce contine particule de Cu
4. Prezenta masiva in saliva repectivilor pacienti, a unor element anorganice, precum K, Ca, Na, Si, P, Mg
5. Utilizarea frecventa a produselor pe baza de clorofila
6. Fumatul de marijuana (culoare specifica verde-gri)
In cazul colorarii VERDE INCHIS constatam ca ea impregneaza structurile dentare in profunzime –
discolorarea devenind inrinsec de origine exogena. Retinem ca in aceasta situatie clinica, smaltul acoperit de o
astfel de placa este puternic demineralizat (microretentivitatile favorizeaza fixarea placii si colorarea ei) aspect ce
faciliteaza producerea cariilor.

7
Curs 4 Preventie

In aceste cazuri DETARTRAJUL este CONTRAINDICAT, recomandandu-se numai indepartarea placii prin
periaje personale si cu totul exceptional profesionale.
Pacientului i se indica:
1. Un control al placii dentare efectuat corect si zilnic
2. Suprafetele dentare demineralizare urmeaza sa fie supuse unui amplu program de fluorizare topica,
personala si profesionala, pana cand smaltul apare complet mineralizat.

d. DISCOLORAREA EXTRINSECA NEAGRA – coloratia lineara neagra

Aspectul clinic al discolorarilor negre este acela de:
- Linii fine, continui sau intrerupte, late de ca 1mm
- Benzi ce ocupa intreaga treime gingivala a coroanelor dentare (rar)
- Banda colorata in negru desparita de festonul gingival printr-o zona de smalt normal colorata
O asemnea colorare dentara o intalnim mai frecvent pe suprafetele coronare orale si aproximale, mai
ales la nivelul dintilor maxilari laterali. Discolorarea neagra se intalneste la toate varstele, mai frecvent in
copilarie si la femei, fiind caracteristica a gurilor curate si cu indice de carie scazut.
Caracteristic pentru colorarea neagra este faptul ca, ea este extrem de aderenta si la palparea cu sonda,
se percepe sub forma unor mici ridicaturi ferme. Colorarea neagra reprezinta, de fapt, P.D. mineralizata, colorata
in negru si este asemanatoare cu tartrul dentar. Gingia din vecinatate este ferma cu usoara sau, de regula fara
tendinta la sangerare.
Microorganismele care genereaza aceasta culoare sunt: Actynomices si Bacteriodes melanogenicus, ele
gasindu-se abundent la nivelul P.D. a acestor indivizi, si apare ca o predispozitie naturala a individului in cauza. In
acest caz, discolorarea NEAGRA se poate indeparta prin detartaj si periaj profesional, retinand ca ea se poate
reface rapid.

e. COLORAREA EXTRINSECA BRUNA (COLORAREA TABAGICA)

Majoritatea fumatorilor prezinta suprafete dentare colorate, de la cafeniu deschis la cafeniu inchis si
chiar in negru. Clinic, asemenea colorare poate aparea sub forma unor benzi inguste, paralele cu marginea
gingivala, imediat deasupra ei, sau poate ocupa importante arii coronare, chiar pana la 2/3 coronare.
Cororantul din tutun se poate impregna si in tartru dentar. Utilizat prin mestecare, tutunul poate penetra
smaltul dentar generand colorare intrinseca de origine exogena. Colorarea tabagica, bruna se poate intalni pe
orice suprafata dentara, inclusiv in santurile si fosetele ocluzale, insa cel mai frecvent o constatam la nivelul
suprafetelor linguale a frontalilor mandibulari.
S-a stabilit ca intre numarul tigarilor fumate si suprafetele dentare colorate nu exista o legatura
proportionala (exista o tendinta naturala), extinderea depinzand de :
- Tendintele individuale
- Corectitudinea cu care pacientul isi efectueaza controlul P.D. sau, din contra, de neglijarea luo
- Viteza individuala de formare si extindere a placii si a tartrului dentar.

Asemenea de nuante coloristice se pot datora si ALTOR CAUZE, fiind de amintit:

1. Utilizarea FLUORURII DE STANIU in fluorizarea locala. Aceasta genereaza o nuanta de cafeniu deschis
uneori galbuie, care afecteaza, in mod obisnuit, suprafetele dentare demineralizate.
2. Ceaiul, cafeaua, soia si alti pihmenti alimentari genereaza colorarea cafenie, in conditiile in care controlul
P.D. este deficitar

8
Curs 4 Preventie

3. Clorhexidina sau alexidina, componente ale apelor de gura antiplaca, produc colorare cafenie la
nivelulsuprafetelor dentare, mai ales aproximal, sau a acelora greu accesibile periajului dentar, a obturatiilor
nefinisate, a suprafetelor radiculare expuse (foarte rapid comparativ cu smaltul), a fetei dorsale a limbii etc.
4. Obisnuinta populatiei din unele tari est-asiatice de a mesteca frunze de betel, utilizate pentru efectul lor
anticarie, genereaza clinic o colorare a coroanelor dentare, in cafeniu inchis spre negru.
Aspectul colorarii este de depozit dur, gros, partial neted, partial rugos, indepartarea lui fiind posibila
numai prin detartraj.

f.VARIATE DISCOLORARI EXTRINSECI , DATORATE ANUMITOR METALE sau sarurile metalelor

continute in praful industrial
Colorarea suprafetelor dentare cu pigmenti metalici se poate produce prin:
1. INHALAREA de particule metalice sau a sarurilor metalelor prelucrate industrial
 Verde sau verde-albastrui – in cazul cuprului si a bronzului
 Cafeniu sau cafeniu-verzui – in cazul fierului
 Verde – in cazul cuprului si a nichelului
 Galben sau auriu-cafeniu – in cazul cadmiului
Colorarea respectiva se intalneste, mai ales, la nivelul frontalilor, si de regula, in 1/3 lor vestibulo-
cervicala. Colorantul este prezent initial la nielul P.D., insa prin contactul prelungit cu suprafetele coronare,
acestea pot provoca discolorari intrinseci de origine exogena.
2. Administrarea de MEDICAMENTE, care prin compusii metalici continuti provoaca colorarea P.D. sau/si a
T.D.:
 Cele cu fier vor colora dintii in negru (sulfura de fier) sau cafeniu
 Magneziu din permanganatul de potasiu va colora dintele in negru etc.

Asemenea coloratii pot afecta intreaga coroana dentara a tuturor dintilor prezenti. Coroarea poate afecta
placa dentara, tartrul sau pot afecta structura dentara. Pentru a evita colorarea, respectivele medicamente vor fi
administrate prin intermediul paiului sau al tabletelor/capsulelor care se inghit, reducand astfel timpul de contact.

II. DISCOLORARILE ENDOGENE INTRINSECI

Reprezinta o colorare dentara anormala, produsa:

a. Primar, prin modificari structurale aparute in perioadele de formare si mineralizare a dintilor
b. pot fi dobandite posteruptiv

a. DEPULPAREA DENTARA
Dintele fara „nerv” isi modifica, in mod normal/natural aspectul, el devenind, de obicei mat si usor galbui.
Clinic, dinti pot aparea colorati in nuante variate:
 Usor galbui-cafeniu
 Gri
 Rosu-cafeniu
 Cafeniu inchis
 Negru albastrui sau negru
 Gri –verzui

9
Curs 4 Preventie

In anumite circumstante insa asemenea dinti pot prezenta discolorari evidente, care, localizate la nivelul
incisivilor, in special al centralilor maxilari, pun problema de fizionomie.
Discolorarile se datoreaza:
 Materialului de obturatie endodontica
 Hemoragiilor prost gestionate si aparute pe durata extirparilor
 Necrozelor pulpare si descompunerii tesutului pulpar
 Traumatismelor

b. COLORARILE TETRACICLINICE
Antibioticele din familia tetraciclinelor, prezinta afiniate speciala pentru structurile mineralizate, ele
fiind absorbite la nivelul oaselor si dintilor.
In mod normal, tetraciclinele pot traversa si placenta in ultimele 3 luni de sarcina, trec in circulatia fetala
si afecteaza culoarea dentitiei temporare sau permanente, in formare. Dintii pot fi afectati si in cazul in care
tetraciclinele sunt administrate copilului mic, sau in prima copilarie, pana in jurul varstei de 6 ani. S-a astabilit ca
sunt suficiente 4-5 zile de administrare, pentru a se influenta estetica dintilor in formare.
Discolorarile tetreciclinice pot interesa intreaga dantura sau numai anumiti dinti, ori chiar anumite zone
coronare aflate in formare la un moment dat.
Clinic, descoperim aspecte variate, la aceasta contribuind:
 Tipul tetraciclinei
 Doza
 Perioada administrarii
 Momentul de formare sau de mineralizare a dintilor, cand substanta in cauza este administrata
In urma administratrii tetraciclinelor, dintii afectati se coloreaza variat, de la verde deschis la galben
inchis sau chiar gri cafeniu, aspectele care depind de cantitatea si perioada administrarii. In plus, dintii rspectivi
prezinta, in fazele initiale, un grad de fluorescenta, la iluminarea ultravioleta, care se pierde in timp.

c. DEZVOLTARI IMPERFECTE ALE DINTILOR

Sunt consecinta actiunii factorilor genetici anormali sau a celor de mediu, care influenteaza dezvoltarea
dintilor pe durata formarii lor. In aceasta grupa includem mai multe tipuri de discoloratii, si anume:

c.1. DISCOLORATII DENTARE PRIN TRASMITERE GENETICA

Variantele modificari produse pot fi observate in afectiuni precum:
 Amelogeneza imperfecta
 Dentinogeneza imperfecta

c.1.1. Amelogeneza imperfecta

- cunoscuta si sub denumirea de coloratia cafenie a smaltului
- boala este rara, poate afecta ambele dentitii si se diferentiaza cateva forme clinice
- este o afectiune in care defectul structural este localizat la nivelul smaltului (tulburarea fiind la nivelul
AMELOBLASTULUI), ce apare modificat de culoare si aspect, dar la care dentina si cementul sunt normal
formate.
- dintii rezultati au culoare galben-cafenie sau gri-cafeniu

10
Curs 4 Preventie

c.1.2. Dentinogeneza imperfecta („opalescent dentin”)

- intereseaza ambele dentitii
- este consecinta alterarilor surfvenite in fuctionarea ODONTOBLASTULUI, care determina modificari structurale la
nivelul dentinei
- dintii apar translucizi sau opalescenti si sunt colorari variat de la gri la albastrui-brun
- frecventa acestei afectiuni este mai crescuta comparativ cu cea a amelogenezei imperfecte
- de regula, dintii cu dentinogeneza imperfecta, atunci cand erup in cavitatea bucala, au aspect normal
- curand dupa eruptie, smaltul lor incepe sa se fisureze si sa se desprinda si in final, dintii ajung sub forma de
resturi radiculare de culoare brun-negru, rezistente la carie si cu canalele radiculare obstruate, prin producerea
anormala de dentina

Costatam, de asemnea, mai multe forme clinice, dintre care cea mai reprezentativa este dispalzia
Capdepont – au dentina ereditara opalescenta. Aceasta se caracterizeaza prin prezenta unor dinti mici, de culoare
galbena, cu radacini scurte si subtiri.

c.2. HIPOPLAZIILE SMALTULUI

Hipoplazia sistemica (cromogenic hipoplazia rezulta din tulburarea functionarii AMELOBLASTULUI
pentru o scurta perioada de timp) – dintii erupti prezinta pete albe sau depresiuni punctiforme.
Reprezinta modificarile de structura care se pot produce la nivelul tuturor dintilor – hipoplazia
generalizata sau localizat, la nivelul unui singur dinte – hipoplazie locala (dintii prezinta pete albe ce se pot colora
in timp).
Caracteristici generale:
 Intereseaza, in principal, dentitia permanenta si, rar, pe cea temporara
 Modificarea de structura este identica pe dinti simetrici si omologi
 Leziunea este prezenta in momentul eruptiei dintelui
Defectele sunt sub forma de depresiuni, dar si de pete albe. La nivelul depresiunilor, smaltul isi modifica
culoarea spre galben-brun si chiar negru. Dupa anumite perioade petele albe se pot colora variat, in functie de
pigmentii alimentari sau a altor substante prezente, cu care dintii pot veni in contact.

c.3. FLUOROZA DENTARA (smaltul patat- mottled enamel)

Se datoreaza aportului de fluor in exces peste 2 mg F/zi, ce are loc in perioada de formare si de
mineralizare a dintilor. Fluorul in exces pare a avea un efect toxic la nivelul ameloblastului, rezultatul fiind
producerea unui smalt hipomineralizat.
Dintele poate prezenta la eruptie de la pete albe cretoase, discrete, de regula in zona incizala si in varful
cuspizilor (dinti in „capete ninse”) pana la modificari severe de culoare (dinti colorati brun – negru) si chiar de
morfologie, in cazul aportului cronic de fluor de peste 8 mg F zilnic.

c.4. ALTE CAUZE SISTEMICE

ICTERELE PRELUNGITE
- intalnite in primele luni dupa nastere pot genera discolorari, dintii aparand colorati in galben sau verzui.
- Cauza sunt pigmentii sanguini care patrund in dentina dinspre capilarele pulpare

INCOMPATIBILITATEA DE Rh sau eritroblastoza fetalis – poate genera discolorari, dintii aparand colorati
in nuante de verde, cafeniu sau albastru.

11
Curs 4 Preventie

III. DISCOLORARILE EXOGENE INTRINSECI

Coloranti extrinsei precum:
1. Tutunul, Cu ori coloratia verde etc – pot determina discolorari intrinseci
2. De asemenea, MATERIALELE STOMATOLOGICE de restaurare pot produce discoratii intrinseci, dupa cum
urmeaza:
a. OBTURATIILE CU AMALGAM DE ARGINT
- Pot modifica culoarea structurilor dentare din vecinatate spre gri-negru
- Cauza impregnarii structurilor dentare o reprezinta produsele de coroziune aparute la nivelul contactului
cu obturatia, de regula, sulfuri ale inonilor de argint, staniu sau mercur, care migreaza in smaltul si dentina de
vecinatate, colorandu-le.
b. OBTURATIILE CU AMALGAM DE CUPRU
- Genereaza colorarea masiva a structurilor dentare inconjuratoare, intr-o tenta verde-albastruie, aspect
datorat cuprului eliminat din materialul de obturatie
- Este motivul pentru care amalgamul de Cu se foloseste rar – si doar la obturarea dintilor temporari

3. VARIATELE PASTE FOLOSITE LA OBTURAREA CANALELOR RADICULARE

Materialele utilizate la fabricarea pastelor de ccanal pot genera discoloratii, nuantele coloristice variind de la :
 Galben-cafeniu in cazul eugenolului (uleiuri volatile)
 Cafeniu in cazul iodului
 Galben in cazul pastelor cu aureomicina
 Albastru-negru cand folosim nistratul de argint
 Negru in cazul obturatiilor de canal care contin conuri de argint

4. FLUORURA DE STANIU
In aplicatiile locale, poate genera sulfura de staniu, care coloreaza coroanele dentare in cafeniu deschis
spre cafeniu inchis, mai ales in cazul zonelor:
 Demineralizate
 A structurilor dentare cariate
 Al obturatiilor dentare nefinisate
 In santuri si fosete
 In 1/3 cervicala a frontalilor
Colorarea se insoteste de stoparea evolutiei leziunilor carioase prezente.

5. NITRATUL DE ARGINT AMONIACAL

Utilizat oentru reducerea sensibilitatii zonelor coronare cu hipersensibilitate poate determina
discolorarile de la cafeniu inchis spre negru.

INDICATII DE TRATAMENT
In functie de cauza discolorarilor dentare pacientul trebuie examinat clinic, diagnosticat si apoi tratat. Se
poate recomanda avand in vedere gravitatea discolorarilor, de la perierie dentara, personala si profesionala, la
albirea dintilor si chiar la restaurarea protetica a dintilor afectati. In acest context, de multe ori, eficenta
masurilor de albire ete discutabila.

12