Universitatea „Dunărea de Jos" Galați

Facultatea de Medicină și Farmacie

Specializarea Medicină Dentară

GERONTOLOGIE
Lucrari practice

Realizarea
4
tratamentelor endodontice și tratamentul
bolii parodontale al pacientului vârstnic
Protezarea supraimplantară la vârstnicul edentat total,
cu câmp protetic deficitar
 In zilele noastre tot mai mulți pacienți seniori au prezenți tot
mai mulți dinți.

 În unele situații, dinții restanți pot fi dinți stâlpi de punte sau

dinți de sparijin în restaurările fixe sau mobilizabile pe care
pacientul vârstnic le poartă, iar terapia conservatoare este
singura posibilitate de a asigura supraviețuirea lucrărilor și
garantarea funcțiilor cavității orale.

 Histopatologic, există modificări la nivelul pulpei dentare a

dinților restanți, cu implicații în practica stomatologică.

 Numărul și spațiul ocupat de odontoblaști se reduce odată cu

trecerea anilor și din acest motiv se reduce și capacitatea de
regenerare dentară
 Tratamentul cariei simple și complicate este compromis prin
incapacitatea țesuturilor dentinare și a odontoblaștilor de
reorganizare în protejarea directă a țesuturilor pulpare prin
formarea de dentină secundară.

 Conținutul camerei pulpare va avea tot mai puține identități

celulare și se va transforma în țesut fibros.

 Se vor reduce volumul și capacitatea fiziologică a vaselor

sanguine și vor crește zonele calcificate.
 Calcificarea camerei pulpare, produce dificultăți în abordarea
și deschiderea terapeutică și în consecință accesul spre
canalele radiculare, este mai dificil.

 Totuși indicațiile terapei endodontice sunt viabile indiferent de

vârsta înaintată a pacientuli.

 În urma mineralizării și încărcării pereților inferiori ai

conductelor radiculare, fenomen care se formează pe tot
parcursul vieții, acestea devin tot mai subțiri,se curbează, se
strâmtează sau se înfundă cu calculi dentinari, blocând
accesul sau tratamentul mecanic endodontic.

 De reținut că la marea majoritate a pacienților vârstnici apare

fenomenul de hipercementoză.

 O altă problemă importantă este legată de numărul de

ședințe, durata lor și garanția succesului la pacienții vârstnici.
 Principalele dificultăți, care pot apărea în cadrul
endodonției, la seniori, sunt următoarele:

Oboseala musculară se instalează rapid;

Prezența unor infirmități de origine respiratorie, care fac

imposibil de tolerat diga.

Afecțiuni cardiace (ex. insuficiență cardiacă congestivă),

creează dificultăți în poziționarea orizontală a pacientului pe o
perioadă mai lungă de timp, așa cum se întâmlâ în terapia
endodontică a arcadei superioare.
 Bolile metabolice (ex.diabetul zaharat insulino-dependent)
induc riscul de hipoglicemie.

 Bolile degenerative ale oaselor (ex.spondiloză), care fac

imposibilă poziționarea orizontală timp îndelungat.

Ca urmare a expunerii acestor probleme și în raport cu

alte aspecte particulare, tratamentul pacienților vârstnici trebuie
programat cu deosebită grijă, iar ședințele clinice endododntice
vor fi efectuate în raport cu nivelul de toleranță și având în
vedere afecțiunile generale ale pacientului.
 Atunci când este necesar,tratamentul endodontic, se va
realiza cât mai puțin traumatizant și în căt mai puține ședințe.

Prezintă dificultăți din cauza :

caracteristicilor involutive/ pulpare, dentinare ;

depunerea de dentină secundară/scleroza ;

țesuturi dentare fragile și puțin elastice ;

camera pulpara diminuată ca volum ;

canalul radicular ingustat/obliterat cu calcificări și tratamentele

pot fi incomplete sau se pot realiza căi false;

 dintele nu reacționează la stimuli electrici/termici chiar daca mai

există resturi pulpare (fibroza);
 Tratamentul bolii parodontale

Studii clinice longitudinale ce avaluaeză efectul variatelor

modalități de tratament parodontal au arătat că progresia bolii
parodontale poate fi încetinită la vârstnicii ce întrețin o ingienă
orală meticuloasă.

Este un tratament complex, de durată și vizează toți factorii

impicați în producerea bolii.

 Se au în vedere factori asociați factorilor constituționali: fumatul

(determină vasoconstricție, care crește pericolul infecției cu
anaerobi), igiena precară (acumularea plăcii bacteriene și a
tartrului), bolile generale.

Vârsta pacienților nu ar trebui să fie un impediment, tratamentul

parodontal, nu diferă mult de tratamentul de rutină pentru adulți.
Tratamentul profilactic

Profilaxia afecțiunilor parodontale urmărește depistarea și

reducerea factorilor de risc încă de la vârste tinere și depinde
de precocitatea instituirii măsurilor ce urmăresc să asigure o
bună întreținere și dezvoltare a parodonțiului.

Măsurile de profilaxie urmăresc:

1. Profilaxia generală :

oVitaminoterapie;
oTratamentul bolilor generale cu implicații parodontale

2. Profilaxia locală ce are în vedere:

oIgienizarea, ce să împiedice depunerea plăcii

o Protezări imediate după pierderea dinților, pentru a scădea
solicitarea parodonțiului profund, și corect realizate pentru a nu
deveni factori iritativi pentru parodonțiu ;

o Reechilibrarea ocluzală la dinții restanți (ocluzia considerată

cofactor al parodontopatiei)

o Dispensarizarea pacienților (depistarea si corectarea oricăror

dezechilibre).

o Igiena orală deficitară este un factor de risc pentru boala

parodontală la vârstnic.

o Fiind o boală mediată bacterian, controlul bacteriilor orale ar

putea-o preveni.
 Tratamentul bolii parodontale

Tratamentul parodontal curativ

Tratamentul parodontal este inclus în planul de tratament

integrat și se aplică atunci când boala este surprinsă în stadiul
curabil și distrucția țesutului osos și desmodontal nu atinge 1/3
apicală.

Obiectivele tratamentului curativ au în vedere :

• ameliorarea profunzimii pungilor ;

• stabilizarea inserției epiteliale ;

• reducerea microorganismelor sulculare.

 Tratamentul curativ parodontal include:

 Tratamentul general: de refacere a stării generale prin

vitaminoterapie (B,C,A), în vederea încetinirii evoluției bolii
parodontale.

Tratamentul local: conservator/nechirurgical și chirurgical.

 Protezarea supraimplantară la vârstnicul edentat total, cu
câmp protetic deficitar

 Pacientii varstnici au aceeasi rată de succes a

tratamentului cu implanturi dentare ca și pacientii tineri.

 Peste 65 de ani este de așteptat ca timpul de vindecare sa fie

mai lung decât la pacientii tineri.

Cantitatea si calitatea osului unde se inseră implantul contează

mai mult pentru succesul implanturilor decât varsta pacientului.

Afectiunile medicale generala tratate corect nu reprezinta o

contraindicație pentru lucrările pe implant dar pot influența rata
de succes si supraviețuire a implantului.
 Este bine stabilit că implanturile dentare reprezintă numeroase
avantaje prin comparație cu lucrările pe dintii naturali.

 Acestă soluție necesită însă o atenție specială în cazul

pacienților în vârstă.

 În cazul lor trebuie ținut cont încă de la începutul tratamentului

de câțiva factori cheie pentru reusita tratamentului.

 Acesti factori includ modificari ale sănătătii generale și orale

împreună cu factori sociali, economici si financiari.
 Afectiunile medicale sunt imparțite in contraindicații
absolute și relative pentru tratamentul pe implanturi.

Contraindicațiile absolute:

Interzic intervențiile chirurgicale de tip implant dentar:

Infarct miocardic recent,
Accident vascular recent si afecțiuni psihice extreme.
Totusi acest tip de contraindicații sunt rare.

Contraindicațiile relative:

 Nu interzic inserția implanturilor dentare dar recomandă

prudență și o planificare atentă a secvențelor de tratament.
 Implanturile, la pacientul vârstnic, sunt deseori inserate
într-un maxilar care deja s-a resorbit semnificativ, de la
extracția dinților, și locurile implanturilor vor fi cu până la 1 cm
înspre palatinal față de poziția inițială a dinților.

 Problema distorsionării bridelor laterale nu se aplică în

aceste cazuri, dar poate apare complicația procedurii de
protezare.

 O mare cantitate de informații poate fi obținută printr-o

examinare atentă a unei proteze totale deja existente.
 Folosind proteza ca un ghid, ușurează vizualizarea spațiului
disponibil, luând în considerare necesitatea unui bont
transmucozal, și suprastructura.

 Indiferent de vârstă, implanturile dentare trebuie plasate atunci

când pacienții se află în stare bună de sănătate și trăiesc
independent astfel încât aceștia să poată beneficia de
mijloacele funcționale până la sfârșitul vieții.
 Indicațiile privind inserarea implantelor în cazul
edentației totale la pacientul vârstnic:

Nemulțumirea pacientului în ceea ce privește reabilitarea

cu o proteză mobilă convențională

Limitarea resorbției avansate

Suferința psihică a pacientului cauzată de edentația

totală bimamaxilară

Oferta osoasă este reprezentată de osul disponibil

inserției implanturilor, apreciat cantitativ și calitativ.
 Osul disponibil poate fi evaluat prin examen clinic, doar parțial,
evaluarea reală putându-se face tridimensional doar cu ajutorul
metodelor imagistice (OPG,CT, RMN,teleradiografie de
profil, radiografie retroalveolară).

 Cu ajutorul acestor investigații se pot aprecia înălțimea osului

disponibil, lățimea osului disponibil, lungimea osului disponibil,
relațiile crestei edentate cu dinții vecini și antagoniști, structura
osoasă, angulația osoasă precum și raportul crestei edentate
cu structurile anatomice învecinate
 Restaurările implanto-protetice definitive se împart în
două mari categorii :

1.Restaurări fixe :

- agregate prin cimentare

- agregate prin înșurubate (detașabile de către medic)

2. Restaurări mobilizabile de catre pacienți :

-supraproteze (overdentures) destinate edentațiilor totale.

Protezele de tip overdenture folosite în tratamentul

edentației totale maxilare acoperă prin însăși natura
construcției ei țesuturile moi care înconjoară implantul.
 Posibilitatea de retenție a plăcii la nivelul protezei este
considerabilă, iar un regim de control al plăcii va fî necesar
pentru asigurarea unui prognostic favorabil atât pentru proteză
cât și pentru structurile care o susțin.

 Deoarece mulți pacienți vârstnici cu protezare tip overdenture

pot să nu se fî bucurat de un instructaj corect de întreținere a ei,
controlul plăcii, joacă un rol important în terapia inițială.
 Protezele de tip overdenture sunt sensibile la spațiu.

 Este foarte important acest aspect în construirea lor.

 Atât spațiul intermaxilar cât și mucoasa trebuie luate în

considerare.

 Tocmai spațiul dintre planul ocluzal și mucoasă determină

dimensiunile maxime oricărei restaurări plasate deasupra unui
bont protetic.

 Iată de ce, examenul ocluziei este atât de valoros în

examinarea pacientului vârstnic, mai ales când ne confruntăm
cu un spațiu protetic micșorat
VĂ MULȚUMESC !!!