STOMATOLOGIE COMUNITARĂ - Ghid Pentru Lucrări Practice

STELA CARMEN HANGANU
STOMATOLOGIE COMUNITARĂ
- ghid pentru lucrări practice -
Editura "Gr. T. Popa"Iași

2013
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
HANGANU, STELA CARMEN
Stomatologie comunitară : ghid pentru lucrări practice /
Hanganu Stela Carmen. - Iaşi : Editura Gr.T. Popa, 2013
Bibliogr.
ISBN 978-606-544-187-3
616.314(076.5)
Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr. Ioan DĂNILĂ, U.M.F. „Grigore T. Popa” Iaşi

Prof. univ. dr. Sorin ANDRIAN, U.M.F. „Grigore T. Popa” Iaşi
Colaboratori: Asist. univ. dr. Alice MURARIU

Asist. univ. dr. Adina ARMENCIA
Tehnoredactare computerizată şi coperta:

Conf. univ. dr. Stela Carmen HANGANU
Editura „Gr. T. Popa”

Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi
Str. Universităţii nr. 16
Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin autorilor şi Editurii „Gr. T. Popa"
Iaşi. Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată sau transmisă prin nici un mijloc,
electronic sau mecanic, inclusiv fotocopiere, fără permisiunea scrisă din partea
autorilor sau a editurii.
Tiparul executat la Tipografia Universităţii de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi

str. Universităţii nr. 16, cod. 700115, Tel. 0232 301678
CUPRINS
Examenul clinic conform criteriilor Organizației 5

Mondiale a Sănătății
Indicatori de sanatate odontala 27
Indicatori de sanatate parodontala 45
Folosirea softurilor în determinarea şi analiza

stării de sănătate orală. Cariograma
51
Folosirea softurilor în determinarea şi analiza
stării de sănătate orală. Sistemul expert SANFACTOR
77
Impactul starii de sanatate orala asupra calitatii vietii OHIP 93
Indicele de nevoi de tratament ortodontic (IOTN) 97
Efectuarea unui screening populaţional. Teste de diagnostic. 101
Indicatori de frecvență ai bolilor 111
Studii epidemiologice 115
Programe de sănătate orală - criterii de

concepţie și de implementare
135
Fisa individuală de activitate 143
EXAMENUL CLINIC CONFORM
CRITERIILOR ORGANIZATIEI
MONDIALE A SANATATII
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a realizat o fisa care

permite inregistrarea statusului sanatatii orale si a nevoilor de tratament,
si care reprezinta un limbaj stiintific universal pentru cercetatorii din
domeniu din intreaga lume. De asemenea, aceasta fisa permite
planificarea serviciilor de sanatate, evaluarea si reevaluarea programelor
de santate orala in comunitati.
Fisa OMS cuprindse urmatoarele capitole:
 date despre studiu;
 informatii generale;
 examinare extra-orala;
 evaluarea articulatiei temporo-mandibulare;
 examinarea mucoasei orale;
 evaluarea opacitatilor/hipoplaziei smaltului;
 evaluarea fluorozei dentare;
 evaluarea sanatatii parodontale - CPITN;
STOMATOLOGIE COMUNITARA - ghid pentru lucrări practice
 evaluarea pirderii de atasament;

 evaluarea statusului dentar si a nevoilor de tratament;
 evaluarea statusului protetic si a nevoilor de tratament;
 evaluarea anomaliilor dento-faciale;
 evaluarea urgentelor.
Explicarea fisei OMS (1997)

 casutele 1-4 sunt rezervate tarii in care are loc studiul,
respectiv codul OMS al tarii respective;
 casutele 5-10 sunt rezervate datei exameniarii (an, luna,
zi);
 in casutele 11-14 se inscrie codul fiecarei persoane
examinate, oncapand cu 0001;
 casuta 15 este rezervata codului examinatorului;
 codul examinarii se trece in casuta 16, respectiv, 1, 2, 3, in
functie de numarul examenului clinic efectuat (examinare,
reexaminare);
 numele subiectului examinat se scrie cu litere mari,
incepand cu numele de familie (exista tari in care nu este
permisa scrierea numelui, situatie in care nu se trece);
 casutele 17-20 sun terezervate datei de nastere a
subiectilor examinati;
 in casutele 21 si 22 se inscrie varsta (anii impliniti);
 în căsuța 23 se înscrie sexul: codul 1 pentru sexul
masculin și codul 2 pentru sexul feminin;
 în căsuța 24 se înscrie grupul etnic acolo unde este cazul;
6
Indicatori de sănătate odontală
 în căsuța 25 se înscrie codul ocupației;

 în căsuțele 26 și 27 se înscrie locația geografică unde are
loc studiul epidemiologic;
 mediul urban (cod 1), periurban (cod 2) și rural (cod 3)
este înscris în căsuța 28;
 alte date de interes se înscriu în căsuțele 29 și 30 (fumător-
nefumător, statut de refugiat, consum de zahăr, etc.);
 existența unei contraindicații pentru examinare se notează
în căsuța 31 cu codul 0 pentru inexistența contraindicației
si codul 1 pentru existanța contraindicației;
Examenul clinic extra-oral

Examenul clinic extra-oral se înscrie în căsuța 33, după cum urmeză:
- codul 0 - aspect normal;
- codul 1 - ulcerație, eroziune, fisură la nivelul
capului și gâtului;
nasului, obrajilor, barbiei;
comisurii bucale;
bordului vermilion;
- codul 5 - cancrum oris (noma);
- codul 6 - anormalitati la nivelul buzei superiore și
inferioare;
7
- codul 7 - prezenta nodulilor ganglionari la nivelul

capului și gâtului;
- codul 8 - alte probleme la nivelul fetei;
- codul 9 - neinregistrat.
Evaluarea articulației temporo-mandibulare

 simptomatologia se inregistrează in căsuța 33 după
următoarele coduri:
- codul 0 - fără simptome;
- codul 1 - simptome prezente;
 semne (zgomotele in articulație se notează în căsuta 34,
sensibilitatea la palpare se notează în căsuta 35,
reducerea mobilității articulare ˂30 mm deschidere se
notează ăn căsuța 36)
- codul 0 - fără semne;
- codul 1 - semne prezente;
Examenul mucoasei orale se inscrie în căsuțele 37-42. Examenul se

realizează în următoarea ordine:
 mucoasa labială superioară și inferioară;
 sulcusul gingival;
 mucoasa comisurilor;
 limba (fata dorsală, ventrală si margini);
 planșeul bucal;
8
 palatul dur și moale;

 crestele alveolare.
Codificarea este următoarea:

- codul 1 - tumoră malignă;
- codul 2 - leucoplzie;
- codul 3 - lichen plan;
- codul 4 - ulcerație (aftă, herpes, traumatism);
- codul 5 - gingivită acută necrotică;
- codul 6 - candidoză;
- codul 7 - abces;
- codul 8 - alte probleme;
Aceste coduri se trec în căsuțele 37-39, pentru ca în căsuțele 40-42 să se
treaca locația după cum urmeză:
- codul 0 - bordul vermilion;
- codul 1 - comisuri;
- codul 2 - buze;
- codul 3 - sulcus;
- codul 4 -mucoasa bucală;
- codul 5 - planșeul bucal;
- codul 6 - limbă;
- codul 7 - palatul dur/moale;
- codul 8 - crestele alveolare;
9
De exemplu, dacă o persoană are leucoplzie la nivelu musoasei bucale si

comisurilor, înregistrarea codurilor in fișa de exminare va fi:
În mod similar, dacă o persoană are cancer la nivelul comisurilor cavității

orale si a buzei inferioare si candidoză la nivelul limbii, înregistrarea
codurilor in fișa de exminare va fi:
Opacități ale smalțului/hipoplzia

Se examineaza dintii inscriși pe fișă la nivelul suprafețelor bucale si se
inscriu codurile în căsuțele 43-52, după cum urmează:
- codul 1 - opacitate demarcată;
- codul 2 - opacitate difuză;
10
- codul 3 - hipoplazie;
- codul 4 -alte defecte;

- codul 5 - opacități demarcate și difuze;
- codul 6 - opacități demarcate și hipoplazie;
- codul 7 - opacități difuze și hipoplazie;
- codul 8 - opacități demarcate, opacități difuze și
hipoplazie;
Fluoroza dentară se înregistrează în căsuța 53, după următoarele coduri:

- codul 1 - fluoroză incertă;
- codul 2 - fluoroză foarte mică;
- codul 3 - fluoroză medie;
- codul 4 - fluoroză moderată;
- codul 5 - fluoroză severă;
- codul 8 - dinte exclus (prezenta unei coroane de
înveliș);
Indice Comunitar Parodontal - CPI ( Community Periodontal Index)

Sunt inregistrați trei indici: sângerarea gingivală, tartrul și pungile
parodontale în căsuțele 54-59 după următoarele coduri:
- codul 1 - sângerare;
- codul 2 - tartru;
11
- codul 3 - pungă parodontală de 3-4mm;
- codul 4 - pungă parodontală de 6mm si peste;

- codul X - sextant exclus;
A se vedea și capitolul referitor la CPITN
Pierderea de atasament se înregistrează în căsuțele 60-66 după

următoarele coduri:
- codul 0 - 0-3 mm;
- codul 1 - 4-5 mm ;
- codul 2 - 6-8 mm;
- codul 3 - 9-11 mm;
- codul 4 - 12 mm si peste;
- codul X - sextant exclus;
- codul 9 - neinregistrat (nu se înregistrează la
indivizii mai mici de 15 ani).
Statusul dentar și nevoia de tratament

Căsuțele 66-97 sunt dedicate înregistrarii statusului dentar (dinți
temporari și dinți permanenți) pentru dinții superiori, iar nevoia de
tratament se notează în căsuțele 98-113.
Căsuțele 114-145 sunt dedicate înregistrarii statusului dentar (dinți
temporari și dinți permanenți) pentru dinții inferiori, iar nevoia de
tratament se notează în căsuțele 146-161. Codificarea este inregistrată în
cele ce urmează:
12
Dentiție primară Dentiție permanentă Status

Coroană Coroană Rădăcină
A 0 0 Sănătos
B 1 1 Carie
C 2 2 Obturatie cu carie
D 3 3 Obturație fără carie
E 4 - Dinte absent datorită

cariei dentare
- 5 - Dinte absent datorită

altor cauze
F 6 - Sigilare
G 7 7 Punte, coroană specialî,
implant, fațetare
- 8 8 Dinte neerupt
- 9 9 Neînregistrat
Nevoia de tratament se codifică după cum urmează:

0 = nu necesită tratament;
P = măsuri preventive de oprire a cariilor în evoluție;
F = sigilare;
1 = obturație pe o suprafață;
2 = obturație pe două sau mai multe suprafețe;
3 = coroană
13
4 = fațetă
5 = extirparea pulpei și restaurare;

6 = extracție;
7 = alte nevoi de tratament - se specifică
8 = alte nevoi de tratament - se specifică
0 = neînregistrat
Statusul protetic se înregistrează în căsuțele 162 pentru maxilar si 163

pentru mandibulă, după următoarele coduri:
0 = fară protezare;
1 = punte;
2 = mai mult de o punte;
3 = proteză parțială;
4 = punte și proteză parțială;
5 = proteza totală;
9 = neînregistrat.
Nevoia de tratament protetic se înregistrează în căsuța 164 pentru

maxilar și în căsuța 165 pentru mandibula dupa următoarele coduri:
0 = nu este nevoie de tratament protetic;
1 = nevoie de o proteză pe un dinte;
2 = nevoie de o proteză pe mai mulți dinți;
3 = nevoie de o combinație de o proteză pe un dinte cu nevoie de o
proteză pe mai mulți dinți;
4 = nevoie de proteze totale;
9 = neînregistrat.
14
Anomalii dento-faciale
Lipsa incisivului, caninului și premolarului maxilar si mandibular se

înregistrează în căsuțele 166 (maxilar) și 167 prin înscrierea dințelui
lipsă.
Inghesuirea în zona incisivă se notează în căsuța 168 după următoarele

coduri:
0 = normal;
1 = un segment de înghesuire;
2 = 2 segmente de înghesuire.
Spațiere în zona incisivă se notează în căsuța 169 după următoarele

coduri:
0 = normal;
1 = un segment de spațiere;
2 = 2 segmente de spațiere.
Diastema se notează în mm în căsuța 170.
Măsurarea neregularitaților arcului maxilar și mandibular se

realizează cu o sondă parodontală, ca în figura 1 și se notează în căsuța
171 pentru maxilar și în căsuța 172 pentru mandibulă.
15
Figura 1 Măsurarea neregularităților arcului maxilar
Ocluzia
Măsurarea overjet-ului maxilar și mandibular se realizează cu o sondă
parodontală, ca în figura 2 și se notează în căsuța 173 pentru maxilar și în
căsuța 174 pentru mandibulă.
Măsurarea oberbite-ului se realizează cu o sondă parodontală, ca în

figura 3 și se notează în căsuța 175.
16
maxilar mandibulă
Figura 2 Măsurarea overjet-ului maxilar și mandibular
cu ajutorul sondei parodontale.
Figura 3 Măsurarea overbite-ului cu

ajutorul sondei parodontale.
17
Estimarea relației molare se notează în căsuța 176 după următoarele

coduri:
0 = relații normale la nivelul molarilor;
1 = jumătate de cuspid mandibular mezial/distal față de relațiile normale;
2 = un cuspid mandibular mezial/distal față de relațiile normale.
reprezentarea grafică a acestor situații clinice este prezentată în figura 4.
Cod 0
Cod 1
Cod 2
WHO 96224
Figura 4 Estimarea ocluziei la nivel molar
18
19
20
21
Fisa OMS, 1997
22
23
24
25
26
INDICATORI DE SANATATE ODONTALA
Indicatorii utilizaţi în studiile epidemiologice reprezintă

instrumente de măsură a bolilor ce permit realizarea de comparaţii între
diferite studii şi date.
Standardizarea acestor indicatori se realizează întotdeauna
la începutul studiului, dar se poate face şi la diferite momente în cursul
acestuia, pentru a fi siguri că nu există nici o modificare în privinţa
criteriilor de diagnostic.
Important este ca standardele să rămână aceleaşi, atât la
fiecare examinator, la diferite momente de timp, cât şi între diferiţi
examinatori, la acelaşi moment de timp.
Proprietăţile unui indicator ideal

Proprietăţile unui indicator ideal sunt legate de scopul
acestuia. Indicele trebuie să măsoare schimbarea din interiorul grupului şi
diferenţele dintre grupuri, scopul său fiind acela de a acţiona ca un sistem
de măsurare. Pentru aceasta, indicele trebuie să aibă o serie de
caracteristici, şi anume, să fie:
 Simplu: uşor de înţeles, la fel şi metoda lui de utilizare;
27
STOMATOLOGIE COMUNITARA - ghid pentru lucrari practice
 Obiectiv: utilizarea indicelui ar trebui să fie

o biectivă, nefiind susceptibilă la părerea
examinatorului;
 Valid: indicele trebuie să măsoare ceea ce ar trebui să

măsoare (în cazul cariilor dentare, el nu trebuie să
măsoare şi alte afecţiuni dentare, cum ar fi de exemplu,
hipoplazia smalţului);
 Fidel: de fiecare dată când se utilizează, trebuie să se

obţină acelaşi rezultat;
 Cuantificabil: indicele ar trebui să furnizeze

o măsurare după care să se poată realiza o analiză
statistică, să se poată calcula valoarea medie şi
dispersia datelor colectate;
 Senzitiv: trebuie să aibă o acurateţe cât mai apropiată

de 100% pentru a putea depista cât mai corect toate
cazurile de boală, inclusiv cele minore;
 Acceptabil: aplicarea lui nu trebuie să fie

dureroasă sau să dureze un timp prea îndelungat pentru
a produce un disconfort pacientului.
Comisia Europeană pentru stabilirea Indicatorilor de Sănătate

Comunitară a recomandat o serie de criterii pe care trebuie să le
îndeplinească seturile de indicatori utilizaţi în evaluarea stării de sănătate
orală la nivel populaţional, şi anume:
28
Indicatori de sanatate odontala
 să prezinte consistenţă conceptuală, condiţie care se

referă la acoperirea aspectelor pluridimensionale ale
supravegherii sănătăţii publice orale;
 să răspundă priorităţilor politicii de sănătate orală,
priorităţi stabilite de către fiecare stat în parte şi ajustate
la nivel regional sau local;
 indicatorii să prezinte validitate internă şi externă şi
relevanţă ştiinţifică.
Indicele CAO - DMF, care înregistrează numărul de dinţi (CAOD -

DMFT) sau de suprafeţe (CAOS - DMFS) cariate, absente sau obturate în
dentiţia permanentă, a fost descris pentru prima dată de Klein şi Palmer
(1937), fiind astăzi unanim acceptat. Pentru dentiţia temporară, datorită
dificultăţii de a stabili dacă dintele este absent ca urmare a unui proces
carios sau ca urmare a procesului natural de exfoliere, în special după
vârsta de 5 ani, sunt utilizate alte variante ale acestui indice: def (cariaţi,
cu indicaţie de extracţie, obturaţi) şi df (cariaţi, obturaţi) – Burt, 2001.
Principalul avantaj al indicelui DMF constă în faptul că, deoarece
utilizarea sa a fost larg răspîndită în întreaga lume de-a lungul ultimilor
60 de ani, poate oferi date destul de precise asupra modificărilor produse
în prevalenţa cariei dentare, motiv pentru care este și astăzi ultilizat pe
scară largă.
Dezavantajele indicelui CAO:
 Relevanţa: relevanţa indicelui în privinţa experienţei
carioase presupune că dinţii absenţi să fi fost în
antecedente cariaţi, dar dinţii ar putea fi absenţi şi din
29
alte cauze, de exemplu, traumatisme sau boală

parodontală;
 Deciziile de tratament: o obturaţie se poate aplica din
motive preventive (ca de exemplu, restaurarea
preventivă cu răşini a unui dinte cu leziune incipientă),
cât şi din motive restaurative (restaurarea cu amalgam
a unui dinte cu o carie de dentină); CAO nu poate face
distincţia dintre cele două situaţii şi deci, poate creşte
artificial nivelul experienţei carioase;
 Calitatea dinţilor: CAO acordă o “greutate” egală

dinţilor obturaţi, absenţi sau cariaţi; un individ cu 10
dinţi cariaţi sau 10 dinţi absenţi va avea acelaşi scor ca
unul cu 10 dinţi obturaţi; implicaţiile pentru sănătatea
lor ar putea fi diferite, dar indicele nu realizează nici o
distincţie;
 Beneficiul tratamentului: dinţii obturaţi vor avea

acelaşi scor ca şi cei absenţi, sugerând că, de fapt, nu
există nici o diferenţă sau beneficiu în faptul că dinţii
cariaţi sunt restauraţi;
 Ireversibilitatea: indicele CAO este ireversibil,

scorul total al unui individ poate doar să crească de-a
lungul timpului; în consecinţă, are valoare limitată în
ceea ce priveşte evaluarea îmbunătăţirilor apărute în
sănătatea unui individ;
 Metodologia de înregistrare a componentei C:
stomatologii americani utilizează în acest scop o sondă
30
ascuţită pentru palpare, iar cei europeni, o sondă cu

vârf bont.
 Un alt dezavantaj îl constituie faptul că indicele nu
înregistrează numărul dinţilor sau suprafeţelor cu
risc de apariţie a cariilor dentare, iar componenta M
ridică probleme în cazul pacienţilor adulţi, la care
etiologia pierderii dinţilor respectivi este dificil de
stabilit.
În ciuda acestor limite şi a altora, utilizarea indicelui DMF

continuă, totuşi, să fie recomandată în studiile epidemiologice asupra
cariei dentare. Înregistrarea proceselor carioase şi raportările efectuate în
cadrul acestor studii trebuie, însă, să ia în consideraţie modificările
apărute în tiparul carios, precum şi evoluţia metodelor de diagnosticare a
cariei dentare, fără a afecta, totuşi, posibilităţile de a efectua comparaţii
temporale şi internaţionale. Scăderea prevalenţei cariei dentare face ca
valorile medii ale indicelui să nu mai fie reprezentative pentru întregul
grup populaţional, motiv pentru care distribuţia frecvenţei şi deviaţia
standard trebuie specificate în rapoartele privind prevalenţa şi incidenţa
cariei.
În ultima vreme există tendinţa, dealtfel binevenită, de a

înregistra mai degrabă numărul dinţilor sau suprafeţelor indemne decât a
celor afectate – de exemplu, în cazul adulţilor, numărul mediu de dinţi
naturali prezenţi, procentul subiecţilor cu peste 20 de dinţi naturali
prezenţi, procentul subiecţilor cu 18 sau mai mulţi dinţi asimptomatici,
netraumatizaţi şi netrataţi
31
Vestibular
I Palatinal II
Lingual
IV III
Vestibular
Status odontal
CAO C = …..……. A = ……..…. O = ……..….Total =………….
CAOS C = ………... A = …………O = ………...Total =………….
Figura 1 Inregistrarea statusului odontal: CAOD si CAOS
32
Modalităţile diferite de evaluare a leziunilor carioase pot duce la apariţia

de confuzii şi la utilizarea inadecvată a datelor epidemiologice. Un
exemplu specific în acest sens îl constituie termenul „indemn de carii”.
Procesul carios poate fi vizualizat sub forma unui iceberg în vârful căruia
se găsesc leziunile detectabile clinic situate în dentină (nivelul D3) şi cele
cu interesare pulpară (nivelul D4), (fig. 2) Diagnosticarea la nivelul D3,
acceptat ca standard internaţional în epidemiologie, exclude toate
celelalte leziuni mai puţin severe. La nivelul următor se află leziunile
cavitare detectabile limitate la smalţ (D2), iar următorul grup îl constituie
leziunile de smalţ cu suprafaţa aparent intactă (nivelul D1). Mult mai jos
sub linia de plutire a icebergului se găsesc leziunile detectabile doar cu
ajutorul unor metode de diagnostic paraclinic, de tipul radiografiilor bite-
wing sau al transiluminării cu fibre optice (FOTI), iar la cel mai sensibil
nivel se situează leziunile sub-clinice aflate într-un proces dinamic de
progresie şi regresie, care nu pot fi detectate decât prin examen histologic
(Featherstone, 2004 si Kidd, 2004).
Dacă se consideră toate nivelele icebergului ca făcând parte din
procesul carios, atunci sensul termenului „indemn de carii” devine
evident. Dacă, totuşi, se exclud leziunile de nivel D1 şi D2, aşa cum se
procedează de cele mai multe ori în cadrul studiilor epidemiologice,
există dezavantajul că unele persoane diagnosticate ca fiind indemne de
carii de nivel D3 pot prezenta, totuşi, carii incipiente sau carii cavitare
limitate la smalţ (Ismail, 2004).
33
Nivele diagnostice în studii epidemiologice, cercetare şi practică
Nivelul diagnostic
determină D4
înregistrarea ca Leziuni cu
„sănătos” sau afectare pulpară
„cariat”
Leziuni detectabile D3
clinic în dentină
D3
+ Leziuni cavitare D2
detectabile clinic limitate la smalţ
Fals + Leziuni cu suprafaţa intactă D1

D3+smalţ=D1
diagnosticat detectabile clinic în smalţ
ca “indemn
de carii” la
nivelul D3 +Leziuni detectabile doar prin metode paraclinice
+ Leziuni iniţiale sub-clinice în stadiu dinamic de

progresie/ regresie
Figura 2 Icebergul procesului carios (Pitts, 1997)
Asistăm, în ultima perioadă, şi la o creştere a interesului acordat

cariilor de suprafaţă radiculară, unul din motive constituindu-l prezenţa
unui număr din ce în ce mai mare de dinţi naturali restanţi la populaţia
vârstnică. În ciuda acestui interes, nu există, totuşi, un consens asupra
metodelor de înregistrare a cariilor radiculare în cadrul studiilor
epidemiologice.
În anul 2004 a fost validat un sistem de criterii de evaluare a
leziunilor carioase numit ICDAS (Sistemul Internaţional de Detectare şi
34
Evaluare a Cariilor Dentare), cu scopul de a asigura validitatea şi

comparabilitatea datelor obţinute în cadrul diferitelor studii
epidemiologice. Sistemul permite şi înregistrarea leziunilor de nivel
D1, cea ce face posibilă atât utilizarea datelor epidemiologice cât şi a
celor clinice şi, prin aceasta, analiza integrată a necesităţilor de tratament
şi evaluarea serviciilor (Pitts, 2004) (fig. 3).
ICDAS – Sistemul Internaţional de Detectare şi Evaluare a Leziunilor

Carioase
Criterii de bază ICDAS
• Pentru suprafeţe coronare şi radiculare, şi leziuni adiacente obturaţiilor
şi sigilărilor
• Criterii predominant vizuale; dintele trebuie să fie curat şi uscat
• Pot înregistra atât leziuni în smalţ cât şi în dentină; se poate evalua
activitatea carioasă
Epidemiologie
Sanatate publica Practica
Cercetare clinica
Cadrul de validare şi evaluare a efectelor utilizării:

Sondei dentare / Măririi imaginii / Separării dinţilor / Transiluminării / Radiografiilor / Mijloacelor
ajutătoare de diagnostic
Figura 3 Sistemul ICDAS (Pitts, 2004)
Pentru examenul odontal, fiecare dinte se codifica cu 2 cifre:

prima reprezinta codul de obturatie, iar a doua cifra reprezinta codul de
carie. Codurile de obturatie și de carie sunt prezentate in figurile 4 a-h si
5 a-j.
35
a) Cod 0 - fara restaurare b) Cod 1 - Sigilare partiala c) Cod 2 - Restaurare

colorata
d) Cod 3 - Obturatie e) Cod 4 - Coroana f) Cod 6 - Coroana

amalgam metalica ceramica
g) Cod 7 - Restaurare fracturata h) Cod 8 - restaurare temporara

sau pierduta
Figura 4 (a-h) Sistemul ICDAS - coduri restaurari (EGOHID)
36
a) Cod 0 de carie (ICDAS)
b) Cod 1 de carie (ICDAS)
c) Cod 2 de carie (ICDAS)
d) Cod 3 de carie (ICDAS)
Figura 5 a-d Codurile 0-3 de carie (ICDAS) - EGOHID

37
e) Cod 4 de carie (ICDAS)
f) Cod 5 de carie (ICDAS)
g) Cod 6 de carie (ICDAS)
Figura 5 e-g Codurile 4-6 de carie (ICDAS) - EGOHID
Codarea dintilor absenti se realizeaza astfel: 97= dinte extras datorita

cariei dentare, 98= dinte extras din alte motive in afara de carie, 99=
dinte neerupt si P= dinte absent inlocuit de implant sau punte (Figura 6 a-
d)
38
6a) Cod 97 - dinte extras 6b) Cod 98 - dinte extras din alte motive in
datorita cariei dentare afara de carie
6c) Cod 99 - dinte 6d)Codul P - dinte absent

neerupt inlocuit de implant sau
Figura 6 a-d Codurile EGOHID pentru dinti absenti
Sistemul ICDAS (International Caries Detection Assessment System)

face parte dintr-un proiect european numit European Global Oral Health
Indicators Development Project (EHOHID). Scopul proiectului EGOHID
a fost acela de a furniza indicatori de masurare a sanatatii orale si de a
utiliza ingrijire de santate orala pentru populatia din comunitati. Studentii
vor folosi fisa EHOHID la stagiu pentru examenul clinic, dar vor utiliza
deopotriva programul EGOHID pentru PC.
39
FISA EGOHID
40
EVALUAREA ODONTALA
41
42
43
44
INDICE COMUNITAR PARODONTAL SI
NEVOI DE TRATAMENT - COMMUNITY
PERIODONTAL INDEX TREATMENT
NEED - CPITN
Evaluarea sănătăţii parodonţiului se face utilizând indexul

parodontal comunitar al nevoilor de tratament (Community Periodontal
Index of Treatment Needs, CPITN) (31).
Indicatori. Pentru a face această evaluare, se folosesc trei
indicatori clinici ai stausului parodontal: (1) prezenţa sau absenţa
sângerării gingivale; (2) calculul supra- sau subgingival, şi (3) pungile
parodontale împărţite în superficiale (4-5 mm) şi profunde (6 mm sau
mai mult). Sonda parodontală PCP15 (HuFriedy, Chicago, Illinois, USA)
si sonda parodontala Williams poate fi folosită pentru măsurătorile
clinice.
Sextanţi. Arcadele dentare sunt divizate în sextanţi definiţi prin
numerele dinţilor 17 - 14, 13 - 23, 24 - 27, 37 - 34, 33 - 43, şi 44 - 47. Un
sextant ar trebui examinat numai dacă doi sau mai mulţi dinţi sunt
45
prezenţi şi nu au indicaţie pentru extracţie. Dacă într-un sextant rămâne

un singur dinte, atunci acesta ar trebui inclus în sextantul adiacent.
Figura 1 Sonda Wiliams
Indexul dentar. Pentru adulţii în vârstă de cel puţin 20 de ani,

dinţii care se examinează sunt:
17 16 11 26 27
47 46 31 36 37
Cei doi molari în fiecare sextant posterior sunt împerecheaţi

pentru înregistrare, iar dacă lipseşte unul, nu se vor face înlocuiri. Dacă
nici unul din dinţii desemnaţi pentru index nu este prezent într-un sextant
46
Indice comunitar parodontal si nevoi de tratament
calificat pentru examinare, se examinează toţi dinţii restanţi din acel

sextant.
Pentru persoanele care au cel mult 19 ani, vor fi examinaţi numai
şase dinţi: 16, 11, 26, 36, 31 şi 46. Această modificare se face pentru a
evita desemnarea şanţurilor temporare asociate erupţiei drept pungi
parodontale.
Examinarea pungilor gingivale. Un dinte desemnat pentru index
trebuie sondat, folosind acest instrument pentru a măsura adâncimea de
sondaj, detecta calculul subgingival şi răspunsul prin sângerare. Forţa
folosită nu trebuie să depăşească 20 grame. Un test practic pentru a
determina această forţă este de a plasa vârful sondei la nivelul unghiei
policelui şi a exercita presiune până apare albirea patului unghial. Pentru
palparea calculului subgingival trebuie folosită cea mai uşoară forţă
posibilă care poate permite mişcarea vârfului sondei de-a lungul
suprafeţei dentare.
Când se inseră sonda, vârful rotunjit trebuie să urmărească
configuraţia anatomică a suprafeţei radiculare. Dacă pacientul simte
durere în timpul sondării, acesta este un semn că s-a folosit prea multă
forţă.
Vârful sondei va fi inserat cu blândeţe în pungă, iar adâncimea de
sondaj va fi citită în funcţie de gradaţie. Cel puţin 6 puncte ale fiecărui
dinte trebuie examinate: mezio-vestibular, ½ vestibulară, disto-vestibular,
mezio-lingual, ½ linguală şi disto-lingual.
Examinarea şi înregistrarea. Incisivul şi fie primii molari (până
la 19 ani), fie perechile de molari primi şi secunzi (peste 19 ani) vor fi
examinaţi, iar scorul cel mai mare va fi înregistrat. Codurile în ordine
47
descrescătoare a severităţii vor fi desemnate după cum urmează (fig. 2 a-

e):
Cod 0 – parodonţiu sănătos.
Cod 1 – sângerare observată, direct sau cu ajutorul oglinzii bucale, după
palpare;
Cod 2 – calcul prezent la palpare, dar toată suprafaţa neagră a sondei este
vizibilă;
Cod 3 – pungă de 4 sau 5 mm (marginea gingivală situată pe suprafaţa
neagră a sondei);
Cod 4 – pungă mai mare de 6 mm (suprafaţa neagră a sondei nu e
vizibilă);
Când sunt examinaţi dinţi non-index, cel mai mare scor găsit în sextant
este înregistrat în căsuţa corespunzătoare. Dacă nu sunt cel puţin doi dinţi
rămaşi într-un sextant, şi fără indicaţie de extracţie, căsuţa
corespunzătoare trebuie anulată printr-un semn (x).
Nevoia de tratament parodontal pentru fiecare cod CPI este descrisa in

tabelul 1.
48
Indice comunitar parodontal si nevoi de tratament
a – cod 0 b – cod 1
c – cod 2 d – cod 3
e - cod 4
Figura 2 a-e Codurile CPITN (WHO, 1997)
49
Tabelul 1. nevoia de tratament parodontal in functie de codurile CPI

Cod CPI (Community TN NEVOIE DE
periodontal index) - (treatment TRATAMENT
Indice comunitar need) -
parodontal
0 Sănătos Nu este nevoie de
tratament
1 Sângerare la palpare I Educaţie pentru
menţinerea optima
a igienei orale
2 Tartru supra şi/sau II I + detartraj supra si

subgingival subgingival
3 Pungi parodontale III II + chiuretajul
până la 5 mm pungilor
parodontale
4 Pungi parodontale IV III + tratament
mai mari de 6 mm complex parodontal
Indicatorii clinici utilizaţi de CPITN nu prezintă suficientă sensibilitate şi

specificitate ca elemente predictive, iar indicele nu respectă principiul
fundamental care afirmă că tratamentele prescrise trebuie să se
dovedească eficiente în influenţarea pozitivă a evoluţiei bolii.
De asemenea CPITN nu pune în evidență mobilitatea dentară și

recesiunea parodontală.
50
CARIOGRAMA
Conceptul de cariogramă a fost descris pentru prima dată de

Bratthall în 1996 şi reprezintă un model nou de ilustrare a interacţiunilor
dintre flora bacteriană orală, alimentaţie şi răspunsul gazdei. Modelul
este prezentat sub forma unei diagrame (cariogramă), iar procesul de
evaluare se numeşte cariografie. Cariograma se realizează cu ajutorul
unui program pentru PC Windows, care are drept scop înţelegerea bolilor
multifactoriale (caria dentară), precum şi încurajarea metodelor de
prevenţie primară.
Semnificaţia determinanţilor cariei dentare în cariogramă

Prin prisma cariogramei, riscul carios este un termen care se
referă la ce se va întâmpla în viitor privind apariţia sau nu a noi carii
dentare. Este de la sine înţeles că termenul face referire la o anumită
perioadă de timp (anul viitor).
Cu ajutorul cariogramei se poate determina riscul carios al unei
persoane fiind definit ca procentaj de evitare a apariţiei cariei dentare. De
exemplu, un procentaj mic, de 5% indică un risc carios mare, în timp ce
un procentaj mare, de 90% semnifică un risc carios foarte mic.
51
STOMAOLOGIE COMUNITARA – ghid pentru lucrări practice
Pentru a utiliza cariograma în aprecierea riscului carios trebuie

luati in considerare urmatorii determinanti ai cariei dentare:
 probabilitatea de a evita apariţia cariei dentare trebuie să fie
cuprinsă între 0 – 100%;
 se iau în considerare şi anumite circumstanţe, în afară de
susceptibilitatea gazdei, alimentaţie şi placa bacteriană;
 predicţia bazată pe cariogramă se corelează cu datele clinice
(fig. 1).
probabilitate
circumstanţe (%)
susceptibilitate
placa
bacteriană
dieta
Figura 1 Cariogramă – evaluarea riscului carios.

Probabilitatea evitării apariţiei de noi leziuni carioase depinde de 4 factori: (1)
alimentaţia – frecvenţa meselor şi conţinutul alimentaţiei, (2) cantitatea şi calitatea
plăcii bacteriene, (3) susceptilibilitatea gazdei - saliva, ţesuturile dentare şi (4)
circumstanţe – experienţa trecută referitoare la caria dentară, starea de sănătate
generală.
52
Cariograma
Probabilitatea de a reduce în viitor caria dentară poate fi identică pentru

mai mulţi pacienţi, dar contribuţia fiecăruia dintre determinanţi poate fi
diferită, pentru că în mod practic pot exista o infinitate de situaţii (fig. 2-
4).
Figura 2 Cariogramă cu risc crescut la carie.
Probabilitatea de 5% de a evita formarea cariilor este similară pentru toate cele trei
cazuri, dar determinanţii sunt diferiţi: stînga→toţi determinanţii contribuie la riscul
carios major; mijloc→determinantul major este placa bacteriană şi bacteriile major
cariogene; dreapta→determinantul major este reprezentat de susceptibilitatea
gazdei.
Figura 3 Cariogramă cu 25% probabilitate de a evita

apariţia cariilor noi.
Aceeaşi probabilitate de 25%, cu determinanţi diferiţi: stînga → alimentaţia

favorabilă reducerii riscului carios; mijloc → reducerea plăcii bacteriene favorabilă
scăderii riscului carios; dreapta → susceptibilitatea gazdei favorabilă reducerii
riscului carios.
53
Figura 4 Cariogramă cu risc scăzut la carie.
Probabilitatea de 60% de a evita formarea cariilor este similară pentru toate cele trei
cazuri, dar determinanţii sunt diferiţi: stînga → reducerea tuturor determinanţilor
contribuie la riscul carios scăzut; mijloc → determinantul major este alimentaţia, dar
reducerea marcantă a celorlalţi compensează; dreapta → determinantul major este
reprezentat de circumstanţe (experienţa unui risc carios major în trecut), dar prin
îmbunătăţirea situaţiei celorlalţi determinanţi, situaţia poate fi stăpînită.
Identificarea determinanţilor responsabili de activitatea carioasă

reprezintă o bază de o importanţă capitală pentru acţiunile ţintite
împotriva principalilor factori etiologici. Pentru a determina riscul carios
aceiaşi factori etiologici trebuie luaţi în considerare. Pentru a obtine o
cariograma trebuie analizati factorii prezentati in tabelul 1.
54
Cariograma
Tabelul 1 Analiza factorilor de risc carios pentru cariograma

FACTOR COMENTARII DATE INFORMATIVE
Experienţa carioasă Istoricul pacientului referitor la DMFT, DMFS, numărul

cavităţi, obturaţii, dinţi absenţi cariilor noi apărute în
datoraţi cariilor. Cavităţile nou ultimul an
apărute în ultimul an se
consideră la scotul 3, chiar dacă
numărul obturaţiilor este mic.
Boli generale cu Se consemnează bolile generale Antecedente generale,

impact asupra cariei care pot avea impact asupra medi-caţie care ar putea
dentare cariei dentare avea impact asupra
factorilor etiologi ai cariei
dentare.
Conţinutul dietei Estimarea cariogenităţii Antecedentele alimentare
alimentaţiei, în special (numărătoarea
conţinutul alimentaţiei în lactobacililor)
hidrocarbonate.
Frecvenţa dietei Estimarea numărului de mese şi Analiza chestionarului

gustări/ zi (media/24h) privind alimentaţia pentru 3
zile consecutive
Cantitatea de placă Estimarea igienei prin evaluarea Indice de placă bacteriană
bacteriană indicelui de placă Silnes Löe
(PI). Dificultăţile în îndepărtarea
plăcii din spaţiile aproximale
trebuie luată în considerare
Streptococii mutans Estimarea numărului de Test de apreciere a

Streptococcus mutans în salivă numărului de S. mutans în
prin utilizarea kiturilor salivă, sau alte teste
comerciale (Strip mutans test) similare.
Program de Estimarea folosirii fluorului în Folosirea produselor cu

fluorizare trecut fluor în trecut prin metoda
interviului
Secreţia salivară Estimarea ratei fluxului salivar Rata fluxului salivar
stimulat (ml/min) stimulat (ml/min)
Capacitatea tampon a Estimarea capacităţii tampon a Dentobuff test, sau alte teste
salivei salivei (Dentobuff test) similare
Raţionamentul clinic Opinia clinicianului după „Simţul clinic”

efectuarea examenului clinic
55
EXPLICAREA SCORURILOR PENTRU CARIOGRAMA
1. Experienta carioasa
Tabelul 2 Experienţa carioasă (prevalenţa cariei)

SCOR EXPLICAŢII
0 = fără carii (obturaţii absente) DMFT = 0; DMFT = 0
1 = status odontal mai bun decât normal status odontal mai bun decât statusul
odontal normal al grupei de vârstă
respective din acea zonă.
2 = status odontal normal pentru grupa de status odontal normal pentru grupa de
vârstă respectivă vârstă respectivă
3 = status odontal mai rău decât statusul status odontal mai rău decât statusul
odontal normal pentru grupa de vârstă odontal normal pentru grupa de vârstă
respectivă respectivă, sau apriţiţia unor noi leziuni
carioase în ultimul an.
Prevalenţa cariei (DMFT) este un factor important care ilustrează

cum a fost influenţat în trecut echilibrul dintre factorii de rezistenţă la
carie şi factorii care induc caria dentară. Dacă prevalenţa cariei (DMFT)
este mare, înseamnă că pacientul a fost susceptibil la boala carioasă în
trecut.
Valorile de referinţă
Actualmente nu există „valori normale” ale DMFT pentru diferite
grupe de vârstă, deoarece prevalenţa cariei dentare este diferită pentru
comunităţi diferite. Pentru cariogramă se pot folosi datele epidemiologice
locale sau nationale. Iată un exemplu din Suedia (figura 5):
56
Cariograma
 curba din mijloc reprezintă valorile medii DMFT pentru diferite

grupe de vârstă, din zona respectivă;
 dacă pacientul se plasează cu valoarea DMFT deasupra curbei
superioare, acesta este clasificat cu status odontal mai rău decât
normalul;
 dacă pacientul se plasează cu valoarea DMFT sub curba
inferioara, acesta este clasificat cu status odontal mai bun decât
normalul;
 dacă pacientul se plasează cu valoarea DMFT între curba
superioara şi cea inferioara, acesta este clasificat cu status odontal
normal pentru grupa de vârstă respectivă;
 după cum se poate observa din grafic, se constată o îmbunătăţite a
stării de sănătate odontală, deci a statusului normal.
Figura 5 Valorile DMFT pentru diferite grupe de vârstă pe baza

studiului epidemiologic din Jönköping, Suedia, 1993.
57
Exemple:
 DMFT = 11 pentru un bărbat de 30 de ani este normal pentru grupa sa de
vârstă;
 DMFT = 13 pentru o persoană de 13 ani este mai bine decât normalul
vârstei sale;
 DMFT = 25 pentru o persoană de 55 de ani este mai rău decât decât
normalul vârstei sale;
2. Boli generale care pot influenţa riscul carios
Tabelul 3 Legatura dintre starea de sanatate generala si riscul carios

SCOR EXPLICAŢII
0 = fără boli generale Pacientul este sănătos, fără boli generale

care să influenţeze riscul carios
1= condiţii medii de boală Prezenţa unei boli generale care poate

influenţa indirect procesul carios, sau alte
condiţii care pot contribui la creşterea
riscului carios (acuitate vizuală scăzută,
incapacitate motorie)
2 = afecţiuni generale severe care Prezenţa unor boli generale care pot
contribuie la creşterea riscului carios influenţa direct sau indirect riscul carios
(medicaţii care reduc secreţia salivară, boli
autoimune – sindrom Sjrögren,
radioterapia in regiunea capului şi gâtului,
etc)
3. Conţinutul alimentaţiei
Un suport bun pentru a indica consumul mare de hidrocarbonate

cariogene este reprezentat de numărătoarea lactobacililor în salivă.
Numărul mare de lactobacili în salivă indică consum foarte mare de
58
Cariograma
hidrocarbonate. De asemenea, zonele de retenţie, cavităţile deschise şi

obturaţiile incorecte contribuie de asemenea la creşterea numărului de
lactobacili.
Tabelul 4 Legatura dintre consumul de hidrocarbonate si riscul carios

SCOR EXPLICAŢII
0 = consum foarte redus de hidrocarbonate Consumul foarte redus de hidrocarbonate

fermentabile fermentabile reprezintă o dietă bună din
punct de vedere al riscului carios.
1 = consum redus de hidrocarbonate Consumul redus de hidrocarbonate

fermentabile – dietă necariogenă fermentabile – dieta necariogenă
reprezintă o alimentaţie favorabilă din
perspectiva riscului carios
2 = consum moderat de hidrocarbonate Consumul moderat de hidrocarbonate

fermentabile fermentabile reprezintă dieta cu consum
relativ mare de hidrocarbonate cariogene
3 = consum mare de hidrocarbonate Dietă inadecvată din perspectiva riscului

fermentabile, dietă inadecvată carios, cu consum foarte mare de
hidrocarbonate cariogene
4. Frecvenţa hidrocarbonaţilor în dietă
Tabelul 5 Scorurile frecveneia hidrocarbonaţilor din dietă

SCOR EXPLICAŢII
0 = maxim 3 ori/zi frecvenţă foarte mică a hidrocarbonaţilor -

maxim 3 ori/24 ore
1 = maxim 5 ori/zi frecvenţă mică a a hidrocarbonaţilor -

maxim 5 ori/24 ore
2 = maxim 7 ori/zi frecvenţă mare a hidrocarbonaţilor – maxim

7 ori /24h (media)
3 = mai mult de 7 ori/zi frecvenţă foarte mare a hidrocarbonaţilor –

mai mult de 7 ori /24h
59
Frecvenţa consumului de hidrocarbonate cariogene este unul din

factorii cheie în determinarea riscului carios. Chiar şi un snack mic
(biscuit) contribuie la scăderea pH-ului datorate producţiei de acid. Doar
snacks-urile sugar free nu sunt luate în considerare.
Există nenumărate metode prin care pacientul poate fi evaluat din
acest punct de vedere:
 chestionar care contorizează frecvenţa
hidrocarbonateleor/24h;
 metoda inteviului prin care se determină şi caracteristicile
dietei pentru 24 ore;
 metoda înregistrării dietei în fişe speciale (de obicei se
practică timp de 3 zile consecutive), unde pacientul notează
cantitatea şi tipul dietei, inclusiv weekend-ul.
5. Cuantificarea plăcii bacteriene
De regulă se foloseşte indicele de placă Silnes Löe, dar se poate

folosi oricare indice de placă, cu condiţia ca ulterior să se găsească o
modalitate de convertire a acestuia, asfel încât în final să se obţină cele 4
grade conform cerinţelor cariogramei.
Dacă se foloseşte un indice de placă procentual, acesta se poate
exprima tot printr-o scală de valori de la 0 la 4, conform datelor din tabel,
astfel încât să poată corespunde cerinţelor cariogramei.
60
Cariograma
Tabelul 6 Cuantificarea placii bacteriene

SCOR EXPLICAŢII
0 = igienă orală foarte bună Igienă orală foarte bună, fără placă
Indice de placă, PI < 0,4 bacteriană, pacient foarte atent cu igiena
orală, inclusiv cu igienizarea spaţiilor
aproximale
1 = igienă orală bună Cantitate mică de placă prezentă la

Indice de placă, PI = 0,4-1,0 marginea gingivală şi pe suprafaţa
adiacentă dintelui, care se evidenţiază cu
revelatori
2 = igienă mai puţin bună Acumulări moderate de depozite moi care

Indice de placă, PI = 1,1 – 2.0 se pot vizualiza cu ochiul liber
3 = igienă orală nesatisfăcătoare Acumulări masive de depozite moi şi

Indice de placă, PI > 2,0 placă la nivelu gingival şi pe dinte;
pacientul nu este interesat de igiena
proprie, motiv pentru care trebuie
instituită igienizare profesională imediată,
motivarea şi conştientizarea pacientului.
6. Streptococii mutans
Tabelul 7 Aprecierea scorurilor pentru Streptococcus mutans

SCOR EXPLICAŢII
0 = Strip mutans – scor 0 Număr foarte mic sau nu se găsesc

streptococi mutans în salivă. Doar 5% din
suprafaţa dinţilor poate fi acoperită cu
bacterii
1 = Strip mutans – scor 1 Nivel scăzut de streptococi mutans în
salivă. Aproximativ 20% din suprafaţa
dinţilor este acoperită cu bacterii
2 = Strip mutans – scor 2 Număr mare de streptococi mutans în
salivă. Aproximativ 60% din suprafaţa
dinţilor este acoperită cu bacterii
3 = Strip mutans – scor 3 Număr foarte mare de streptococi mutans

în salivă. Mai mult de 80% din suprafaţa
dinţilor este acoperită cu bacteri
61
7. Utilizarea fluorului
Tabelul 8 Scorurile pentru folosirea fluorului

SCOR EXPLICAŢII
0 = program maxim de fluorizare Utilizarea regulată a pastelor de dinţi cu

fluor, plus măsuri adiţionale de fluorizare:
tablete cu F sau soluţii de clătire, lacuri –
program maxim de fluorizare
1 = măsuri adiţionale de fluorizare Utilizarea regulată a pastelor de dinţi cu

aplicate inconstant fluor, plus măsuri adiţionale de fluorizare:
tablete cu F sau soluţii de clătire, lacuri
aplicate inconstant
2 = folosirea numai a pastelor de dinţi cu Folosirea numai a pastelor de dinţi cu fluor

fluor fără alte suplimente
3 = evitarea oricăror metode de fluorizare Pacienţii nu folosesc nici o metodă de

fluorizare
8. Evaluarea secreţiei salivare stimulate
Tabelul 9 Aprecierea scorurilor pentru secretia salivara stimulata

SCOR EXPLICAŢII
0 = secreţie salivară normală, > 1,1 Secreţie salivară normală, > 1,1 ml/min
ml/min
1 = secreţie salivară cuprinsă între 0,9-1,1 Secreţie salivară cuprinsă între 0,9-1,1
ml/min ml/min, scăzută faţă de normal
2 = secreţie salivară scăzută, cuprinsă Secreţie salivară scăzută, cuprinsă între
între 0,5-0,9 ml/min 0,5-0,9 ml/min
3 = secreţie salivară foarte scăzută Secreţie salivară foarte scăzută

(xerostomie), < 0,5ml/min (xerostomie), < 0,5ml/min
trebuie luaţi în consideraţie toţi factorii
care determină xerostomia (medicaţie,
radioterapie, afecţiuni ale glandelor
salivare, boli autoimune, etc)
trebuie estimat dacă scăderea marcată a
secreţiei salivare este temporară sau de
lungă durată
62
Cariograma
Se poate determina şi fluxul salivar de repaos. Dacă sunt

incertitudini se determină atât fluxul salivar de repaos, cât şi cel stimulat.
9. Capacitatea tampon a salivei
Tabelul 10 Scorurile pentru capacitatea tampon a salivei

SCOR EXPLICAŢII
0 = capacitate tampon normală – zona Capacitate tampon normală – zona albastră

albastră pH > 6,0
1 = capacitate tampon redusă – zona Capacitate tampon redusă – zona verde

verde pH = 4,5-5,5
2 capacitate tampon scăzută – zona Capacitate tampon scăzută – zona galbenă

galbenă pH < 4,5
10. Judecata clinică „simţul clinicianului”
Judecata clinică reprezintă un principiu diferit faţă de celelalte

care se iau în considerare la cariogramă.
Judecata clinică oferă clinicianului oportunitatea „simţului
clinic”, chiar dacă acesta diferă de ce exprimă cariograma.
Cu cât creşte scorul acordat de clinician, şansa de a evita aparitia
cariilor în anul următor scade.
63
Tabelul 11 Aprecierea clinicianului

SCOR EXPLICAŢII
0 = situaţie mai bună decât ce va Examenul clinic şi tabloul odonto-parodontal al

arăta cariograma pe baza scorurilor pacientului, inclusiv considerarea factorilor
introduse în program sociali dau o imagine mai bună decât ce va
indica cariograma;
clinicianul dă o şansă mai mare pacientului de a
evita apariţia noilor carii decât arată cariograma
1 = valoare normală, risk dat de Examenul clinic şi tabloul odonto-parodontal al

celelalte valori introduse în program pacientului, inclusiv considerarea factorilor
sociali dau o imagine similară cu cea a
cariogramei;
2 = situaţie mai rea decât ce indică Examenul clinic şi tabloul odonto-parodontal al

cariograma pacientului, inclusiv considerarea factorilor
sociali merg în direcţia creşterii riscului carios;
situaţia clinică este mai proastă decât ce indică
testele;
clinicianul are tendinţa de a micşora sectorul
verde al cariogramei
3 = risc carios foarte mare Examenul clinic şi tabloul odonto-parodontal al

clinicianul este convins că indiferent pacientului, inclusiv considerarea factorilor
de ce va indica cariograma, sociali dau clinicianului o impresie foarte
pacientul va avea noi leziuni proastă;
carioase clinicianul este convins că pacientul va avea cu
siguranţă noi leziuni carioase în anul următor
64
Cariograma
SALIVA – TESTE MICROBIOLOGICE
Testele salivare trebuie efectuate la cel puţin o oră după masă,

periaj şi fumat. Este foarte important ca pacientul să fie calm, relaxat şi
să nu fi luat antibiotice cel puţin o lună înainte.
Estimarea fluxului salivar stimulat se realizează prin următoarele

etape, prezentate în figurile X.6-X.9.
 pacientului i se dă să mestece o bucată de parafină timp de 5
minute;
 saliva se colectează într-un recipient timp de 5 minute;
 se calculează rata fluxului salivar stimulat (ml/min).
Figura 6 Kitul Dentobuff Strip Figura 7 Stimularea fluxului salivar prin

Orion Diagnostica. mestecare de parafină.
Figura 8 Colectarea salivei Figura 9 Măsurarea cantităţii de salivă

stimulate timp de 5 minute. colectată timp de 5 minute.
65
Estimarea capacităţii tampon a salivei
Din saliva colectată anterior, se depune o picătură pe strip-ul

indicator de pH, se aşteaptă 5 minute, după care se face citirea prin
comparare cu testul indicator de pH (fig. X.10-X.12).
Figura 10 Depunerea unei picături de Figura 11 Timpul de acţiune al

salivă pe bagheta de testare a pH-ului. salivei este de 5 minute.
Figura 12 Evaluarea pH-ului prin compararea testului pacientului

cu cele trei variante de pH incluse în chitul Dentobuff
Estimarea numărului de streptococi mutans în salivă se realizează

prin următoarele etape, prezentate în figurile X.13-X.19.
 după ce pacientul mestecă parafină timp de 1 minut, se recoltează
saliva pe o baghetă prin rotirea ei de câteva ori pe faţa ventrală a
limbii şi apoi menţinerea în cavitatea bucală timp de 10 minute;
66
Cariograma
 în mediul de cultură se adaugă un disc de bacitracină, care

permite dezvoltarea selectivă doar a streptococilor;
 se introduce bagheta în mediul de cultură, se etichetează cu data şi
numele pacientului;
 se incubează la 35-370 C timp de 48 de ore;
 se realizeză estimarea numărului de strptococi prin compararea
rezultatelor cu testul standard.
Figura 13 Kitul Dentocult – SM Figura 14 Stimularea secreţiei salivare prin

Orion Diagnostica. mestecare de parafină timp de 1 minut.
Figura 15 Aplicarea baghetei şi rotirea ei Figura 16 Menţinerea baghetei pentru

de câteva ori pe faţa dorsală a limbii. impregnare cu salivă timp de 10 minute.
67
Figura 17 Introducerea în mediul de Figura 18 Incubarea probei de salivă la

cultură a unei tablete de bacitracină 35-370 C timp de 48 de ore.
pentru a inhiba dezvoltarea altor
bacterii prezente în salivă.
Figura 19 Estimarea numărului de streptoci mutans din salivă

prin compararea testului pacientului cu testul standard.
Estimarea numărului de lactobacili din salivă se realizează urmând

etapele prezentate în figurile X.20-?.
 după ce pacientul mestecă parafină timp de 1 minut, se recoltează
saliva într-un recipient, dacă saliva nu este deja colectată de la
derminarea fluxului salivar;
 1 ml de salivă se depune pe mediul de cultură, apoi se etichetează
proba;
 se incubează la 350 C timp de 4 zile;
 se realizeză estimarea numărului de lactobacili din salivă prin
compararea rezultatelor cu testul standard.
68
Cariograma
Figura 20 Kitul Dentocult LB - Figura 21 Stimularea secreţiei

Orion Diagnostica. salivare prin mestecare de parafină
timp de 1 minut.
Figura 22 Colectarea salivei Figura 23 Depunerea salivei pe

stimulate. mediul de cultură (agar).
Figura 24 Incubarea probei de Figura 25 Estimarea numărului de

salivă la 350 C timp de 4 zile. lactobacili din salivă prin compararea
testului pacientului cu testul standard.
69
Dupa ce s-au acumulat toate datele prezentate anterior se poate

trece la etapa urmatoare de realizare a cariogramei. Scopurile realizarii
cariogramei, asa cum sunt ele prezentate in manualul despre cariograma
sunt urmatoarele:
 ilustrarea interactiunii dintre factorii legati de caria
dentara;
 ilustrarea sansei de a evita aparitia cariei dentare;
 ilustrarea grafica a riscului la carie;
 recomandarea unor actiuni preventive tintite;
 programul poate fi utilizat in clinica, fara insa a inlocui
judecta profesionistului referitoare la riscul carios al pacientului
respectiv;
 programul poate fi utilizat in scop educativ.
Programul pentru cariograma se poate incarca de la adresa:
http://www.mah.se/fakulteter-och-omraden/Odontologiska-
fakulteten/Avdelning-och-kansli/Cariologi/Cariogram/
Pentru a obtine o cariograma trebuie completate cel putin 7 din cele 10

date analizate. In continuare se prezinta cateva cariograme cu
comentariile aferente.
Cand se deschide programul apare imaginea din figura 26
70
71
Cariograma
Figura 26 Imaginea programului de cariograma. in partea stanga se completeaza datele pacientului si ale examinatorului, iar in
partea dreapta se completeaza datele pentru cariograma. cand s-au completat 7 din cele 10 date apare cariograma pacientului.
Figura 27 Cariograma unui pacient cu risc de 3% de evita aparitia

cariilor dentare, deci un risc carios foarte mare la care contribuie toti
factorii etiologici.
In aceasta situatie toti factorii analizati contribuie la acest risc carios

foarte mare:
• boli generale care au legatura cu nivelul de igiena al pacientului.
Este posibil ca datorita unor dioptrii foarte mari, pacientul sa nu
reuseasca sa faca corect igiena;
• continutul dietei este foarte bogat in hidrocarbonate, dar si
frecventa consumului de hidrocarbonate este foarte mare;
• cantitatea de placa bacteriana acumulata pe dinti este la nivel
maxim;
• numarul de streprococi mutans este foarte mare;
• pacientul nu utilizeaza nicio metoda de fluorizare;
• cantitatea si calitatea salivei sunt total favorizante acestui risc
carios foarte mare.
72
Cariograma
In acesta situatie se impun masuri urgente de preventie.

Programul cariogramei sugereaza la fiecare caz in parte in functie de
riscul carios interpretari preliminare si propune masuri de preventie (Fig.
28). Sigur ca acestea sunt orientative si clinicianul este cel care decide.
Figura 28 Interpretari preliminare si masuri de preventie.
Exercitii
Apreciati riscul carios al urmatoarelor cariograme, analizati factorii
etiologici si propuneti masuri de imbunatatire a riscului carios.
73
Figura 29 Cariograma nr. 1
74
Cariograma
75
76
SISTEMUL EXPERT SANFACTOR
Prezentare generala
SANFACTOR este o aplicaţie integrata, disponibilă medicilor,
care permite analiza nevoilor pacienţilor şi care ofera un rezultat valabil
pentru problema specifică. Sistemul expert a fost conceput cu intenţia de
a asista şi a oferi suport medicului în procesul de diagnosticare. Datorită
volumului uriaş de informaţii, beneficiul major al acestui sistem este
faptul că poate stoca şi procesa cu acurateţe mai multe date decât orice
expert uman. Sistemul expert SANFACTOR trebuie văzut ca un
instrument care extinde abilităţile medicului şi nu ca un substitut al
acestuia. Sistemul expert SANFACTOR a fost realizat in cadrul
proiectului de cercetare PN II nr. 42123/2008. Sistemul se adresează în
primul rând pacienţilor, dar necesită şi asistenţă permanentă din partea
personalului specializat (medic). Putem afirma că există trei categorii de
utilizatori:
• utilizatorii finali – pacienţii care caută ajutor specializat în problema
prevenţiei consumului de tutun şi abandonul fumatului. Fluxul
informational pentru acest tip de utilizatori este prezentat in figura 1.
77
STOMATOLOGIE COMUNITARĂ - ghid pentru lucrări practice
• utilizatorii experţi – cadre medicale care au dreptul de a asigna

chestionare pacientilor, si de a vizualiza rezultatele statistice. Fluxul
informational pentru acest tip de utilizatori este prezentat in figura 2.
• utilizatorii administratori – medici specializati cu drepturi de
modificare asupra intrebarilor si chestionarelor. Acestia sunt
responsabili cu actualizarea permanentă a bazei de cunoştinţe a
sistemului expert SANFACTOR. Astfel, sistemul va fi capabil să se
adapteze la noile tehnici medicale si psihologice în problema
prevenţiei consumului de tutun şi abandonul fumatului. Fluxul
informational pentru acest tip de utilizatori se poate observa in figura
3.
Autentifica aplicatie
Adaugare utilizatori (pacienti)
Vizualizeaza chestionare
repartizate Vizualizare chestionare
Repartizare chestionare catre utilizatori (pacienti)

Completeaza
chestionar
Vizualizare statistica
Figura 1 – Flux Figura 2 – Fluxul informational

informational pentru pentru utilizatorii experti (cadre
utilizatori finali (pacienti) medicale)
78
Sistemul expert SANFACTOR
Autentificare aplicatie
Vizualizare / adaugare /
modificare utilizatori
modificare intrebari
modificare chestionare
Asignare chestionare catre

utilizatorii de tip pacient
Vizualizare statistica
Figura 3 – Fluxul informational pentru utilizatorii administratori
Componentele sistemului sunt (dupa cum se poate observa si in Figura

4):
79
• interfaţa de dialog – permite dialogul cu utilizatorii (pacienţii) în

timpul sesiunilor de consultare (chestionare digitizate şi
răspunsurile acestora), precum şi accesul la faptele şi cunoştinţele
din bază pentru adăugarea sau actualizarea cunoaşterii. De
asemenea, permite utilizatorilor experţi (cadrele medicale) să
introducă cunoştinţe într-o formă recunoscută de sistem şi să
actualizeze baza de cunoştinţe a sistemului expert.
• sistemul expert, prezentat pe larg în cele ce urmează.
• modulul de centralizare a datelor are rolul de a culege
rezultatele înregistrate în sistem şi de a le introduce într-o bază de
cunoştinţe globală, ceea ce permite utilizarea offline a sistemului.
• modulul de statistici – are rolul de a prezenta utilizatorului
expert (cadru medical) rezultate statistice de interes general din
cadrul sistemului.
Modul de centralizare
Sistemul
Modul de statistici SANFACTOR Interfata de dialog
Sistemul expert
Figura 4 – Schema bloc a sistemului SANFACTOR
80
Instructiuni de utilizare
Autentificarea in aplicatie
Pentru ca un utilizator sa se autentifice in aplicatia Sanfactor,
acesta trebuie sa introduca un utilizator si o parola valida. Dupa ce au fost
introduce se apasa butonul Autentificare. (Figura 5 – Autentificare in
aplicatie)
Figura 5 – Autentificare in aplicatie
Dupa ce autentificarea a fost realizata cu success, vor fi

disponibile informatiile despre utilizator, impreuna cu datele de contact
ale proiectului Sanfactor. In figura 6 este exemplificata aceasta situatie.
81
Figura 6 Informatii utilizator
Informatii profil
In continuare sunt disponibile informatii atat despre utilizatorul

curent cat si despre ceilalti utilizatori, functie de tipul utilizatorului
autentificat.
Daca este cazul unui utilizator de tip pacient informatiile

disponibile vor consta in datele utilizatorului (nume, prenume, varsta,
sex, localitate, tara si telefon de contact) impreuna cu chestionarele
asignate de catre cadrul medical corespunzator. Pentru vizualizare trebuie
sa accesati meniul Utilizatori - Informatii Profil (Figura 7).
82
Figura 7 Informatii profil
Cautare utilizatori
Pentru utilizatorul de tip cadru medical si administrator sunt
disponibile si facilitatile de cautare si filtrare a utilizatorilor. Pentru
accesarea acestora se va deschide meniul Utilizatori - Cauta utilizatori
(Figura 8).
Figura 8 – Cauta utilizatori
83
Cautarea poate fi realizata dupa nume sau dupa adresa de email.

Dupa ce este completat unul din aceste doua campuri, se apasa butonul
Cauta, iar rezultatele obtinute vor fi afisate, ca in Figura 9.
Figura 9 – Cautarea utilizatorilor dupa nume
Adaugare utilizator
Functia de adaugare de noi utilizatori este disponibila pentru
utilizatorii de tip cadru medical si administrator. Pentru accesarea
acestuia se urmareste calea Utilizatori - Adauga utilizator din meniul
principal. Va apare un formular, cum se poate observa si in Figura 10 –
Adauga utilizator. Datele cu semnul * sunt obligatorii, lipsa oricarui
element fiind semnalizata cu un mesaj de eroare. Cand toate datele au
fost completate si verificate se apasa butonul Adauga pentru a finaliza
operatiunea initiata. In cazul in care se doreste anularea acestei actiuni se
apasa butonul Anuleaza.
84
Figura 10 – Adauga utilizator
Cautare intrebari
Functionalitatea de cautare a intrebarilor (Figura 11 – Cauta
intrebare) este disponibila atat pentru utilizatorii de tip medic cat si
administrator. Functia de cautare poate fi apelata dupa codul intrebarii,
dupa tipul acesteia sau dupa o parte din textul ei. In momentul in care
unul din campurile mentionate anterior a fost completat, se apasa butonul
Cauta
Figura 11 Cauta intrebare

85
Adaugare intrebare
Pentru utilizatorii de tip administrator este activa functia de
adaugare de intrebari. Pentru accesarea acestei optiuni se urmareste calea
Intrebari - Adauga intrebare din meniul principal. Va aparea un formular
ca in Figura 12 – Adauga intrebare, cu diferite campuri a caror
completare este obligatorie. In cazul in care o parte din campurile
marcate cu “*” nu sunt completate, va aparea un mesaj de eroare. Pentru
finalizarea acestei operatii se apasa butonul Adauga, altfel pentru anulare
se apasa butonul Anuleaza.
Cautare chestionare
Utilizatorii de tip administrator si medic au acces la baza de
chestionare a sistemului Sanfactor. Functia Cauta chestionar (Fig. 13)
este similara celei de cautare a intrebarilor, doar ca se acceseara din
meniul principal Chestionare -> Cauta chestionar. Cautarea se poate face
dupa titlul chestionarului.
Adaugare chestionar
Pentru a se adauga un chestionar este necesara o autentificare cu
drepturi de administrator in sistem. Apoi se acceseaza din meniul
principal Chestionare - Adauga chestionar si va aparea formularul din
Figura 14.
86
Figura 12 Adauga intrebare
Figura 13 Cauta chestionar
87
Dupa ce au fost completate datele de identificare, titlu si

descriere, se apasa butonul Adauga. In urma acestei operatii a fost
adaugat un chestionar nou, cu numele si descrierea completate, insa fara
nicio intrebare.
Figura 14 Adauga chestionar
Populare chestionar
Pentru a popula chestionarul cu intrebari, se apeleaza functia
Cauta chestionar, si se apasa butonul Modifica din dreptul sau.
In continuare va fi afisat continutul actual al chestionarului, lista
tuturor intrebarilor disponibile in baza de cunostinte (Figura 15 –
Populeaza chestionar cu intrebari). Intrebarile care sunt adaugate
chestionarului in cauza sunt inseminate cu o bifa verde, iar cele care nu
sunt asignate chestionarului curent sunt inseminate cu un X rosu. Pentru a
adauga o intrebare se apasa butonul Adauga sau pentru a elimina o
intrebare din chestionarul respective se apasa butonul Sterge. Cand s-a
88
atins configuratia dorita se apasa butonul Salveaza sau Anuleaza in cazul

in care nu se doreste salvarea modificarilor.
Figura. 15 – Populeaza chestionar cu intrebari
Informatii pacienti
Meniul Informatii pacienti este disponibil pentru utilizatorii de tip
medic si administrator si se acceseaza din meniul principal Pacienti ->
Vizualizeaza pacienti. Dupa cum se poate observa si din Figura 16 –
Informatii pacienti, se vor afisa informatiile contului pacientului precum
si chestionarele asignate. Deasemenea in aceasta pagina se pot asigna
pacientului dintre chestionarele disponibile, apasand butonul Adauga din
tabel.
Completare chestionar
Pentru a vizualiza si completa un chestionar asignat se acceseaza
meniul Utilizatori - Informatii Profil si apoi se apasa butonul
89
Completeaza in dreptul chestionarului dorit. Intrebarile asignate

chestionarului vor fi afisate iar utilizatorul are posibilitatea de a completa
chestionarul (Figura. 16 – Completare chestionar). In final se apasa
butonul Salveaza pentru a trimite datele in baza de date si a finaliza
chestionarul.
Figura 16 – Informatii pacienti
Figura 17 Completare chestionar
90
Informatii despre statistica
Pentru a vizualiza statistica se acceseaza meniul Vizualizeaza ->

Statistica. Acest meniu este disponibil doar daca utilizatorul este medic
sau administrator. Din selectorul de intrebari se va alege o intrebare si se
va apasa butonul Cauta. Statistica va aparea ca in figura 17a-b.
Figura 18a-b Vizualizare statistică
91
Parasirea aplicatiei
Pentru a parasi aplicatie se acceseaza meniul Acasa -> Logout. Va aparea

mesajul din figura 18 – Parasire aplicatie.
Figura 19 – Parasire aplicatie
92
PROFILUL IMPACTULUI SANATATII
ORALE - ORAL HEALTH IMPACT
PROFILE - OHIP-14
In 1988, Locker a fost primul autor care a adaptat modelul

Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru a caracteriza impactul
funcţional şi psihosocial al afecţiunilor orale ca o progresie de la boală
la handicap prin paşii intermediari ai limitării funcţionale (figura 1).
BOALA
DISFUNCTIE
LIMITARE DISCONFORT
FUNCTIONALA DURERE
DIZABILITATE FIZICA, PSIHOLOGICA, SOCIALA
HANDICAP
Figura 1. Modelul conceptual despre sanatate orala dizabilitate, handicap
(Locker, 1988)
93
Relaţia dintre disfuncţie, incapacitate şi handicap este una

continuă. De exemplu, un dinte malpoziţionat sau absent (disfuncţie)
poate determina anumite restricţii alimentare sau chiar evitarea
alimentelor dure (incapacitate fizică), care, la rândul ei, poate induce
persoanei respective un sentiment de jenă (incapacitate psihologică),
astfel încât aceasta să evite să mănânce de faţă cu alte persoane
(incapacitate socială). Acest fapt poate constitui un dezavantaj pentru
individ, determinând apariţia problemelor personale şi profesionale.
Cu toate că această abordare prezintă dificultăţi de ordin
operaţional, în sensul că nu se poate aprecia dacă un anumit grad de
disfuncţie va produce un grad identic de incapacitate sau handicap, are
meritul de a atrage atenţia asupra importanţei aspectelor psihologice şi
sociale ale evaluării necesarului de sănătate orală.Evoluţia indicatorilor
bazaţi pe aceste concepte a continuat în 1994 cu apariţia indicatorului
Oral Health Impact Profile (OHIP) - profilul impactului sănătății orale,
care a fost dezvoltat şi validat ca instrument de apreciere a calităţii
vieţii de către Slade şi Spencer (1994). Având la bază modelul teoretic
propus de Locker, acesta cuprinde 49 de elemente grupate în 7
dimensiuni, referitoare la:
 limitarea funcţională;
 durerea fizică;
 disconfortul psihologic;
 incapacitatea fizică;
 incapacitatea psihologică;
 incapacitatea socială;
94
Profilul impactului sanatatii orale - OHIP
 handicapul.
Datorită utilizării complicate în context clinic şi timpului lung

necesar pentru completare, Slade a realizat în 1997 o versiune
simplificată doar la 14 întrebări: OHIP-14, care este mult mai frecvent
utilizată în studiile populaţionale.
Calităţile indicatorului Oral Health Impact Profile-14 sunt:

 permite explorarea dimensiunilor multiple ale calităţii
vieţii;
 realizează o comparaţie între grupuri populaţionale
diferite ale efectelor sănătăţii orale în termeni de
incapacitate psihologică;
 urmăreşte efectele sănătăţii orale în termeni de
incapacitate socială;
 este singurul instrument de măsurare pentru
infirmitate, incapacitate, handicap;
 este succint şi uşor de utilizat în context clinic;
 evaluează eficienţa programelor de sănătate orală
în comunităţi;
 permite efectuarea unor analize statistice
performante şi relevante;
 prezintă o bază teoretică demonstrată ştiinţific.
95
DIMENSIUNE ÎNTREBĂRI
1. Limitare 1. Aveţi dificultăţi de vorbire?
funcţională 2. Aveţi modificări ale gustului?
3. Suferiţi de dureri la nivelul cavităţii orale?
2. Durere fizică 4. Aveţi o stare de disconfort sau de durere în timpul
masticaţiei?
3. Disconfort 5.Văconsideraţivinovat de
psihologic situaţiaexistentăîncavitateaorală?
6. Aveţi o stare de încordare datorată problemelor
stomatologice?
7.Consideraţi că dieta este nesatisfăcătoare din cauza
4. Dizabilitate problemelor dentare?
fizică 8.Aţi fost nevoit să întrerupeţi masa din cauza
problemelor dentare?
5. Dizabilitate 9. Din cauza problemelor stomatologice aveţi dificultăţi
psihologică de a vă relaxa?
10. Vă simţiţi jenaţi şi evitaţi compania altor persoane?
11. Problemele stomatologice vă determină o stare de
6. Dizabilitate iritabilitate?
socială 12. Aveţi dificultăţi în efectuarea anumitor acivităţi
zilnice?
13. Din aceleaşi motive consideraţi că viaţa vă este mai
7. Handicap puţin satisfăcătoare?
14. Au fost situaţii când problemele bucale nu v-au
permis să desfăşuraţi nici o activitate?
96
INDICELE NECESITĂȚII DE
TRATAMENT ORTODONTIC
Indicele necesităţii de tratament ortodontic (IOTN – the Index of

Orthodontic Treatment Need) clasifică malocluziile în funcţie de
importanţa diferitelor caracteristici ocluzale pentru sănătatea dentiţiei
individului şi pentru funcţia estetică, cu intenţia de a identifica
indivizii cu cea mai mare probabilitate de a beneficia de tratament
ortodontic.
Indicele cuprinde o componentă referitoare la sănătatea dentară şi
una referitoare la funcţia estetică.
Componenta privind sănătatea dentară a indicelui IOTN
reprezintă o încercare de a sintetiza elementele prezente care dovedesc
efectele negative ale malocluziei şi beneficiile potenţiale ale
tratamentului ortodontic, fiind oarecum bazată pe Indicele Comitetului
Medical Suedez. Pentru aceasta, este stabilită fiecare caracteristică a
ocluziei care se consideră că poate contribui la longevitatea şi
funcţionarea corespunzătoare a dentiţiei, fiecărei caracteristici fiindu-i
acordate 5 grade, cu elemente de diferenţiere bine stabilite între grade
97
(tabelul 1). Practic, se efectuează măsurători ale diferitelor componente

ale ocluziei, cu ajutorul unui instrument special conceput.
O premiză fundamentală pentru stabilirea acestui indice o constituie
recunoaşterea faptului că afecţiunile dentare au specific de localizare (de
exemplu, o anomalie de poziţie severă a unui anumit dinte reprezintă un
dezavantaj particular pentru zona respectivă), iar caracteristica ocluzală
cu cea mai gravă abatere de la normal este cea care stabileşte
gradul necesităţii de tratament sub aspectul stării de sănătate dentară.
Nu se efectuează sumarea scorurilor caracteristicilor ocluzale ale
individului, motiv pentru care anomaliile multiple dar minore, care nu
constituie un risc pentru sănătatea dentară, nu vor determina, prin
sumarea lor, plasarea individului la un grad mai înalt pe scala necesităţii
de tratament.
Componenta estetică a IOTN cuprinde o scală cu 10 grade,
exemplificate printr-o serie de fotografii numerotate, provenite dintr-un
studiu anterior, evaluate ca aspect estetic de către indivizi neprofesionişti
şi selectate astfel încât diferenţele de la un grad la altul să fie egale
(gradele să fie echidistante între ele). Evaluarea se face pentru aspectul
estetic de ansamblu al dentiţiei, şi nu în funcţie de similaritatea
morfologică cu fotografiile.
Valoarea obţinută indică gradul necesităţii de tratament sub
aspect estetic, reflectînd necesitatea socio-psihologică de tratament
ortodontic.
98
Indicele de nevoi de tratament ortodontic
Tabelul 1 Componenta de sănătate dentară a

Indicelui Necesităţii de Tratament Ortodontic.
Grad 5 (necesitate foarte mare de tratament)
5.i Incluzia dentară (cu excepţia M3) determinată de înghesuire, anomalii de poziţie, dinţi
supranumerari, persistenţa dinţilor temporari sau orice cauză patologică.
5.h Hipodonţia extinsă, cu implicaţii restaurative (mai mult de 1 dinte lipsă per cadran), care
necesită tratament ortodontic prerestaurativ.
5.a Overjet mai mare de 9mm.
5.m Ocluzia inversă frontală cu inocluzie mai mare de 3,5mm, care determină tulburări
masticatorii şi fonetice.
5.p Despicături labiale şi palatine
5.s Reincluzia dinţilor temporari.
Grad 4 (necesitate mare de tratament)
4.h Hipodonţia mai puţin extinsă, care necesită tratament ortodontic prerestaurativ sau
închiderea prin mijloace ortodontice a spaţiului existent.
4.a Overjet între 6-9mm.
4.b Ocluzie inversă frontală cu inocluzie mai mare de 3,5mm, care nu determină tulburări
masticatorii sau fonetice.
4.m Ocluzie inversă frontală cu inocluzie între 1-3,5mm, care determină tulburări
masticatorii şi fonetice.
4.c Ocluzie încrucişată anterioară sau laterală cu o diferenţă de peste 2mm între poziţia de
contact retrudat şi poziţia de intercuspidare.
4.l Ocluzie încrucişată linguală laterală, fără contact ocluzal funcţional uni- sau bilateral.
4.d Anomalii de poziţie severe, cu diferenţe de peste 4mm. Ocluzie

4.e deschisă frontală sau laterală de peste 4mm. Overbite complet cu
4.f traumatizare gingivală sau palatinală.
4.t Dinţi parţial erupţi, înclinaţi către dintele adiacent pe care îl impactează. Dinţi
4.x supranumerari.
Grad 3 (lalimita necesităţii de tratament)
3.a Overjet între 3,5-6mm, cu incompetenţă labială. Ocluzie
3.b inversă frontală cu inocluzie între 1-3,5mm.
3.c Ocluzie încrucişată anterioară sau laterală cu o diferenţă de 1-2mm între poziţia de contact
retrudată şi poziţia de intercuspidare.
3.d Anomalii de poziţie ale contactelor interdentare cuprinse între 2-4mm.
3.e Ocluzie deschisă frontală sau laterală între 2-4mm.
3.f Ocluzie adîncă cu contactarea dar fără traumatizarea gingivală sau palatinală-
Grad 2 (necesitate redusă de tratament)
2.l Overjet între 3,5-6mm, cu competenţă labială. Ocluzie
2.b inversă frontală cu inocluzie între 0-1mm.
2.c Ocluzie încrucişată anterioară sau laterală cu o diferenţă de până la 1mm între poziţia de contact
retrudată şi poziţia de intercuspidare.
2.d Anomalii de poziţie ale contactelor interdentare cuprinse între 1-2mm.
2.e Ocluzie deschisă frontală sau laterală între 1-2mm.
2.f Ocluzie adîncă frontală de peste 3,5mm, dar fără contactarea gingiei.
2.g Rapoarte ocluzale situate în jurul valorilor normale, fără prezenţa altor anomalii (includ
discrepanţele de până la o jumătate de unitate).
Grad 1 (nu necesită tratament)
l. Malocluzii minore, incluzînd anomalii de poziţie ale contactelor interdentare de până la
1mm.
99
100
SCREENING PUPULAȚIONAL
Screening-ul reprezintă aplicarea unui test de diagnostic

unei populaţii asimptomatice, cu scopul de a clasifica membrii populaţiei
respective în funcţie de probabilitatea de a avea o anumită boală. Cu alte
cuvinte, scopul unui screening este acela de a depista boala în stadii
incipiente, de a depista persoanele bolnave înainte ca simptomele să
apară.
Diagnosticul precoce conduce la un prognostic mai
favorabil, deoarece tratamentul începe înainte ca boala să se manifeste
clinic.
Pe de altă parte, dacă tratamentul a fost iniţiat
în momentul diagnosticării prin screening, scopul este de a creşte şansa
de supravieţuire a populaţiei. De exemplu, cancerul oral - este ştiut că
timpul de supravieţuire imediat după diagnostic depinde de mărimea
tumorii şi de existenţa metastazelor (stadiul tumorii). Prin screeningul
indivizilor asimptomatici anumite cazuri de cancer oral sunt diagnosticate
în stadiul incipient şi durata de supravieţuire va fi mai lungă.
Pentru începerea unui program de screening populaţional

trebuie să fie îndeplinite o serie de cerinţe:
101
Cerinţe legate de boală:

 boala respectivă să pună probleme serioase de
sănătate publică privind incidenţa, prevalenţa,
incapacitatea de muncă, mortalitatea;
 boala să aibă durată lungă de timp a fazei preclinice.
Cerinţe legate de testul prin care se face screening-ul

 sensibilitatea şi specificitatea testului să fie mari;
 testul să nu aibă efecte adverse;
 testul să fie acceptat de populaţie;
 aplicarea testului să fie simplă.
Cerinţe legate de tratamentul bolii

 tratamentul efectuat pentru cazurile de boală depistate să
aibă efecte maxime;
 să existe resursele, echipamentele şi personalul
competent pentru screening şi pentru tratament.
Cerinţe legate de programul de screening

 costul programului de screening să fie rezonabil în
raport cu beneficiul şi cu alte metode preventive;
 trebuie să fiefoarte bine cunoscute condiţiile naturale,
astfel încât să se determine timpul optim de aplicare a
testului de screening.
102
Screening pupulațional
Teste de diagnostic
Scopul unui test de diagnostic este acela de a confirma sau
infirma ipoteza dacă o boală este prezentă sau nu. Ideal ar fi ca un
test de diagnostic pozitiv să indice că o boală este prezentă, iar un
test negativ de diagnostic să indice că boala este absentă.
După efectuarea unui test de diagnostic se pot găsi 4 posibilităţi,
prezentate în figura 1.
Figura 1 Rezultatul unui test de diagnostic și statusul bolii.
a = numărul de persoane cu boală prezentă și cu

rezultatultestului pozitiv (test pozitiv adevărat);
b= numărul de persoane cu boală absentă și cu rezultatul
testului pozitiv (test fals pozitiv);
c = numărul de persoane cu boală prezentă și cu rezultatul testului
negativ (test fals negativ);
103
d = numărul de persoane cu boală absentă și cu

rezultatul testului negativ (test negativ adevărat);
a+b = numărul de persoane cu test pozitiv;

a+c = numărul de persoane cu boală prezentă;
b+d = numărul de persoane cu boală absentă c+d
= numărul de persoane cu test negativ
a+b+c+d = numărul total de persoane care au participat la
screening
Primul pas în evaluarea unui test de diagnostic este acela

de a determina statusul adevărat (real) al bolii. Performanţa unui test de
diagnostic în raport cu statusul real al bolii este determinată
prin sensibilitate şi specificitate.
Sensibilitatea este definită ca probabilitatea unui test de diagnostic
pozitiv atunci când boala este prezenta.
a
Sensibilitatea
a+c
Să considerăm un exemplu ipotetic cu datele prezente în figura 2.
59 0,81(81%)
Sensibilitatea
72
104
Deci, 81% din toti pacienții cu boală prezentă au rezultatul la testul de

diagnostic pozitiv adevărat.
Figura 2 Exemplu ipotetic pentru un test de diagnostic și statusul bolii.
Cu cât sensibilitatea unui test este mai mare, cu atât

probabilitatea de a depista persoane cu boală este mai mare.
Specificitatea este definită ca probabilitatea unui test de

diagnostic negativ, atunci când boala este absentă.
d
Specificitatea
d+b
Exemplul dat ne conduce la:
105
255 0,94 (94%)

Specificitatea
271
Deci, 94% din toti pacienții cu boală absentă au rezultatul la

testul de diagnostic negativ adevărat.
Cu cât specificitatea unui test este mai mare, cu atât probabilitatea
de a depista persoane fără boală este mai mare.
Sensibilitatea şi specificitatea exprimă împreună validitatea
unui test - abilitatea de a măsura ceea ce dorim și descriu acurateţea unui
test.
Valori predictive
Valoarea predictivă pozitivă (VP+) şi valoarea predictivă negativă
(VP-) estimează probabilitatea unei boli într-o populaţie cu un rezultat
dat al testului de diagnostic.
Valoarea predictivă pozitivă (VP+) estimează probabilitatea

prezenţei unei boli atunci cînd testul de diagnostic este pozitiv.
Valoarea predictivă pozitivă (VP+) este reprezentată de
procentajul pesoanelor care au boală şi testul de diagnostic pozitiv din
toate persoanele cu test pozitiv.
106
a
VP+
a+b
59
VP+ 0,78 (78%)
75
Probabilitatea medie a bolii (prevalenţa) înainte de efectuarea testului

era: 72/343 = 0,20 (20%).
După efectuarea testului, probabilitatea existenţei bolii la indivizii cu
test pozitiv a crescut la 0,78 (77%).
Factorii care conduc la creşterea PV+ sunt:

 efectuarea screening-ului în rîndul unei populaţii cu risc mare la
dezvoltarea bolii respective;
 creşterea specificităţii testului prin care se face screeningul.
Prevalenţa unei boli într-o populaţie influenţează mult valoarea
predictivă. Cu cât prevalenţa unei boli creşte, cu atât creşte şi VP+ (figura
3).
107
Figura 4 Influenţa prevalenţei asupra VP+.
Valoarea predictivă negativă (PV-) este probabilitatea absenţei unei

boli cînd testul de diagnostic este negativ.
Valoarea predictivă negativă (PV-) este reprezentată de procentajul
persoanelor care nu au boala şi testul de diagnostic este negativ din toate
persoanele cu test de diagnostic negativ.
d
VP-
c+d
255
VP- 0,95 (95%)
268
108
Probabilitatea medie a inexistenței bolii înainte de efectuarea testului

era: 255/343=0,74 (74%), iar după efectuarea testului, valoarea
predictivă negativă este de 95%, deci 95% din persoanele cu test negativ
sunt sănătoase.
Sensibilitatea, specificitatea și valorile predictive sunt legate:
 cu cât testul este mai sensibil, cu atât este mai bună valoarea
predictivă negativă;
 cu cât testul este mai specific, cu atât este mai bună valoarea
predictivă pozitivă.
109
110
INDICI DE FRECVENȚĂ AI BOLILOR
Prevalenţa reprezintă numărul de cazuri de boală existente într-o

populaţie.
Prevalenţa (P)= nr. cazuri de boală/nr. populaţiei
Există două feluri de prevalenţă: prevalenţa la un anumit timp (point

prevalence) şi prevalenţa dintr-o perioadă de timp (period prevalence).
Point prevalence = nr. de cazuri de boală la un anumit timp/nr.

populaţiei din acel timp
Period Prevalence = nr. de cazuri dintr-o perioadă de timp/nr.

populaţiei din acea perioadă de timp (de obicei punctul de mijloc).
111
Datele de prevalenţă se iau de obicei din rezultatele studiilor de tipul

“cross-sectional studies”, sau din registre.
Un exemplu tipic pentru epidemiologie este calculul prevalenţei
indivizilor cu carii într-un grup specific de vîrstă, într-o comunitate. Să
luăm exemplul unei comunităţi cu 221 de copii de 12 ani dintr-o zonă
geografică, în 1994, din care 41 de copii au fost diagnosticaţi cu carie.
Prevalenţa = 41/221 = 0,186 (18,6%)
Prevalenţa poate fi influenţată de următorii factori:

 severitatea bolii (dacă multe din pesoanele care dezvoltă boala
mor, atunci prevalenţa scade);
 durata bolii (prevalenţa este direct proporţională cu durata bolii) ;
 numărul de cazuri noi de boală (dacă mulţi indivizi dezvoltă
boala, atunci prevalenţa va fi şi ea mare).
Calculul prevalenţei este util pentru scopuri descriptive, diagnosticul
într-o comunitate, scopuri administrative, de evaluare a nevoilor de
tratament şi de planificare a serviciilor de sănătate.
Dezavantajul calculului prevalenţei este acela că informaţiile despre
rezultate şi expunere sunt colectate în acelaţi timp. Aceasta limitează
sever posibilitatea evaluării relaţiei cauză-efect.
Prevalenţa depinde de perioada de timp care se analizează şi de
incidenţa anterioară, deoarece atît cazurile vechi de boală, cît şi cazurile
112
Indici de frecvență ai bolilor
recente se iau în calcul. Atunci cînd incidenţa şi durata bolii sunt relativ
constante, relaţia dintre incidenţă şi prevalenţă este dată de formula:
Prevalenţa = Incidenţa x durata de timp
Factorii care influenţează rata prevalenţei după O.M.S. sunt prezentaţi

în tabelul 1.
Tabelul 1 Factorii care influenţează rata prevalenţei (O.M.S.)

Prevalenţa
Creşte prin Scade prin
Durata mare a bolii Durată scurtă a bolii
Prelungirea vieţii pacienţilor fără Rată mare a mortalităţii prin boala
tratament respectivă
Creşterea numărului de cazuri noi Descreşterea numărului de cazuri
(incidenţei) noi (incidenţei)
Migrarea „in” a cazurilor de Migrarea „in” a pesoanelor
boală sănătoase
Migrarea „out” a indivizilor Migrarea „out” a cazurilor de
sănătoşi boală
Migrarea „in” a indivizilor Îmbunătăţirea metodelor de
susceptibili la boală tratament pentru indivizii bolnavi
Îmbunătăţirea testelor de
diagnostic
113
Incidenţa (rata de incidenţă - IR) este reprezentată de nr. cazurilor

noi de boală de-a lungul unei perioade specifice de timp.
Pentru estimarea incidenţei, o populaţie este urmărită de-a lungul unei
perioade de timp stabilită şi cazurile noi sunt numărate împreună cu
“totalul timp-persoană”.
“Totalul timp-persoană” este reprezentat de timpul total pentru un
individ din comunitate care este supus riscului de a se îmbolnăvi pe
parcursul studiului.
IR = nr. cazuri noi/timp-persoană
Dacă unitatea de timp este considerată ani, putem considera că

IR=79cazuri /1000 persoane-ani.
Proporţia incidenţei cumulative (cumulative incidence proportion-
CIP) este calculată conform formulei:
CIP = nr. cazuri noi dintr-o perioadă de timp/nr. total de persoane la

începutul studiului
114
STUDII EPIDEMIOLOGICE
Clasificarea studiilor epidemiologice
STUDII DESCRIPTIVE
Studii observaţionale
o raportări de cazuri
o serii de cazuri
o studii corelaţionale (populaţionale);
o studii transversale
STUDII ANALITICE
Studii observaţionale
o studii caz-control
o studii de cohortă
Studii experimentale
o Studii intervenţionale - trialurile clinice
115
Studii epidemiologice de tip descriptiv

Sunt concentrate pe descrierea caracteristicilor de distribuţie a bolilor,
în particular în funcţie de persoane, loc, timp (determinanţii bolii):
 Caracteristici personale
 Vârstă;
 Anul naşterii;
 Statusul marital;
 Ocupaţie,
 Educaţie;
 Venit
 Etnie
 Religie
 Stil de viaţă (alimentaţie, utilizarea medicamentelor, etc.).

 Loc:
 Distribuţia geografică a unei boli;
 Variaţii internaţionale;
 Variaţii regionale;
 Variaţii locale;
 Variaţii urban/rural.
 Timp:
 Variaţii pe termen scurt (sezon, săptămîni, zile);
 Variaţii pe termen lung (schimbări seculare).
116
Studii epidemiologice
Analiza combinată a variabilelor timp, loc persoană determină analiza

în cluster (cluster analiysis).
Raportări de cazuri, serii de cazuri

Raportarea de caz este tipul de studiu epidemiologic descriptiv de
bază, care constă în descrierea atentă şi detaliată a profilului unui singur
pacient, fiind realizată de unul sau mai mulţi clinicieni.
Raportarea de caz poate fi extinsă la o serie de cazuri, care descrie
caracteristicile unei boli la un număr de pacienţi.
Raportarea de caz reprezintă interfaţa dintre medicina clinică şi
epidemiologie.
Raportarea de caz reprezintă cea mai frecventă formă de prezentare a
articolelor în reviste de medicină.
Limite:
• seriile de cazuri şi cazurile raportate traduc, înainte
de toate, experienţa şi capacitatea de observaţie a unui
cercetător;
• nu permit stabilirea concluziilor care pot fi
generalizate şi la alte cazuri;
• în pofida indiscutabilei lor utilităţi, seriile de cazuri, şi cu
atât mai mult cazurile raportate, nu permit stabilirea
frecvenţei unei boli : ar fi necesar pentru aceasta un
studiu de incidenţă sau de prevalenţă;
• seriile de cazuri nu înlesnesc nici aprecierea importanţei
în mod statistic a unui factor de risc, pe care aceste
117
serii pot eventual să-l sugereze; în acest caz ar fi necesar

un grup de comparaţie.
Studiile corelaţionale (ecologice) folosesc datele întregii populaţii

pentru a compara frecvenţa bolii între diferite grupuri de-a lungul
aceleaşi perioade de timp, sau pentru a compara frecvenţa bolii în aceeaşi
populaţie în diferite momente de timp.
În acest tip de studiu, statusul expunerii la boală şi statusul bolii sunt
evaluate în acelaşi timp
Coefiecientul de corelare (r) descrie gradul asocierii, cuantificînd pînă
unde există o relaţie între expunere şi boală.
Coefiecientul de corelare (r) poate varia între -1 şi +1.
Avantaje:
• reprezintă primul pas în investigarea relaţiei dintre expunere şi
boală;
• analizează corelaţia dintre date şi incidenţă, date şi mortalitate;
• se pot compara datele de frecvenţă ale bolilor în diferite regiuni
geografice.
Dezavantaje:
• imposibilitatea determinării legăturii dintre expunere şi boală la
anumiţi indivizi;
• imposibilitatea controlului efectelor potenţialilor factorilor de
confuzie.
118
Studii transversale (“Cross-sectional surveys”) - studii de

prevalență
 analizează prezenţa unui factor dat sau a unei boli, în
mod particular, într-o populaţie P, la un moment precis t,
fără să se facă referire la trecut, sau fără să se urmărească
evoluţia lor în viitor;
 reprezintă echivalentul unui sondaj riguros şi ştiinţific

construit, sau instantaneul fotografic al unei situaţii
precise, în populaţia studiată;
 sunt deosebit de utile prin aportul de informaţii

cantitative, precise, asupra răspândirii unei boli sau a unui
factor de risc într-o populaţie, a frecvenție lor, precum și
asupra subgrupelor din populaţie în mod special afectate;
 se pot derula rapid și sunt ieftine;
 pot fi considerate ca un prim pas spre un studiu de

cohortă, sau studiu intervenţional.
 Studiile de prevalenţă care reprezintă un tip deosebit de

cercetare descriptivă, sunt la frontiera cu studiile analitice.
 O serie de studii transversale realizată pe o singură

populaţie („serial surveys”) este utilizată adesea
119
pentru a determina schimbările caracteristicilor esenţiale a unei

boli de-a lungul timpului (urmărirea statusului sănătăţii orale de-a
lungul timpului).
 Rezulatele studiilor transversale sunt importante în două

direcţii principale de aplicare:
* demararea programelor de sănătate publică, preventive
sau curative, care permit includerea grupelor din populaţia
în care acel program trebuie să fie aplicat cu prioritate
(grupe de vârstă, populaţie urbană sau rurală, bărbaţi sau
femei, zone geografice);
* constatarea, asocierii între o stare patologică şi una sau
mai multe condiţii presupuse cauzale, care conduc la
formularea ipotezelor etiologice ce urmează a fi testate în
alte studii cu structură diferită (biologice sau
epidemiologice).
Dezavantajul acestui tip de studiu este dat de faptul că nu se poate

stabili relaţia cauzală din datele colectate.
Studii epidemiologice de tip analitic

Studiul caz-control
Studiile caz-martor se încadrează în categoria studiilor de
observaţie (se examinează, fără să se intervină asupra pacienţilor, relaţiile
posibile între unul sau mai mulţi factori de risc şi apariţia uneia sau mai
multor stări patologice).
120
Sunt studii analitice, ca şi studiile experimentale, căci se

bazează pe ipoteze, în opoziţie cu studiile descriptive, de tipul studiilor
transversale.
Subiecţii sunt selecţionaţi în funcţie de starea lor faţă de boală:
cazuri, subiecţi la care boala este deja instalată, si martori, persoane
sănătoase.
Pe parcursul studiului se urmăreşte să se determine factorul de
risc potenţial care ar putea să fie implicat în apariția bolii studiate.
Scopul acestui tip de studiu este acela de a analiza asocierea
dintre boală și expunerea la factorul de risc.
Această abordare a fost dezvoltată, pentru a răspunde în parte
oportunităţilor studiului bolilor cronice, care au o perioadă de latenţă
lungă.
Avantaje:
 se derulează rapid;
 acest tip de studiu este optim pentru evaluarea bolilor
multifactoriale, cu perioadă de latenţă mare, precum şi pentru
bolile rare.
 boala este deja declarată şi precizarea etiologiei este de obicei
retrospectivă; durata studiului este deci independentă de durata de
incubaţie, sau de perioada de latenţă;
 studiul caz-martor permite selecţionarea unui număr suficient de
bolanvi pentru a compara distribuţia unor factori de risc, în mod
satisfăcător statistic, la bolnavi şi respectiv la persoanele
sănătoase.
121
 se poate analiza un număr important de factori de risc presupuşi,

pe care îi regăsim în antecedentele subiecţilor.
 un studiu caz-martor este deci mult mai puţin costisitor, atât ca
bani cât şi ca timp sau număr de persoane incluse în echipa
de lucru.
Dezavantaje:
 în anumite situaţii, este greu de stabilit relaţia temporală dintre
expunere şi boală
 sunt puţin rentabile pentru evaluarea factorilor de risc rar
întâlniţi, cu excepţia situaţiei în care riscul este foarte crescut;
 prin aceste studii nu se poate calcula direct incidenţa bolii în
populaţiile expuse şi ne-expuse, făcând excepţie situaţia în care
cazurile din populaţia considerată sunt înregistrate în întregime;
 relaţia cauză-efect şi secvenţa în timp între factorul de risc
presupus şi boală sunt uneori dificil de stabilit, căci datele care se
referă la expunere sunt colectate în acelaşi timp cu datele care se
referă la boală;
 în mod particular, fac subiectul apariţiei unor bieuri, de
selecţie şi în special de anamneză.
Etapele unui strudiu caz-martor sunt:
1. selecţia unui eşantion dintr-o populaţie de bolnavi;
2. selecţia unui eşantion dintr-o populaţie de persoane

sănătoase;
3. măsurarea factorilor de risc suspectaţi.
Structura unui studiu caz-martor este prezentată în figura 1.
122
TIMP PREZENT SAU TRECUT TIMP PREZENT
Figura 1 Structura unui studiu epidemiologic caz-control.
Analiza datelor se realizează conform datelor din figura 2.
Figura 2. Analiza datelor pentru un studiu caz-martor.
123
Se determină proporţia celor care prezintă expunerea la factorii de risc

din grupul persoanelor afectate de boală, pe de o parte, şi din grupul de
persoane sănătoase, pe de altă parte.
Dacă înlocuim literele cu cifre, ajungem la următorul rezultat.
124
Interpretarea Odds Ratio

 Cota expunerii la cazuri este de 1,62 ori mai mare decât cota
expunerii la martori;
sau
 Cei cu cancer BMF au o probabilitate de 1,62 de ori mai mare de
a fi fumători decât cei fără cancer BMF
sau
 Cei cu cancer BMF au o probabilitate cu 62% mai mare de a fi
fumători decât cei fără cancer BMF
Tabelul 1 . Interpretarea Odds Ratio

OR<1 OR=1 OR>1
Raportul Cota Cotele Cota
cotelor expunerii la expunerilor expunerii la
cazuri/martori cazuri mai egale la cazuri mai
mică decât cazuri şi mare decât
cota martori cota
expunerii la expunerii la
martori martori
Expunerea Expunerea Expunerea Expunerea

ca factor de reduce respectivă creşte riscul
risc riscul de nu este un de boală
boală factor de (factor de
(factor risc risc)
protector)
125
Studiul de cohortă
Studiul de cohortă reprezintă forma cea mai riguroasă a studiilor
epidemiologice ne-experimentale;
Permite evaluarea incidenţei unei maladii, stabilirea unei relaţii
de la cauză la efect între factorul de risc şi boală cu un minim de
bieuri posibile, evaluarea cu o precizie maximă a timpului de latenţă
şi a riscului relativ.
Precizia şi validitatea informaţiilor furnizate sunt obţinute cu
preţul unei investiţii considerabile de timp şi mijloace, iar studiile
de cohortă, ca toate studiile epidemiologice, sunt supuse unor
impedimente specifice, care pot să influenţeze negativ validitatea.
Acest studiu epidemiologice este de tip longitudinal,
observaţional, în care subiecţii sunt clasificaţi pe baza prezenţei sau
absenţei expunerii la un factor de risc şi urmăriţi pe parcursul unei
perioade de timp.
Obiectivul unui studiu de cohortă este acela de a compara IR

(rata incidenţei) unei boli într-o populaţie supusă factoriilor de risc cu
acea a unei populaţii care nu este expusă acestor factori.
Studiul epidemiologic de cohortă poate fi de tip istoric
(reprospectiv) şi prospectiv.
Structura unui studiu de cohortă este prezentată în figura 3.
126
Figura 3. Structura unui studiu de cohortă.
Studiile de cohortă sunt retrospective și prospective, așa cum sunt

prezentate în figurile 4 și 5.
Figura 4 Cohorta retrospectivă
127
Figura 5 Cohorta prospectivă
Etapele studiului de cohortă

 Definirea precisă a scopului urmărit şi a populaţiei pe care
dorim să o studiem (populaţia generală, populaţia în viaţă
dintr-o anumită arie geografică, salariaţii unei întreprinderi, o
anumită profesie, o categorie socială specifică etc.)
 Dacă populaţia nu poate fi studiată în ansamblu, se recurge la
selecţia unui eşantion reprezentativ, din interiorul acelei
populaţii. Acest eşantion pentru a fi reprezentativ, trebuie
obţinut prin tragere la sorţi şi fiecare individ trebuie să aibă o
şansă egală de a fi selecţionat. Trebuie deci să dispunem, ca şi
128
la studiile de prevalentă, de o listă precisă a populaţiei

studiate.
 Definirea precisă a evenimentelor pe care dorim să le culegem.
 Definirea mijloacelor de diagnostic abordate.
 Definirea perioadei de timp în care sunt urmăriţi subiecţii incluşi
în studiu. Aceastā durată depinde de factorul de risc, de timpul de
latenţă şi de boala studiată şi poate în anumite cazuri să fie mai
lungă (de exemplu bolile cardiovasculare).
 Enunţarea măsurilor luate pentru evitarea pierderii din urmărire a
subiecţilor în decursul timpului, ceea ce este principala dificultate
a studiilor prospective.

Prezentarea rezultatelor într-un studiu de cohortă se realizează ca în

figura 6.
Figura 6 Evaluarea rezultatelor într-un studiu de cohortă.
În urma unui studiu de cohortă se calculează incidența bolii la pesoanele

expuse factorului de risc, incidența bolii la persoanele neexpuse
129
factorului de risc, raportul celor două incidențe (RR=riscul relativ) și

diferenta dintre cele două incidențe (RA= riscul atributabil).
Considerând factorul de risc=fumatul și boala=cancerul BMF și inlocuind

în tabel literele cu cifre, vom ajunge la următorul rezultat concret.
130
Tabelul 2. Semnificația RR
RR RA Concluzia
RR>1 RA>0 Factor de risc
RR=0 RA=0 Factor indiferent
RR<1 RA<0 Factor de protectie
131
Avantajele studiului de cohortă

• Deosebit de util când expunerea este rară;
• Poate evalua efecte multiple ale unei singure expuneri;
• Poate elucida temporal relaţia dintre expunere şi boală
• Atunci când este prospectivă, minimizează erorile sistematice de
măsurare a expunerii
• Permite măsurarea directă a incidenţei bolii la expuşi şi neexpuşi.
Dezavantajele studiului de cohortă

• Impune, în faza iniţială, includerea unui număr mare de subiecţi;
• Nu este potrivit pentru studiul bolilor rare, pentru care numărul
de subiecţi, incluşi iniţial ar fi prea redus;
• Este lung şi foarte costisitor;
• Nu este studiu de explorare: ipotezele testate trebuie să fie
recunoscute în prealabil ca adevăruri ştiinţifice, prin studii mai
uşor de realizat;
• Atunci când este prospectiv: foarte scump şi durează mult timp;
• Atunci când este retrospectiv: necesită documente medicale de
bună calitate;
• Validitatea rezultatelor poate fi afectată serios de pierderile de pe
parcursul studiului.
Trialurile clinice
Trialurile clinice sunt studii analitice interventionale de apreciere a
eficacităţii clinice a unor:
132
 proceduri diagnostice (teste de depistare şi de precizare a

diagnosticului)
o intervenţii preventive/curative
o tratamente medicamentoase
o tehnici de reeducare
o tehnici de îngrijire
o intervenţii de tip educaţional (schimbarea comportament /
mod de viaţă)
Scop: evaluarea efectelor/consecinţelor unei intervenţii (urmărirea relaţiei

dintre intervenţie şi rezultatele ei )
Trăsături generale
 alocarea randomizata;
 existenta unui grup de control corespunzator;
 variabila independenta este reprezentata de tratament.
Etapele unui trial clinic randomizat

 Formularea ipotezei
 Selectia participantilor
 Alocarea participatilor in lotul cu tratament si lotul martor
 Administrarea tratamentului si urmarirea interventiei
 Analiza datelor
 Generalizarea datelor si publicarea rezultatelor si concluziilor
133
 Trialul clinic randomizat în dublu orb constituie referinţa în

materie de cercetare clinică, furnizând nivelul de probă cel mai
ridicat când este vorba de a pune în evidenţă o relaţie între doi
factori.
 Randomizarea este intervenţia fundamentală deoarece suprimă
riscul de eroare legat de factorii de confuzie iar procesul de orb
elimină riscul de interferenţe legat de co-intervenţii.
134
Programe de sănătate orală - criterii de
concepţie și de implementare
Importanța sănătății orale

 Sănătatea orală înseamnă mai mult decât dinţi sănătoşi;
 Sănătatea orală este parte integrantă a sănătăţii generale;
 Există metode sigure şi efective de prevenţie pentru
îmbunătăţirea sănătăţii orale a fiecărui membru al comunităţii;
 Sănătate orală deficitară = durere, infecţie, disfuncţie,
performanţe precare
Bariere în accesul la serviciile de sănătate:

 Lipsa cunoştinţelor privind seriozitatea problemelor puse de
sănătatea orală;
 Lipsa mijloacelor de transport pentru persoanele care locuiesc
la depărtare mare faţă de cabinetele stomatologice;
 Timp pentru părinţi;
 Venituri limitate;
135
 Număr limitat de cabinete stomatologice cu practică privată

care oferă tratamente compensate de casa de asigurări,
probabil datorită sumelor mici acordate.
Obiective potențiale pentru programe de sănătate orală în școli

 Creşterea procentajului de copii care apelează la serviciile de
sănătate orală în fiecare an;
 Creşterea numărului centrelor de sănătate pentru copii care au
o componentă de sănătate orală (cabinete stomatologice în
şcoli)
 Creşterea procentajului de copii cu venituri mici ale părinţilor
care beneficiază de prevenţie stomatologică în fiecare an;
 Reducerea prevalenţei copiilor şi adolescenţilor cu leziuni
odontale netratate;
 Reducerea proporţiei copiilor şi adolescenţilor care au carii în
dentiţia temporară şi definitivă (în acord cu obiectivele OMS
pentru 2010).
Studenții vor parcurge următoarea prezentare astfel încât sa-și însușească
pașii care prebuie parcurși într-un program de sănătate orală.
136
Programe de sănătate orală - criterii de concepţie și de implementare
137
138
139
140
141
Avantajele programelor școlare de sănătate orală

o Programele şcolare de sănătate orală oferă copiilor
posibilitatea de a menţine o sănătate orală optimă;
o Programele şcolare de sănătate orală, concepute în
scopul ajutării copiilor, trebuie să fie relevante şi să conţină
măsuri intervenţionale bazate pe rezultatele cercetărilor actuale;
o Tratamentul nu este răspunsul la rezolvarea problemelor
de sănătate orală ale copiilor, cheia programelor fiind reprezentată
de prevenţie;
o Şcoala a fost, este şi va continua să fie un mediu
important de răspândire a informaţiilor privind prevenirea bolilor;
o Abordarea simultană a copiilor reprezintă o caracteristică
particulară a programelor şcolare, fapt ce creşte totodată eficienţa
mesajului educaţional şi al măsurilor preventive;
o Şcoala este o instituţie care sprijină adoptarea şi
practicarea atitudinilor comportamentale cerute de societate;
o Programele şcolare de sănătate orală trebuie să
beneficieze de implicarea directă a copiilor, familiei, educatorilor
şi tuturor factorilor decidenţi de la nivel local, regional şi naţional.
142
UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE „ GR. T. POPA ” IASI
FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA
DISCIPLINA : DENTISTICA COMUNITARA
ANUL UNIVERSITAR :
NUME : ........ ........ ........ ........ .....

PRENUME : ........ ........ ........ ........
ANUL : ........ GRUPA : ........ .......
FISA INDIVIDUALA
ACTIVITATE LA STAGII
Nr. Data ACTIVITATE LA STAGII Semnătură

crt cadru
didactic
1
10
11
12
143
SROMATOLOGIE COMUNITARA - ghid pentru lucrări practice
Fiecare student are propriul dosar în care se găsesc toate documentele

științifice care să ateste activitatea de la stagiile practice.
Activitatea de la fiecare stagiu clinic este consemnată în fișa individuală

și este semnată de asistentul de grupă.
144
BIBLIOGRAFIE
Allen PF, McMillan AS, Locker D. An assessment of the responsiveness

of the Oral Health Impact Profile in a clinical trial. Community Dent Oral
Epidemiol 2001; 29: 175-182.
Allen PF. Assessment of oral health related quality of life. Health and
Quality of Life Outcomes 2003; 1: 40
Andrian S. Tratamentul minim invaziv al cariei dentare, Editura Princeps

Edit, Iaşi, 2002.
Axelsson P. Diagnosis and risk prediction of dental caries, Quintessence

Publishing Co., Inc., 2000.
Axelsson P. Preventive materials, methods and programs, Quintessence,

2004.
Azoicăi D. Ancheta epidemiologică în practica medicală, Editura

Polirom, Iaşi, 1998.
Bonita R, Strong K. The SURF Report I. Surveillance of Risk Factors

related to Noncommunicable Diseases: current status of global data.
Geneva: World Health Organization, 2003.
145
Bourgeois DM, Llodra JC, Nordblad A, Pitts NB. Report of the EGOHID
I Project. Selecting a coherent set of indicators for monitoring and
evaluating oral health in Europe: criteria, methods and results from the
EGOHID I project. Community Dent Health. 2008 Mar; 25(1):4-10.
Bratthall D, Hänsel-Petersson G. 2000. Avaliação do Risco de Cárie -

Uma Abordagem Atual. In: Promoção de Saúde Bucal na
Clamp;iacute;nica Odontológica. EAP Press, 149-168. Ed:Y de Paiva
Buischi.
Bratthall D, Hänsel-Petersson G, Stjernswärd JR. 2001. Assessment of

caries risk in the clinic - a modern approach. In: Advances in Operative
Dentistry. Vol 2. Ed: Wilson NHF, Roulet JF, Fuzzi M. Quintessence
Publishing Co, Inc. pp 61-72.
Burt BA. Definitions of risk. Journal of Dental Education 2001; 65 (10):

1007-1008.
Dănilă I. Dentistică preventivă, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 2005.
Eaton, K. A., & Santini, A. (2011). An introduction to research for

primary dental care clinicians part 3: stage 5. Writing a protocol. Prim
Dent Care, 18 (2), 91-94. doi:10.1308/135576111795162901.
Eaton, K. A. (2011). Summary of: Is there a differential in the dental

health of new recruits to the British Armed Forces? A pilot study. Br
Dent J, 211 (9), 424-425. doi:10.1038/sj.bdj.2011.910.
Eaton, K. A. (2010). Oral health and dental outcomes: improvements for

the future?.
European Commission. Decision No 1786/2002/CE of the European

Parliament and the Council of 23 September 2002 adopting a programme
of Community action in the field of public health (2003-2008). Official
Journal of the European Communities No. L 271, 9 October 2002.
146
Bibliografie
European Commission. (2004). Bourgeois, D.M. & Llodra, J.C. (Editors)

Health Surveillance in Europe. European Global Oral Health Indicators
Development Project. 2003 report proceedings. Quintessence
International, Paris. also in
(www.europa.eu.int/europa.eu.int/comm/health/ph_projects/2002/monito
ring/fp_monitoring_2002_a2_frep_03_en.pdf).
European Commission. (2005) Bourgeois, D.M., Llodra, J.C., Norblad,

A., and Pitts, N.B. (Editors) Health Surveillance in Europe. A selection
of oral health indicators; recommended by the European Global Oral
Health Indicators Development Project. 2005 Catalogue. University of
Lyon, France (available on www.egohid.eu)
European Commission.(2008). Bourgeois, D.M & Ottolenghi L.

(Editors). Health Surveillance in Europe 2008. Oral Health Interviews
and Clinical Surveys, Quintessence International, Milan.
European Commission Directorate-General for Health & Consumers

Community Action Programme on Health Monitoring. EHOGID II, 2008
Featherstone JD: The science and practice of caries prevention. J Am

Dent Assoc 2000;131:887–899.
Featherstone JD. The continuum of dental caries-evidence for a dynamic

disease process. J Dent Res 2004; 83 (Spec. Issue C): 39-42.
Fejerskov O, Kidd E. Dental caries. The disease and its clinical

management, Munksgaard, 2004.
Feeney, L., Reynolds, P. A., Eaton, K. A., & Harper, J. (2008). A

description of the new technologies used in transforming dental
education. British Dental Journal, 204 (1), 19-28.
Forna N. (2007) Evaluarea starii de sanatate afectate prin edentatie,

Editura Demiurg, Iași, ISBN 978-973-152-017-9.
Hanganu S.C. Stomatologie comunitară - note de curs. Editura ˝Gr. T.

Popa˝ Iasi, 2009.
147
Hänsel-Petersson G, Carlsson P, Bratthall D. Caries risk assessment: a

comparison between the computer program 'Cariogram', dental students
and dental instructors. Eur J Dent Educ 1998; 2:184-190.
Hänsel-Petersson G, Bratthall D. Caries risk assessment: a comparison

between the computer program 'Cariogram', dental hygienists and
dentists. Swe Dent J 2000; 24:129-137.
Hänsel-Petersson G, Twetman S, Bratthall D. Evaluation of a computer

program for caries risk assessment in school children. Caries Res
2002;36:327-340.
Hänsel Petersson G, Fure S, Bratthall D. Evaluation of a computer based

caries risk assessment program in an elderly group of individuals. Acta
Odontol Scand 2003;61:164-171.
Hänsel Petersson G. Assessing caries risk – using the Cariogram model.

Swe Dent J, Suppl. 158, 2003. Thesis, Malmö University, Sweden. ISSN
0348-6672. ISBN 91-628-5658-8.
Hausen H, Kärkkäinen S, Seppä L. Application of the high risk strategy

to control dental caries. Community Dent Oral Epidemiol 2000; 28: 26–
34.
Hausen H, Seppa L, Poutanen R, Niinimaa A, Lahti S, Karkkainen S, et

al. Non-invasive control of dental caries in children with active initial
lesions. Caries Res 2007; 41: 384–91.
Ismail A. Diagnostic levels in dental public health planning. Caries Res

2004; 38: 199-203.
Kidd EAM, Fejerskov O. What constitutes dental caries? Histopathology

of carious enamel and dentin related to the action of cariogenic biofilms.
J Dent Res 2004; 83 (Spec. Issue C): 1301-1383.
Kleinberg I: A mixed-bacteria ecological approach to understanding the

role of the oral bacteria in dental caries causation: an alternative to
Streptococcus mutans and the specific-plaque hypothesis. Crit Rev Oral
Biol Med 2002;13:108–125.
148
Bibliografie
Leroy, R., Eaton, K. A., & Savage, A. (2010). Methodological issues in

epidemiological studies of periodontitis: how can it be improved?. Oral
Health and Dental Management in the Black Sea Countries, 9 (2), 103-
110.
Locker D. Concepts of health, disease and the quality of life. In:

Measuring oral health and quality of life. Edited by: Slade GD. Chapel
Hill: University of North Carolina, Dental Ecology, 1997; 11-23.
Locker D. Issues in measuring change in self-perceived oral health status.

Community Dent Oral Epidemiol 1998; 26: 41-47.
Murariu A. (2008) Sanatatea orala si calitatea vietii populatiei adulte.

Editura Junimea, Iași.
Petersen PE. The World Oral Health Report 2003. Community Dent Oral
Epidemiol 2003; 31 (Suppl 1): 3-24.
Petersson GH, Fure S, Twetman S, Bratthall D. Comparing caries risk

factors and risk profiles between children and elderly. Swed Dent J 2004;
28 (3): 119-128.
Petersson GH, Twetman S, Bratthall D. Evaluation of a Computer

Program for Caries Risk Assessment in Schoolchildren. Caries Res 2002;
36: 327-340.
Petersson GH. Assessing caries risk – using the Cariogram model. Swed
Dent J Suppl. 2003; 158: 1-65.
Peto, R., Lopez, A.D., Boreham, J., et al. Updated national and
international estimates of tobaccoattributed mortality, 2003.Available
from: http://www.ctsu.ox.ac.uk
Pine C, Harris R. Community Oral Health, Quintessence Publishing Co.

Ltd, 2007.
Pine CM, Pitts NB, Nugent ZJ. British Association for the Study of
Community Dentistry (BASCD) guidance on the statistical aspects of
training and calibration of examiners for surveys of child dental health. A
149
BASCD coordinated dental epidemiology programme quality standard.

Community Dental Health 1997; 14 (Suppl. 1): 18-29.
Pitts N. Are we ready to move from operative to nonoperative/ preventive

treatment of dental caries in clinical practice? Caries Res 2004; 38(5):
115-125.
Pitts N. Diagnostic tools and measurements – impact on appropriate care.

Community Dent Oral Epidemiol 1997; 25: 24-35.
Pitts N. Modern concepts of caries measurement. J Dent Res 2004 a;

83(5): 100-115.
Pitts NB. “ICDAS” – an international system for caries detection and

assessment being developed to facilitate caries epidemiology, research
and appropriate clinical management. Editorial, Community Dental
Health 2004a; 21: 193-198.
Pitts NB. Inequalities in children’s caries experience: the nature and size
of the UK problem. Community Dental Health 1998; 15: 296-300.
Pitts NB., Stamm J. International Consensus Workshop on Caries

Clinical Trials (ICW-CCT) Final Consensus Statements: Agreeing Where
the Evidence Leeds. J Dent Res 2004; 83 (Spec. Issue C): 125-128.
Savage, A., Eaton, K. A., Moles, D. R., & Needleman, I. G. (2009). A

systematic review of definitions of periodontitis and methods that have
been used to identify this disease. Journal of Clinical Periodontology, 36
(6), 458-467.
Slade GD, Spencer AJ. Development and evaluation of the Oral Health
Impact Profile. Community Dental Health 1994; 11: 3-11.
Slade GD, Strauss RP, Atchinson KA, Kressin NR, Locker D, Reisine
ST. Conference summary: assessing oral health outcomes – measuring
health status and quality of life. Community Dental Health 1998; 15: 3-7.
150
Bibliografie
Slade GD. Measuring Oral Health and Quality of Life, Chapel Hill, NC:
University of North Carolina, Dental Ecology, 1997.
Winning, T., Needleman, I. G., Rohlin, M., Carrassi, A., Chadwick, B.,
Eaton, K. A., .Wilson, N. (2008). Evidence-based care and the
curriculum. European Journal of Dental Education, 12 (Suppl. 1), 48-63.
World Health Organization. Catalogue of Health Indicators. A selection

of important health indicators recommended by WHO Programmes.
WHO/HST/SCI, Geneva: World Health Organization, 1996.
World Health Organization. WHO HFA indicators for the new health
policy in Europe. Copenhagen: WHO Regional Office for Europe: Report
on a WHO Expert Group Meeting, The Hague, Netherlands, 2-3 March
2000 (also in www.who.dk/document/E68894.pdf).
World Health Organization Oral Health Surveys: Basic Methods,

Geneva, 1997.
World Health Organization Life in the 21st century. A vision for all,
Geneva: World Health Organization, 1998.
World Health Organization World health report: making a difference,

Regional Office for Europe: Copenhagen, 1999.
World Health Organization Exploring health policy development in

Europe, Geneva: World Health Organization, 2000.
World Health Organization Health situation in the South-Est Asia Region

1989-2000, 2000.
World Health Organization Oral health for year 2000, International

Dental Federation, 2000.
World Health Organization Measuring socio-economic inequalities in

health, World Health Organization: Geneva, 2001.
World Health Organization Global Oral Health Data Bank. Geneva:

World Health Organization, 2002.
151
World Health Organization The Report: Reducing risks, promoting

healthy life, World Health Organization: Geneva, 2002.
World Health Organization European health for all. Data base, World
Health Organization: Geneva, 2004.
World Health Organization Oral health information systems: toward

measuring progres in oral health promotion and disease prevention, 2005.
World Health Report Oral health, Regional Office for Europe:

Copenhagen, 1998.
World Health Report Health Systems: improving performance, World

Health Organization, Regional Office for Europe: Copenhagen, 2000.
World Health Organization. World health report 2003. Shaping the

future. WHO Regional Office for Europe, Copenhagen, 2003.
World Health Organization. World Oral Health Report 2003. Continuous

improvement of oral health in the 21st century – the approach of the
WHO Global Oral Health Programme, Geneva, 2003.
World Health Organization: Global Oral Health – Country/Area Profile

Programme, Department of non-communicable diseases surveillance/oral
health, WHO Collaborating centre, Malmö University, Sweden, 2004;
http://www.whocollab.od.mah.se/euro.html.
http://www.db.od.mah.se/car/cariogram/cariograminfo.html
152

STOMATOLOGIE COMUNITARĂ - Ghid Pentru Lucrări Practice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STOMATOLOGIE COMUNITARĂ - Ghid Pentru Lucrări Practice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STELA CARMEN HANGANU

Editura "Gr. T. Popa"Iași

Prof. univ. dr. Ioan DĂNILĂ, U.M.F. „Grigore T. Popa” Iaşi

Colaboratori: Asist. univ. dr. Alice MURARIU

Tehnoredactare computerizată şi coperta:

Editura „Gr. T. Popa”

Tiparul executat la Tipografia Universităţii de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi

Examenul clinic conform criteriilor Organizației 5

Indicatori de sanatate odontala 27

Indicatori de sanatate parodontala 45

Folosirea softurilor în determinarea şi analiza

Indicele de nevoi de tratament ortodontic (IOTN) 97

Efectuarea unui screening populaţional. Teste de diagnostic. 101

Indicatori de frecvență ai bolilor 111

Studii epidemiologice 115

Programe de sănătate orală - criterii de

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a realizat o fisa care

 evaluarea pirderii de atasament;

Explicarea fisei OMS (1997)

 în căsuța 25 se înscrie codul ocupației;

Examenul clinic extra-oral

- codul 7 - prezenta nodulilor ganglionari la nivelul

Evaluarea articulației temporo-mandibulare

Examenul mucoasei orale se inscrie în căsuțele 37-42. Examenul se

 palatul dur și moale;

Codificarea este următoarea:

De exemplu, dacă o persoană are leucoplzie la nivelu musoasei bucale si

În mod similar, dacă o persoană are cancer la nivelul comisurilor cavității

Opacități ale smalțului/hipoplzia

- codul 4 -alte defecte;

Fluoroza dentară se înregistrează în căsuța 53, după următoarele coduri:

Indice Comunitar Parodontal - CPI ( Community Periodontal Index)

- codul 4 - pungă parodontală de 6mm si peste;

Pierderea de atasament se înregistrează în căsuțele 60-66 după

Statusul dentar și nevoia de tratament

Dentiție primară Dentiție permanentă Status

D 3 3 Obturație fără carie

E 4 - Dinte absent datorită

- 5 - Dinte absent datorită

Nevoia de tratament se codifică după cum urmează:

5 = extirparea pulpei și restaurare;

Statusul protetic se înregistrează în căsuțele 162 pentru maxilar si 163

Nevoia de tratament protetic se înregistrează în căsuța 164 pentru

Lipsa incisivului, caninului și premolarului maxilar si mandibular se

Inghesuirea în zona incisivă se notează în căsuța 168 după următoarele

Spațiere în zona incisivă se notează în căsuța 169 după următoarele

Diastema se notează în mm în căsuța 170.

Măsurarea neregularitaților arcului maxilar și mandibular se

Figura 1 Măsurarea neregularităților arcului maxilar

Măsurarea oberbite-ului se realizează cu o sondă parodontală, ca în

Figura 3 Măsurarea overbite-ului cu

Estimarea relației molare se notează în căsuța 176 după următoarele

Figura 4 Estimarea ocluziei la nivel molar

Fisa OMS, 1997

Indicatorii utilizaţi în studiile epidemiologice reprezintă

Proprietăţile unui indicator ideal

 Simplu: uşor de înţeles, la fel şi metoda lui de utilizare;

 Obiectiv: utilizarea indicelui ar trebui să fie

 Valid: indicele trebuie să măsoare ceea ce ar trebui să

 Fidel: de fiecare dată când se utilizează, trebuie să se

 Cuantificabil: indicele ar trebui să furnizeze

 Senzitiv: trebuie să aibă o acurateţe cât mai apropiată

 Acceptabil: aplicarea lui nu trebuie să fie