​ UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

“IULIU HAŢIEGANU” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
SPECIALIZAREA-TEHNICĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

TEHNICI DE MONTARE A DINȚILOR ARTIFICIALI ÎN PROTEZA

ACRILICĂ, LA PACIENȚI CU EDENTAȚIE TOTALĂ

Coordonator științific:
Șef lucrări Dr. MARIUS MANOLE

Absolvent:
SZASZ BRIGITTA-EDINA

2019
CUPRINS

INTRODUCERE…………...…………...…………...…………...………pg.4
I.PARTEA GENERALĂ
1.NOȚIUNI GENERALE PRIVIND EDENTAȚIA TOTALĂ………….pg.5
1.1.Etiologia edentației totale…………...…………...…………...……....pg.5
1.2.Factori favorizanți………...…………...……………...…………...…pg.6
1.3.Semne morfoclinice ale edentației totale………...…………...………pg.7
1.4.Complicațiile și fenomenele adaptative în edentația totală…………..pg.9
1.5.Câmpul protetic edentat total………...…………...………………....pg.10
1.5.1.Generalități………...…………...…………...………….....pg.10
1.6.Părțile componente ale protezelor totale………...………….…...…..pg.12
1.6.1.Arcadele dentare artificiale………...…………...………....pg.13
1.6.2.Baza protezei………...…………...…………...…...….......pg.15
1.6.3.Șaua protezei………...…………...…………...…………....pg16
1.7.Avantajele și dezavantajele protezelor
totale………...…………....…pg17
2.ALEGEREA DINȚILOR ARTIFICIALI………...…………...…...….pg.18
2.1.Macheta protezei totale………...…………...……………...…….......pg18
2.2.Alegerea dinților frontali………...…………...…………………...…pg19
2.3.Alegerea dinților laterali………...…………...………….…………..pg.21
3.TEHNICI DE MONTARE A DINȚILOR ARTIFICIALI………...….pg.22
3.1.Reguli generale de montare a dinților artificiali în zona frontală…...pg.22
3.2.Reguli generale de montare a dinților artificiali în zona laterală…....pg.23
3.3.Tehnici de montare a dinților artificiali după Alfred Gysi…….....…pg.24
3.4.Reguli de montare individuale a dinților după Hanau………...….…pg.25

2
3.5.Metoda Francois Ackerman……………...…………...……...……...pg.26
3.6.Metoda Mc.Grane………...…………...……………...…………......pg.26
3.7.Metoda Gerber………...…………...……………...…………...……pg.27
3.8.Metoda Școlii Din Cluj ( Prelipceanu, Negucioiu, Săbăduș)…….....pg.28
3.9.Montări atipice ………...…………...……………...…………...…...pg.28
3.9.1.Montarea inversă………...…………...………………...…pg.29
3.9.2.Montarea încrucișată………...…………...……………......pg.29
II.PARTEA SPECIALĂ
1.​Introducere​………...…………...……………...…………...……….…pg.30
2.Materiale și metodă de lucru………...…………...……………...….…pg.32
III.CONCLUZII​………...…………...……………...…………….…pg.121
IV. BIBLIOGRAFIE​………...…………...……………...………...…pg.123

3
INTRODUCERE

“Edentația totală ar putea deveni o afecțiune ce va ține de domeniul

trecutului, cercetarea ștințifică medicală stomatologică, tratamentele
inovative, tehnologia și echipamentele medicale de ultimă oră, demonstrând ,
în secolul XXI, că stomatologia contemporană îmbunătățește substanțial
calitatea vieții unui pacient cu deficiențe dentare.” Florian Obădan
Edentația totală este o afecțiune tot mai des întâlnită în populație,
care se instalează mai frecvent la persoanele mai în vârstă. Din păcate
oamenii dobândesc această boală cel mai frecvent din cauza lipsei materiale
și de educație în domenul sănătății.
Datorită dezvoltării rapide a ramurii stomatologice și existența multor
materiale și aparate stomatologice moderne, se poate îmbunătăți calitatea
vieții pacienților suferinzi de această afecțiune.
Strânsa colaborare și munca de precizie a medicilor stomatologi,
împreună cu tehnicienii dentari pot face minuni în realizarea cazurilor.
“În edentația totală avem cele mai puține date exacte de referință și
cele mai precare condiții de protezare.” TD. Elekes Zoltan
Cu toate acestea, scopul comun al medicilor stomatologi și a
tehnicienilor este de a restabili funcțiile pierdute ale aparatului dento-maxilar
cu o integrare biologică rapidă a pacienților și redarea zâmbetelor și
încrederea acestor oameni.

4
I.PARTE GENERALĂ

1.NOȚIUNI GENERALE PRIVIND EDENTAȚIA TOTALĂ

1.1. ETIOLOGIA EDENTAȚIEI TOTALE

Edentația totală este o entitate clinică complexă în care la nivelul

cavității bucale și a întegului organism apar modificări morfo-funcționale
ample. În această situație clinică aparatul dento-maxilar pierde una din
structurile sale consecutive în totalitate, din punct de vedere funcțional, cele
mai importante sunt dinții. Este un proces care afectează mai mult persoanele
de vârsta a treia și de obicei se instalează în mod lent și treptat. Există însă și
excepții când edentația totală se instalează și la persoane tinere sau adulte,
dar în mod spontan. [1]
Această stare patologică din punct de vedere etiologic poate fi
clasificată în două categorii : dobândite și congenitale.
Edentația dobândită este consecința:
-cariilor dentare, care este cauza esențială a pierderii dinților și
producerea complicațiilor;
-a bolii parodonale, care accelerează apariția edentației totale, care se
intalează din momentul extragerii ultimilor dinți restanți;
Edentația totală dobândită poate fi provocată și de : formațiunile
tumorale, traumatismele, factori iatrogeni, infecțiile maxilarelor, abraziunile
patologice, însă incidența acestora este mult mai redusă. [1]

5
 Există și o dentație totală congenitală prin anodonție, care se
datorează lipsei complete a mugurilor dentari. Este o entitate specială, foart
rar întâlnită,la care se alătură alte tulburări de dezvoltare locale și
generale.[2]

1.2. FACTORI FAVORIZANȚI :

Cei mai des amintiți factori, care favorizează apariția edentației totale
sunt: diabetul zaharat, rahitismul, osteomalacia și osteoporoza. [3]

Alte cauze importante care pot contribui la pierderea dinților și

producerea edentației sunt: [1]
Factorii genetici:​ rezistența individuală la carie și parodontopatie este
influențată într-o măsură crescută. Este vorba în principal de:
a) Rasă:​ După multiple studii s-a demonstrat faptul că populația
negroidă are o rezistență mărită a țesuturilor orale la
îmbolnăviri datorită regimului dietetic vegetarian. Exluderea
carbohidraților ultra rafinați din alimentație scade apariția
cariilor dentare și a edentației.
b) Sexul: ​Edentația totală este mai des întâlnită la femei decât la
bărbați potrivit unor studii mai vechi, însă este posibilă o
echilibrare a situației datorită creșterii duratei medii de viață a
bărbaților.
c) Vârsta:​ Este un factor răspunzător în apariția edentației
totale, fiind asociat cu modificări însemnate, cantitative și
calitative, ale scheletului și ale oaselor maxilare.

6
 2.) Factorii socio-economici: ​Prin limitarea accesului la tratamente
stomatologice, accelerează instalarea edentației totale.
Categoriile sociale dezavantajate, precum și cei cu trai scăzut sunt mai
expuși la apariția edentației.

3.) Factorii de risc: ​Un stil de viață dezechilibrat precum și unele profesii și
unele vicii determină îmbolnăvirea parodontală și odontală.

4.) Deficiențe în organizarea sistemului de asigurări de sănătate: ​Nu sunt

compensate tratamentele protetice, astfel se devaforizează populația lipsită
de posibilități financiare.

1.3. ​SEMNE MORFOCLINICE ALE EDENTAȚIEI TOTALE

Edentația totală are consecințele cele mai grave asupra aparatului

dento-maxilar. [2]
Tulburările funcționale masticatorii, fonetice și fizionomice, care
sunt de față după stabilirea edentației parțiale întine sunt înrăutățite de
edentația totală.[3]
Complexitatea tulburărilor, care duc la edentație depind de mai mulți
factori: dacă au existat protezări anteriore, de afecțiuni anterioare și cel mai
important, de starea de sănătate a pacientului. [1]
Edentația totală este completată de simptomele caracterizează boala.
Aceste simptome sunt foarte vizibile pentru anturaj și din acest motiv
deranjant pentru pacient, ducând cu timpul la complicații psihice. [4]

7
Tulburările caracteristice ale unui edentat total:

1. Tulburări masticatorii
● Neputința aparatului dento-maxilar de a tritura alimentele
● Incapacitatea de creștere a cantității de salivă

2. Tulburări ale fonației

● Dentale, siflantele sunt alterate
● Limba nu are sprijin pentru articularea dentalelor
● este transformat culoarul coloanei de aer pentru
siflante

3. Tulburări ale aspectului fizionomic :

● Micșorarea etajului inferior al feței
● Astuparea buzelor și obrajilor
● Fizionomie tristă, îmbătrânită [2]

Pacientul edentat total neprotezat nu are plăcerea de a mastica.

Protezarea acestor pacienți îmbunătățește productivitatea masticatorie, dar
mucoasa este sfărâmată între suportul osos și protezele noi,datorită
capacității de toleranță redusă, procesul de triturare scade cu 80%. [4]

8
1.4. COMPLICAȚIILE ȘI FENOMENELE ADAPTATIVE ÎN
EDENTAȚIA TOTALĂ

Complicațiile edentației totale sunt rezultatul tulburărilor

funcționale​.[5]
Edentația totală evoluează în timp și producereunor modificări
morfofuncționale la nivelul aparatului dentomaxilar, iar simptomele sunt
agravate, ducând la apariția unor adevărate complicații digestive, psihice și
articulare.
Rol foarte important în acest sens îl are durata stării de edentație,
reactivitatea tisulară și capacitatea adaptativă individuală.

Dintre complicațiile care apar, enumerăm :

● Tulburări psihice marcate de izolarea socială a pacientului edentat

total datorită tulburărilor fonatorii, fizionomice și masticatorii.

● Tulburări gastro-intestinale și de nutriție, rezultate de suprasolicitarea

tractusului digestiv, ca urmare unui bol alimentar insuficient
nesalivat și netriturat corespunzător. Această tulburare poate duce
până la pentru gastrite, duodenite, colite etc.

● Tulburări ale articulației temporo-mandibulare: fără tratament

protetic laxitatea ligamentară și articulară crește.

9
Absența arcadelor dentare ca factor de ghidaj, stabilizare și sprijin
mandibular, lipsește articulația temporomandibulară de cea mai importantă
porțiune care îi asigură corectitudinea funcțională și morfologică.

● Crearea ragadelor comisurale, existente în cazul unei micșorări

protetice a etajului inferior al feței.

● Nașterea unei hipercheratinizări a mucoasei ce învelește crestele

edentate în cazul folosirii pentru masticație a acestora.[2]

În edentația totală absența dinților este o modificare gravă, care duce

la un dezechilibru al aparatuli dento-maxilar. Apar modificări patologice,
deci se recomdă o protezare corectă și rapidă pentru prevenirea acestor
consecințe.​ ​[6]

1.5. CĂMPUL PROTETIC EDENTAT TOTAL

1.5.1. GENERALITĂȚI

Prin câmp protetic cunoaștem teritoriul biologic pe care se

așează proteza mobilizabilă. Câmpul protetic intervine în menținerea,
sprijinul și stabilizarea protezelor. [2]
Este importantă examinarea protetică la edentați totali,
datorită caracteristicilor substratului osos și cel mucos.
Substratul mucos este alcătuit din: -substratul osos maxilar
-substartul osos mandibulară [7]

10
1.Substratul osos maxilar are ca și componente:

-Crestele alveolare: sunt bine exprimate și favorizează realizarea

restaurărilor protetice si ajută la stabilizarea protezelor. [7]
-Tuberozități maxilare: au rolul de a sprijini, menține și stabiliza proteza.
Cele de mărimi medii favorizează protezare, iar cele retentive duc la
dificultăți. [5]
-Bolta palatină: tratamentul protetic este influențat în mod direct de forma și
mărimea bolții palatine. Favorizează adeziunea și distribuie presiunile
ocluzale pe o suprafață mai mare. [2]

2.Substratul osos mandibular are ca și componente:

-Creasta alveolară: uneori este retentivă în plan frontal sau în zona
premolarilor, în plan verticală și duce la desprinderea protezei de pe campul
protetic. [2]
-Tuberculi piriformi: datorită atrofiei osului alveolar, substratul său osos se
atenuează , mucoasa de acoperire se face moale. Tuberculul piriform este
acoperit de proteză până în ⅓ sa posterioară. [3]

3.Substratul mucos are ca și componente:

-Mucoasa fixă:
● La maxilar: bolta palatină, tuberozitățile maxilare și crestele
alveolare sunt acoperite de mucoasa fixă
● La mandibulă: este situat în dreptul tubercului piriform și a crestelor
-Mucoasa pasiv-mobilă (neutră)
● La maxilar: se situează la limita dintre mucoasa fixă și mucoasa
mobilă; realizează trecera între palatul dur și palatul moale

11
 ● La mandibular: deseori nu există o trecere neutră între mucoasa fixă
și cea mobilă, din acest motiv la mandibulă mucoasa pasiv-mobilă
este ștearsă
-Mucoasa mobilă:
● La maxilar: tapetează obrajii, bridele, frenurile, buzele și vălul
palatin, este situată în apropierea marginii a câmpului protetic
● La mandibular: este situat la nivelul planșeului bucal, obrajilor și
buzelor; pentru o stabilitate bună a protezei trebuie ocolite bridele și
frenurile

1.6. PĂRȚILE COMPONENTE ALE PROTEZEI TOTALE

Proteza totală este un corp fizic, care poate fi confecționat din diverse
materiale:metalice, plastice sau ceramice. În scopul înlocuirii și restaurării
morfo-funcționale este realizat în mai multe faze clinice și tehnice complexe.
[2,5]

Componentele protezei totale :

● La maxilar : -placă palatinală sau protetiă

- șaua protezei
- arcadele dentare artificiale
Baza protezei este alcătuită din placa palatinală și șaua protezei.

● La mandibulă : - șaua protezei

-arcada dentară artificială

12
Placa linguală la mandibulă se folosește doar la protezele parțiale. [8]

1.6.1. ARCADELE DENTARE ARTIFICIALE

Corespunzător poziției crestei alveolare dinții artificiali sunt fixați pe

suprafața externă a șeii.
Arcada dentară este formată din maximum 14 dinți, 6 dinți frontali și 8 dinți
laterali.
Dinții sunt elementele funcționale fundamentale ale protezei totale. [5]
Caracteristicile dinților sunt forma, culoarea, relieful ocluzal și volumul.
Dinții artificiali pot fi realizați din mai multe tipuri de materiale: pot fi
prefabricați din acrilat sau se pot confecționa în laborator din rășini acrilice
sau din porțelan, atașat prin legături chimice sau prin retenții mecanice.Dinții
prefabricați din acrilat sunt cei mai des utilizați datorită particularităților pe
care le au față de dinții confecționați la laboratoare.
Din punct de vedere funcțional și estetic pentru înlocuirea dinților frontali se
poate utiliza atât dinții din acrilat cât și cei din porțelan, având proprietăți la
fel de mulțumitoare. [3]
Cerințele dinților artificiali:
-fizionomie
-crearea ocluziei funcționale
-eficiență masticatorie
-garantarea confortului fonetic
-păstrarea spațiului pentru limbă [5]
-​rezistență la depozitare [4]
-durabilitate

13
-absența nocivității locale și generale
-să permită o igienizare corectă
-să nu permită dezvoltarea bacteriilor
Dinții artificiali sunt livrate în garnituri lipite pe o bază din material
plastic prin procedeul unei benzi de ceară. [4]

DINȚII ARTIFICIALI DIN ACRILAT

Avantajele dinților artificiali din acrilat:

-realizează o legătură chimică, rezistentă cu șeile protetice
-în funcție de contactele arcadei antagoniste pot fi particularizați ocluzal
-pot fi prelucrați ca formă, relief vestibular și volum prin șlefuire
-nu crapă
-în timpul utilizării apare un sunet discret la contact cu antagoniștii [3]

Dezavantajele dinților din acrilat:

-datorită fenomenului de îmbătrânire a maselor plastice au o instabilitate
cromatică
-datorită polimerizării neadecvate, se creează micro-porozități, care
avantajează retențiile alimentare și grăbește schimbarea culorii
-au o rezistență mecanică slabă, motiv pentru care se abrazează ușor [2]
-transmit forțe ocluzale minime [3]

14
1.6.2. BAZA PROTEZEI

Baza protezei este formată din șei și placă palatinală la maxilar, iar la
mandibulă se confundă cu versantul lingual al șeii.
Placa redă partea care învelește suprafața bolții palatine.
Șeile acoperă crestele alveolare.
Definirea limitei între bază și șei nu este realizabilă pentru că există
continuitate între cele două și numai topografic pot fi văzute cele două. [8]

Baza protezei are două suprafețe :

● Mucozală, internă ( în contact cu mucoasa )

● Externă ( bucală, vestibulară sau lustruită )

Suprafața mucozală : - are raport de contact cu mucoasa fixă a câmpului

protetic și are un relief identic, redat negativ cu cel al mucoasei. ( se obține
prin fidelitatea amprentei funcționale )

Suprafața externă : - este orientată spre cavitatea bucală și are raport de

contact cu limba, mucoasa obrajilor, buzelor
-are un aspect lucios ( prin prelucrare ) pentru a favoriza alunecarea părților
moi care vin în contact cu ea și pentru a nu produce leziuni țesuturilor
-prin lustruirea perfectă nu se retenționează resturile alimentare
-în treimea anterioară sunt imitate rugile palatine
-în zona posterioara placa se termină printr-o margine sau se continuă cu
limita distală a șeilor
Grosimea bazei protezei totale are aproximativ 1,5-2,5 mm, în funcție de :

15
 - Relieful câmpului protetic
- Starea dinților antagoniști
- Dezvoltarea mușchilor mobilizatori ai mandibulei [9]

PLACA PALATINALĂ

Se numește și placă palatinală, având un contact intim cu bolta

palatină. Este element de legătură între șeile protetice.
Limitele ei sunt cuprinse între baza crestelor alveolare și limita de trecere de
la palatul dur la palatul moale de-a lungul zonei “Ah”, unde realizează
închiderea distală a protezei.
Are următoarele avantaje :
- extinde sprinjinul muco-osos al protezei la nivelul bolții palatine
- favorizează adeziunea pentru menținerea protezei totale
- favorizează stabilitatea protezei
- Dispersează asupra bolții palatine
Grosimea plăcii palatine este de aproximativ 2 mm. [2]

1.6.3. ȘAUA PROTEZEI

Acoperă în totalitate crestele alveolare pe cele două versante, oral și

vestibular până în zona distală să acopere complet tuberozitățile, iar la
mandibulă până în treimea anterioară a tubercului piriform pe care o acoperă.
[8]

16
 Șausa protezei are o față internă în contact cu creasta alveolară și
două versante lustruite pe fața externă.
În regiunea frontală versantul vestibular este modelat asemănător proceselor
alveolare, anatoform, iar în regiunea laterală este neted pentru a evita retenția
alimentelor.
Marginea liberă a șeii este situată în fundurile de sac vestibulare, în
raport cu mucoasa neutră. Are o formă rotunjită,de 1,5-2 mm grosime și
variază în funcție de forma și volumul fundului de sac.
La nivelul frenulului buzei superioare și bridelor laterale, marginea
protezei ocolește aceste formațiuni pentru a permite mișcarea lor liberă.
Versantele externe au contact cu mucoasa obrazului și limba și sunt
lustruite pentru a evita leziunea părților moi.[2]

1.7. Avantajele și dezavantajele protezelor totale

Avantejele protezelor totale sunt:

-Reparațiile ulterioare posibile
-Reintegrarea în comunitate prin refacerea funcțiilor edentatului total
-Fizionomia de calitate superioară: -montări asimetrice
-treme,diastemă, încălecări
-formă, culoare, dimensiune
Dezavantajele protezelor totale sunt:
-Disconfort datorită volumului mare
-Presiunile sunt transmise în mod nefiziologic
-Prin acoperirea câmpului protetic se diminuează percepțiile tactile, gustative
și termice
-Rezistența mecanică [2]

17
2. ALEGEREA DINȚILOR ARTIFICIALI

2.1. MACHETA PROTEZEI TOTALE

Macheta protezei totale este formată din arcada dentară artificială pe

o bază de ceară, care reproduce viitoarea placă a protezei în toate detaliile de
formă și volum.
Macheta din ceară cu dinții artificiali, este realizată pentru
următoarele scopuri :
● să se efectueze o probă pe câmpul protetic pentru a se controla dacă
dinții aleși sunt corespunzători, dacă sunt montați încât să restaureze
armonia dento-facială
● să se obțină un tipar în care să se producă polimerizarea rășinii
acrilice

1.Macheta bazei protezei:

Baza machetei este confecționată din ceară roz. În realizarea acesteia

se disting următorii câmpi de lucru :
-izolarea modelului în apă
-adaptarea intimă a unei jumătăți de placă de ceară roz la suprafața
modelului
-consolidarea machetei bazei cu placă de bază
Pentru câmpurile protetice foarte deficitare se pot confecționa mai întâi
direct bazele definitive ale protezelor, din acrilat termopolimerizabil, pe care
să se monteze în ceară arcadele artificiale. [10]

18
Macheta bazei și arcadelor trebuie spă prezinte un grad de menținere și
stabilitate, pentru a se putea efectua proba pe câmpul protetic.

2. Arcadele dentare artificiale

Dinții sunt montați pe macheta bazei, prin lipire cu ceară roz.

Arcadele dentare sunt realizate în mod diferit: grupul dinților laterali sunt
montați având la bază varietatea concepțiilor asupra mișcărilor pe care le
efectuează mandibula âm procesul de masticație, iar grupul dinților frontali
sunt montați după reperele trasate pe șablonul de ocluzie, după reperele
antropometrice, după echilibrul muscular și după cerințele fizionomiei.

2.2. ALEGEREA DINȚILOR FRONTALI

Modurile de alegere a dinților artificiali, diferă de la o zonă la alta,

astfel :
-dinții din zona frontală se aleg după criterii estetice, să fie în
armonie cu fizionomia pacientului
-dinții din zona laterală sunt aleși după principiul funcționalității [13]

Alegerea dinților frontali constă în determinarea mărimii, formei, culorii și

materialului acestora, în acord cu anumite trăsături caracteristice ale
pacientului, privind aspectul său general, al feței, sexul, tipul constituțional,
etc. [2, 5]

19
Mărimea dinților frontali

Lățimea totală a celor șase dinți frontali superiori este egală în

majoritatea cazurilor cu distanța dintre cele două linii ale caninilor, desenate
pe bordurile de ocluzie.
Înălțimea dinților frontali este aleasă în funcție de: vârsta pacientului,
gradul de supraocluzie pe care l-a avut în perioada de dentat, lungimea buzei
superioare și gradul de mobilitate al buzei superioare.Cu înaintarea în vârstă,
dinții sunt mai scurți datorită uzurii și din ce în ce mai acoperiți de buza
superioară. ​[​3]

Forma dinților frontali

La bărbați se vor alege dinți robuști, cu marginea incizală dreaptă, și

fața vestibulară mai bombată, deoarece dinții masculini trebuie să arate forța
și rigiditatea. La femei se vor alege dinți mai discreți și mai mici cu contururi
mai înguste, cu fața vestibulară mai plată, deoarece trebuie să arate
delicatețea și blândețea. [11]

Culoarea dinților frontali

Vârsta este un factor important în alegerea dinților, deorace nu

corespunde culoare la tineri și la vârstnici. La tineri este mai deschisă, iar la
vârstnici este mai închisă. La vârstnici trebuie aleși dinții în mod
corespunzător pentru a ascunde protezarea. [3]

20
2.3. ALEGEREA DINȚILOR LATERALI

Dinții în zona frontală sunt aleși după: mărime, formă, culoare și

material.

Mărimea dinților laterali

Înălțimea feței vestibulare a primului premolar: trebuie să prelungească în

mod armonios grupul frontal.
Lungimea mezio-destală: dacă spațiul nu permite să montăm toți cei 4 dinți
laterali, putem renunța la un premolar sau un molar.
Lățimea vestibulo-orală a dinților: mai mică decât ce a dinților naturali. [11]

Forma dinților laterali

Sunt clasificate astfel: dinți posteriori anatoformi: cuspizii lor seamănă cu

dinții naturali, au pante cuspidiene între 20-30 grade și dinți posteriori
funcționali: cu pante cuspidiene 0 grade. [3]

Culoarea dinților laterali

Nu are importanță în această zonă, va fi aceeași ca în zona

frontală.[11]

21
3. TEHNICI DE MONTARE A DINȚILOR ARTIFICIALI

3.1. REGULI GENERALE DE MONTARE A DINȚILOR

ARTIFICIALI ÎN ZONA FRONTALĂ

Respectarea cerințelor estetice și fonetice este cel mai important la

montarea dinților artificiali în zona frontală.
DințiI frontali superiori trebuie să se înscrie în curbura vestibulară a
șablonului de ocluzie.
În cazul în care avem o creastă ușor rezorbită, se realizează o
montare a coletului pe mijlocul crestei, cu marginile incizale ușor
vestibularizate. În cazul unei atrofii accentuate a crestei, se realizează
montarea coletului dinților frontali în afara mijlocului crestei. Doar în zona
vestibulară de la nivelul maxilarului se poate accepta o montare a coletelor
dinților în afara crestei edentate. Incisivii inferiori vor fi plasați cu coletul pe
mijlocul crestei, în funcție de cerințe, marginea incizală va fi orientată altfel.
În sens vertical marginea incizală a incisivilor centrali superiori
trebuie să fie orientată la nivelul planului de orientare protetică. Coletul
dinților va fi îndreptat la nivelul liniei surâsului. Incisivii inferiori au
marginile incizale la același nivel, cu care depășesc ușor nivelul planului de
orientare protetică al maxilarului de obicei.
În sens transversal dinții frontali superiori se așează între linia
caninilor, astfel linia interincisivă va fi identică cu linia mediană a feței. [3]

22
3.2. REGULI GENERALE DE MONTARE A DINȚILOR
ARTIFICIALI ÎN ZONA LATERALĂ

Rolul principal al dinților în zona laterală este de a zdrobi și tritura

alimentele, pentru a realiza bolul alimentar. Montarea trebuie făcută să țină
cont de cerințele de stabilitate ale protezelor.
Este necesar ca toate forțele, care se exercită asupra arcadelor dentare
artificiale să se răspândească în perimetrul de sprijin al protezei, cât mai
perpendicular pe suprafața de sprijin. Arcadele dentare trebuie poziționate în
zona neutră dintre musculatura extra și intra bucală.[12]
Cele mai importante reguli generale de montare a dinților laterali
sunt:
● dinții laterali se montează pe mijlocul crestei și de-a lungul
axului interalveolar;
● șanțul mezio-distal al dinților inferiori să coincidă cu mijlocul
crestei, rolul fundamental fiind ca de-a lungul acestui șanț să
articuleze cuspizii grupei a 3-a de sprijin, transmițând forțele
ocluzale vertical pe mijlocul crestei edentate mandibulare
● Contactul obținut la nivelul suprafețelor ocluzale, este de
recomandat să fie una funcțională de tip cuspid-fosetă sau
cuspid-ambrazură;
● regulile lui Pound:
1. Fața orală a dinților laterali mandibulari nu trebuie să treacă de
verticala ridicată de linia oblică internă.
2. Fața orală a dinților laterali mandibulari nu trebuie să treacă de linia
desenată de la fața mezială a caninului, până la fața linguală a
tubercului piriform.

23
 ● Nu se recomandă montarea dinților tuberozități și pe
tuberculul piriform
● fiecare dinte se articulează cu doi antagoniști, formând unități
de masticație, excepție: incisivul central inferior și molarul
doi superior, ei se articulează cu un singur antagonist;
● planul de ocluzie se va afla la jumătatea dintre cele două
creste edentate [3,5]
●
3.3. TEHNICA DE MONTARE A DINȚILOR ARTIFICIALI DUPĂ
ALFRED GYSI

Această tehnica prezintă următoarele caracteristic generale:

-sunt utilizați dinți anatoformi cu pante cuspidiene între 20 și 40 grade;
-între cele două arcade se realizează unități masticatorii; [4]
-folosim articulatoarele adaptabile sau semiadaptabile, care reproduc cu
exactitate mișcările mandibulei;
-utilizăm o riglă specială, rigla lui Gysi, cu care se măsurăm distanța dintre
crestele alveolare și înclinarea axei acestora. [3]
Teoria lui Gysi se numește și “ocluzie echilibrat balansată”, care se
bazează pe următoarele idei:
-Masticația se realizează prin mișcări centrice și excentrice.
-În mișcările excentrice (propulsie și lateralitate) este necesar să avem
contacte interdentare pe partea activă, și pe partea de balans. Din acest motiv
se înregistrează mișcările extreme ale mandibulei în propulsie și lateralitate,
sunt transferate traiectoriile condiliene pe un articulator, sunt corelate

24
traiectoriile condiliene cu înălțimea cuspizilor, curbele deocluzie și
supraocluzia frontală.
Obținem în acest fel contacte interdentare multiple, cu scopul de asigurare a
echilibrului protezelor în mișcări excentrice.
-pentru restaurare fizionomiei dinții frontali superiori sunt montați în afara
crestei alveolare
-dinții laterali se montează pe mijlocul crestei alveolare [10]

3.4. REGULI DE MONTARE INDIVIDUALE A DINȚILOR

DUPĂ HANAU

În metoda lui Hanau sunt utilizați dinți anatoformi și un articulatorul

individual.
Protezele totale sunt efectuate cu valoare funcțională și articulară
echilibrată, în cazul în care există o apropiată legătură între următoarele
elemente ale aparatului dentar și ale protezelor:
● înclinarea traiectoriei incisive;
● profunzimea curbei sagitale;
● înclinarea planului de orientare ocluzală față de orizontala
articulatorului;
● înclinarea traiectoriei condiliene;
● angulația pantelor cuspidiene și înălțimea cuspizilor; [10]

25
3.5. METODA FRANCOIS ACKERMAN

Ackerman a ajuns la următoarele concluzii: în urma abraziei

accentuate a cuspizilor fețele ocluzale ale molarilor mandibulari redă
schimbări de direcție, pe care le-a numit ca și pas helicoidal. În urma acestor
modificări apar contactele dento-dentare multiple în IM. [3]
Ackerman a inventat principiul helicoidal protetic de montare a
dinților schimbat: premolarii și molarii inferiori sunt înclinați spre lingual
pentru a oferi o stabilitate maximă, incisivii și caninii mandibulari din scop
fizionomic sunt montați mai spre vestibular. Între canini și primii premolari
este situat pasul torsiunii helicoidale. Se montează grupul dinților frontali
mandibulari: cei doi incisivi centrali, apoi incisivii laterali și caninii.
Premolarii sunt montați în perechi, prima dată cei superiori apoi cei inferiori.
Molarii sunt montați după regulile scrise de Gysi.
RÎNAȚU TEHNOLOGIA PROTEZELOR DENTARE

3.6. METODA MC. GRANE

A inventat o metodă de montare a dinților artificiali, pornind de la

următoarele idei:
- articulația temporo-mandibulară se va conforma noilor proteze în
timp;
-dinții sunt plasați în plan orizontal, fără a ne interesa curba lui Spee
-două suprafețe netede se deplasează una peste cealaltă mai ușor,
decât două suprafețe cuspidate;
Sunt utilizați dinți cu o suprafață plană cu pante înclinate la 30 grade.

26
Ideea de montare este: la început dinții arcadei inferioare sunt plasați pe
muchia crestei, frontalii superiori sunt montați după cerințe estetice, fără a
obține un contact cu frontalii inferiori în relație centrică.În final se montează
lateralii superiori în afara cretei reziduale, să formeze unitatîți cu dinții
laterali ai arcadei mandibulare.[10]

3.7. METODA GERBER

Sunt folosiți dinți anatoformi. Pentru zona laterală autorul utilizează

dinți speciali, numiți condilieni, care au minicavități glenoide la dinții
laterali ai unei arcade și minicondili la dinții laterali ai celeilalte arcade. Este
un principiu de acționare la fel unui ansamblu pistil-mojar. Cuspizii
palatinali ai molarilor superiori sunt condilii ficși, mojarele este reprezentat
de suprafața ocluzală a celor inferiori. Zona activă este plasat mai spre oral
pentru obținerea unei stabilități mai bune.
Pentru a evita mușcarea obrajilor, interpoziția este bombată.
Dinții frontali sunt montați și în acest caz după criterii estetice.
Dinții laterali sunt montați după reguli generale, cu contacte
dento-dentare de tip condil-fosă.
Avantejele metodei:
-partea activă, masticatorie este împrăștiată în partea internă a zonei
de susținere a protezei
-este făcut un spațiu comod limbii prin îngustarea vestibulo-orală a
dimensiunii dinților laterali;
-suprafețele vestibulare convexe stabilizează proteza prin aplicarea
musculaturii jucale pe acești dinți [8,10]

27
3.8. TEHNICA ŞCOLII DIN CLUJ (PRELIPCEANU, NEGUCIOIU,
SĂBĂDUŞ)

Pornește de la tehnica de montare a lui Gysi, cu câteva noutăți aduse:

-feţele vestibulare ale dinţilor vor fi plasate, să refacă reliefurile şi
şanţurile periorale schimbate de edentaţie. Presupune orientarea dinţilor
frontali superiori mai spre vestibular ori spre mijlocul crestei după gradul de
resorbţie a crestei.
-tendinţa de desprindere distală a protezei poate fi refăcută prin:
supraacoperire minimă frontală, efectuarea unei inocluzii sagitale, zona
posterioară de închidere să fie etanş.
-dinţii frontali inferiori sunt orientați cu coletul lor pe mijlocul crestei
alveolare, marginile incizale sunt plasate în funcţie de importanță
Vestibularizarea marginii incizale prezintă următoarul avantaj:
-crearea unui spațiu suficient pentru limbă, ajutând fonația
În cazul montării frontalilor inferiori nu este semnificativ aspectul
fizionomic, doar cel fonetic şi al stabilităţii.
Montarea dintilor laterali respectă regulile lui Gysi şi ale lui
Pound.[4]

3.9. MONTĂRI ATIPICE

Montarea inversă şi montrea încrucişată se utilizează în cazul în care

linia interalveolară are o înclinare mai mica de 80° faţă de planul de
orientare ocluzală.

28
 Sunt utilizați dinţi anatoformi. În aceste două montări atipice se
evidențiază : efectuarea unui spaţiu suficient și confortabil pentru limbă,
poziţia dinţilor laterali să fie pe mijlocul crestei, protecţia zonei jugale,
realizarea unităţilor masticatorii să fie eficiente. [2]

3.9.1. Montarea inversă

Montarea inversă este caracterizată prin faptul că arcada inferioară o

circumscrie pe cea superioară.
Premolarul prim inferior este plasat la distanţă de 1-2 mm de canin.
Molarii primi mandibulari se află cu suprafeţele ocluzale pe acelaşi plan.
Planul feţelor ocluzale a premolarilor mandibulari, se întalnesc la
aproximativ 5 mm deasupra planului de ocluzie.
Dacă atrofia este foarte accentuată, se realizează montarea inversă iar
în zona frontală se efectuează montarea inversă totală.[3]

3.9.2. Montarea încrucişată

-se face montarea cu dinţi anatoformi

-se montează dinţii laterali maxilari din stânga în locul celor laterali
mandibulari din dreapta şi invers
-dacă nu există spaţiu suficient, premolarul secund își schimbă
poziția
- dinţii se montează în regiunea frontală pe creastă cu un raport
labiodont [3]

29
II. PARTEA SPECIALĂ

1. Introducere

Această lucrare își propune să prezinte o tehnică de montare a

dinților artificiali pe arcadele dentare, la o înțelegere comună între medicul
dentist, pacient și tehnician, bazată pe cunoștințele și cerințele lor.
Datorită frecvenței acestei patologii în zilele noastre, instalate mai
ales la persoanele de vârsta a treia, protezele totale sunt foarte solicitate în
practica stomatologică actuală. Majoritatea pacienților după consultația
stomatologică, doresc o proteză totală cu dinți acrilici, datorită costului redus
față de celelalte materiale existente pe piață.
Pornind de la acest fapt, am urmărit în realizarea acestei lucrări să
subliniez importanța laboratorului de tehnică dentară și pregătirea
profesională a tehnicienilor în obținerea unei lucrări protetice de acest fel,
intim, integrate biologic structurilor componente ale aparatului
dento-maxilar.
Pentru realizarea unei proteze totale acrilice, trebuie parcurse mai
multe etape clinico-tehnice de către medic și tehnician, cu un rol comun
fundamental, de a executa aceste faze într-un mod cât mai corect, pentru a
obține integrarea biologică a protezelor la finalul tratamentului.
O pacientă în vârstă de 62 de ani, s-a prezentat la cabinetul
stomatologic, cu dorința de a se realiza o proteză totală bimaxilară, având o
edentație totală instalată de mai mult timp.
După stabilirea diagnosticului, medicul dentist și tehnicianul dentar,
datorită unor colaborări eficiente au stabilit planul de tratament a pacientei.

30
 Deoarece pacienta a suferit o perioadă mai lungă de timp de edentație
totală și nu folosit proteză, s-a insistat la cerințele dânsei mai ales pe
refacerea fizionomică, dar și pe cea fonetică și masticatorie. De obicei la
pacienții de vârsta a treia nu se recomandă folosirea dinților artificiali de
culoare deschisă, dar în cazul de față, datorită tegumentelor, ochilor și
părului, am optat la această culoare.
Datorită înaintării în vârstă, la ambele arcade am constatat o atrofie a
crestelor alveolare, însă la arcada mandibulară această rezorbție era mult mai
accentuată, datorită osului compact. Crestele au devenit subțiri și ascuțite,
lucru care ne cere o atenție sporită în momentul montării dinților artificiali
pe arcade.
Am realizat o tehnică de montarea mai specială în zona laterală, cea
inversă datorită atrofiei accentuate a câmpului protetic mandibular, cu scopul
stabilizării și menținerii protezei pe câmpul protetic. Prin montarea inversă
în zona laterală înțelegem faptul că, mandibula a ajuns să circumscrie
maxilarul. În zona frontală am realizat o montare de tip psalidodont, cu
circumscrierea dinților mandibulari de cei maxilari, cu o treaptă sagitală de
cel puțin 2 mm.
Acest tratament are următorele propuneri: restabilirea funcțiilor
aparatului dento-maxilar, obținerea menținerii și stabilității protezei în cursul
desfășurării funcțiilor aparatului dento-maxilar și acomodarea cu aceste piese
protetice pentru o restabilire progresivă a funcțiilor pierdute.

31
2. Material și metodă de lucru

Tratamentul edentației totale s-a realizat prin obținerea unei proteze

totale bimaxilare, prin parcurgerea mai multe faze clinico-tehnice.
Cu parcurgerea acestor etape, am încercat să demonstrez eficiența
tehnicii de montare a dinților în ocluzie inversă în zona laterală, pentru
câmpurile protetice cu o rezorbție importantă.
Pentru realizarea protezelor totale este necesară parcurgerea
următoarelor etape clinico-tehnice:

CABINET:
1: - Examinarea pacientului
- Stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament
- Amprenta preliminară
2: - Amprenta funcţională
3: - Determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare
4: - Proba machetei în cavitatea orală
5: - Aplicarea protezei în cavitatea orală.

LABORATOR:
1: - Realizarea modelului preliminar
- Realizarea lingurii individuale
2: - Realizarea modelului funcţional
- Realizarea şabloanelor de ocluzie
3: - Montarea modelelor în ocluzor, articulator
- Realizarea machetei protezelor totale
4: - Definitivarea machetei protezei totale

32
 - Ambalarea machetei protezei totale. Obţinerea tiparului
- Prepararea pastei de acrilat. Stoparea şi polimerizarea acrilatului.
- Dezambalarea protezei. Prelucrarea protezei.

Pentru realizarea acestei lucrări am am avut nevoie de urmatoarele

materiale:

1 - Realizarea modelului preliminar​ : amprente preliminare, dezinfectat

(soluție de glutaraldehidă 20 %), mănuși, gips obișnuit, bol de cauciuc,
spatulă, măsuță vibratorie, soclator
- Realizarea lingurii individuale​: model preliminar, creion chimic, ceară
roz, bec Bunsen, brichetă, plăci fotopolimerizabile din acrilat, aparatul
fotopolimerizabil, micromotor, freze de acrilat, mască, bol cu apă fierbinte,
scufundător

2 - Realizarea modelului funcţional​: amprente funcționale, dezinfectat,

mănuși, gips extradur de clasa a IV-a, gips de clasa a III-a., bol de cauciuc,
spatulă, soclator
- Realizarea şabloanelor de ocluzie:​ model de studiu, creion chimic, plăci
fotopolimerizabile, aparat fotopolimerizabil, pudră pentru izolare,
conformator pentru borduri de ocluzie, ceară roz, bol pentru topirea cerii,
linguriță, brichetă, bec Bunsen, bordură de ceară, spatulă, micromotor, freze
de acrilat, mască

3 - Montarea modelelor în ocluzor, articulator​: spatulă, articulator, gips

obișnuit, bol de cauciuc, mănuși

33
- Realizarea machetei protezelor totale: ​ceară roz de 2 mm grosime,
brichetă, bec Bunsen, spatulă, dinți artificiali din acrilat nuanța A1, foaia cu
reperele

​4 - Definitivarea machetei protezei totale:​ ceara roz de 2 mm, bec

Bunsen, spatulă, brichetă, bec Bunsen
- Ambalarea machetei protezei totale​. Obţinerea tiparului: cuvetele,
soclator, spatulă, pastă de gips, bol de cauciuc, modelele cu machete, oală,
scufundător, aragaz, brichetă, mănuși, jet de apă 100 ˚, detergent casnic,
periuță de dinți, Dentizol, pensulă
- Prepararea pastei de acrilat​. Stoparea şi polimerizarea acrilatului:
Monomer, polimer, spatulă curată, pahar de sticlă, preșă manuală, cuvete,
oală cu apă fierbinte 100 ˚, , aragaz
- Dezambalarea protezei. Prelucrarea protezei:​ cuțit, ciocan, perie
aspră, soluție de citrat de sodiu 30 %, pietrelor cu granulație mare, frezelor
de acrilat, benzilor abrazive, micromotorul, motorul orizontal, filțuri, perie
circulară, pufuri, pastă de lustruit cu particule de dimensiuni mici, detergent,
periuță de dinți

34
EXAMINAREA CÂMPULUI PROTETIC

Este o analiză detaliată a tuturor structurilor ce alcâtuiesc câmpul

protetic, realizată de către medicul stomatolog, care stabilește diagnosticul și
recomandă pacientei un plan de tratament.
Se poate vedea o pacientă edentată total cu tulburări ale fizionomiei:
este redus etajul inferior al feței; are o fizionomie îmbătrânită, tristă; are
buzele și obrajii înfundați. ​(Fig. 1, Fig. 2, Fig. 3, Fig.4 )

Fig.1. Pacientă edentată total

Fig.2. Pacientă edentată total

35
 Fig.3. Examinarea pacientei

Fig.4. Examinarea câmpului protetic

AMPRENTA PRELIMINARĂ

După examinarea cavității orale , medicul pregătește o lingură

standard potrivită pacientei și materialul de amprentă de tip alginat.
După obținerea amprentelor preliminare se spală, se dezinfectează și
se trimite către laborator pentru obținerea modelelor de studiu.

36
REALIZAREA MODELULUI PRELIMINAR

Reprezintă copia pozitivă a câmpului protetic edentat total, ce

reproduce cu exactitate zona de sprijin și cea de succiune.
Am pregătit amprenta preliminară prin spălarea sub jet de apă pentru
a îndepărta urmele de salivă și sânge, care dacă se unesc cu gipsul modelul
va avea un strat superficial cu o rezistență redusă. (​Fig.5, Fig.6.)
Am verificat amprentele preliminare primite din cabinet să fie
integre, fără lipsuri sau bule, să fie aderente de portamrentele standard.
Am igienizat și dezinfectat amprentele în soluție de glutaraldehidă
20 %.​ (Fig. 7. )
Pentru turnarea amprentei am folosit pentru prepararea pastei gips
obișnuit și apă rece. Am amestecat până am obținut o pastă de gips de
consistență smântânoasă, într-un bol de cauciuc. (​Fig. 8, Fig. 9. )
Am utilizat pentru turnarea modelului preliminar măsuța vibratorie,
pentru a evita apariția bulelor în interioriul modelului preliminar și pentru a
facilita introducerea pastei de gips în toate zonele amprentei.​ (Fig.10.)
Am depus gipsul strat în strat, de pe zonele mai proeminente ( pentru
amprenta maxilară de la nivelul boltei palatine, iar pentru amprenta
mandibulară de la nivelul versantului lingual ), aplicat în aceeași zonă cu
ajutorul unei spatule de gips. Amprenta este umplută astfel uniform și fără
bule de aer.​ (Fig. 11, Fig. 12.)
Gipsul rămas (gips obișnuit) am aplicat pe masa de lucru, peste care
am depus amprenta, astfel am realizat un soclu pentru modelul turnat. ​(Fig.
13, Fig. 14.)
După imediata priză a gipsului am demulat amprentele prin mișcări
verticale ușoare, pentru a nu-i reduce rezistența. ​(Fig. 15, Fig. 16)

37
 Cu ajutorul soclatorului am fasonat modelele: modelul superior în
formă de pentagon, iar cel inferior în formă de trapez.​ (Fig. 17, Fig. 18, Fig.
19, Fig. 20, Fig. 21 )

Fig.5. Amprenta preliminară maxilară

Fig.6. Amprenta preliminară mandibulară

38
 Fig. 7. Amprentele preliminare dezinfectate și sterilizate

Fig. 8. Amprentele și materiale pregătite pentru turnarea gipsului

39
Fig. 9. Realizarea pastei de gips

Fig.10. Utilizarea măsuței vibratorii

40
Fig. 11. Umplerea amprentei preliminare maxilare cu pastă de gips

Fig. 12. Umplerea amprentei preliminare mandibulare cu pastă de gips

41
Fig. 13. Realizarea soclului modelului preliminar

Fig. 14. Priza modelelor preliminare

42
Fig. 15. Demularea amprentei maxilare

Fig.16. Demularea amprentei mandibulare

43
Fig. 17. Soclarea modelului preliminar mandibular

Fig.18. Soclarea modelului preliminar maxilar

44
Fig. 19. Modelul preliminar maxilar soclat

Fig. 20. Modelul preliminar mandibular soclat

45
Fig. 21. Modele preliminare pregătite pentru realizarea lingurii
individuale

REALIZAREA LINGURII (PORTAMPRENTEI) INDIVIDUALE

Ligura individuală este suportul rigid ce susține materialul de

amprentare finală.
Pe modelele preliminare cu ajutorul unui creion chimic am trasat
limitele câmpului protetic, ocolind bridele și frenul.​ (Fig. 22, Fig. 23, Fig.
24, Fig. 25 )
Am deretentivizat modelele prin aplicarea unui strat de ceară roz în
zonele retentive. ​(Fig. 26, Fig. 27, Fig. 28)
Am izolat modelele în apă, am pregătit plăcile fotopolimerizabile din
acrilat pentru realizarea lingurii individuale. ​(Fig. 29)

46
 Am aplicat pe model plăcuțele fotopolimerizabile prin presiuni
digitale ușoare în limitele câmpului protetic, pentru a reda suprafețele
acestuia și am ocolit formațiunile mobile periprotetice: frenuri, bride. ​(Fig.
30, Fig. 32)
Pentru evitarea lezării mucoasei pasiv-mobile am redus marginile
portamprentei cu aproximativ 1,5-2mm și am redus excesul cu ajutorul unei
spatule.
Am realizat mânerul, care are rolul de a aplica și centra lingura cu
material de amprentare pe câmpul protetic, pentru îndepărtarea amprentei de
pe câmpul protetic, la transportul amprentei în laborator și susținerea ei în
momentul turnării modelului. Mânerul este situat pe linia medio-sagitală, în
zona incisivilor centrali, care trebuie să aibă aceeași dimensiune. ​(Fig. 31)
Am confecționat butonii de presiune la modelul mandibular din
resturi de placă foto. Rolul lor este de a realiza o presiune cât mai uniformă
pe câmpul protetic. Are dimensiuni: înălțimea 5 mm, lățimea 2-4 mm și
lungimea de 15 mm.​ (Fig. 33)
Am introdus modelele în aparatul de fotopolimerizare timp de 4
minute.​ (Fig. 34. Fig. 35)
După procesul de fotopolimerizare a plăcilor foto, am detașat lingurii
individuali de pe modele cu ajutorul unei spatule cu mișcări fine pentru a
evita ruperea lingurii. ​(Fig. 36)
Am pus apă la fiert într-un vas pentru a apăla resturile de ceară de pe
modele, pentru o adaptare mai ușoară a lingurii. ​(Fig. 37, Fig. 38)
După ce am uscat modelele și lingurele, ajutorul unei freze de acrilat
montat la micromotor, am rotunjit marginile lingurii, am decupat la nivelul
frenurilor și bridelor pentru a nu jena gura pacientei în timpul amprentării.
(Fig. 39, Fig. 40, Fig. 41)

47
 Am realizat retenții în interiorul lingurilor individuale pentru o
aderare mai bună a materialului de amprentare.​(Fig. 42.)
Lingura individuală gata terminată a fost împachetată și trimisă
cabinetului stomatologic în vederea luării amprentei funcționale cu ele. ​(Fig.
43.)

Fig. 22. Trasarea limitelor pentru realizarea lingurii individuale pe

modelul preliminar maxilar

48
 Fig. 23. Ocolirea formațiunilor mobile periprotetice

Fig. 24. Trasarea limitelor pentru realizarea lingurii individuale pe

modelul preliminar mandibular

49
Fig. 25. Modelele preliminare trasate cu ajutorul creionului chimic

Fig. 26. Pregătirea materialelor pentru deretentivizarea modelelor

preliminare

50
Fig. 27. Deretentivizarea modelului preliminar mandibular

Fig. 28. Deretentivizarea modelului preliminar maxilar

51
Fig. 29. Modele pregătite pentru aplicarea plăcilor

Fig. 30. Aplicarea pe modelul preliminar maxilar a plăcuței

52
Fig. 31. Realizarea mânerului lingurii la modelul preliminar maxilar

Fig. 32. Aplicarea plăcuței pe modelul prelimar mandibular

53
Fig. 33. Realizarea mânerului și butonilor de presiune a lingurii la
modelul preliminar mandibular

Fig. 34. Introducerea lingurilor individuale în aparatul de

fotopolimerizat

54
Fig. 35. Procesul de fotopolimerizare

Fig. 36. Lingurile fotopolimerizate

55
 Fig. 37. Spălarea cerii de pe modelul preliminar maxilar

Fig. 38. Spălarea cerii de pe modelul preliminar mandibular

56
Fig. 39. Lingurile individuale înainte de prelucrare

Fig. 40. Pregătirea pentru prelucrarea lingurilor individuale

57
Fig. 41. Prelucrarea lingurii individuale mandibulare

58
 Fig. 42. Realizarea retențiilor în interiorul lingurilor individuale

Fig. 43. Linguri individuale gata prelucrate

AMPRENTAREA FUNCȚIONALĂ

Lingura individuală este trimisă la cabinet, unde medicul folosește un

material de amprentă cu o fidelitate înaltă și cu o maximă precizie. Folosește
ca material siliconul, care se prepară dintr-o bază și un catalizator, care
grăbește procesul de întărire.
Amprenta funcțională se spală și se dezinfectează în cabinet, după
care este trimis în laborator.

59
REALIZAREA MODELULUI DE LUCRU ( MODELUL
FUNCȚIONAL)

Modelul funcțional reprezintă copia pozitivă a câmpului protetic

edentat total. Zona de sprijin și de menținere este redat cu o mare precizie.
După spălare, dezinfectarea amprentei funcționale și după o analiză
detaliată a amprentei funcționale către tehnicianul dentar, dacă aceasta
consideră că este reprodus corect atât zona de sprijin, cât și zona de succiune
( ambele necesare în menținerea protezelor totale ), poate pregăti pasta de
gips.​ (Fig. 44.)
Am realizat pasta din gips extradur de clasa a IV-a pentru modelul
funcțional, pentru a obține o rezistență maximă în fazele de laborator care
urmează să fie parcurse iar pentru soclu am folosit gips de clasa a III-a. (​Fig.
45. )
Am preparat pasta de gips cu tehnica manuală: am amestecat pudra
de gips extradură cu apă rece în proporțiile indicate pe ambalare, până am
obținut o pastă fluidă. ​(Fig. 45.)
Am introdus gipsul în amprentele funcționale prin vibrare manuală,
datorită fluidității acestuia. ​(Fig. 46.)

Am umlut amprentele cu gips, am depășit marginile amprentelor

funcționale cu aprox. 3 mm și am făcut retenții pe suprafața umplută a
amprentelor.
După priza completă a gipsului am făcut pastă de gips pentru soclu.
(Fig. 47.)

60
 După priză, prin tracțiune ușoară am demulat amprentele, iar modele
funcționale obținute au fost soclate corăspunzător situației din cavitatea
bucală. ​(Fig. 48, Fig. 49.)
Pe modelul funcțional am realizat șabloanele de ocluzie în etapa
următoare. ​(Fig. 50.)

Fig. 44. Amprentele funcționale ( finale ): maxilar și mandibular primite

din cabinet

61
Fig. 45. Amprentele funcționale după sterilizare și igienizare pregătite
pentru turnarea gipsului extradur de clasa a IV-a

Fig. 46. Prepararea gipsului Moldano după rețeta fabricantului

62
Fig. 47. Priza soclului din gips clasa a III-a

Fig. 48. Modelul funcțional maxilar soclat

63
Fig. 49. Modelul funcțional mandibular soclat

Fig. 50. Modele funcționale: maxilar și mandibular

64
REALIZAREA ȘABLONULUI DE OCLUZIE

Șabloanele de ocluzie sunt piese ajutătoare cu care medicul dentist va

stabili dorma, poziția arcadelor artificială și cel mai important, relația
intermaxilară.
Este alcătuit dintr-o bază a șablonului și dintr-o bordură, care
reproduce forma și dimensiunea arcadei dentare artificiale cu aproximație.
Baza șablonului trebuie să fie în contact foarte intim cu suprafața
zonei de sprijin a câmpului protetic, pentru a nu permite mișcări de basculare
pe o parte. Trebuie să fie rigidă, să nu fie deformabilă sub presiunile pe care
îl v-a suporta. Marginile bazei trebuie prelucrate, nu putem lăsa părți ascuțite
sau tăioase pentru a nu jena și nu provoca leziuni în gura pacienților.
Am realizat baza șablonului din plăci fotopolimerizabile, după
trasarea limitelor pe modelele funcționale cu ajutorul unui creion chimic,
urmată de adaptarea lor pe modelul cu presiuni digitale, iar la final am
eliminat resturile cu ajutorul unei spatule. ​(Fig. 51, Fig. 54.)
Cu o spatulă am făcut retenții în plăcile așezate pe modele, pe vârful
crestelor pentru a fixa bordurile de ceară.
Am introdus modelul funcțional cu șablonul de ocluzie în aparatul
fotopolimerizabil. ​(Fig. 55.)
După priza șabloanelor cu ajutorul unei freze pentru acrilat am
rotunjit marginile ascuțite și tăioase al șabloanelor.
Am confecționat bordura de ocluzie din resturi de ceară topită turnată
într-un conformator izolat, cu dimensiuni asemănătoare cu ale arcadelor
dentare: în zona frontală au 10 mm înălțime, 6 mm lățime, iar în zona
laterală au 6 mm înălțime și lățime 8 mm. După realizarea bordurii de
ocluzie, am lipit-o pe baza șablonului cu ceară roz.​ (Fig. 52.)

65
 Şabloanele au fost trimise în cabinet pentru stabilirea relaţiilor
intermaxilare de către medic ​(Fig.56, Fig. 57.)

Fig. 51. Trasarea limitelor câmpului protetic pe modelele funcționale

Fig. 52. Topirea resturilor de ceară și punerea în conformator

66
 Fig. 53. Răcirea cerii în conformator

Fig. 54. Pregătirea plăcilor foto și a bordurilor de ocluzie

67
Fig. 55. Fotopolimerizarea bazei șabloanelor

Fig.56. Șabloane de ocluzie finalizate

68
 Fig. 57. Șabloanele de ocluzie trimise la cabinet

DETERMINAREA RELAȚIEI INTERMAXILARE

Cu ajutorul șabloanelor de ocluzie medicul determină relația

intermaxilară. Cu ajutorul șabloanelor de ocluzie modelele funcționale se vor
afla în aceeași poziție poziție a mandibulei față de maxilar.
Celelalte obiective ale acestei etape sunt: dimensiunea verticală a
etajului inferior al feței, relația centrică, direcția și nivelul planului de
orientare protetică, curbura vestibulară a borsurii șablonului superior, linia
mediană, linia caninilor, linia surâsului și linia buzelor.​ (Fig. 58, Fig. 59)
Șablonul, împreună cu fișa tehnică este trimis la laborator. ​(Fig. 60,
Fig. 61.)

69
Fig. 58. Trasarea reperelor pe șablonul de ocluzie

Fig. 59. Șabloanele de ocluzie aplicate în cavitatea bucală

70
Fig. 60. Șabloanele de ocluzie primite de la medic

Fig. 61. Șabloanele de ocluzie lipite între ele

71
FIXAREA MODELELOR ÎN OCLUZOR

Înaintea fixării în ocluzor, am soclat modelele și am realizat retenții

în soclul modelului funcțional superior cu ajutorul unei spatule pentru o
aderare mai bună.. ​(Fig. 62, Fig. 63)
Am folosit ocluzorul pentru montare.
Am umezit modelele, pe planul de orientare protetic am aşezat
modelul cu şablonul maxilar astfel ca linia mediană a modelului superior să
se suprapună cu mediana ramurii superioare a ocluzorului. ​(Fig. 65.)
Am realizat pasta de gips din gips obișnuit, am pus gips pe brațul
inferiror al ocluzorului și pe soclul modelului superior și am închis brațul
ocluzorului. ​(Fig. 64.)
Cu dirijare manuală am format gipsul înainte de priză.​ (Fig. 66.)

Fig. 62. Realizarea retențiilor pe soclul modelului superior înainte de

montare

72
 Fig. 63. Pregătire înainte de fixarea modelului

Fig. 64. Realizarea gipsului obișnuit pentru montarea modelelor

73
Fig. 65. Montarea modelelor

Fig. 66. Modele montate

74
TRANSMITEREA DATELOR DE PE ȘABLOANELE DE OCLUZIE

Liniile trasate pe șablonul de ocluzie: linia mediană, linia caninilor,

linia buzei superioare, linia surâsului vor fi copiate pe o bucată de foaie cu
ajutorul unui creion chimic. ​(Fig. 67.)
Am aplicat bucata de foaie pe modelele cu șabloanele de ocluzie între
cele două modele. Am trasat patru semne cu creionul la marginea foliei și am
copiat reperele pe soclul modelelor funcționale.​ (Fig. 68.)
Aceste linii m-au ajutat la alegerea mărimii, lățimii, lungimii și
poziției dinților frontali.

Fig. 67. Trasare liniilor pe foaie și pe soclul modelelor

75
 Fig. 68. Modelele împreună cu șablonul și liniile trasate pe soclu

REALIZAREA MACHETEI PROTEZEI TOTALE

În această fază este important să fie luate în considerare indicațiile

privind alegerea și montarea dinților artificiali.
Această fază este defapt o prefigurare a protezei finale, pe care
arcadele artificiale sunt montate în ceară.
Se probează macheta cu dinții în cavitatea orală, iar dacă se consideră
potrivită se realizează definitivarea machetei în scopul ambalării pentru
obținerea tiparului și realizării piesei finite.

76
 Macheta bazei am confecționat-o din ceară roz de 2 mm grosime, pe
care am încălzit-o și am adaptat-o intim pe model.
Am izolat modelele în apă timp de 1-2 minute, pentru posibila probă.
Am înmuiat ceara roz peste flacăra becului Bunsen, cu presiuni
digitale am am adaptat-o peste câmpul protetic, până la fundurile de sac.
(Fig. 69.)
Dinții pacientei ai fost aleși în funcție de culoarea blondă a părului,
de tegumentele deschise la culoare și de ochii albaștrii. După criteriile
menționate și după cerințele pacientei am ales dinți mai deschiși la culoare,
de nuanță A1. ​(Fig.70.)
Am lipit fiecare dinte separat după anumite reguli de montare pe baza
machetei cu ceară roz.

Fig. 69. Machetele protezei totale

77
 Fig.70. Setul de dinți acrilici aleși pentru montare

MONTAREA DINȚILOR ARTIFICIALI

Pentru tehnica de montare a dinților artificiali am ales și folosit

Tehnica Gysi.
Am pregătit dinții artificiali din acrilat cu realizarea unor retenții pe
suprafața lor mucozală.

Poziția dinților arcadi superioare:

78
 Incisivul central superior:

● Este situat cu fața mezială pe linia mediană

● Marginea incizală este în contact cu planul de orientare ocluzală
● Axul longitudinal al coroanei în sens vestibulo-oral este înclinat cu
5-6 grade.
● Coletul dintelui ste ușor palatinizat
● Înclinare spre distal 2 grade
● Ambii incisivi centrali montați pe de o parte și alta a liniei mediane
prezintăo mică divergență spre colet ​(Fig. 71, Fig. 72, Fig. 73.)

Incisivul lateral superior:

● Are o poziție asemănătoare cu cea al incisivului central

● Axul longitudinal este mai înclinat în sens vestibulo-oral 6-8 grade și
mezio-distal 3-5 grade
● Nu vine în contact marginea incizalî cu planul de orientare protetică (
mi scurtă cu 0,5 mm )​ (Fig. 74, Fig. 75, Fig. 76.)

Caninul superior

● Fața mezială este în contact cu fața distală a incisivului lateral

● Este înclinat în sens mezio-distal cu 1.5 grade
● Este înclinat în sens vestibulo-palatinal cu 2-5 grade
● Vârful cuspidului este în contact cu planul de orientare ocluzală
● Jumătatea mezială a caninului se armonizează cu grupul frontal iar
jumătatea distală cu premolarii ​(Fig. 77, Fig. 78)

79
 Premolarul I superior:

● Are o poziție perpendiculară pe planul de orientare ocluzală

● Vine în contact cu planul de orientare ocluzală numai cu cuspidul
vestibular
● Cuspidul palatinal al premolarului I superior este mai mic cu 0,5 mm
(Fig. 79, Fig. 80, Fig. 81)

Premolarul II superior:

● Este poziționat cu coletul puțin spre mezial

● Are raport cu planul de orientare ocluzală cu ambii cuspizi
● Axul longitudinal al dintelui este perpendicular pe planul de orientare
protetică ​(Fig. 82, Fig. 83)

Molarul I superior:

● Este orientat cu axul longitudinal înclinat în sens mezio-distal și

vestibulo-oral
● Are contact cu planul de orientare protetică la nivelul cuspidului
mezio-palatinal, care este cel mai voluminos cuspid al molarului I
superior
● Fața ocluzală este orientată în jos, puțin spre vestibular și spre distal
(Fig. 84, Fig. 85.)

80
 Molarul II superior:

● Este orientat cu o înclinare mai mare a axului longitudinal decât

primul molar maxilar
● Fața ocluzală nu are contact cu planul de orientare ocluzală prin
niciun cuspid al molarului
● Cuspidul mezio-palatinal se află cel mai aproape de planul de
orientare ocluzală​ (Fig. 86, Fig. 87.)

Poziția dinților arcadei inferioare:

Molarul I inferior:

● Este poziționat după cei superiori și este fixat prin lipire la nivelul
feței ocluzale, l-am pozoționat astfel:
-cuspidul mezio-vestibular al molarului I inferior pătrunde între
versantul distal al cuspizilor premolarului II și cuspidul
mezio-vestibular al molarului I superior
-cuspidul mezio-vestibular al molarului inferior pătrunde în șanțul
intercuspidian mezio-distal al molarului superior
● Circumscrierea am realizat-o invers: cuspizii vestibulari ai molarului
I inferiori circumscriu cuspizii vestibulari ai molarului I superior
● Pentru o fixare sigură a molarului în ocluzie, am fixat prima dată
molarul cu ceară de arcada superioară după care am închis ocluzorul
și am fixat molarul inferior în baza protezei inferioare​ (Fig. 88, Fig.
89.)

81
 Caninul inferior:

● Am montat într-o poziție mai aproape de linia verticală, dar cu o

ușoară distalizare a coletului și cu o ușoară vestibularizare a marginii
incizale
● Am montat caninul mandibular pe mijlocul crestei
● Vârful cuspidului caninului inferior l-am pozișionat între incisivul
lateral superior și caninul superior ​(Fig. 90, Fig. 91.)

Incisivul central inferior:

● Este orientat cu axul perpendicular pe planul ocluzal

● Axul longitudinal în sens mezio-distal este aproape vertical
● Fața mezială este în contact cu linia mediană
● Marginea incizală a incisivului central superior acoperă marginea
incizală a incisivului central inferior cu 1,5-2 mm​ (Fig.92, Fig. 93.)

Incisivul lateral inferior:

● Are o poziție asemănătoare cu a incisivului central inferior

● Muchia incizală este mai înaltă decât acestuia cu 0,5-1 mm ​(Fig. 94,
Fig. 95.)

82
 Premolarul I inferior:

● Are raport de contact la nivelului cuspidului vestibular cu nișa dintre

canin și premolarul I superior
● Am montat pe mijlocul crestei​ (Fig. 96, Fig. 97.)

Premolarul II inferior:

● Are contact la nivelul cuspidului vestibular cu nișa formată de

premolarul I și al premolarului II superior
● Fața ocluzală apare ușor lingualizată ​(Fig. 98, Fig. 99.)

Molarul II inferior:

● Are raport de contact cu molarul I și molarul II superior

● Axul longitudinal are orientare asemănătoare cu axele celorlalți dinți
laterali inferiori
● L-am montat perpendicular pe creastă ​(Fig. 100, Fig. 101.)

83
Fig. 71. Montarea incisivului central superior cu ajutorul reperelor
trasate pe foaie

Fig.72. Montarea incisivilor centrali superiori

84
Fig.73. Montarea incisivilor centrali superior pe arcadă

Fig. 74. Montarea incisivilor laterali superiori

85
 Fig. 75. Montarea incisivilor laterali superiori pe arcadă

Fig. 76. Incisivii laterali superiori nu ating planul de orientare ocluzală (

mai mici cu 0,5 mm )

86
 Fig. 77. Montarea caninilor superior

Fig. 78. Montarea caninilor superiori pe arcada maxilară

87
 Fig. 79. Montarea premolarilor I superiori

Fig. 80. Montarea premolarilor I superiori pe arcada maxilară

88
Fig. 81. Montarea premolarilor I pe arcada maxilară

Fig. 82. Montarea premolarilor II superiori

89
Fig. 83. Montarea premolarilor II pe arcada maxilară

Fig. 84. Montarea molarului I superiori

90
Fig. 85. Montarea molarilor I superiori pe arcada maxilară

Fig. 86. Montarea molarilor II

91
Fig. 87. Montarea molarilor II pe arcada maxilară

Fig. 88. Montarea molarilor I infeiori

92
Fig. 89. Realizarea Cheii lui Angle

Fig. 90. Montarea caninilor inferiori

93
 Fig. 91. Montarea caninilor

Fig.92. Montarea incisivilor centrali inferiori

94
Fig. 93. Montarea incisivilor centrali inferiori pe arcada mandibulară

Fig. 94. Montarea incisivilor laterali inferiori

95
Fig. 95. Montarea incisivilor laterali inferiori pe arcada mandibulară

Fig.96. Montarea premolarilor I inferiori

96
Fig. 97. Montarea premolarilor I inferiroi pe arcada mandibulară

Fig. 98. Montarea premolarilor II inferiori

97
Fig. 99. Montarea premolarilor II inferiori pe arcada mandibulară

Fig. 100. Montarea molarilor II inferiori

98
 Fig. 101. Montarea dinților finalizată

PROBA MACHETEI PROTEZEI

Această etapă se va efectua de către medicul dentist împreună cu

pacientul în cabinet.
Machetele sunt trimise cabinetului așezate pe modele, fixate în
ocluzoare sau articulatoare, împreună cu șabloanele de ocluzie, pentru a
putea fi observate unele greșeli privind indicațiile scrise în fișă.
În această fază este obligatoriu să fie observate toate greșelile apărute
de la faza de determinare a relației intermaxilare până la proba machetei.

99
În această etapă, medicul dentist va urmări corectitudinea următorelor
factori:
-adaptarea
-planul de inserție
-ocluzia
-valoarea estetică a dinților (mai ales a celor frontali)
-mișcările de lateralitate
-deglutiția: dacă apare senzația de vomă, cel mai probabil este gravat greșit
linia Ah
-vorbirea
-reacția pacientei
Proba de machetă se realizează întotdeauna sub formă de control în
doi timp de lucrui:controlul exobucal și controlul intrabucal.
● Controlul exobucal constă în verificarea următoarelor elemente:
corectitudinea liniilor trasate pe modele, valoarea estetică a dinților în
general, poziția dinților frontali, raportul de ocluzie în zona frontală,
poziția dinților laterali față de creasta alveolară.
● Controlul intrabucal constă în verificarea următoarelor elemente:
relația centrică și coincideța acesteia la nivelul arcadei arificiale cu
poziția de intercuspidare maximă, dimensiunea verticală de ocluzie și
a etajului inferioir al feței, valoarea fizionomică a ,achetelor la
nivelul dinților frontali și valoarea fonetică. ​(Fig. 102, Fig. 103.)
După efectuarea acestor verificări, dacă atât medicul dentist cât și
pacientul sunt mulțumiți de rezultat, pe model vor fi semnate zonele, care
trebuie despovărate, pentru prezența unor sensibilități dureroase la palpare și
zona Ah pentru a obține o închidere marginală posterioară.

100
 Macheta de probă acceptată de pacient și medic se trimite în
laborator în vederea realizării următoarelor etape.

Fig. 102. Controlul intrabucal al machetelor

Fig.103. Controlul valorii fizionomice a machetelor

101
DEFINITIVAREA MACHETEI PROTEZEI TOTALE

Această etapă de laborator se împarte în două faze: faza de pregătire

a modelelor de lucru în vederea definitivării machetei și modelarea finală a
machetelor.
1.Pregătirea modelelor
Gravarea este executată de medic, care apreciază reziliența mucoasei și pune
în evidență zona “Ah”.
Gravarea modelului superior: se efectuează pentru obținerea închiderii
marginale. Marginea posterioară a protezei trebuie să fie în proeminență cu
aproximativ 1mm, la așezarea protezei pe câmpul protetic să comprime zona
de mucoasă neutră pe o fâșie a cărei lățime în sens antero-posterior este
variabilă.
Gravarea modelului inferior: se sapă un șanț de 1 mm lățime și 1 mm
adâncime în ⅓ anterioară a tuberculului piriform. Prin această închidere
posterioară este favorizată menținerea protezei pe câmpul protetic.
Ca și materiale am folosit ceara roz de 2 mm, becul Bunsen pentru topirea
cerii și o spatulă cu mâner de lemn pentru modelarea machetelor.
2. Modelarea finală a machetelor
Modelarea se realizează în scop fizionomic, igienic, fonetic, al rezistenței
mecanice, al menținerii și stabilității viitoarelor proteze.
Modelajul în scop fizionomic: am încercat să refac aspectul și relieful
gingiei potrivit vârstei pacientei. Am modelat o ușoară retracție gingivală, cu
colet fals și papile intedentare mai mici. Dacă nu respectam criteriile

102
modelajului în scop fizionomic legate de vârstă, în loc să ascund protezarea,
o evidențiam mai bine.
Modelajul în scop igienic: zonele laterale și orale ale machetelor
le-am modelat cu suprafețe netede, neretentive și plane pentru a evita
acumularea resturilor alimentare și apariției halenei.
Modelajul în scop fonetic: am modelat simetric suprafața orală a
machetei pentru ca adaptarea limbii la protezare să fie mai ușoară. Este
important ca protezele să prezinte un volum cât mai mic pentru a nu
modifica dimensiunile spațiului funcțional al limbii.​ (Fig. 105.)
Modelajul în scopul asigurării rezistenței mecanice: am avut grijă ca
placa protetică, mai ales cea palatinală să nu fie mai mică de 2mm pentru că
protezele vor fi supuse unor solicitări mari.În momentele când am depus prea
multă ceară roz pe plăcuță, prin presiuni excesive am reușit să le subțiez
pentru a asigura o fonație corectă.
Modelarea machetei în scopul asigurării menținerii și stabilității:am
picurat ceară fierbinte până la umplerea fundurilor de sac. Versantele
vestibulare le-am modelat ușor convexe, versantul lingual al protezei
mandibulare am modelat încât să asigur un loc suficient pentru limbă, iar cu
marginile protezei am ocolit inserțiile frenurilor și bridelor.​ (Fig. 104.)

103
 Fig. 104. Macheta maxilară finisată

Fig.105. Macheta mandibulară finisată

104
REALIZAREA TIPARULUI

Tiparul este un produs intermediar în tehnologia transformării

machetei în piesă protetică. Tiparul reprezintă negativul machetei protezei
care rezultă prin evacuarea cerii din care s-a confecţionat macheta. Cavitatea
tiparului are forma şi volumul machetei şi este delimitată de pereţi groşi
obţinuţi în urma ambalării machetei. În alcătuirea tiparului face parte şi
modelul de lucru.
În vederea pregătirii pentru ambalare am desprins din articulator
modelele împreună cu machetele lipite până în fundul de sac.
Am ales cuvetele corespunzătoare dimensiunii ansamblului model
machetă.
Am soclat și din modelul superior și din modelul inferior până am
ajuns la dimensiunea corespunzătoare a machetelor pentru așezarea lor în
cuvete: am redus dimensiunile modelelor până aproape de limitele fundurilor
de sac și a limitelor marginale a protezei. ​(Fig. 106.)
Am eliminat zonele retentive, surplusurile și bulele de aer, am
realizat un model neted, cu o formă care să urmărească îndeaproape
întinderea machetei protezei și am redus modelul la minim pentru a ușura
etapa de dezambalare. Moelele nu au voie să atingă pereții cuvetelor.
Am folosit soclatorul, o spatulă pentru reducerea surplusurilor și
cuveta, care este compus din 2 inele și 2 capace.

105
 Fig. 106. Poziționarea modelelor în cuvete

AMBALAREA

Este o fază de laborator, ce duce la obținerea tiparului, prin

acoperirea machetei aşezată pe model cu pastă de gips. Prin ambalare se
crează condiţii favorabile pentru înlocuirea cerii de machetă cu răşini
acrilice, fără ca poziţia dinţilor şi raportul lor cu modelul să sufere
modificări.
Există 3 tehnici de ambalare: ambalare directă, cu val; ambalarea
indirectă, fără val și ambalarea mixtă. Cea mai des utilizată tehnică este
ambalarea indirectă, cea pe care am folosit-o și eu datorită simplicității și
avantajului de îndepărtării ușoare a cerii, izolării pereții tiparelor și
introducerea pastei de acrilat ușoare, păstrării poziției dinților în tipar (dacă
se pierd, se repun ușor).

106
 Prin această tehnică modelul şi macheta sunt cuprinse în ambele părţi
ale cuvetei. La deschiderea cuvetei după topirea cerii, într-o jumătate
rămâme modelul iar în cealaltă jumătate rămân dinţii artificiali din acrilat.
Am umezit modele, am preparat pasta de gips obișnuit, am introdus
pasta în prima jumătate a cuvetei peste care am așezat modelul împreună cu
macheta de ceară. Am avut grijă ca gipsul să nu depășească marginile
machetei, ca macheta să rămână liberă deasupra jumătății cuvetei, ca dinții
să nu fie acoperiți de gips. ​(Fig. 107.)
După priza gipsului, cuvetele au fost izolate în apă timp de 30 de
minute. ​(Fig. 108.)
Am preparat gips pentru a doua jumătate a cuvetei, am depus gipsul
cu ajutorul unei spatule în același loc și prin vibrare manuală am umplut
cuveta. Cu presiune digitală am trecut peste dinți pentru a intra gipsul și între
papile. (Fig.109, Fig. 110.)
Am pus capacul peste cuvete și am așteptat priza gipsului.​ (Fig. 111.)
După priza gipsului, am introdus cuvetele în apă fiartă cu ajutorul
unui scufundător, timp de 10-15 minute, timp în care este plastifiată ceara.
(Fig. 112.)
Am scos cuvetele și cu ajutorul unei mănuși și spatule le-am desfăcut
în 2 părți: într-o jumătate a rămas modelul iar în cealaltă jumătate dinţii
artificiali în poziția lor inițială.​ (Fig. 113.)
Am îndepărtat ceara plastifiată cu o spatulă, iar resturile cu ajutorul
unei spălări cu jet de apă la 100 ˚. ​(Fig. 114.)
Pentru degresarea modelelor, am spălat pereții cavității cu detergent
casnic pentru îndepărtarea urmelor de acizi grași.​ (Fig. 115, Fig. 116.)
Am izolat tiparele cu Dentizol, prin pensularea a 2-3 straturi pe toată
suprafața acestuia, cu ajutorul unei pensule, la interval de câte 5 minute.

107
Izolarea împiedică aderența tiparului la rășina acrilică.​ (Fig. 117, Fig. 118,
Fig. 119.)
După ce am terminat cu izolarea tiparelor, am lăsat cuveta să se
răcească complet, după care a urmat prepararea acrilatului.​ (Fig. 120.)

Fig.107. Ambalarea protezei totale-tehnică indirectă

Fig. 108. Izolarea cuvetelor în apă rece

108
 Fig.109. Umplerea jumătății a 2-a a cuvetei cu gips

Fig. 110. Umplerea cuvetei cu pastă de gips prin vibrare

109
 Fig.111. Așezarea capacului peste cuvetă

Fig. 112. Introducerea cuvetelor în apă fiartă

110
Fig.113. Îndepărtarea cerii plastifiate

Fig.114. După spălare cu jet de apă

111
 Fig.115. Degresarea pereților cavității

Fig.116. Degresare cu detergent casnic

Fig. 117. Pregătirea substanței izolatoare

112
 Fig. 118. Izolarea pereții tiparului

Fig. 119. Izolarea pereții tiparului cu soluție izolatoare

Fig.120. Răcirea tiparelor

113
PREPARAREA PASTEI DE ACRILAT

Baza protezei totale se realizează din acrilat după răcirea completă a

tiparului. ​(Fig.121.)
Prepararea acrilatului se face prin amestecarea lichidului (monomer)
cu pulberea (polimer) în proporţii indicate de producător. Am realizat pasta
de acrilat din aproximativ 23g de polimer și 10 ml monomer, pe care le-am
mixat 30 de secunde până la omogenizare, cu o spatulă curată. ​(Fig. 122.)
Pasta de acrilat a parcurs trei etape:
-în prima fază a avut un aspect nisipos
-în faza a doua a avut un aspect lipicios
- în a treia fază a devenit mat, nelipicios
Când pasta de acrilat a ajuns în ultima fază, cu degetele umezite am
format un rulou de acrilat, pe care le-am așezat cu grijă peste dinți și pe
palat. Am asamblat cealaltă jumătate a chiuvetei după care am presat lent şi
progresiv chiuveta cu ajutorul preșei manuale la aproximativ 3 atm, până s-a
eliminat acrilatul pus în exces.​ (Fig. 123, Fig. 124.)
Am supus cuvetele unei presiuni lente (aproximativ 40-45 de
minute), după care le-am introdus în apă fierbinte la 100°C pentru a realiza
termopolimerizarea. După întreruperea fierberii apei, am lăsat cuvetele să se
răcească lent în vasul cu apă folosit. După răcirea completă a cuvetelor a
urmat dezambalarea protezelor.

114
 Fig.121. Tipare izolate și răcite

Fig. 122. Acrilatul (monomerul și polimerul)

115
 Fig.123. Aplicarea pastei de acrilat

Fig.124. Presarea cuvetelor

PRELUCRAREA PROTEZEI TOTALE

Dezambalarea
Dezambalarea reprezintă etapa în care proteza polimerizată este
scoasă dintre pereții tiparului.Când cuveta este complet răcită, se eliberează
din inel și se separă cele două jumătăți.

116
 Cu ajutorul unui cuțit și ciocan am secționat atent fragmentele de
gips pentru a elibera proteza. Am făcut mișcări fine pentru a nu fractura
proteza. Am spălat protezele sub jet de apă cu o perie aspră. Dacă rămân
urme de gips pe proteză, se îndepărtează cu introducerea acestuia într-o
soluție de citrat de sodiu 30 %, în care se ține câteva ore. După curățarea
completă a protezei, am verificat dacă izolarea a fost corespunzătoare, dacă
dinții și-au păstrat poziția, dacă baza protezei este completă, fără fisuri sau
surplusuri de acrilat apărute.

Prelucrarea
Este etapa în care cu ajutorul frezelor de acrilat, a pietrelor cu
granulație mare și a benzilor abrazive se îndepărtează surplusurile de acrilat.
Este important să nu modificăm forma inițială a protezelor prin
reducerea excesivă a marginilor sau grosimii acestora.
În această fază se efectuează 3 etape după cum urmează:planarea,
netezirea, lustruirea.

● Planarea: este prima etapă a prelucrării, care are rolul de a îndepărta

surplusurile de acrilat de pe proteze pentru a obține o grosime
uniformă. Am utilizat micromotorul cu niște pietre abrazive de
diferite forme.
● Netezirea: este etapa a doua de prelucrare, care are rolul de a
continua prima etapă, cu o finețe mai mare. Cu ajutorul frezelor,
pietrelor şi benzilor abrazive am prelucrat zone de separare dintre
dinţi. Dacă în etapa anterioară izolarea nu a fost una corespunzătoare,
acesastă fază se va prelungi, pentru că necesită atenție și finețe
sporită. ​(Fig. 125.)

117
 ● Lustrurirea: este ultima etapă, care are rolul de prelucrare a
protezelor la nivelul suprafețelor externe pentru a împiedica aderența
alimentelor pe suprafața protezei și pentru a favoriza alunecarea
părților moi mobile umezite de salivă. Am utilizat motorul orizontal,
la care am montat filțuri, o perie circulară și pufuri. Am utilizat o
pastă de lustruit, cu particule de dimensiuni mici. Am lustruit proteza
cu mișcări de apropiere îndepărtare pentru a nu modifica structura
acrilatului datorate căldurii apărute prin procesul de frecare. La final
am utilizat o perie circulara pentru a realiza luciul final, fără vreo
pastă.​ (Fig. 126.)

După ce am terminat cu faza de prelucrare a protezelor, le-am spălat

sub apă rece cu ajutorul unui detergent si le-am păstrat tot în apă rece până în
momentul trimiterii lor la cabinetul stomatologic. ​(Fig. 127.)

Fig. 125. Protezele după faza de planare și netezire

118
 Fig. 126. Proteze lustruite

Fig. 127. Proteza totală acrilică finalizată

APLICAREA PROTEZELOR ÎN CAVITATEA BUCALĂ

Această fază nu prezintă sfârșitul tratamentului, ci marchează

încheierea primei etape, cea de tratament, în urma căreia au fost obținute
piesele protetice, și începutul celei de a doua etape, în care pacienta trebuie
să se acomodeze cu aceste piese. Acomodarea este importantă pentru
restabilirea funcțiilor pierdute de aparatul dento-maxilar.

119
 Fiecare proteză se controlează separat în momentul aplicării pe
câmpul protetic. Se verifică dacă se menține pe câmpul protetic și dacă apar
dureri în anumite zone. ​(Fig. 128)
Acest control se efectuează de către medicul dentist în trei timp:
prima dată se verifică ocluzia, în al doilea rând se verifică fizionomia și în al
treilea rând se verifică fonația. ​(Fig. 129)
În aceată fază medicul dentist îi explică pacientului modul de
întreținere, de folosire și importanța atitudinii pe care ar trebui să aibă asupra
purtării protezelor.

Fig.128. Aplicarea protezelor totale acrilice pe câmpurile protetice

Fig. 129. Rezultatul final al acestei lucrări

120
IV. CONCLUZII

În această ultimă parte a lucrării am tras următoarele concluzii, referitoare la

tehnicile de montare a dinților artificiali, în proteza totală acrilică:

Cheia succesului acestui tratament este o bună colaborarea între medicul

dentist, tehnician, pacient și corectitudinea executării fiecărei etape în parte.

Datele trimise de către medic la laborator trebuie respectate pentru evitarea

producerii unor greșeli ulterioare.

La alegerea dinților artificiali trebuie luate în vedere mai mulți factori: vârsta
pacientului, forma feței, culoarea părului și a tegumentelor, pentru a nu
scoate în evidență protezarea.

Dacă sunt respectate regulile de montare generale și individuale al lui Gysi,

vor fi refăcute funcțiile aparatului dento-maxilar.

Montarea dinţilor laterali se fac doar pe mijlocul crestei, pentru refacerea

funcţiei masticatorii.

Datorită ligamentelor slăbite a pacienților în protezele totale, dinții se

montează în așa fel, încât să lăsăm o treaptă sagitală de cel puțin 2 mm în
plan frontal, (între 2-4).

În cazul atrofiilor foarte avansate ale crestelor alveolare, dacă dinții laterali
s-ar monta normal, ar putea să apară instabilitatea protezei mandibulare.

Dinții frontali superiori sunt montați înafara crestei alveolare, datorită

necesității restaurării fizionomiei. Relieful buzei superioare poate fi restabilit
în acest fel.

121
Pentru obținerea unei proteze cu contacte dentare corecte, trebuie respectate
regulile de montare a fiecărui dinte în parte de pe arcade.

Trebuie acordată o atenție deosebită la montarea dinților frontali superiori,

cu respectarea strictă a poziției lor, ca suprafața lor palatină să nu jeneze
limba pacientului.

Am ajutat la reabilitatea stării pacientei, la restabilirea funcțiilor aparatului

dento-maxilar și la rezolvarea problemelor fizionomice, care au perturbat
viața socială a acesteia cu protezele totale acrilice realizate.

Prin această cale doresc să-i mulțumesc persoanelor, care m-au

ajutat la realizarea acestei lucrări: Dr. Marius Manole pentru
îndrumare, medicului stomatolog Dr. Szalina Botond, tehnicienilor care
m-au inițiat spre reușita lucrării Szalina Csilla și Szalina Luis Alberto,
pacientei pentru încrederea acordată.

122
 BIBLIOGRAFIE

1. CONSTANTINIUC-GROZA, MARIANA ELEONORA-Edentația

totală: noțiuni clinice-Ed. Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu”,
2015

2. DONCIU V, DAVID D, PĂTRAŞCU I, ŞERB H, DONCIU IRINA

–Proteza totală – Ed. Didactică şi Pedagogică R.A, Bucureşti, 1994.

3. HUŢU E, PĂUNA M, BODNAR V – Edentaţia totală- Ed. Naţional,

2005

4. BRATU D, IEREMIA L, TUCULESCU – Bazele clinice şi tehnice ale

protezării edentaţiei totale – Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003.

5. MARIANA CONSTANTINIUC-Noțiuni clinice și terapeutice în

edentația totală-Ed. Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu”,
Cluj-Napoca, 2013

6. M.ISPIRESCU, I.PERJA, și LEUCUTIA-Tehnica executării

protezelor mobile-manual pentru licee sanitare, anii III-V, EDP, 1977

7. LAURENȚIU PASCU, LUIS ALBERTO SZALINA-Tehnologia

executării protezelor termoplastice-Ed. Todesco, 2007

8. RÎNDAŞU I – Proteze dentare - vol. 2- Ed. Medicală, 1998.

9. CRISTINA MOLNAR-VARLAM, ADRIANA CHIFOR, SZEKELY

MELINDA-Proteze dentare mobile și mobilizabile-aspecte
clinico-tehnice-Ed. University Press, Târgu-Mureș, 2016

10. ION RÎNDAȘU-Tehnologia protezelor dentare-Ed. Medicală, 1983

123
11. MARIANA CONSTANTINIUC-Terapia protetică a edentației
totale-Facultatea de Medicină Dentară, 2015

12.DUMITRESCU ST, RÎNDAŞU I, DONCIU V, DAVID D, SAVA O –

Proteza totală – Lit. I.M.F, Bucureşti, 1979

13. IULIANA SĂBĂDUŞ – Proteza totală – ştiinţă, artă şi tehnică – Ed.

Dacia, Cluj- Napoca, 1995.

124