Ancheta epidemiologică

Definiţie: Ancheta epidemiologică

• reprezintă totalitatea investigaţiilor efectuate în
variate grupuri de persoane în scopul depistării
cauzelor apariţiei şi evoluţiei:

• bolilor transmisibile (malaria, hepatita virală B,

HIV/SIDA)
• bolilor netransmisibile (boli cardio-vasculare: infarct
miocardic, insuficienţă cardiacă; diabet zaharat; ulcer
gastro-duodenal; cancer hepatic),

pentru elaborarea măsurilor prevenţionale şi de

combatere a acestora.
 Obiective:
• 1.Rezolvarea urgenţelor în epidemiologie
(apariţia unor boli cu răspândire rapidă şi
consecinţe grave asupra populaţiei ~ adică boli cu
morbiditate şi mortalitate crescută).
• Exemplu: hepatită virală B, gripă, HVA,
toxiinfecţiile alimentare.

• 2.Cunoaşterea factorilor de risc implicaţi în

producerea unor maladii netransmisibile.
• Exemplu: fumatul, hipertensiunea arterială,
obezitatea - pentru bolile cardio-vasculare.
 Obiective:
• 3.Evitarea “importului” şi “exportului” unor boli
transmisibile.
• Exemple: “import” pentru România – malaria
adusă din Turcia;
• “export” pentru România – tuberculoza
în cazul persoanelor ce provin din zone unde
boala este ţinută sub control (ţările din Vestul
Europei) şi care călătoresc în România.

• 4.Evaluarea măsurilor de prevenţie şi

combatere.
 Alte obiective:
• culegerea de informaţii asupra stării de sănătate
a populaţiei şi a riscurilor la care aceasta poate fi
expusă, în anumite circumstanţe;

• cunoaşterea potenţialului de factori de risc

(constituţionali şi de mediu) implicaţi în
producerea unor boli netransmisibile;

• elucidarea etiologiei multifactoriale a bolilor cu

extindere în populaţie;
 Alte obiective:
• realizarea de prognoze asupra evoluţiei naturale
a bolilor transmisibile;

• îmbunătăţirea programelor naţionale şi

internaţionale de prevenţie şi combatere;

• orientarea producţiei de materiale biologice

utilizate în scopuri prevenţionale şi terapeutice;

• orientarea programelor de pregătire a cadrelor

medicale din diferite specialităţi.
 Tipuri de anchetă epidemiologică
(clasificare):
• A. Ancheta epidemiologică operaţională:
• -prevenţională (evaluează starea de sănătate a populaţiei şi
riscurile la care este expusă aceasta).
• -de combatere (de urgenţă) Exemplu: Ancheta
epidemiologică într-un focar de hepatită virală A sau B.

• B. Anchete epidemiologice speciale (de cercetare)

1. descriptive (observaţionale, transversale) – lansarea
ipotezelor;
2. analitice – demonstrarea ipotezelor;
3. metaanaliza – verificarea ipotezelor;
4. studii de analiza deciziei – aplicarea în practică.
 Ancheta epidemiologică
prevenţională
• Evaluează starea de sănătate a populaţiei şi riscurile la
care aceasta este expusă.

• Exprimarea stării de sănătate se realizează utilizând mai

mulţi indici care se referă la: populaţia de (aparent)
sănătoşi, dezvoltarea fizică şi neuropsihică a copiilor şi
adolescenţilor, durata medie a vieţii (speranţa de viaţă la
naştere), durata medie a vieţii active, perioada de timp (în
ani) cu sănătate deplină etc.

• Aprecierea proporţiei de persoane sănătoase se realizează

cu ajutorul anchetelor desfăşurate în diferite structuri
populaţionale (şcolare, ocupaţionale etc.).
 Ancheta epidemiologică
prevenţională
• Acest tip de anchetă se poate efectua unic sau repetat,
pentru aceeaşi persoană, întreaga populaţie sau numai la
un eşantion. Astfel, fenomenul epidemiologic poate fi
caracterizat în funcţie de durata de desfăşurare şi de tipul
de anchetă recomandat, pentru a surprinde evenimentele
la un moment dat (transversal) sau în evoluţia lor
(longitudinal).

• Rezultatele examenelor medicale efectuate în populaţie, în

diferite circumstanţe: la naştere, la primirea în colectivităţi
şcolare sau profesionale, la căsătorie, în perioada
gravidităţii, examenele de bilanţ periodice preventive
permit culegerea informaţiilor privind evaluarea stării de
sănătate.
 Ancheta epidemiologică de
combatere (de urgenţă)

• Asigură orientarea intervenţiilor în sensul stopării

evoluţiei şi lichidării unui proces epidemiologic. Se
practică în bolile transmisibile şi este întocmită de
către medicul de familie din teritoriul urban şi rural.

• Ancheta epidemiologică de combatere are două

etape:
• -de orientare (preliminară);
• -de aprofundare (definitivă).
 Ancheta epidemiologică de
combatere (de urgenţă)
• Se adresează tuturor persoanelor care fac parte din
focarul de BT:

• bolnavi
• persoane presupuse a prezenta forme atipice sau
inaparente de boală
• purtători cunoscuţi de agenţi patogeni
• foşti bolnavi aflaţi în stadiul de convalescenţă şi la care
diagnosticul s-a stabilit retrospectiv
• contacţi direcţi şi indirecţi cu cazul (cazurile) index
(primul caz de boală depistat în teritoriu).
1.Etapa de orientare (preliminară)
• este realizată de medicul de familie şi constă în:
• depistarea şi diagnosticarea precoce a
cazului/cazurilor de boală folosind investigaţii
epidemiologice, clinice şi de laborator;

• stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor

procesului epidemiologic;

• elaborarea şi aplicarea măsurilor antiepidemice de

urgenţă (izolarea bolnavilor, a suspecţilor şi a
posibililor contacţi);
1.Etapa de orientare (preliminară)
• în raport de situaţie: decontaminare, dezinsecţie,
deratizare;

• intensificarea măsurilor de educaţie pentru sănătate a

populaţiei;

• informarea operativă a unităţilor sanitare ierarhic

superioare, privind situaţia epidemiologică apărută şi
măsurile preliminare adoptate;

• întocmirea fişei de anchetă epidemiologică de urgenţă

(de raportare).
 2.Etapa de aprofundare (definitivă)
• constă în cunoaşterea procesului epidemiologic pe
baza datelor obţinute în prima etapă, prin colaborarea
medicului de familie cu epidemiologi sau cu alţi
specialişti.

• În AE definitivă se urmăreşte (1):

• modul de izolare (la domiciliu, spital, izolator) şi

tratamentul bolnavului pe toată durata bolii
• diagnosticul definitiv al bolii şi al formei evolutive,
stabilit prin investigaţii clinice şi de laborator
 2.Etapa de aprofundare (definitivă)
• În AE definitivă se urmăreşte (2):

• situaţia epidemiologică a bolnavului vindecat clinic şi

externat (purtător / nepurtător de agenţi patogeni)

• modul în care se va face dispensarizarea, după

revenirea în teritoriu

• precizarea modurilor şi căilor de transmitere a

agenţilor patogeni şi eficienţa măsurilor de neutralizare
a acestora în urma aplicării metodelor de DDD
 METODE DE REALIZARE A A.E.
• 1. anamneza (interviul sau convorbirea) cu bolnavul
şi/sau cu anturajul acestuia;

• 2. observaţia epidemiologică → semnalarea unui

fenomen în populaţie;

• 3. metoda descriptivă → prezentarea detaliată a unui

fenomen;

• 4. metoda analitică → identificarea, diferenţierea şi

studierea părţilor componente ale unei probleme de
sănătate cu scopul de a realiza caracterizarea ei, a
populaţiei în care a apărut şi a factorilor care au
concurat la declanşarea fenomenului morbid;
 METODE DE REALIZARE A A.E.
• 5. metoda analitică + biostatistica → meta-analiza =
procedeu sistematic de combinare a rezultatelor unor
cercetări diferite asupra aceluiaşi subiect;

• 6. experimentul epidemiologic → verificarea ipotezelor

privind apariţia şi evoluţia unui proces epidemiologic;

• 7. comparaţia (istorică, geografică, populaţională –

după vârstă, sex, profesie) → cunoaşterea istoriei
naturale a unei boli, particularităţilor temporale şi
spaţiale ale PE şi ale manifestărilor clinice;
 METODE DE REALIZARE A A.E.
• 8. screeningul (triajul epidemiologic) → depistează într-o
populaţie aparent în stare bună de sănătate persoanele
probabil afectate de boală pentru a fi supuse unor
investigaţii suplimentare sau pentru aplicarea precoce a
măsurilor prevenţionale;

• 9. biostatistica → asociată cu oricare dintre metodele

enumerate anterior, le creşte eficienţa în sintetizarea şi
interpretarea informaţiilor obţinute;

• 10. metoda matematică → presupune transpunerea în

ecuaţii matematice a parametrilor biologici, medicali şi
sociali, cu ajutorul modelelor matematico-epidemiologice;
 Metodologia desfăşurării A.E.

• I. Cunoaşterea particularităţilor factorilor PE prin

culegerea, prelucrarea şi interpretarea datelor
epidemiologice;

• II. Elaborarea măsurilor pentru lichidarea procesului

epidemiologic şi evitarea reapariţiei lui;

• III. Verificarea aplicării corecte a măsurilor igienico-

sanitare şi anti-epidemice şi urmărirea eficienţei lor;

• IV. Întocmirea fişei de anchetă epidemiologică.

 I. Cunoaşterea particularităţilor
factorilor PE prin culegerea,
prelucrarea şi interpretarea datelor
epidemiologice:

• → se realizează prin:
• anamneză (convorbire sau interviu)
• observaţie epidemiologică
• investigaţii de laborator
• informaţii speciale
• 1. Culegerea datelor
• Anamneza (convorbirea, interviul) pentru
• obţinerea de informaţii referitoare la factorii
epidemiologici ~ de la bolnav şi/sau de la anturaj:
– data probabilă şi circumstanţele contaminării
– data debutului real al bolii
→ permit stabilirea perioadei de incubaţie a
bolii (retrospectiv);
– precizarea momentului infectant (unul sau mai
multe momente posibil infectante);
– asocieri posibile între primele simptome şi
consumul de alimente, apă;
– relaţiile cu anumite persoane din familie, rude,
colectivitate, loc de muncă, mijloace de transport în
comun
– printre contacţi se poate afla sursa de agent patogen;
– contacţii receptivi - măsuri de prevenţie (vaccinare,
antibiotice, Ig).
– călătorii efectuate;
– antecedentele patologice de tip infecţios şi ce
preparate imunizante a primit

– informaţii despre receptivitate;

– existenţa în ambientul bolnavului a animalelor
domestice, sălbatice, rozătoare, păsări, artropode şi
relaţiile stabilite continuu sau accidental cu acestea

– informaţii despre sursă sau despre moduri si cai de

transmitere (MCT).
• Observaţia epidemiologică
– aprecierea condiţiilor igienico-sanitare ale locuinţei;
– calitatea igienei corporale şi a alimentaţiei;
– modul de îndepărtare a reziduurilor;
– situaţia instalaţiilor tehnico-sanitare;
– întreţinerea animalelor
→ în focarul epidemic / la locul de muncă / în
întreaga colectivitate.

• Investigaţiile de laborator utile pentru:

– depistarea surselor de agent patogen;
– cunoaşterea receptivităţii populaţiei;
– cunoaşterea modurilor şi căilor de transmitere.
• Informaţiile speciale

– situaţia topografică a localităţii;

– natura solului, a surselor de apă;
– reţeaua de comunicaţii;
– condiţii climatice şi meteorologice;
– morbiditatea, mortalitatea;
– situaţia bolilor transmisibile şi a vaccinărilor;
• alimentaţia, aprovizionarea cu apă potabilă
• 2. Prelucrarea datelor

• sistematizarea informaţiilor;
• includerea în variate documente (fisa de AE, tabele,
grafice, schiţe, hărţi etc.);
• facilitarea aplicării;
• măsurilor de prevenţie şi combatere.
• 3. Interpretarea datelor(1)

• analiza datelor din tabelul cu persoanele diagnosticate:

- repetarea aceluiaşi nume → existenţa unui focar

familial;

- repetarea aceleiaşi adrese → existenţa probabilă a

sursei în locuinţa sau în colectivitatea respectivă;

- repetarea aceleiaşi grup de vârstă → indicaţii asupra

receptivităţii la boală;

- menţionarea aceleiaşi profesii → caracterul profesional

al îmbolnăvirii;
• 3. Interpretarea datelor(2)

• analiza schiţelor (hărţilor) localităţii sau a colectivităţii

în care a apărut focarul epidemic

→ posibila grupare a îmbolnăvirilor în zona din

apropierea sursei de apă potabilă sau de-a lungul apei
curgătoare
→ informaţii asupra sursei de agent patogen, a modului şi
căilor de transmitere;

• datele prezentate grafic → concluzii referitoare la

debut, modul de evoluţie în timp, vârful epidemiei,
perioada de descreştere a acesteia etc.
 II. Elaborarea măsurilor pentru
lichidarea procesului epidemiologic şi
evitarea reapariţiei lui

• 1. Măsurile igienico-sanitare (comune, generale):

• recomandate de legislaţia de profil;

• au ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de igienă

individuală, de familie sau de colectivitate, a mediului
ambiental natural sau ocupaţional.
• 2. Măsurile anti-epidemice (de combatere, de control)
(1)

• a) Măsuri faţă de bolnavi:

• depistarea activă şi precoce a cazurilor;
• izolarea bolnavilor în spital sau la domiciliu +
tratament;
• declararea nominală sau numerică;
• măsuri de decontaminare, dezinsecţie, deratizare.

• b) Măsuri faţă de suspecţi:

• - aceleaşi ca şi faţă de bolnavi până la clarificarea
diagnosticului.
• 2. Măsurile anti-epidemice (de combatere, de
control) (2)

• c) Măsuri faţă de contacţi (de combatere, de

control):
• izolare în familie sau în colectivitate, carantinarea;
• supraveghere pe durata maximă a perioadei de
incubaţie a bolii;
• examen clinic, termometrizare;
• examene de laborator;
• chimio- /antibiotico- /sero- /imunoglobulino
/vaccino–prevenţie;
• măsuri de D.D.D.;
• educaţie pentru sănătate.
• 2. Măsurile anti-epidemice (de combatere, de
control) (3)

• d) Măsuri faţă de purtători:

• evidenţa şi dispensarizarea acestora;
• sterilizarea microbiologică prin diferite metode;
• supravegherea;
• educaţie pentru sănătate;
• excludere temporară sau definitivă din diferite
sectoare cu risc populaţional.

• e) Măsuri faţă de convalescenţi:

• dispensarizare (supraveghere)
• 2. Măsurile anti-epidemice (de combatere, de
control) (4)

• 3) Alte măsuri

• vaccinare, revaccinare în focare, perifocare sau în

populaţie;
• imunoglobulinoprevenţie şi chimioprevenţie;
• testări în populaţie pentru stabilirea gradului de
receptivitate;
• măsuri speciale prin sistarea temporară a activităţii în
unele unităţi de interes public;
• educaţia pentru sănătate a populaţiei.
 III. Verificarea aplicării corecte şi
urmărirea eficienţei măsurilor
igienico-sanitare şi anti-epidemice:
• se controlează modul în care fiecare cadru medico-
sanitar execută anumite activităţi
• (măsurile propuse) – medicul de familie şi personalul
mediu;
• se stabileşte durata supravegherii speciale în focar
• durata maximă a perioadei de incubaţie a bolii
respective din momentul depistării ultimului caz;
• data şi persoana care va realiza declararea lichidării
focarului, odată cu analiza acţiunilor desfăşurate
(programe prevenţionale).
 IV. Întocmirea fişei de anchetă
epidemiologică

• fişa de anchetă epidemiologică (FAE) = documentul

metodologic cel mai important elaborat la apariţia
fiecărui caz de boală transmisibilă;

• utilizată pentru culegerea informaţiilor epidemiologice,

dar şi ca act medico-legal;

• stă la baza sistemului de raportare în cazul bolilor cu

declarare obligatorie.
în BT ~ Fisa de A.E.are 7 capitole:
– date despre bolnav;
– date despre sursa de agent patogen;
– date despre modul şi căile de transmitere;
– date despre gradul de receptivitate;
– date despre intervenţia factorilor favorizanţi;
– date despre măsurile elaborate;
– concluzii (sursa ~ nominal/neidentificată; MCT;
măsuri elaborate; durata supravegherii focarului).
ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ ÎN BOLILE
NETRANSMISIBILE
• cu ajutorul anchetei cercetătorul efectuează o
măsurare a fenomenului luat în studiu

• formularea întrebărilor:
– concisă, clară, se evită termenii de strictă specialitate
(cuvinte care să fie înţelese indiferent de statutul
socioeconomic, profesie, nivel educaţional)
– să nu sugereze răspunsul sau să fie evazive (neclare)
– să nu cuprindă date din antecedentele îndepărtate ale
persoanei (apare riscul unor erori)
– se preferă răspunsuri precodificate (da / nu; mai mult /
mai puţin)
– să nu fie numeroase – este de preferat un timp limitat
acordat completării (10-20 min.)
ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ ÎN BOLILE
NETRANSMISIBILE
• înainte de redactarea întrebărilor – trebuie să se
definească precis ceea ce va fi măsurat (de obicei se
cercetează factorii de risc implicaţi în producerea
maladiilor netransmisibile) → se face o listă cu toţi
factorii de risc, după care ne oprim asupra celor ce pot
fi evaluaţi de noi

• calităţi:
– exactitatea = capacitatea de a furniza o măsurare
exactă a parametrilor
– reproductibilitatea = calitatea de a oferi o măsurare
identică în mod repetat
 Structura:
– date despre pacient: – date despre diagnostic:
• nume, prenume • cel de bază
• data şi locul naşterii • cele complementare
• vârstă
• sex – factorii de risc implicaţi
• profesie, locul de în etiologia bolii luate în
muncă studiu – cei mai
• nivel educaţional importanţi şi care pot fi
cuantificabili
• domiciliu, telefon,
• Exemple: AE în BCV
• stare civilă
în cancerul de col uterin
• situaţie economică