Înregistrarea statusului oral al subiecților supuși analizei se realizeazã prin examinarea

clinicã și înregistrarea statusului dentoparodontal, de preferințã conform metodologiei

Organizației Mondiale a Sãnãtãþii (O.M.S.), folosind fișe standardizate tip O.M.S. din 1997,
reactualizate în 2013 sau folosind sistemele ICDAS și EGOHID.
Fișele clinice standardizate sunt concepute pentru a facilita prelucrarea computerizatã a
variabilelor culese prin examinare clinicã și prin anamnezã. Fiecare cãsuțã are atribuit un numãr
de identificare (numãrul mic în paranteze), ceea ce reprezintã o locație într-un fișier dintr-o bazã
de date în calculator. Codurile de înregistrare sunt detaliate lângã cãsuțele corespunzãtoare.
Formularele standardizate pentru înregistrarea statusului oral folosesc coduri pentru toate
secțiunile acestora, iar dacă acest lucru nu este îndeplinit, OMS nu va fi capabilă să proceseze
datele și să ofere un rezultat. Dacă anumite evaluări ale statusului oral nu sunt efectuate, sau nu
se aplică la grupul de vârstă examinat, secțiunile ”nefolosite” ale formularului trebuiesc anulate
cu o linie diagonală, sau prin folosirea codului 9 – neînregistrat.
Numerele din douã cifre, deasupra sau sub unele dintre casete indicã dintele specific, în
conformitate cu sistemul de notare al dinților dezvoltat de O.M.S. și Federația Dentarã
Internaționalã (FDI). Prima cifrã indicã cadranul în care este situat dintele și a doua cifrã poziția
dintelui pe arcadã.

Fișa de evaluare a sãnãtãții orale pentru adulți include urmãtoarele secțiuni:

· informaþii de identificare a cercetãrii și datele generale ale subiectului: date demografice
(nume, vârsta, mediul urban/rural, etnia, ocupația, datele examinatorului)
· statusul dentar (coronar și radicular)
· condițiile extraorale
· statusul parodontal
· pierderea de atașament parodontal
· fluoroza dentarã
· eroziunea dentarã
· traumatismele dentare
· leziunile mucoasei orale
· starea de protezare (proteze dentare mobile)
· intervenþiile de urgenþã necesare.

Fișa standard de evaluare a sãnãtãții orale pentru copii (Anexa 2) cuprinde secțiunile
(1):
· informaþii de identificare a cercetãrii și datele generale ale subiectului: date demografice
(nume, vârsta, mediul urban/rural, etnia, ocupația, datele examinatorului)
· statusul dentar
· statusul gingival
· fluoroza dentarã
· eroziunea dentarã.

În timpul planificării studiului, trebuie realizată o listă cu locațiile examinării cât și o listă
cu examinatorii implicați în acesta, cu un cod atribuit fiecărui examinator. Lista de coduri trebuie
să includă și codurile numerice care vor fi folosite pentru alte informații relevante cum ar fi
conținutul de fluor din apa potabilă. Casetele 1-4 ale formularului sunt rezervate pentru codul
OMS al țării în care are loc studiul și nu vor fi completate de către examinator. Informațiile
esențiale includ anul, luna și ziua examinării (5-10). Numărul de identificare este unicul
identificator pentru persoana aflată sub examinare (11-14). Alte coduri sunt folosite pentru a
indica dacă examinarea are loc sau nu pentru prima dată (15), și pentru cel care efectuează
examinarea (16-17).
Data examinării – anul, luna și ziua sunt trecute în formular la data examinării.
Înregistrarea datei permite investigatorului să caute informații cu privire la examinări efectuate în
orice zi care ar trebui verificată.
Numărul de identificare – fiecărui subiect i se va atribui un număr de identificare. Acest
număr trebuie să aibă întotdeauna același număr de cifre ca numărul total de subiecți de
examinat. Dacă vrem să examinăm 1200 de subiecți, primul dintre ei va fi înregistrat 0001. Dacă
este posibil, numerele de identificare ar trebui trecute în formular înainte de desfășurarea
examinarilor din ziua respective, pentru a fi siguri că fiecare număr de identificare este folosit o
singură dată.
 Original or duplication examination – dacă subiectul va fi reexaminat pe viitor, prima
examinare va fi notată cu 1, iar orice reexaminări ulterioare vor fi codate 2,3,4 etc.
Numele subiectului poate fi scris cu majuscule, începând cu numele de familie. În unele
țări nu este permisă identificarea subiecților după nume, caz în care acest spațiu va fi lăsat liber.
Grupul etnic – în diferite țări grupurile entice sunt identificate prin modalități diferite, în
funcție de zona sau țara de origine, rasă, culoare, limbă, religie sau apartenența la o anumită
comunitate. Mai mult de 10 grupuri entice pot exista official într-o țară, prin urmare va fi folosit
un cod de 2 cifre.
Alte grupuri – vor fi foloste coduri pentru a identifica diferite grupuri subpopulationale
Număril de ani de școlarizare - este o informație folositoare pentru a evalua nivelul de
educație, care poate fi un factor important în analiza sănătății orale
Profesia – un system de codificare este conceput pentru a identifica diferite profesii
Comuniatea – locația geografică. În aceste studii, folosirea codurilor pentru a identifica
școli ca participante la studiu este importantă datoritî informațiilor obținute cu privire la statusul
de sănătate orală care permit planificarea de strategii applicate pe grupe de vârstă specific dintr-o
anumită școală. Casetele pot fi folosite pentru a înregistra locul unde are loc examinarea. Acest
lucru permite locațiilor geografice să fie identificate. Informațiile cu privier la comunitate sunt
foarte folositoare pentru planificarea sau revizuirea stategiilor sau programelor. Dacă mostre de
apă potabilă sunt colectate în timpul studiului, numelle comunității va fi essential în identificarea
fluorului in rezervele de apă potabilă pentru a determina dacă este prezentă o concentrație
deasupra sau sub nivelul optim.
Tipul locației – urban, periurban, rural
Alte informații – sunt prezente câmpuri suplimentare alcătuite dintr-un cod de 2 cifre
pentru până la 3 informații specifice pentru a fi înregistrate. Acestea vor fi stabilite înainte de
începerea studiului. Aceste câmpuri permit înregistrarea altor informații despre subiecții
examinați sau despre locația examinării. Informații cum ar fi accesul la un anumit program de
sănătate orală, consumul de tutun, statutul de refugiat, statutul socio-economic, sau nivelul de
fluor din apa potabilă pot fi înregistrate aici. Dacă aportul de zahăr este o informație de interes,
un system de codificare va fi stability de către investigatori, care să atribuie coduri cu privier la
cantitate și frecvența consumului de zahăr.
 În plus, alte 2 casete sunt rezervate pentru înregistrarea anormalităților identificate de
către examinator în timpul examenului extraoral al complexului maxilo-facial. Examinatorul
trebuie să înregistreze orice modificare patologică la nivelul țesuturilor feței, nasului, obrajilor și
bărbiei.
Afecțiune cât și locația acesteia sunt înregistrate folosind codurile recomandate

Afecțiune:
0=normal
1=ulcerație
2=eroziune
3=fisură
4=cancer oral
5=inflamarea ganglionilor
6=alte anormalități
9=neînregistrat

Locație:
1=față
2=gât
3=nas
4=obraji
5=bărbie
6=comisurile bucale
7=conturul buzelor
8=oasele maxilare

I. Metodologia examinãrii statusul oral (metodologia O.M.S., 2013)

 Examinarea statusului oral în comunitãți trebuie realizatã de preferat în cabinetele de
medicinã dentarã din colectivitãți sau în spații special amenajate, folosind truse de consultaþie
stomatologice sterile sau cel puțin cu oglinda dentarã planã și echipamente de protecție (mãști,
mãnuși, halat) și iluminare corespunzãtoare. În astfel de condiții, utilizarea radiografiei pentru
detectarea cariilor aproximale și a transiluminãrii cu fibrã opticã nu este recomandatã, deoarece
echipamentul nu este practic și usor de transportat/utilizat, chiar dacã ambele metode de
diagnostic reduc greșelile detectãrii cariei dentare.
Metodologia O.M.S. revizuitã în 2013 recomandã examinatorilor sã ia în considerare
urmãtoarele:
· Examinarea trebuie sã se realizeze pornind de la ultimul dinte de pe o hemiarcadã, în ordine,
cãtre dinții hemiarcadei opuse, ulterior trecând la hemiarcadele de la maxilarul opus.
· Un dinte trebuie considerat prezent atunci când orice parte a sa este vizibilã în cavitatea oralã
(chiar dacã este rest radicular).
· Dacã dintele permanent și dintele temporar ocupã același spatiu dentar, statusul trebuie
înregistrat pentru dintele permanent.
În cazul fișei pentru adulți, în cãsuțele 45-60 se înregistreazã codurile de carie la nivel
coronar, în cãsuțele 61-76 la nivel radicular pentru dinții maxilari, iar în cele cu numãrul 77-92
se înregistreazã codurile de carie la nivel coronar și 93-108 la nivel radicular, pentru dinții
mandibulari (Anexa 1).
În cazul fișei pentru copiii, în cãsuțele 45-58 se înregistreazã codurile de carie pentru
dinții maxilari, iar în cele numerotate de la 59- 62, codurile de carie pentru dinții mandibulari
(Anexa 2). Statusul dentiției permanente (coroanã și radacinã) este înregistrat utilizând scoruri
numerare, iar statusul dentiției primare este înregistrat utilizând scoruri formate din litere (tabelul
II.1).

Criteriile de diagnostic ale statusului dentar și codurile corespunzãtoare sunt (1):

0 (A) Coroanã dentarã sãnãtoasã

 O coroanã este consideratã clinic sãnãtoasã în absența oricãrui semn de carie
tratatã/netratatã. Urmãtoarele semne clinice, ce caracterizeazã etapele incipiente ale procesului
carios (pete albe cretoase, zone discolorate sau rugoase, care prezintã duritate la inspecția cu
sonda metalicã parodontalã, pete în smalț sau fisuri fãrã cavitate vizibilã) sau alte afecțiuni
dentare (zone de smalț care aratã semne moderate sau severe de fluorozã și leziuni care se
datoreazã abraziunii dentare) sunt excluse. Atenție deosebitã trebuie acordatã obturațiilor
fizionomice care pot fi extrem de dificil de detectat.
Rădăcină dentară sănătoasă. Rădăcina este înregistrată în fișă ca fiind sănătoasă când este
expusă, dar nu prezintă semne de leziuni carioase tratate sau netratate (rădăcinile neexpuse
primesc codul 8)

1 (B) Coroanã dentarã cariatã

Se înregistreazã acest simbol atunci când o suprafațã dentarã are o cavitate
inconfundabilã cu alte leziuni odontale, situate în șanțuri, fosete sau pe suprafețe netede dentare,
zone de smalț și pereți dentinari subminați sau care prezintã o obturație provizorie sau o
obturație/sigilare cu carie secundarã. În cazurile în care este prezent un rest radicular, se
presupune cã procesul carios a avut originea coroanarã și de aceea are scorul de carie coronarã.
Sonda parodontalã trebuie folositã doar pentru confirmarea vizualã a cariei, iar când existã
suspiciuni, caria nu trebuie înregistratã.
Caria radicularã se depisteazã cu ajutorul sondei CPI, la palpare suprafața radicularã este
moale sau rugoasã. În general, caria de rãdãcinã nu este înregistratã la copii și la adulții tineri.

2 (C) Coroanã obturatã cu carii

O coroanã este consideratã obturatã, dar având și proces carios atunci când existã cel
puțin o restaurare coronarã definitivã și cel puțin o carie. Nu se face distincția între caria primarã
și secundarã și se aplicã același cod, chiar dacã restaurarea coronarã este sau nu tangentã la zona
cariatã.

3 (D) Coroanã obturatã fãrã carii

 O coroanã este consideratã fãrã carii atunci când existã mai multe restaurãri definitive și
nu existã procese carioase coronare.

4 (E) Dinți pierduți în urma evoluției cariei

Acest cod este folosit atât pentru dinții permanenți, cât și cei temporari, care au fost
extrași datoritã cariei. Pentru absența dinților primari, scorul trebuie sã fie folosit doar dacã
subiecții sunt la vârsta când exfolierea nu este motivul pentru absența dintelui.

5 (-) Dinþi permanenți pierduți din alte motive

Acest cod este folosit pentru dinții permanenți ce sunt absenți din cauza congenitalã,
extrași în scop ortodontic, boala parodontalã, traumatism, etc.
Statusul rãdãcinii unui astfel de dinte trebuie codificat cu 7 sau 9.

6 (F) Sigilarea șanțurilor și fosetelor dentare

Acest cod este folosit pentru dinții care au fost sigilați și la cei la care care a fost realizatã
,,sigilarea lãrgitã”/restaurăre preventivă (instrumentar rotativ) și apoi plasat material compozit.
Dacã un dinte sigilat are carie ar trebui codat ca 1 sau B.

7 (G) Dinți stâlpi, coroanã, fațetã

Acest cod se aplicã dinților care fac parte dintr-o punte. De asemenea poate fi folosit
pentru fațete, incrustații pe fețele orale, aplicate din motive fizionomice sau protetice (excluzând
tratamentul cariei extinse). Acest cod este folosit și atunci când implantul este dinte stâlp. Dinții
absenți dar restaurați (corpul de punte) sunt notaþi cu codurile 4 sau 5, iar rãdãcinile cu codul 9.

8 (-) Coroanã neeruptã

Acestã clasificare este utilizatã numai pentru dinții permanenți, nu include dinții absenți
congenital sau dinții pierduți ca rezultat ai traumatismului, fiind excluși din calculele indicilor de
carie dentarã. Pentru diagnosticul diferențial dintre pierderea dinților și dinții neerupți vezi codul
5.
 9 (-) Neînregistrat
Acest cod este folosit pentru dinții permanenți erupți care nu pot fi examinați din diferite
motive: prezența benzilor ortodontice, hiperplazie severã, etc.
Acest cod este folosit pentru statusul radicular atunci când dintele a fost extras sau existã
depozite de tartru ce împiedicã examinarea rãdãcinii.

COD
DINTE TEMPORAR DINTE PERMANENT
COROANĂ COROANĂ
A 0
B 1
C 2
D 3
E 4
- 5
F 6
G 7
- 8
- 9
STATUS
RĂDĂCINĂ
0 Sãnãtos
1 Carie
2 Obturație, cu carie
3 Obturație, fãrã carie
- Lipsește din cauza procesului carios
- Lipsește din alte motive
- Sigilare
Dinte stâlp (proteză dentarã fixã),
7
fațetã/coroanã/implant
8 Coroanã neeruptã/Rãdãcinã nexpusă
9 Neînregistrat

Un indice este o valoare numerică ce descrie un anumit status al populației pe scală

gradată cu limite definite, care este desemnat să faciliteze comparația între populații studiate cu
aceleași criterii și metode. Indicele este o descriere obiectivă, matematică a unei stări de sănătate
sau de boală în funcție de anumite criterii. O.M.S. (1987) apreciază necesarul de tratament
restaurativ și parodontal în funcție de numărul de suprafețe care ar avea nevoie de obturațic,
aplicare de microproteze sau extracție și pe baza indicilor DMFT/S și CPITN.
Indicele DMF a fost propus de H. Klein și C.E. Palmer în 1938, în SUA. Denumirea
provine de la inițialele cuvintelor „decayed” - cariat; „missing” - absent și „filled” - obturat (în
limba română, CAO). Dacă indicele se referă la experiența carioasă în dentiția temporară se
folosesc litere mici (def), iar dacă se referă la dentiția definitivă se folosesc litere mari
(DMF/CAO). Măsurarea prevalenței cariei dentare prin numărul de suprafețe dentare afectate
(DMF-S/CAO-S) prezintă un grad mai mare de acuratețe decât măsurarea prin numărul de dinți
afectați (DMF-T/CAO-D), De exemplu, la calcularea indicelui DMF-T/CAO-D, un dinte cu cinci
suprafețe dentare afectate de carie va avea aceeași contribuție ca și un dinte care are numai o
suprafață afectată.
Acești indici reprezintă metoda convențională de estimare a gradului de afectare prin
existența procesului carios într-un grup populațional. Se calculează atât pe dinții permanenți (cu
excepția molarilor de minte), cât și pe dinții temporari (cao-s și cao-d) și reprezintă:
- câți dinți/suprafețe dentare prezintă leziuni carioasc (cariile incipiente nu sunt luate în
considerație);
- câți dinți/suprafețe dentare sunt absente ca urmare a extracției consecutive procesului
carios;
- câți dinți/suprafețe dentare prezintă restaurări.
Exprimarea pentru fiecare componentă (D, M și F) se face numeric, suma acestora dând
valoarea totală a indicelui. Valoarea maximă a indicelui DMF-T poate fi 28, iar cea a indicelui
DMF-S poate fi 128. În cazul în care un dinte sau o suprafață dentară prezintă atât obturație, cât
și carie, se ia în considerație numai procesul carios.
Întocmirea bazelor de date permite aprecierea la o scară mai largă a statusului oral la
nivelul unui grup populational. Pe lângă valoarea numerică a indicilor DMF-T/DMF-S și valorile
numerice separate ale fiecărei componente în parte (D, M, F) se poate calcula procentul
indivizilor afectați de carie dentară, procentul persoanelor cu leziuni carioase netratate, precum și
procentul indivizilor fără leziuni carioase (indemni la carie)