LABORATOR 4 GERONTOLOGIE

Realizarea tratamentelor endodontice și tratamentul bolii parodontale al

pacientului vârstnic.
Protezarea supraimplantară la vârstnicul edentat total, cu câmp protetic
deficitar.

În zilele noastre tot mai mulți pacienți seniori au prezenți tot mai mulți dinți.În unele
situații, dinții restanți pot fi dinți stâlpi de punte sau dinți de sparijin în restaurările fixe sau
mobilizabile pe care pacientul vârstnic le poartă, iar terapia conservatoare este singura
posibilitate de a asigura supraviețuirea lucrărilor și garantarea funcțiilor cavității orale.
Histopatologic, există modificări la nivelul pulpei dentare a dinților restanți, cu
implicații în practica stomatologică. Numărul și spațiul ocupat de odontoblaști se reduce
odată cu trecerea anilor și din acest motiv se reduce și capacitatea de regenerare
dentară.Tratamentul cariei simple și complicate este compromis prin incapacitatea țesuturilor
dentinare și a odontoblaștilor de reorganizare în protejarea directă a țesuturilor pulpare prin
formarea de dentină secundară. Conținutul camerei pulpare va avea tot mai puține identități
celulare și se va transforma în țesut fibros.Se vor reduce volumul și capacitatea fiziologică a
vaselor sanguine și vor crește zonele calcificate. Calcificarea camerei pulpare, produce
dificultăți în abordarea și deschiderea terapeutică și în consecință accesul spre canalele
radiculare, este mai dificil. Totuși indicațiile terapei endodontice sunt viabile indiferent de
vârsta înaintată a pacientuli. În urma mineralizării și încărcării pereților inferiori ai
conductelor radiculare, fenomen care se formează pe tot parcursul vieții, acestea devin tot
mai subțiri,se curbează, se strâmtează sau se înfundă cu calculi dentinari, blocând accesul sau
tratamentul mecanic endodontic.
De reținut că la marea majoritate a pacienților vârstnici apare fenomenul de
hipercementoză. O altă problemă importantă este legată de numărul de ședințe, durata lor și
garanția succesului la pacienții vârstnici.
Principalele dificultăți care pott apărea în cadrul endodonției, la seniori, sunt următoarele:
Oboseala musculară se instalează rapid

1
Prezența unor infirmități de origine respiratorie care vor face imposibil de tolerat diga.
Afecțiuni cardiace, cum ar fi insuficiență cardiacăcongestivă, creează dificultăți în
poziționarea orizontală a pacientului pe o perioadă mai lungă de timp, așa cum se întâmlâ în
terapia endodontică a arcadei superioare.
Bolile metabolice, de exemplu dibetul zaharat insulin-dependent, induc riscul de
hipoglicemie.
Bolile degenerative ale oaselor (spondiloză) care fac imposibilă poziționarea orizontală timp
îndelungat.
Ca urmare a expunerii acestor problem și în raport cu alte aspect particulare,
tratamentul pacienților vârstnici trebuie programat cu deosebită grijă, iar ședințele clinice
endododntice vor fi effectuate în raport cu nivelul de toleranță și având în vedere afecțiunile
generale ale pacientului.
Atunci când este necesar,tratamentul endodontic, se va realiza cât mai puțin traumatizant și
în căt mai puține ședințe.
Prezintă dificultăți din cauza :
• caracteristicilor involutive/ pulpare, dentinare ;
• depunerea de dentină secundară/scleroza ;
• țesuturi dentare fragile și puțin elastice ;
• camera pulpara diminuată ca volum ;
• canalul radicular ingustat/obliterat cu calcificări și tratamentele pot fi incomplete sau
se pot realiza căi false;
• dintele nu reacționează la stimuli electrici/termici chiar daca mai există resturi
pulpare (fibroza);

Tratamentul bolii parodontale

Studii clinice longitudinale ce avaluaeză efectul variatelor modalități de tratament
parodontal au arătat că progresia bolii parodontale poate fi încetinită la vârstnicii ce întrețin
o ingienă orală meticuloasă. Este un tratament complex, de durată și vizează toți factorii
impicați în producerea bolii. Se au în vedere factori asociați factorilor constituționali:
Fumatul de lungă durată determină vasoconstricție ce crește pericolul infecției cu anaerobi

2
Igiena precară cu acumularea plaăcii bacteriene și a tartrului
Bolile generale
Vârsta pacientților nu ar trebui să fie un impediment înrealizarea unui tratament parodontal,
ce nu diferă mult de tratamentul de rutină pentru adulți.
Tratamentul profilactic
Profilaxia afecțiunilor parodontale urmărește depistarea și reducerea factorilor de risc încă
de la vârste tinere și depinde de precocitatea instituirii măsurilor ce urmăresc să asigure o
bună întreținere și dezvoltare a parodonțiului.
Măsurile de profilaxie urmăresc:
1. profilaxia generală :
- Vitaminoterapie
- Tratamentul bolilor generale cu implicații parodontale
2. profilaxia locală ce are în vedere:
- igienizarea, ce să împiedice depunerea plăcii
- protezări imediate după pierderea dinților, pentru a scădea solicitarea parodonțiului
profund, și corect realizate pentru a nu deveni factori iritativi pentru parodonțiu ;
- reechilibrarea ocluzală la dinții restanți (ocluzia considerată cofactor al parodontopatiei)
- dispensarizarea pacienților (depistarea si corectarea oricăror dezechilibre).
Igiena orală deficitară este un factor de risc pentru boala parodontală la vârstnic Fiind o boală
mediată bacterian, controlul bacteriilor orale ar putea-o preveni.
Tratamentul parodontal curativ
Tratamentul parodontal este inclus în planul de tratament integrat, și se aplică atunci când
boala este surprinsă în stadiul curabil și distrucția țesutului osos și desmodontal nu atinge 1/3
apicală.
Obiectivele tratamentului curativ au în vedere :
• ameliorarea profunzimii pungilor ;
• stabilizarea inserției epiteliale ;
• reducerea microorganismelor sulculare.
Tratamentul curativ parodontal include:
1. Tratamentul general: de refacere a stării generale prin vitaminoterapie (B,C,A) în
vederea încetinirii evoluției bolii parodontale.

3
2. Tratamentul local: conservator/nechirurgical și chirurgical.

Protezarea supraimplantară la vârstnicul edentat total, cu câmp protetic deficitar

Pacientii varstnici au aceeasi rată de succes a tratamentului cu implanturi dentare ca
și pacientii tineri. Peste 65 de ani este de așteptat ca timpul de vindecare sa fie mai lung decât
la pacientii tineri. Cantitatea si calitatea osului unde se inseră implantul contează mai mult
pentru succesul implanturilor decât varsta pacientului. Afectiunile medicale generala tratate
corect nu reprezinta o contraindicație pentru lucrările pe implant dar pot influența rata de
succes si supraviețuire a implantului. Este bine stabilit că implanturile dentare reprezintă
numeroase avantaje prin comparație cu lucrările pe dintii naturali. Acestă soluție necesită
însă o atenție specială în cazul pacienților în vârstă. În cazul lor trebuie ținut cont încă de la
începutul tratamentului de câțiva factori cheie pentru reusita tratamentului. Acesti factori
includ modificari ale sănătătii generale și orale împreună cu factori sociali, economici si
financiari.
Afectiunile medicale sunt imparțite in contraindicații absolute și relative pentru
tratamentul pe implanturi. Contraindicațiile absolute interzic intervențiile chirurgicale de tip
implant dentar: infarct miocardic recent, accident vascular recent si afecțiuni psihice extreme.
Totusi acest tip de contraindicații sunt rare. Contraindicațiile relative nu interzic inserția
implanturilor dentare dar recomandă prudență și o planificare atentă a secvențelor de
tratament.
Implanturile, la pacientul vârstnic, sunt deseori inserate într-un maxilar care deja s-a
resorbit semnificativ, de la extracția dinților, și locurile implanturilor vor fi cu până la 1 cm
înspre palatinal față de poziția inițială a dinților. Problema distorsionării bridelor laterale nu
se aplică în aceste cazuri, dar poate apare complicația procedurii de protezare. O mare
cantitate de informații poate fi obținută printr-o examinare atentă a unei proteze totale deja
existente. Folosind proteza ca un ghid, ușurează vizualizarea spațiului disponibil, luând în
considerare necesitatea unui bont transmucozal, și suprastructura.
Indiferent de vârstă, implanturile dentare trebuie plasate atunci când pacienții se află
în stare bună de sănătate și trăiesc independent astfel încât aceștia să poată beneficia de
mijloacele funcționale până la sfârșitul vieții.
Indicațiile privind inserarea implantelor în cazul edentației totale la pacientul vârstnic.

4
Nemulțumirea pacientului în ceea ce privește reabilitarea cu o proteză mobilă convențională
Limitarea resorbției avansate
Suferința psihică a pacientului cauzată de edentația totală bimamaxilară
Oferta osoasă este reprezentată de osul disponibil inserției implanturilor, apreciat
cantitativ și calitativ. Osul disponibil poate fi evaluat prin examen clinic, doar parțial,
evaluarea reală putându-se face tridimensional doar cu ajutorul metodelor imagistice(
OPG,CT, RMN,teleradiografie de profil, radiografie retroalveolară). Cu ajutorul acestor
investigații se pot aprecia înălțimea osului disponibil, lățimea osului disponibil, lungimea
osului disponibil, relațiile crestei edentate cu dinții vecini și antagoniști, structura osoasă,
angulația osoasă precum și raportul crestei edentate cu structurile anatomice încevinate.
Restaurările implanto-protetice definitive se împart în două mari categorii
1. Restaurări fixe
-agregate prin cimentare
-agregate prin înșurubate (detașabile de către medic)
2. Restaurări mobilizabile de catre pacienți
-supraproteze(overdentures) destinate edentațiilor totale.
Protezele de tip overdenture folosite în tratamentul edentației totale maxilare acoperă
prin însăși natura construcției ei țesuturile moi care înconjoară implantul. Posibilitatea de
retenție a plăcii la nivelul protezei este considerabilă, iar un regim de control al plăcii va fî
necesar pentru asigurarea unui prognostic favorabil atât pentru proteză cât și pentru
structurile care o susțin. Deoarece mulți pacienți vârstnici cu protezare tip overdenture pot să
nu se fî bucurat de un instructaj corect de întreținere a ei, controlul plăcii, joacă un rol
important în terapia inițială.
Protezele de tip overdenture sunt sensibile la spațiu. Este foarte important acest aspect
în construirea lor. Atât spațiul intermaxilar cât și mucoasa trebuie luate în considerare.
Tocmai spațiul dintre planul ocluzal și mucoasă determină dimensiunile maxime oricărei
restaurări plasate deasupra unui bont protetic. Iată de ce, examenul ocluziei este atât de
valoros în examinarea pacientului vârstnic, mai ales când ne confruntăm cu un spațiu protetic
micșorat.