Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AMPRENTAREA ÎN
IMPLANTOLOGIE
1
Lp 10
IMPLANTO-PROTETICE
Mai presus de toate în implantologie, cerinţele privind precizia amprentării sunt deosebit de
mari, deoarece amprentele imprecise pot duce la creşterea volumului de muncă pentru fabricarea
restaurărilor protetice (separarea scheletului restaurărilor finale sau timp de adaptare
suplimentar) . Analiza clinică a pacientului ce are nevoie de un tratament implantologic trebuie
inclus în trecutul său dentar, medical şi chirurgical. Vârsta nu pare sa fie un factor de luat în
considerare pentru succesul implanturilor dentare.
a. Tehnica directă
b. Tehnica indirectă
2
Lp 10
Amprenta directă se caracterizează prin faptul că pe model este redată direct situaţia
implantului sau a marginii supragingivale a extensiei permucozale prin intermediul unui
dispozitiv de transfer însurubat, fix , care după amprentare se îndepartează odată cu amprenta.
Tehnica directă de amprentare se utilizează la ora actuala numai pentru amprentarea finală.
Necesita dispozitive de transfer directe (DTD). Forma unanim acceptată a acestor dispozitive la
ora actuală este paralelipipedică, ele fiind prevăzute cu şuruburi lungi care le permite ataşarea la
stâlpul implantului.
3
Lp 10
• În cazul existenţei mai multor implante, în zona laterală necesită timp îndelungat pentru
îndepartarea şuruburilor de fixare înaintea dezinserţiei amprentei.
Caracteristici :
- Dacă se foloseşte o capă care rămâne fixă în amprentă se introduce stâlpul analog în capă
4
Lp 10
5
Lp 10
6
Lp 10
O tehnică indirectă îmbunătăţită presupune utilizarea unor cape de transfer din material
plastic. Acestea prezintă retenţii, se adaptează perfect pe stâlpii de transfer indirect putând fi
inserate într-o singură poziţie. Stâlpii de transfer se montează pe implante în cavitatea bucală a
pacientului şi pe aceştia se poziţionează capele de transfer având grijă ca acestea sa fie inserate
până în poziţie finală. Amprenta se ia cu preferabil cu lingura individuală şi polieter sau silicon
cu reacţie de adiţie. Capele vor ramâne în materialul de amprentă datorită retenţiilor. Stâlpii de
transfer se fixează în implante analog şi se repozitionează în amprentă.
Această tehnică este mai precisă decât metoda clasică datorită faptului ca stâlpii de
transfer se pot repoziţiona într-o singură poziţie în capele de transfer nepermiţând erori. Capele
se pot refolosi de maxim 5 ori.
7
Lp 10
• La prima şedinţa protetică sunt aleşi stâlpii protetici după urmatoarele criterii:
- Se poate realiza din răşină acrilică termopolimerizabilă , din răşină acrilică autopolimerizabilă
sau din răşină acrilică fotopolimerizabilă,
- O lingură de amprentă individuală duce la erori mai mici atât din punct de vedere al calităţii
amprentei cât şi ca distorsionare de-a lungul arcadei
- Se recomandă folosirea unui adeziv pentru materialul de amprentă de tip material elastic
- Materialul de elecţie este siliconul cu reacţie de adiţie foarte rigid sau un polieter
8
Lp 10
Confecţionarea şablonului
- Se pot folosi dispozitive de transfer directe ori cape sau cilindrii prefabricaţi ;
- Pentru susţinerea şablonului sunt necesare minim 2-3 cape ( dispozitive de transfer
directe) ;
- Să fie vizibilă joncţiunea capei
- Bordura de ocluzie e întreruptă în dreptul tijelor ghid .
Concluzii