ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE PRINCIPALELOR

AFECTIUNI ORALE (II)

 PLANUL CURSULUI
1. Anomalii dento-faciale
2. Defecte de dezvoltare a smalțului
3. Despicături labio-palatine
4. Eroziuni dentare
 1. ANOMALII
DENTO-FACIALE
  ANOMALII DENTARE

1.Anomaliile de formă
-se refera la diferite forme ale dinţior: dinti în şurubelniţă
(rahitism), sau in forma de con (boli genetice), ţăruş (sdr.
Down)
2. Anomalii de număr (în minus sau în exces)
În minus-hipodonţie, anodonţie
În exces- dintii supranumerari (meziodens:al treilea incisiv
central superior) 
4.Anomalii de dimensiune: macrodonţie şi microdonţie 
5.Anomalii de poziţie  mezio-poziţie  şi disto-poziţie
 transpoziţie: intervine în poziţia normala a 2 dinţi, este mai
frecventă la canini
6.Anomalii de erupţie: prematură sau întârziată, dinţi
neonatali, incluzia dentară.
 ANOMALII
DENTO-ALVEOLARE
CLASIFICAREA ANGLE
Clasa I Angle
 Relaţie normală- cuspidul mezio-vestibular al molarului 1
superior se articulează cu sanţul intercuspidian al
molarului 1 mandibular
 Clasa II
 Sanţul intercuspidian inferior este plasat distal
faţă de cuspidul mezio-vestibular al molarului1
 Are 2 subdiviziuni:
 -subdiviziunea 1: ocluzie adâncă în acoperiş

 subdiviziunea 2: ocluzie adincă acoperită

 Clasa II.1 Angle

prodenţie frontală superioară

 Clasa II.2 Angle

retrodenţia frontală
superioară
 Clasa III
 Sanţul intercuspidian inferior este plasat mezial fata
de cuspidul mezio-vestibular al molarului 1
 ETIOLOGIE
 Majoritatea anomaliilor sunt de origine
ereditară şi genetică:

 Ex: monarhia Habsbourg (căsătorii

consangvine între veri primari)
 Alţi factori incriminaţi:
 Obiceiul vicios de sugere a degetului o
perioadă lungă de timp;
 Obstrucţia cailor respiratorii -respiraţie orală;
 Poziţie vicioasă a limbii în timpul deglutiţiei;
 Pierderea prematură a dinţilor temporari sau
definitivi (carii dentare, traumatisme) poate
determina deplasări ale dinţilor, incongruenţe
dentare, malocluzii.
 Disfuncțiile endocrine precum acromegalia
(generată de o tumori la nivelul hipofizei) pot
duce la creșterea excesivă a segmentului
mandibular comparativ cu cel maxilar
 Prevalenţa malocluziilor
 Intr-un studiu realizat în Finlanda la
copiii de 5-8 ani, prevalenţa malocluziilor
era de 67,7 % - 92,7 %;
 Intr-un studiu realizat în Germania,
copiii de 6-8 ani, 26,2% dintre aceştia
necesitau tratamente ortodontice
 Franţa: malocluzia cea mai frecvent
intilnită era clasa II1 (59,9 %), urmată de
clasa I (29,7 %), II2 (5,4 %) şi III (5,0 %).
Romania
 Clasa I: 65%
 Clasa II.1: 26,95%-58%
 Clasa II.2: 6,21%
 Clasa III: 4,16%
Numărul de medici ortodonţi raportat la
populaţia de 12 ani din Europa
Pays Nr Nr
population orthodontistes
BELGIUM 10,839.905 415
RÉPUBLIQUE TCHÈQUE 10,505.008 334
DANEMARK 5,560.628 190
FRANCE 64,612.939 2200
ALLEMAGNE 81,751.602 3000
GRÈCE 11,309,885 450
GRAND BRETAGNE 62,435.709 1200
ITALIE 60,626.442 1300
PORTUGAL 10,636.979 52
POLOGNE 38,200.037 1100
ROUMANIE 20,121.641 412
 Indicatorul de apreciere a necesităţii de
tratamente ortodontice-IOTN

A fost descris de Shaw, 1989,

Index of Orthodontic Treatment Need

Are 2 componente:
1. Componentă estetică
2. Componentă dentară
 Componenta estetică
(Aesthetic Component- AC)
 Este reprezentată de 10 fotografii care
prezintă diferite forme estetice ale
dintilor, eşalonate pe o scală de la 1 la
10.
 Imaginea 1 reprezintă situaţia cea mai
favorabilă din punct de vedere estetic,
iar imaginea 10, cea mai puţin
atragătoare
 Pacientul trebuie să fie apreciat în
funcţie de aceste imagini.
 Componenta de sănătate dentară
Dental Health Component (DHC):

Componenta de sănătate dentară

clasifică severitatea malocluziilor
în funcţie de longevitatea şi
funcţionalitatea dinţilor pe arcadă
 Există 5 nivele de severitate
 Necesităţile de tratament ortodontice sunt Împartite astfel :
 ·Nivel 5 : necesitate foarte mare de tratament
 ·Nivel 4 : necesitate mare de tratament
 ·Nivel 3 : necesitate moderată de tratament
 ·Nivel 2 : necesitate redusă de tratament
 ·Niveau 1: nu necesită tratament

 Nivelul 5 corespunde anomaliilor severe , incluzând

incluzia dentară, overjet mai mare de 9 mm, despicături
palatine
 Aceleasi anomalii se regăsesc şi la nivelele 4, 3, si 2 , dar
mai puţin severe.
 Nivelul 1 corespunde unor mici deviaţii de la normal.
 Prevenirea anomaliilor dento-
maxilare:
Prevenţia primară
PRENATALĂ
 Anomaliile congenitale se pot preveni prin acordarea de
sfaturi genetice, cea mai buna metoda fiind evitarea
casatoriilor consangvine.
 In perioada prenatală, se pune accentul pe dezvoltarea
armonioasa a fatului printr-un consum suficient de
vitamine si minerale
( exemplu, rahitismul este responsabil de aparitia ocluziei
deschise iar avitaminoza A de incluzia dentară).

 O alta cauză este cea infecţioasa: oreionul, rubeola,

sifilisul congenital sunt răspunzătoare de anomaliile de
forma, tulburările de erupţie, hipoplaziile dentare.
 Prevenţia primară postnatală
Presupune:
 Evitarea carenţelor vitaminice
-avitaminoza A este răspunzătoare de o
structură defectuoasă a smalţului si
dentinei
-avitaminoza D poate provoca displazii
dentare, întârzieri în erupţia dentară,
anomalii de formă, perturbari în
cronologia erupţiei dentare
 Evitarea traumatismelor dentare şi a
obiceiurilor vicioase
 Prevenţia secundară
 Se referă la identificarea malocluziilor în faza de
debut şi tratamentul interceptiv al acestora
 Prin tratament interceptiv se intelege înlăturarea
formelor incipiente sau uşoare de anomalii si
instituirea unor masuri pentru a preveni
instalarea anomaliilor reale.
 Majoritatea actiunilor se derulează în dentiţia
temporară, pentru a elimina obstacolele care pot
impiedica dezvoltarea normală a maxilarelor
 Printre acţiunile care trebuie rezolvate în
această perioadă se numără:
- pierderea prematură a dinţilor temporari, care
necesită aplicarea de menţinătoare de spaţiu
-persistenţa dinţilor temporari care impiedică
erupţia normală a celor permanenţi.
 Prevenţia terţiară

 Se adresează corectării sechelelor

ca de exemplu, problemelor
articulare, masticatorii, fonetice sau
parodontale
 2. DEFECTE DE DEZVOLTARE ALE
SMALŢULUI

 Din punct de vedere biologic, defectele de

smalţ au o importanţă deosebită, deoarece
prezenţa lor dovedeşte intervenţia unor
tulburări locale şi sistemice în cursul perioadei
de formare a dinţilor.
 Aceste defecte ridică probleme care vizează
aspectele fundamentale ale dezvoltării, şi au
importanţă clinică, estetică şi terapeutică.
 De asemenea, înregistrările asupra lor oferă
date de valoare pentru studiul factorilor care
afectează populaţia în diferite perioade de timp.
Defectele de dezvoltare se produc în
cursul perioadei de formare a dinţilor, ca
o consecinţă a tulburării amelogenezei,
etapă formativă deosebit de complexă
care începe cu diferenţierea celulară şi
depunerea matricii organice la nivelul
germenelui dentar şi sfârşeşte cu
mineralizarea şi maturarea smalţului
dentar
 Importanţa defectelor de smalţ în
sănătatea publică este dată de:
 prevalenţa lor ca defect estetic,
 factorii etiologici implicaţi;
 necesitatea supravegherii
factorilor de mediu cu potenţial de
afectare a amelogenezei;
 amploarea necesităţilor de
tratament pe care le determină la
nivel comunitar.
 CLASIFICARE
I. DEFECTE CALITATIVE
 Opacităţi delimitate;
 Opacităţi difuze;
 Hipomineralizare molar-incisiv

 II. DEFECTE CANTITATIVE

 Hipoplazii dentare
Opacitatea localizată

•Este un defect caracterizat prin modificarea, într-o

măsură variabilă, a translucidităţii smalţului, care este
delimitată clar de smalţul adiacent normal şi poate fi de
culoare albă, gălbuie, galbenă sau maronie.

•Smalţul afectat este de grosime normală şi are suprafaţa

nemodificată.

• Leziunile variază ca întindere, localizare pe suprafaţa

dintelui şi distribuţie la nivelul dentiţiei.
• Unele din ele păstrează o transluciditate la suprafaţă, în
timp ce altele au aspect întunecat.
Opacitatea difuză
Este un defect care implică modificarea de grad variabil a
translucidităţii smalţului, fără a exista, însă, o delimitare netă
faţă de smalţul adiacent normal.

Smalţul afectat este de culoare albă şi grosime normală, iar

în momentul erupţiei are suprafaţa netedă.

Defectele difuze pot avea o distribuţie liniară sau sub formă

de pete care pot conflua, iar în unele cazuri pot apare
modificări posteruptive sub formă de depresiuni sau coloraţii.
 HIPOMINERALIZARE MOLAR-INCISIV

Este o anomalie calitativă de smalț în care cel

puțin unul dintre cei 4 molari prim permanenți
sunt afectați; se ascoiază uneori și cu afectarea
incisivilor permananți
Prezintă opacități bine delimitate de culoare crem
sau brun
 Defectul de mineralizare debutează la
joncțiunea smalt-dentină progresând spre
suprafața smalțului.
 Source: dr Sylvain Chamberland

Sursa dr Sylvain Chamberland

 Hipoplazia – este un defect care interesează suprafaţa smalţului,
fiind asociată cu reducerea localizată a grosimii acestuia.
 Poate apare sub formă de:

 depresiuni – unice sau multiple, superficiale sau mai adînci, difuze

sau ordonate sub forma unor benzi orizontale pe suprafaţa dintelui

 şanţuri – unice sau multiple, înguste sau late (de maxim 2 mm)

 absenţa parţială sau totală a smalţului, care lasă descoperită o

suprafaţă apreciabilă de dentină. Smalţul afectat poate fi translucid
sau opac.

Atinge de obicei un număr par de dinți, fiind simetrică

 HIPOPLAZII

Minoră Moderată generalizată

Severă
localizată
 Epidemiologie
 FDI a adoptat în 1992 un indicator
care evaluează defectele de
dezvoltare a smalţului,
Developmental Defects of Enamel
Index (DDE)
 Clarkson a modificat acest indice
rezultând o variantă care este
utilizată în prezent în studiile
populaţionale
 Indice DDE
(Developmental Defects of Enamel Index)
DEFECTE DE SMALT
Dinte sănătos 0

OPACITATE LOCALIZATĂ
Culoare alb-crem 1

Culoare maro 2

OPACITATE DIFUZĂ
Aspect linear 3

Pete 4

Pete confluente 5

HIPOPLAZIE DE SMALŢ 6

Fisura de smalţ 7

Absenţa smalţului 8
3. despicĂturi

labio palatine
Definiţie, etiologie
 Definiţie: Despicătura labio-palatină este o
tulburare embrionară care afectează buza
superioară, fosa nazală, arcada alveolară,
palatul osos şi musculos.
 Apare de obicei între a 5 si a 7 săptămână de
sarcină datorită defectului de fuziune dintre
burjonii embrionari ai feţei.
 70% sunt anomalii izolate, iar 30% fac parte din
diferite sindroame
 În 80 % dintre cazuri, fanta labio-palatină este
unilaterală
 Ca frecvenţă, se întâlneşte de 2 ori mai des pe
partea stângă decât pe cea dreaptă
 Etiologia este plurifactorială:
 Factori de mediu: alcoolul si fumatul în timpul
sarcinii, medicamente pentru epilepsie, carenţa
în acid folic;
 Factori ereditari –
 Dacă nici un părinte nu a are anomalia, si are
un copil cu despicături labiale sau palatine,
atunci riscul ca al doilea copil sa aibă şi el
maladia este de mai puţin de 4%.
 Dacă un părinte prezintă aceste tulburări, riscul
ca la doilea copil să fie bolnav aibă este de
10%
 Factori genetici (trisomia 13, trisomia 18).
 Se disting 3 forme de despicături:
1. Despicături labiale care ating buza
şi procesul alveolar în regiunea
incisivului lateral; pot unilaterale
şi bilaterale
2. Despicături labio-palatine
3. Despicături palatine
Despicătura
unilaterala
partiala
Despicatura
Despicatura
unilaterală
bilaterală
completă
completă

Sursa: Centre de compétence labio-palatine, Toulouse

 2.Despicături labio-palatine
afectează buza, procesul alveolar, palatul dur şi
moale
 3.Despicături palatine
afectează numai palatul osos şi mucos)

Sursa: Centre de compétence labio-palatine, Toulouse

 Epidemiologie
 Despicăturile labio-palatine sunt cel mai frecvent întilnite

 În Franţa, 1 copil din 700 se naşte cu o asemenea forma

de malformaţie, raportul fiind asemănător în toată Europa

 În SUA, 1 copil din 600 prezintă o astfel de despicătură

facială, iar în Asia , frecvenţa este şi mai mare, 1 copil din
300
 Repartiţia în funcţie de tipul malformaţiei este:
 25% despicături labiale
 50% despicături labio palatine
 25% despicături palatine
 Prevalența despicăturilor labio-palatine /
1.0000 locuitori în funcție de zona geografică
(FDI, 2010)

America Latina N 23,9

Europa N 20,3
Australia 20,1
America N 20
Europa V 16,6
Asia S 16
Europa Centrala 14,5
America Latinacentrala 14,9
Europa E 12,2
Asia Centrala 11,3
Europa S 10,7
Caraibe 9,3
Africa N 4,4
Africa E 3,8
 Prevenţie

 Recomandările sunt limitate, deoarece

nu se cunosc cu precizie cauzele:
 Evitarea tutunului şi alcoolului pe timpul
sarcinii
 Alimentaţie echilibrată, îmbogăţită în
vitamine şi minerale
 Studiile recente au demonstrat rolul
important al acidului folic în reducerea
riscului de apariţie al malformaţiilor
faciale
Centre de compétence labio-palatine, Toulouse
4.EROZIUNILE DENTARE
 Definiţie:
Eroziunea dentară reprezintă o
pierdere de ţesut dentar- smalţ,
dentină, cement- datorată unui proces
chimic de demineralizare, fără
implicarea florei microbiene

Cauzele sunt:
1. Intrinseci
2. Extrinseci
 Cauzele extrinseci includ băuturi gazoase,
acidulate, alimente acide, diverse
medicamente care conţin acid citric
efervescente, expunerea profesională la
produse corozive (ex: fumul acid din
industria de acumulatoare, aerosolii toxici)

 Cauzele intrinseci se referă la refluxul

gastro-esofagian, bulimie-la fenomenul de
regurgitaţie voluntară, sau cea indusă de o
gastrită cronică asociată cu alcoolismul,
sindromul de malabsorbţie, sau voma
repetată din timpul sarcinii.
 Continutul stomacului este foarte eroziv,
pH-ul este de 0,2
 Prevalența eroziunilor dentare la
pacienții cu reflux gastro-esofagian
este estimată între 20-50%, în funcție
de diferite studii epidemiologice
 Cauzele extrinseci
 A fost demonstrat ştiinţific că pentru obţinerea
unei demineralizări a smalţului, pH-ul salivar
trebuie să fie sub pragul de 5,5.

 Aciditatea unor băuturi acidulate este uneori mult

mai mare:
 FANTA® (pH=3,7)
 COCA-COLA® (pH=1,96)
 Suc de lămâie (pH=2,02)
 Suc de portocale (pH=2,78)
 Medicamentele care prezintă un pH scăzut şi care
sunt administrate frecvent şi pe o perioadă lungă
de timp pot determina leziuni erozive la nivelul
dinţilor:
(de ex: vitamina C, aspirina-efervescente)
 Indice Bewe -Basic Erosive Wear
Examination (2008)
 Acest indicator ajută medicul stomatolog
să determine întinderea eroziunilor
dentare și să ofere indicii despre
predispozitia pacientilor la eroziuni.

 Indicele BEWE este un sistem de notare

care înregistrează un scor maxim pentru
fiecare sextant, rezultatul final fiind
reprezentat de suma totală a scorurilor
obţinute pe fiecare sextant
 Criterii de calsament a eroziunilor dentare
Indice BEWE
(sursa:Bartlett D, 2008)
Scor 0 Absența eroziunii dentare

Scor 1 Pierdere inițială de smalț

Scor 2 Pierdere vizibilă până la 50% din

suprafața smalțului
Scor 3 Pierdere vizibilă ≥ à 50%
 Rezultate:

BEWE 0 – 2 Fără predispoziție la

eroziuni dentară
BEWE 3 – 8 Predispoziție redusă
BEWE 9 – 13 Predispoziție moderată
BEWE ≥ 14 Predispoziție mare
Prevenţia eroziunilor dentare
1.Identificarea factorilor de risc –Anamneza are un rol
important pentru a depista comportamentul
alimentar nociv
2. Controlul consumului de bauturi acidulate
 Reducerea consumului de alimente acide si
limitarea lor doar la mesele principale
3. Controlul timpului de acţiune a acidului asupra
smalţului
 Se recomandă consumul rapid de astfel de
băuturi

 După consum se recomandă clătirea cu apă

simplă sau apă de gură fluorizată

 Este indicat sa se stimuleze fluxul salivar după

ingestia de alimente acide (ex. guma mestecat)
 4. Controlul igienei orale :
 Evitarea periajului dentar imediat
după consumul acid
 Paste de dinți slab abrazive
 Paste dinți cu fluor

 Evitarea produselor de albire

dentara care cresc riscul de
eroziune, în special cele cu o
concentratie mare de Peroxid de
hidrogen (35-45%)
 5. Controlul administrării de
medicamente care scad pH-ul
salivar

 6. Tratamentul corect al refluxului

gastro-esofagian
 Tratament
 Prima pas constă în eliminarea cauzei erozive cu scopul de a stopa
extinderea leziunilor .
Tratamentul inițial constă în aplicarea de topice locale, agenți
desensibilizanți sub formă de filme adezive sau lacuri cu fluor, geluri în
gutiere
Se pot realiza în ambulator și sunt ne-invazive:
 Lacuri cu fluor (Fluor Protector-Ivoclar Vivadent)
 (Duraphat- Colgate)
 Primeri desensibilizanti: solutii care conțin:
-35% HEMA (hydroxyethyl-methacrylate) complex hidrofil care obturează
canaliculele dentinare și
-5% glutaraldehidă (Gluma desensitizer, Kulzer)

Tratamentul final
 Daca nici tratamentele anterioare nu dau rezultate, se recurge la
tratamente ireversibile, invazive: obturații compozite,
glassionomeri, fațete ceramice
 Faţete ceramice

Nicolas LE HIR, 2019