1. Scopul examenului clinic.

Examenul subiecti- anamneaza (se stabilesc identitatea bolnavului, vârsta si

ocupaţia, conditiile de viata si munca,istoricul bolii, acuzele) Examenul
exobucal - simetria faciala, dimensiunea verticala, aspectul tegumentelor,
sensibilitati faciale particulare, tumefactii, adenopatii. Examenul endobucal-
Se execută prin inspecția cavității bucale cu ajutorul instrumentelor (oglinda
stomatologica, sonda, pensa dentară etc.) în condiții de iluminare perfectă.
Examenul organelor și al tesuturilor cavității bucale urmărește scopul de a
scoate la iveală dereglările morfologice, comparînd starea lor prezentă cu
structura morfologică. La realizarea acestor sarcini afară de inspectia vizuală
se aplică metodele de palpare, percuție și sondare, iar la necesitate și cele
paraclinice. Examenul endobucal se execută intr-o anumită ordine: 1) rapor-
tul dintre buze, gradul de deschidere a gurii şi mobilitatea muşchiului orbic-
ular al buzelor; 2) dinții; 3) arcadele dentare; 4) raportul dintre arcadele
dentare (tipul de ocluzie); 5) mucoasa cavității bucale; 6) apofizele alveolare
şi maxilarele.
In vederea realizării unei terapii de restaurare protetică, pe prim plan se
situează elaborarea unui diagnostic cât mai exact, care vizează atât statusul
ţesuturilor dento- parodontale, cât şi toate formaţiunile conexe.Pe baza infor-
maţilor culese m cadrul etapelor de diagnostic, este posibilă ulterior elabo-
rarea unui plan de tratament în conformitate cu statusul clinic şi doleanţele
pacientului. Pentru obţinerea unui succes în terapia cu restaurări protetice
fixe , trebuie acordată o atenţie deosebită fiecărei etape clinico-tehnice, în-
cepând cu anamneza şi stabilirea diagnosticului
2. Ce tipuri de punţi dentare sînt considerate atipice?
a. după modul de situare a elementelor de suport
b. după modul de fixare
c. după construcţie
Punți dentare cu croșete mixte Punți dentare cu șurub după Jude; Punți dentare cu
șurub după Rândașu ; Punți dentare mobilizabile Punți dentare demontabile Punți
pe implante Punti provizorii Punți fixate fizico-chimic.
a.după modul de situare a elementelor de suport -suport odonto-parodontal -su-
port implantar -suport mixt: odonto-parodontal si implantar Odonto-parodontal si
mucoosos Implantar si mucoosos.
b.după modul de fixare -prin cimentare(oxifosfat de zinc,policarboxil,glas-
sionomer). -prin adezivi-puntea de colaj. -prin înșurubare-punți demontabile. -prin
fricțiune-punți mobilizabile-cape telescopate,attachements. -prin ancorare cu
croșete.
c.după construcție (speciale=atipice) Burlui: -puntea de
colaj(exemple:Maryland,Rochette) -punți stabilizatoare(de imobilizare) -punți pe
implante:pot fi Fixe(se cimenteaza la implante) Demontabile(se inșurubează) Mo-
bilizabile(se telescopează) -punți segmentate(imbricate) -punți mobilizabile: de-
montabile(fixate prin insurubare) sau cu elemente speciale tip culise/telescop.
3. Particularitățile tratamentului ortopedo- protetic în caz de contructura mandibulei.
 4. Factorii de mediu intern şi extern în etiologia ADM.
Factorii ereditari
● Trasaturi caracteristice unei rase,etnii sau regiune geografica
● Trasaturi familiale
2. Bolile congenitale includ despicături labio-maxilo-palatine care intervin în tim-
pul creşterii fetale şi afectează dezvoltarea structurilor craniofaciale şi dentare.
3. Sindroamele genetice apar ca aberatii ale perechilor de cromozomi care intră în
alcătuirea ADN-ului (22XX sau 22XY) şi afectează dezvoltarea structurilor gen-
erale şi cranio-faciale şi dento-maxilare (trisomii, maladii gonosomiale, disostoze,
condrodistrofii, osteopatii condensate)
4. Tulburări de nutriție
5. Tulburări endocrine Hipo/hiperfunctia: · Hormonului de crestere STH soma-
totrop · Parathormonul · Hormonii tiroidieni (tiroxina, triiodotironina) · Hormonul
timic
6. Tulburari de metabolism · Tulburările de nutritie (masticatie, digestie, ab-
sorbtie, transport) determină tulburări în dezvoltarea generală şi dento-facială.
Aportul de proteine, glucide, lipide, vitamine şi săruri minerale asigură o creştere
normală a organismului şi a aparatului dento-maxilar. Absenta sau excesul aportu-
lui unuia dintre aceste nutrimente pot determina dereglări cu manifestări şi la
nivelul aparatului dento-maxilar. · Rahitismul
7. Boli infecțioase
8. Mediul înconjurător
9. Traume și accidente
10. Postură
11. Presiuni anormale
Factorii locali
1. anomalii dentare de număr dinți supranumerari , absențe dentare( congenitale
carii și accidente)
2. anomalii dentare de volum
3. anomalii dentare de formă
4. fren labial anormal și bariere mucoase
5. pierdere prematură a dintilor
6. Retenție prelungită a dinților temporari
7. întârziere în erupția dinților permanenți
8. anchiloze dentare
9. carii dentare
10. restaurari dentare incorecte
5. Caracteristica opţiunilor protetice mobilizabile în cadrul restaurărilor implanto-purtate.
Coroanele, punțile și protezele dentare sunt cele trei tipuri de proteze dentare care pot fi
utilizate în coordonare cu implanturile dentare. Fiecare tip de proteză este folosit pentru a
înlocui dinții lipsă, dar variază în ceea ce privește câți dinți pot înlocui și modul în care sunt
atașați de implantul dentar.

6. Explicaţi formularea diagnosticului în protetica dentară după formele nozologice a

afecţiunilor stomatologice.
La baza stabilirii şi formulării diagnosticului vor fi puse rezultatele unui examen
competent, complex și consecutiv, clinic și paraclinic. În protetica dentară diagnos-
ticul se reduce nu numai a stabilirea formei nozologice a afecțiunii, dar şi la de-
scrierea dereglărilor morfologice, topografice, de funcție, a factorilor etiologici,
patogenetici, complicațiilor, dereglărilor fizionomice şi deci poartă un caracter de-
scriptiv. Prin urmare, diagnosticul este compus din 3 părți: 1) afecțiunea princi-
pală; 2) complicațiile provocate de afecțiunea principală; 3) afecțiunile concomi-
tente si asociate Afecțiunea principală necesită un tratament ortopedo-protetic și
constituie cauza solicitării asistentei medicale din partea pacientului. Ea reprezintă
forma nozologică cu concretizarea dereglărilor morfologice, topografice, deter-
minarea gradului și caracterului durerilor (acut, cronic) folosindu-se clasificările
cunoscute. Tot aici sint incluse și dereglările funcționale (masticație. fonație, deg-
lutitie etc.) indicindu-se gradul de exprimare, apoi factorul etiologic patogenia lezi-
unii (dacă au fost evidențiate), terminind cu dereglárile fizionomice care au o de-
osebită importanță indiferent de gen şi virstă. Dacă afecțiunea principală pe parcur-
sul evoluției sale a provocat oarecare complicații (migrări dentare, deformații ale
arcadelor dentare, de ocluzie, abraziune patologică a tesuturilor dure ale dinților
restanți, apariția mobilității patologice a dinților, modificări ale dimensiunii verti-
cale de ocluzie, trauma fibromucoasei,disfuncții ale sistemului stomatognat etc.),
atunci aceste complicații constituie partea a doua a diagnosticului urmind să fie de-
scrise după acelaşi principiu. Partea a treia a diagnosticului o alcătuiesc maladiile
concomitente, care pot fi generale și stomatologice. medicul este dator să ia în
considerație maladiile generale atit la intocmirea planului de tratament, cit și la
aplicarea lui (în boala hipertensivă, stenocardie, epilepsie etc.). Aceste date sint no-
tate in compartimentele respective ale fişei de ambulatoriu. Cit privește maladiile
concomitente stomatologice, medicul le evidențiază în timpul examenului clinic şi
paraclinic, ele constituind partea a treia a diagnosticului (leucoplachia, lichenul
roşu plan etc.). Prin urmare, stabilirea diagnosticului corect solicită o examinare
minuțioasă a pacientului care ne va ajuta ulterior și la formularea diagnosticului
diferențiat. La baza acestui diagnostic stau deosebirile dintre datele tabloului clinic
și rezultatele examenului paraclinic. Principalul moment in stabilirea diagnosticu-
lui diferențiat constă in evidențierea simptomului caracteristic pentru maladia re-
spectivă. In acest scop se va face o analiză comparativă a tabloului clinic și a
datelor examenului complementar al maladiei în cauză cu cele ale maladiilor
asemănătoare.
7. Argumentaţi necesitatea metodologiei speciale de examinare a pacienţilor cu
afecţiuni stomatologice.
La baza stabilirii şi formulării diagnosticului vor fi puse rezultatele unui examen compe-
tent, complex și consecutiv, clinic și paraclinic. În protetica dentară

diagnosticul se reduce nu numai a stabilirea formei nozologice a afecțiunii, dar şi la de-
scrierea dereglărilor morfologice, topografice, de funcție, a factorilor etiologici, patoge-
netici, complicațiilor, dereglărilor fizionomice şi deci poartă un caracter descriptiv. Prin
urmare, diagnosticul este compus din 3 părți:

1) afecțiunea principală;
2) complicațiile provocate de afecțiunea principală;

3) afecțiunile concomitente si asociate

Afecțiunea principală necesită un tratament ortopedo-protetic și constituie cauza solici-

tării asistentei medicale din partea pacientului. Ea reprezintă forma nozologică cu con-
cretizarea dereglărilor morfologice, topografice, determinarea gradului și caracterului
durerilor (acut, cronic) folosindu-se clasificările cunoscute. Tot aici sint incluse și
dereglările funcționale (masticație. fonație, deglutitie etc.) indicindu-se gradul de expri-
mare, apoi factorul etiologic patogenia leziunii (dacă au fost evidențiate), terminind cu
dereglárile fizionomice care au o deosebită importanță indiferent de gen şi virstă.
Dacă afecțiunea principală pe parcursul evoluției sale a provocat oarecare complicații
(migrări dentare, deformații ale arcadelor dentare, de ocluzie, abraziune patologică a tesu-
turilor dure ale dinților restanți, apariția mobilității patologice a dinților, modificări ale di-
mensiunii verticale de ocluzie, trauma fibromucoasei,disfuncții ale sistemului stomatog-
nat etc.), atunci aceste complicații constituie partea a doua a diagnosticului urmind să fie
descrise după acelaşi principiu.

Partea a treia a diagnosticului o alcătuiesc maladiile concomitente, care pot fi generale și
stomatologice. medicul este dator să ia în considerație maladiile generale atit la in-
tocmirea planului de tratament, cit și la aplicarea lui (în boala hipertensivă, stenocardie,
epilepsie etc.). Aceste date sint notate in compartimentele respective ale fişei de ambula-
toriu. Cit privește maladiile concomitente stomatologice, medicul le evidențiază în timpul
examenului clinic şi paraclinic, ele constituind partea a treia a diagnosticului (leu-
coplachia, lichenul roşu plan etc.). Prin urmare, stabilirea diagnosticului corect solicită o
examinare minuțioasă a pacientului care ne va ajuta ulterior și la formularea diagnosticu-
lui diferențiat. La baza acestui diagnostic stau deosebirile dintre datele tabloului clinic

și rezultatele examenului paraclinic. Principalul moment in stabilirea diagnosticului difer-

ențiat constă in evidențierea simptomului caracteristic pentru maladia respectivă. In acest
scop se va face o analiză comparativă a tabloului clinic și a datelor examenului comple-
mentar al maladiei în cauză cu cele ale maladiilor asemănătoare.

8. Etapele clinico-tehnice la confecţionarea protezelor parțiale mobilizabile

scheletate atipice.
1)Amprentarea campului protetic sau si prepararea dintilor-stalpi;
2)Confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator;
3)Modelarea elemntelor de agregare si inlocuirea machetelor cu aliajul solicitat;
4)Aplicarea elemntelor de agregarepe dintii stalpi, modelarea corpului de punte si
montarea dintilor prefabricati;
5)Proba machetei puntii mbilizabile in cavitatea bucala;
6)Ambalarea machetei si inlocuirea cerii cu acrilat;
7)Dezambalarea, prelucrarea si lustruirea puntii mobilizabile;
8)Proba si instalarea puntii dentare in cavitatea bucala.

9. Principii de tratament protetic în caz de macrodonţie.

Macrodenția poate fi:
- generalizată adevărată sau gigantism dentar. “Afectează toţi dinții şi se asociază
cu gigantismul hipofizar.
-generalizată relativă, fiind rezultatul. disproporiiilor relative ale dinţilor şi
maxilarelor, în care ereditatea joacă us rol important: .
-localizată simetrică -(incisivi superiori, _canini, molari) sau asimetrică,
unilaterală, asociată hiperhemitroifiei “faciale, formă puţin cunoscută.
Tratament: Principala problemă pe care aceşti dinţi o ridică este de ordin estetic. În
funcţie de gravitatea problemei, una din metodele de corectare a macrodonţiei este
extracţia urmată de remodelare fie prin implant dentar fie prin punţi protetice fixe.
Tratament : – Refacerea dintelui subdimensionat din compozit –
reprezintă o variantă minim invazivă, durabilă, rezistentă și
fizionomică
– Fațetarea – constă în aplicarea la nivelul dintelui/dinților din
grupul frontal a unor fațete subțiri, însă aplicarea acestora este
un proces ireversibil și implică subțierea smalțului. De asemenea,
este de evitat consumarea anumitor alimente care pot păta
fațetele, precum vinul, cafeaua, ceaiul, etc.
– Coroanele dentare– sunt eficiente pentru mai multe probleme
precum: discolorări, distrugeri întinse ca urmare a unor procese
carioase, acoperirea implanturilor, dar și corectarea anomaliilor
dentare, în principal microdonția. Acestea sunt rezistente și au
durabilitatea cea mai mare.
10. Complicaţii posibile la tratamentul anomaliilor de ocluzie adîncă, deschisă,
încrucişată.
Rezorbtii dentare
Probleme cu articulatia
Salturi cracmente disfunctii articulate
Subluxatii in articulatii
Recidiva problemei initiale
• Eșecul tratamentului
• Recidivarea malocluziei
• Eroziuni ale mucoasei
• Apariția gingivitelor, parodontitelor în cursul tratamentului
• Demineralizarea smalțului, apariția cariilor
• Resorbții radiculare
• Recesiuni gingivale
11. Metode de tratament şi profilaxia complicaţiilor în tratamentul protetic cu
incrustaţii.
Efectuarea unui examen clinic corect.
o Sensibilizarea pacientului faţă de necesitatea unei igiene correcte
aceasta fiind o cheie a reuşitei a tratamentului protetic
o Asanarea regulată a cavitătii bucale, prin eliminarea tartrului şi a
factorilor de retenţie a plăcii.
o Alegerea corectă a tipului de incrustație (conform indicațiilor)
o Respectarea cerintelor de preparare a cavitatii pentru incrustatie
1) cavitatea sa fie preparate in limitele smaltului si dentine;
2)peretii verticali ai cavitatii sa fie paraleli intre ei sau usor sa devieze
3)largirea cavitatii in limitele tesuturilor sanatoase(pentru profilaxia
recidivei cariei)
4)crearea punctelor retentive pentru a asigura o buna fixare a
incrustatiei
5)marginile cavitatii sa fie bizotate
o Respectarea munuţioasă a etapelor de realizare a lucrărilor protetice
o Analiza ocluzală corectă
12. Clasificarea sistemelor implantare după termenele de încărcare funcţională.
În funcție de momentul aplicării: - imediat (postextracțional); - imediat-tardiv
(precoce - după vindecarea plăgii 10-14 zile); - tardiv (după vindecarea plăgii
osoase 3-6 luni)

-Juxtaosoase
-Endoosoase

-Transosoase

-Combinate

-Tip rădăcină

-Lame

-Ace tripodal

-Forme Hibride

13. Care este riscul examinării incomplete?

14. Indicaţii către tratamentul protetic cu proteze dentare parţiale mobilizabile atipice.
edentatii partiale/partial intinse.
- migrari dentare.
- anomalii dentoparodontale.
- anomalii de dezvoltare cranio faciala.
- anomalii dentomaxilare.
• Edentatie partiale cu brese intercalate ,intinse,multiple
• Restabilirea integritatii arcadelor dentare
• Pentru innlocuirea mai mult sau ega cu 4 dinti intr-o bresa.
15. Contraindicaţii relative (de moment) la aplicarea implantelor dentare.
Relative:
• sifilis
• TBC manifest
• SIDA
• diabet compensat
• alergii
• boli psihice
• alcoolism (predispoziție la infecții și vindecare cu întârziere)
• tabacismul (scăderea imunității, a absorbției Calciului și favorizarea apariției
parodontopatiilor)
• afecțiuni acute care sunt tratate corect și dispar fără urmări
• stări fiziologice pasagere (perioada menstruală)
• graviditate în primele trei luni și ultimile două luni (stresul, medica- ția și
radiografiile pot influența negativ viaţa intrauterină a fătului)
• stările alergice compensatorii
• bolile sangvine curabile
• bolile endocrine curabile
• bolile de renichi şi ficat curabile
• bolile psihice revendicative
• reumatismul de formă ușoară curabilă
• maladia infecțioasă evolutivă
• primele 6-8 luni după infarct
• primele 10-12 luni după ictus
Relative:
• sifilis
• TBC manifest
• SIDA
• diabet compensat
• alergii
• boli psihice
• alcoolism (predispoziție la infecții și vindecare cu întârziere)
• tabacismul (scăderea imunității, a absorbției Calciului și favorizarea apariției
parodontopatiilor)
• afecțiuni acute care sunt tratate corect și dispar fără urmări
• stări fiziologice pasagere (perioada menstruală)
• graviditate în primele trei luni și ultimile două luni (stresul, medica- ția și
radiografiile pot influența negativ viaţa intrauterină a fătului)
• stările alergice compensatorii
• bolile sangvine curabile
• bolile endocrine curabile
• bolile de renichi şi ficat curabile
• bolile psihice revendicative
• reumatismul de formă ușoară curabilă
• maladia infecțioasă evolutivă
• primele 6-8 luni după infarct
• primele 10-12 luni după ictus Componentele sistemelor implantare.
Relative patologice:
Afte bucale,herpes,resturi radiculare,bruxism,leziuni parodontale netratate
Anatomice:
Oferta osoasa insuficienta,afectiuni dinti vecini,patologia frenurilor,plicilor,cicatrici vicioase
pe creasta alveolara,pozitie coborita a sinusului maxilar.
● Contraindicatii relative locale:
○ - Oferta si/sau calitate osoasa insuficienta
○ - Macroglosie,
○ - Bruxism

16. Metode de tratament şi profilaxia complicaţiilor în tratamentul protetic cu coroane de

înveliş.
17. Particularităţile migrărilor dentare la copil şi adult.

Etiologia migrarilor dentare:

Factori locali
- leziunile odontale coronare
- edentatiile partiale
- abraziuni excesive
- refacerea incorecta a suprafetelor ocluzale
- afectiuni paradontale
- cicatrici mucozale
Factori generali
– obiceiuri vicioase (muscarea limbii, buzelor, obrajilor, deglutitia infantila)
- parafunctii musculare
- tumorile chistice
-dereglari endocrine, cardio-vasculare, ale SNC
Patogenia migrarilor dentare:
Abrikosov- fenomen de hipertrofie vacanta pe motiv ca organismul nu accepta in
sine spatii goale
Katz- dintii chiar si in arcadele dentare intacte pot migra sub influenta factorilor
interni/externi (morfologici, fiziologici, constitutionali, endocrinici, sociali, de trai
s.a.) ceea ce esteabsolut fiziologic
Kalvelis- echilibrul dintelui pe arcada este realizat prin ligamentul interdentar si de
forta de masticatie iar migrarea unui dinte spre spatiul edentat atrage dupa sine si
ceilalti dinti
V. Kurleandski- forta de masticatie provoaca compresiunea tuburilor osoase si
deplasarea lichidului intertisular spre zona apofizei alveolare a dintilor lipsiti de
antagonisti ducand la cresterea apofizei alveolare- egresie
S. Kristab si A. Dovbenko – au stabilit interdependenta intre forma fetei, forma
radacinilor si mecanismul migrarii dentare - fata conusoidala- radacini drepte - fata
con-invers- radacinile dintilor superioridrepte, inferiori- incovoiate - fata pa-
trataradacinile cu configuratii diferite la ambele maxilare Radacinile drepte fa-
vorizeaza
migrari verticale iar celeincovoiate – migrari M-D, V-O
Tipuri de migrari dentare dupa Ilina Marcosean, Ponomareova:
Migrarea dintelui antagonist in plan vertical se prezinta in 2 forme:
1. Dintele antagonist celui extras depaseste dupa un timp cu suprafata sa
ocluzala planul de ocluzie, migreaza impreuna cu alveola sa, insa raportul
intra- si extraalveolar nu seschimba
2. Dintele antagonist depaseste planul de ocluzie fara modificari ale apofizei
alveolare, insa raportul coroana-radacina este schimbat
Clasificarea migrarilor dentare
E. Gavrilov 1. Migrari verticale ale dintilor superiori sau inferiori 2. Migrari verti-
cale reciproce ale dintilor superiori si inferiori 3. Migrari mezio-distale 4. Migrari
vestibulo-orale 5.Migrari de rotatie in jurul axei dintilor 6. Migrari mixte
M. Cojocaru- I. Dupa starea t. paradontale a) Migrari dento-alveolare fara recesiuni
parodontale b) Migrari dento-alveolare cu recesiuni parodontale c) Migrari den-
toalveolare cu recesiuni si micorarea spatiului interalveolar II.Dupa raportul S
ocluzale a dintelui cu planul de ocluzie: a) 10 mm III. Dupa gradul de recesiune e)
incipienta f)medie g) grava
Tabloul clinic al migrarilor verticale:
Forma compensata:
•. In edentatii laterale unimaxilare – unilaterale: -. migrarea dintilor
impreuna cu alveola (edentatii mari) -. in edentatii mici – migrarea
cuspizilor ( M, D) -. cuspizii neabraziati datorita hiposolicitarii -. planul de
ocluzie denivelat -. blocarea ocluzieidinamice
•. In edentatii laterale unimaxilare- bilaterale, intinse -. dintii frontali cu
abraziune
orizontala ( preiau fct. triturarii) -. se micsoreaza DVO si spatiul
interalveolar -.dereglarea cinematicii mandibulare
Forma decompensate:
La nivelul parodontului : inflamatie, durere, recesiune, traumatizare,
crestereamobilitatii dentare, pierderea dintilor
La nivelul ATM : deplasarea spre posterior si in sus a condililor
mandibulari, zgomote articulare, devierea traiectoriei
mandibulare, durere ( locala/ reflexa,surda/acuta,
uni/bilaterala
La nivelul arcadelor dentare : frontalii superiori impinsi spre
corticala externadatorita suprasolicitarii, aspectul dintilor “ in
evantai”, aparitia tremelor, disastemelor, micsorarea etajului
inferior al fetei
Sindromul molarului de 6 ani:
Semne patologice:
*mezioversiunea M2 si 3 mandibulari
*aparitia diastemei si tremelor, hipermobilitate si osteoliza la
nivelul dintilorfrontali maxilari
*linguoversiunea M2 si 3 mandibulari
*migrarea verticala a antagonistilor -din cauza pct 3. Si 4. Apar contacte
patogeneintre cuspizii DVmandibulari si cuspizii L maxilari in momentul
cand mandibula facelateralitate de partea opusa
Tabloul clinic al migrarilor orizontale:
– ingrosarea festonului gingival in forma de burelet
- excluderea din ocluzie a cuspizilor meziali
- Simptomul triunghiului
- Devierea liniei interincisivale
- Supraocluzia frontala
- Dintii laterali
– raport mezializat/ distalizat
- Ocluzia normala sau cuspid- cuspid
Fenomenul Thielmann:
Interferenta in propulsie de partea lucratoare cauzata de ultimul molar
migrat vertical/capuson de mucoasa care acopera molarul de minte
modificari patologice la nivelul dintilor anteriori maxilari, cel mai
interesat e incisivul lateral unde se determinamigrarea verticala,
vestibularizarea si uneori mobilitate
Metode paraclinice de examinare a pacientilor cu migrari dentare:
*model de studiu*fotografia*mandibulografia*studiul miscarilor
limita si functionalecercetarea eficientii masticatorii*examenul
radiologic ( intraoral, extraoral: OPG, CT a ATM,
radiocinematografia, teleradiografia) *gnatosonia*electromiografia
miotonometria
Metode de tratament in dependenta de gradul migrarilor dentare
orizontale dupa Costasi Ene:
Daca axele de implantare a dintilor ce limiteaza bresa formeaza intre
ele un unghi <30 de grade se poate insera punte dentara fara
devitalizare
In inclininari axiale >45*- se utilizeaza DCR, altfel, pentru redarea
paralelismului s-ar desfiinta coroana dentara, dintii in prealabil sunt
devitalizati si retezati pentru instalareadiferitor varieti de dispozitive
corono-radiculare.
18. Particularităţile tratamentului protetic a ocluziei încrucişate.
bracketi
19. Particularitățile tratamentului ortopedo- protetic în cazul defectelor oaselor maxilare.
⦿ În accidentele postextracționale ale molarului 3 superior cu fractura
tuberozității crestei alveolare maxilare este indicată realizarea printr-o
tehnică indirectă a unei plăci palatinale cu o şa terminală care să circumscrie
tuberozitatea implicată. După reducerea fracturii, în cazul în care fragmentul
fracturat este mentinut de periost, prin aplicarea acestei plăci se obtine
imobilizarea acestuia creând astfel toate premisele unei vindecări osoase
corespunzătoare
Aparate și proteze utilizate în patologia tumorală:
⦿ Permanente
⦿ Defecte de maxilar – proteza cu obturator
⦿ Defecte de mandibulă – proteza cu ghidaj
Aparate și proteze utilizate în tratamentul chirugical al chisturilor maxilo-
mandibulare:
⦿ Temporare – Obturatorul de marsupializare
Aparate și proteze utilizate în patologia
articulatiei temporo-mandibulare:
⦿ Temporare – Gutiera ocluzală de repozitionare
⦿ Placă de protecție pentru închiderea autoplastică a comunicărilor oro-sinuzale și
oro-nazale
⦿ În cazul rezecției parțiale a mandibulei, luînd în considerație mobilitatea ei,
alegerea construcției protetice este mult mai dificilă mai ales la pacienții cu
exarticularea segmentului rezecționat. Pentru reabilitarea protetica a acestor
pacienti se confeționeaza proteze-aparate mobilizabile, folosind diferite sisteme de
croșetare, culise sau ale dispozitive de fixare. Baza protezei va fi realizata cu
captușeala elastică. Pentru evitarea deplasarii fragmentului mandibular restant se
va confectiona șina Vankevici care datorită planului înclinat menține fragmentul în
poziția necesară.
20. Protezele dentare parțiale mobilizabile scheletate- posibilități de individualizare.
21. Enumerați cele 5 grupe de pacienţi ce se adresează pentru asistenţa stomatologică.
1)pacienții cu dureri acute •
2)pacienții cu dureri “surde” care apar după acțiunea agenților iritanți •
3)pacienții cu deregări estetice/ fonetice/ masticație •
4)pacienții fără acuze dar cu necesitatea de a repara construcția protetică actuală •
5)pacienții care vin pentru consultații periodice de monitorizare astării protezelor si
sistemului stomatognat
22. Fixarea coroanelor de înveliş atipice şi a punţilor dentare atipice în cavitatea bucală.
23. Complicaţiile posibile la confecţionarea coroanelor acrilice, din porţelan,
metaloceramice şi metaloacrilice.
24. Diagnosticul ADM la adulţi.
25. Forme clinice de ocluzie mezială (clasificarea OMS). Diagnosticul diferenţiat.
26. Defectele și deformațiile regiunii maxilo-faciale - date generale, tabloul clinic, diag-
nosticul.

27. Particularitățile tratamentului ortopedo- protetic în cazul defectelor și deformațiilor pro-

cesului alveolar.
28. Principii de tratament a ocluziei distale cu deplasarea mandibulei.

• Corectarea poziției mandibulei față de maxilar

• Utilizarea:
• Aparatelor mobilizabile: Frankel
• Aparate fixe ortodontice
• Tratament combinat
• Tratament terapeutic:
• Utilizarea aparatelor funcționale de stimulare a dezvoltării mandibulei
• Aparate ortodontice fixe sau mobile (twin block-uri)
• Tratament chirurgical:
• Osteotomia verticală a corpului mandibulei
• Osteotomia sagitală mandibulară cu despicare pe cale endobucală
• Osteotomia mandibulară în C pe cale exobucală
• Alungirea mandibulei prin osteodistracție

29. Avantajele şi dezavantajele restaurărilor implanto-purtate mobilizabile.

Avantaje:
-Igiena maximă în zonele laterale
-Pot fi periodic îndepărtate de pe infrastructură
-Local se poate interveni chirurgical, protetic pentru corectare.
-Se obțin contacte ocluzale funcționale și ocluzie cu long centric

30. Explicaţi indicaţiile şi caracterizaţi fiecare metodă a examenului paraclinic.

31. Indicaţii către tratamentul protetic cu proteze parţiale mobilizabile scheletate atipice.
-Edentatii mixte (frontal, terminal, intercalate)
-Practic aceste sisteme pot fi folosite in diverse situatii clinice, cind coroanele
dintilor restanti au o inaltime nu mai mica de 6 mm (sisteme special)
-Restaurarea morfologiei coroanei dentare cu leziuni partiale provocate de caria
dentara,fracturi,abraziuni exagerate
-Ca element de agregare a diferitor lucrari protetice
-Ca dispozitiv de sinare a dintilor cu grad patologic de mobilitate
-edentatiile de clasa I Kennedy (termino-terminale);
-edentatiile de clasa a II-a Kennedy (terminale –unilaterale)
-edentatiile de clasa a III-a Kennedy extinse;
-edentatiile de clasa a IV-a Kennedy cu lipsa tuturor frontalilor
-edentatiile cu existenta unui numar mic de dinti restanti ( 2-5 dinti)
-edentatiile subtotale, cand mai sunt prezenti 1-3 dinti restanti.

32. Proteze totale atipice. Caracteristica.

A. Proteze totale pe implate , mobilizabile se indeparteaza seara pentru curatate -
fixate cu diferite sisteme speciale:

Sistemele cu capse sunt printre cele mai simple dintre sistemele speciale. Acestea pot să
asigure stabilitate suplimentară, retenţie şi suport, în timp ce anumite elemente pozitive
de la nivelul anumitor unităţi pot menţine etanşe marginile bontului.
Sisteme de fixare pe bază de magneţi s-au fost folosit în protetică de aproximativ 60 de
ani. Până în 1970, magneţii erau realizaţi din aliaj de cobaltplatină sau dintr-un aliaj ce
conţinea aluminiu, cobalt şi nichel. Din ambele aliaje s-au realizat magneţi care func-
ţionau bine în forţă de atracţie pe perechi pentru mai multe componente protetice maxilo-
faciale. Deşi au o forţă magnetică puternică, coercitivitatea intrinsecă era redusă, ceea ce
din punct de vedere practic însemna că ele nu puteau fi micşorate pentru a putea fi
folosite pentru supraprotezare. Sistemele de fixare cu magneţi, utilizate tot mai mult în
cazul supraprotezărilor pe implanturi, au necesitat mici modificări ale celor deja existente
pentru adaptare lor. Aceste sisteme de retenţie permit poziţionări atipice sau angulări
atipice ale implanturilor, care ar fi fost imposibil sau foarte greu de fixat cu bare.

Sistemele speciale de tip bară, care permit o uşoară mişcare între componente, sunt in-
dicate acolo unde mai avem doi, trei sau patru dinţi restanţi. Sistemele de agregare tip
bară

au devenit sisteme de agregare populare pentru protezele pe implanturi, fiind testate şi
încercate. Carr (1988), Bennett (1904), Fossume (1906) şi Goslee (1912) au publicat lu-
crări pe această temă, în timp ce ideile lui Gilmore sunt astăzi tot mai folosite, chiar dacă
s-au făcut şi câteva modificări considerabile. Bara este de obicei ataşată la nivelul capelor
de pe rădăcinile obturate, solidarizând rădăcinile între ele. Se preferă un ax de inserţie
simplu pentru călăreţul din baza protezei, dar nu este esenţial, atâta timp cât bara poate să
fie înşurubată până la capăt la nivelul capelor. Această metodă de unire a barelor cu
capele este de obicei folosită la sistemele pe implant.

Sistemul cu clipsuri multiple (călăreţul sau clipsul, aşa cum mai este cunoscut) este
destul de redus în dimensiuni şi permite barei să urmărească curba vestibulară a crestei şi
să fie, în acelaşi timp, adaptată la conturul vertical. Versatilitatea permisă prin această
abordare este considerabilă şi a devenit bine cunoscută, mai ales la nivelul suprapro-
tezelor pe implanturi. La nivelul frontal al maxilarului, această metodă este deseori
folosită la o arcadă arcuită. Ackermann şi alţi colaboratori au făcut diferite modificări
care sunt folosite şi astăzi. Bara Hader este deja consacrată drept un dispozitiv de fixare
atât pentru protezele pe implant, cât şi pentru cele pe rădăcini. Un design ingenios per-
mite schimbarea rapidă a călăreţului atunci când retenţia este slăbită, din moment ce aces-
tea nu pot fi ajustate. O altă caracteristică importantă a călăreţului este că se sprijină di-
rect de bară fără niciun menţinător de spaţiu. Rezultatul este că asigură atât suport, cât şi
retenţie.

33. Caracteristica perioadei contemporane în dezvoltarea implantologiei orale.

 În anii 80, au fost propuse un număr mare de modele, majoritatea fiind modificări ale
implantului sistemului Branemark. Designul implanturilor cu șuruburi P.Branemark
în două etape și-a găsit o aplicare largă în practică.
 Cu toate acestea, atitudinea ostilă a Societății Dentistilor din Suedia față de
Brånemark personal (Per Ingvar Brånemark nu a fost stomatolog prin pregătire) a
împiedicat dezvoltarea implantologiei. Atacurile personale și profesionale îndreptate
împotriva lui Brånemark l-au forțat să exploreze și să pună în practică fenomenul de
osteointegrare cu mare grijă.
 Când George Zarb, unul dintre cei mai influenți cercetători în dezvoltarea
înlocuitorilor de rădăcină artificială (Universitatea din Toronto, Canada), a aflat de
cercetările lui Brånemark, a călătorit imediat la Göteborg, unde a petrecut șase luni
îndemnându-l pe Brånemark să-și împărtășească descoperirile cu lumea. Zarb și
grupul său au fost primii care au efectuat cercetări în afara Suediei, în paralel cu
Brånemark.
 Pentru a accelera răspândirea conceptului de osteointegrare în 1982 la Toronto
(Canada), pe baza uneia dintre clinicile dentare, cu sprijinul Universităților din
Toronto și Göteborg, a avut loc o conferință de osteointegrare. Zarb a scris personal
o invitație pentru mulți cercetători și oameni de știință cunoscuți, invitându-i să
studieze o nouă tehnică originală de restaurare a dinților.
 Majoritatea stomatologilor au participat la conferință doar din cauza invitației
profesorului Zarb, iar ulterior au remarcat că nu se așteptau ca noua tehnologie să fie
mai bună decât toate încercările anterioare.
 În ciuda a 15 ani de cercetare clinică, și nu numai în Suedia, Brånemark era
îngrijorat dacă înalta societate stomatologică va accepta prezentarea sa; cu toate
acestea, la încheierea conferinței, cercetarea sa a fost foarte apreciată, iar în
următorii ani, mulți dintre participanții la această conferință au devenit chiar
colaboratorii săi. De atunci, mai multe instituții de renume mondial s-au alăturat
echipei de cercetare și dezvoltare a osteointegrării în țări precum Statele Unite,
Canada, Australia, Belgia, Suedia, Spania, Italia, Brazilia, Chile, Japonia și Coreea.
 În anii 1990, pe baza unor studii experimentale, s-a dovedit posibilitatea
osteointegrării cu ajutorul implanturilor cu șurub într-o singură etapă.
 Până în prezent, implantarea a devenit o operație de masă și a obținut un succes
extraordinar. Numărul de complicații a scăzut la minimum, rezultatul funcțional și
estetic s-a îmbunătățit. În anii 80 a apărut direcția implantologiei bazale. Până la
începutul secolului 21, s-au obținut rezultate uimitoare pentru etapele anterioare ale
dezvoltării stomatologiei. În acest moment, metodele în două etape de implantologie
sunt cele mai utilizate.
 Implantarea dentara a schimbat radical abordarile traditionale ale tratamentului,
imbunatatind eficacitatea si imbunatatind calitatea protezelor. Astăzi, metodele de
implantare dentară express devin din ce în ce mai populare. Cu toate acestea,
căutarea modalităților de îmbunătățire a tehnologiilor nu sa încheiat, la fel cum
istoria dezvoltării implantologiei nu sa încheiat.
34. Caracteristica corpului implantului şi importanţa lui pratică.
Acesta este un șurub mic, cilindric, care este implantat în osele maxilare pentru a acționa
ca o rădăcină artificială pentru dinți. Întrucât dispozitivul este conceput pentru a imita
funcția rădăcinilor naturale ale dinților, acesta este inserat în os, nefiind vizibil în cavi-
tatea bucală.
35. De care factori e determinată posibilitatea tratamentului ortodontic sau mixt a ADM
la adulţi?
36. Tabloul clinic a pacienţilor cu anomalii de forma, mărime şi poziţie a dinţilor unitari.

Anomaliile dentare de formă sunt tulburări din perioada de morfodiferențiere a germe-

nilor dentari la nivelul centrilor dentari de creştere, manifestată coronar sau radicular.
În etiopatogenia anomaliilor dentare de formă sunt încriminați factorii primari (ereditari,
genetici) sau secundari (endocrinopatii, infecții, traumatisme, iradieri).

La nivelul centrilor dentari de creştere, apare o activitate intensă, scăzută sau absentă,
care modifică morfologia dentară, prin apariția sau dispariția unui centru dentar de
creştere.
Formele clinice ale anomaliilor dentare de formă sunt coronare, tuberculare, radiculare
sau paradentare:

•
coronare:
- mici – în formă de cui, bob de orez, făraş, clapă de pian.
- mari – dinți giganți, geminați, fuzionați, baroc, Moser, Hutchinson, etc.

• tuber-
culare:
• -
Zuckerkandl – pe fața mezio-palatinală a molarilor temporari;

• -
Carabelli – pe fața mezio-palatinală a molarului prim permanent
superior;

• -
Bolk – pe fața mezio-vestibulară a molarilor permanenți secunzii sau
de minte superiori;

• -  six-
tum – la nivelul molarului prim permanent inferior.

• radic-
ulare – rădăcini supranumerare, anormale, anomalii canaliculare, etc.

•
paradentare – perle de smalŃ, dentinoame (extradentare, intradentare).

37. Explicaţi situaţia clinică în raport cu multitudinea şi complexitatea tabloului clinic a

pacienţilor cu afecţiuni stomatologice.
In dependență de forma nozologică a patologiei, de combinările dintre diferite forme și
particularitățile individuale vom avea şi diferite simptome endobucale.

In cadrul leziunilor odontale coronare simptomele principale se vor rezuma la tulburările

de structură a tesuturilor dure, de integritate coronară, formă, volum, direcție, poziție, cu-
loare ş. a. Importante vor fi și simptomele de localizare pe suprafețele coroanei (zona co-
letului, ocluzală, vestibulară etc.), de afecțiune numai a unui dinte, a unui grup sau a în-
tregii arcade dentare.

Pentru leziunile parodontale la fel vor fi observate diverse semne, caracteristice fiecărei
afecțiuni, insă cele mai dese sint retracția gingivală, migrările dinților restanți, absența
punctului de contract dintre unii sau a tuturor dinților, prezența mobilității patologice a
dinților, a inflamației parodontale, a secreției gingivale, a depozitelor de placă și a tartru-
lui supra- și subgingival ș. a.

La edentațiile parțiale, in dependență de tabloul clinic, simptomele comune se vor reduce

la prezența breşelor edentate, a grupurilor de dinți care funcționează și care nu func-
ționează, a deformațiilor arcadelor dentare, suprasolicitării funcționale a dinților restanți
și alte semne legate de întinderea breşelor, localizare, timpul ce s-a scurs de la pierderea
dinților, păstrarea sau reducerea dimensiunii verticale de ocluzie și alte caracteristici.

La edentațiile totale principalul simptom-lipsa completă a dinților - va fi urmat de diverse

modificări a bazei osoase și ale mucoasei cavității bucale.

Simptomele principale ale migrărilor dentare vor depinde de forma nozologică a patolo-
giei și gradul de exprimare a ei. Pentru determinarea lor se cere un examen clinic min-
uțios, atrăgind atenția la poziția fiecărui dinte făcînd o comparație cu omogenul de pe
hemiarcada cealaltă.

In unele afecțiuni ale A.T.M. simptomele endobucale vor fi determinate de gradul de de-
schidere a gurii și unele caracteristici ale sistemului dentar cum sînt, de exemplu, anoma-
liile dentomaxilare, edentațiile, supracontactele dintre dinții restanți, precum şi de carac-
terul ocluziei, gradul de micşorare a dimensiunii verticale de ocluzie ş. a.

38. Caracteristica apexului implantului şi importanţa lui pratică.

Apexul este partea apicala a implantului care poate fi rotungită neagresivă şi agresivă
prevazută pentru autoînfiletare.

39. Caracteristica colului implantului şi importanţa lui practică.

Colul este porţiunea responsabilă de fixarea părţii

protetice

40. Avantajele şi dezavantajele restaurărilor implanto-purtate hibride.

41. Principii de tratament a formelor de prognaţii dento-alveolare la adulţi.

Obiective:

1. Obtinerea spatiului in vederea rezolvarii inghesuirilor dentare la maxila;

2. Corectarea relatiilor in zona dentara laterala;

3. Obtinerea echilibrului dintre oase si tesuturi moi;

4. Evitarea traumatismelor si afectarii parodontului;

5. Rezolvarea dereglarilor rapoartelor osoase – mandibulo-maxilo-craniene.

Tratamentul in dentitia permanenta:

1. Raport mandibulo cranian normal: rezolvarea inghesuirilor (cu sau fara extractii
dentare).

2. Raport mandibulo cranian clasa II:

1. Nu sunt prezente rezerve de crestere:

- Camuflajul dentar (cu extractie sau fara) si chirurgia ortognatica care la fel se adreseaza
la acele 2 oase participante la str. ATM;

2. Sunt prezente rezerve de crestere:

- Utilizarea aparatelor functionale, utilizarea terapiei mecanice cu tractiune interarcadica

intraorala, utilizarea tractiunii extraorale.

Chirurgia ortognatica:
Dereglarile de raport osos se pot datora a 2 factori majori:

· Insuficienta de marime mandibulara sau excesul de marime maxilara. ( forma falsa ,

forma adevarata cl 2)

· In dependenta de factor se utilizeaza metoda corespunzatoare.

42. Aparate utilizate pentru deplasarea distală a mandibulei.

• În forma falsă și funcțională: este necesar de creat un stop ocluzal fix pentru realizarea
saltului incisival. Pot fi restaurați direct sau indirect incisivii de la amxilă, pentru a forma
aceștia stopul ocluzal.
• Ortodontic: se utilizează aparate fixe și mobilizabile. În vederea realizării saltului articular
frontal, aparatele ortodontice sunt asociate cu gutiere pentru a înălța temporar ocluzia, cu
sau fără tracțiune extraorală mentonieră.
• Se impune o modificare a poziției intermaxilare în cadrul tratamentului, ceea ce se poate
obține prin utilizarea dispozitivelor faciale de tip Delaire.
43. Caracteristica conexiunilor implanatre.
44. Argumentaţi orientirul morfo-funcţional normal în diagnosticarea afecţiunilor stomato-
logice.
La baza stabilirii şi formulării diagnosticului vor fi puse rezultatele unui examen compe-
tent, complex și consecutiv, clinic și paraclinic. În protetica dentară

diagnosticul se reduce nu numai a stabilirea formei nozologice a afecțiunii, dar şi la de-
scrierea dereglărilor morfologice, topografice, de funcție, a factorilor etiologici,
patogenetici, complicațiilor, dereglărilor fizionomice şi deci poartă un caracter descriptiv.
Prin urmare, diagnosticul este compus din 3 părți:
1) afecțiunea principală;
2) complicațiile provocate de afecțiunea principală; 3) afecțiunile concomitente si asoci-
ate

Afecțiunea principală necesită un tratament ortopedo-protetic și constituie cauza solici-

tării asistentei medicale din partea pacientului. Ea reprezintă forma nozologică cu con-
cretizarea dereglărilor morfologice, topografice, determinarea gradului și caracterului
durerilor (acut, cronic) folosindu-se clasificările cunoscute. Tot aici sint incluse și
dereglările funcționale (masticație. fonație, deglutitie etc.) indicindu-se gradul de expri-
mare, apoi factorul etiologic patogenia leziunii (dacă au fost evidențiate), terminind cu
dereglárile fizionomice care au o deosebită importanță indiferent de gen şi virstă.

Dacă afecțiunea principală pe parcursul evoluției sale a provocat oarecare complicații

(migrări dentare, deformații ale arcadelor dentare, de ocluzie, abraziune patologică a tesu-
turilor dure ale dinților restanți, apariția mobilității patologice a dinților, modificări ale di-
mensiunii verticale de ocluzie, trauma fibromucoasei,disfuncții ale sistemului stomatog-
nat etc.), atunci aceste complicații constituie partea a doua a diagnosticului urmind să fie
descrise după acelaşi principiu.

Partea a treia a diagnosticului o alcătuiesc maladiile concomitente, care pot fi generale și
stomatologice. medicul este dator să ia în considerație maladiile generale atit la in-
tocmirea planului de tratament, cit și la aplicarea lui (în boala hipertensivă, stenocardie,
epilepsie etc.). Aceste date sint notate in compartimentele respective ale fişei de ambula-
toriu. Cit privește maladiile concomitente stomatologice, medicul le evidențiază în timpul
examenului clinic şi paraclinic, ele constituind partea a treia a diagnosticului (leu-
coplachia, lichenul roşu plan etc.). Prin urmare, stabilirea diagnosticului corect solicită o
examinare minuțioasă a pacientului care ne va ajuta ulterior și la formularea diagnosticu-
lui diferențiat. La baza acestui diagnostic stau deosebirile dintre datele tabloului clinic

și rezultatele examenului paraclinic. Principalul moment in stabilirea diagnosticului difer-

ențiat constă in evidențierea simptomului caracteristic pentru maladia respectivă. In acest
scop se va face o analiză comparativă a tabloului clinic și a datelor examenului comple-
mentar al maladiei în cauză cu cele ale maladiilor asemănătoare.

45. Amprentarea la confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice atipice.

Amprentarea reprezintă copia negativă a dinților preparați și restul elemntelor câmpului
protetic din cavitate abucală.
Deosebim:
-Amprente obținute într-un timp, cu un singur material amprentar;

-Amprente obținute în doi timpi sau duble;

-Amprente în ocluzie obținute de la maxilă și mandibulă concomitent, în ocluzie centrică.
Amprenta în 1 timp

Este nevoie de o singură etapă ( sau "timp" ) și folosește în majoritatea situațiilor un sin-
gur material de amprentă. Nu esteatîât de fidelă precum amprenta în 2 timpi sau amprenta
în lingura individuală dar tehnica este mai simplă și mai rapidă. Materiale de amprenta
folosite: materiale dure sau materiale elastice. Se preferă siliconii de adiție de consistență
dură sau alginatul

Tehnica:

Medicul stomatolog pregatește materialul prin omogenizarea bazei cu catalizatorul, apoi

îl introduce în lingura de amprentă. Se pozitionează lingura în cavitatea bucală, peste
arcada dentară și se așteaptă priza materialelor. După întărire, se spală și se trimitela labo-
ratorul dentar.

Utilizari:

*Amprente preliminarii: sunt amprente după care tehnicianul confecționează lingura in-
dividuală.
Se pot folosi în orice situație, dar sunt indicate mai ales dacă se execută punți întinse,
proteze totale, proteze mobilizabile sau lucrări pe implanturi.

*Amprenta arcadei opuse celei pe care se face reconstituirea protetica ( se mai numeste
arcada antagonista ).
Daca pe aceasta arcada nu exista detalii importante ce trebuie incluse in planul protetic,
amprenta in 1 timp este suficient de fidela pentru ca tehnicianul sa obtina un model core-
spunzator al arcadei antagoniste.

*Amprente de studiu: sunt folosite in reconstituiri complexe sau cand pretentiile estetice
sunt foarte ridicate. Se pot lua amprente de studiu inainte de inceperea prepararilor sau pe
parcursul diverselor etape clinice.
Pe aceste amprente se studiaza comparativ diferite detalii din timpul si dinaintea inceperii
tratamentelor

Amprenta in 2 timpi

Este nevoie de 2 etape si foloseste 2 materiale distincte de amprenta, cate unul pentr u
fiecare etapa. Precizia si fidelitatea amprentei in 2 timpi sunt excelente.
Materiale de amprenta folosite: in prima faza un material dur ; in a doua faza un mate-
rial fluid. De obicei, se folosesc siliconii de aditie, datorita proprietatilor foarte bune pe
care le au.

Tehnica:
In prima etapa se ia o amprenta cu materialul dur. Dupa priza, siliconul dur va capata o
consistenta rigida, urmand ca, in faza a doua, sa joace rolul de lingura sau conformator
extern pentru materialul fluid.
In a doua etapa, medicul stomatolog introduce in interiorul conformatorului obtinut in
prima faza, siliconul de aditie fluid. Se repozitioneaza amprenta in cavitatea bucala. Da-
torita consistentei fluide si a proprietatilor excelente, materialul fluid va patrunde in toate
detaliile campului protetic.
Dupa priza, acesta va capata o consistenta elastica iar fidelitatea si precizia reproducerii
vor fi deosebite. Se spala amprenta, se dezinfecteaza si se trimite la laboratorul dentar.
Utilizari:
Realizarea coroanelor dentare: este metoda de electie
Realizarea puntilor dentare fixe
Realizarea lucrarilor pe implanturi in unele cazuri.

46. Expuneţi cosecutivitatea examenului pacientului în clinica protetică dentară şi

importanţa practică.
Examenul subiecti- anamneaza (

se stabilesc identitatea bolnavului, vârsta si

ocupaţia, conditiile de viata si munca,istoricul bolii, acuzele)

Examenul exobucal -

simetria faciala, dimensiunea verticala, aspectul tegumentelor,

sensibilitati faciale particulare, tumefactii, adenopatii.

Examenul endobucal- Se execută prin inspecția cavității bucale cu ajutorul

instrumentelor (oglinda stomatologica, sonda, pensa dentară etc.) în condiții de

iluminare perfectă. Examenul organelor și al tesuturilor cavității bucale urmărește

scopul de a scoate la iveală dereglările morfologice, comparînd starea lor prezentă cu

structura morfologică. La realizarea acestor sarcini afară de inspectia vizuală se aplică

metodele de palpare, percuție și sondare, iar la necesitate și cele paraclinice.

Examenul endobucal se execută intr-o anumită ordine: 1) raportul dintre buze, gradul

de deschidere a gurii şi mobilitatea muşchiului orbicular al buzelor; 2) dinții; 3)

arcadele dentare; 4) raportul dintre arcadele dentare (tipul de ocluzie); 5) mucoasa

cavității bucale; 6) apofizele alveolare şi maxilarele.

47. Caracteristica opţiunilor protetice hibride în cadrul restaurărilor implanto-purtate.

48. Aparate fixe utilizate la tratamentul anomaliilor de poziţie a dinţilor.
49. Aparate fixe şi mobile la tratamentul ortodontic şi mixt a ocluziei deschise la adult.
Când tratamentul. cauzal nu oferă rezultate pozitive, pentru închiderea ocluziei deschise
se recpmandă terapia ortodontică activă, de stimulare a egresiunii dinților frontali. Există
mai multe posibilități:

•aplicare de bracketuri pe dinții frontali aflați în infrapoziție şi tracțiune verticală cu aju-
torul.unui arc vestibular, care se sprijină pe bracketuri şi este activat în jos, fiind ataşat la
o placă palatină;

•folosirea aparaturii fixe, după diferite tehnici

•când creşterea arcadelor alveolare şi erupția dinților frontali este încheiată, se pot aplica
tracțiuni intermaxilare în zona de inocluzie. Tratamentul chirurgical se. aplică în formele
de ocluzii deschise primare la vârsta adultă, când nu s-au obținut rezultate prin tratament

ortodontic. Se pot executa osteotomii parțiale sau totale (la mandibulă) şi osteotomii alve-
olo- dentare frontale cu deplasarea fragmentelor şi consolidarea lor în poziție.de ocluzie
normală.

•şlefuirea ocluziei dentare în sensul unei adânciri a ocluziei, respectiv şlefuirea ultimilor
dinți din zona laterală sau extracția dentară şi asocierea unei capeline çu bărbiță
mentonieră şi tracțiune verticală. Ocluzie deschisă (înainte şi după tratament) Şlefuirile
selective se fac pe modele montate în articulator pentru stabilirea zonelor de şlefuit,
grosimea stratului de țesuturi dentare ce trebuie-îndepărtate şi estimarea reducerii in-
ocluziei verticale.

•aplicarea aparatelor gnato-protetice fizionomice pe dinții frontali cu distrofii dentare.

50. Particularitățile tratamentului ortopedo- protetic în cazul defectelor palatinale

dobîndite.
 51. Microstomia, noțiuni, tabloul clinic, diagnosticul.

52. Metode de tratament şi profilaxia complicaţiilor în tratamentul protetic cu punţi dentare.

Punțile dentare fixe sînt niște construcții rigide, nedeformabile rezistente la rupere, capa-
bile să restabilească eficacitatea mastica- toare pină la 85-100%. Formele suprafețelor
vestibulare și orale ale corpului punților dentare sînt asemănătoare cu a dinților natu- rali,
iar folosind materialele contemporane de construire (acrila- te, composite, portelan) per-
mit și restabilirea aspectului fizionomic. Alături de avantajele descrise, punțile dentare
prezintă și unele dezavantaj: necesitatea pregătirii dinților-stilpi cu redarea pentru-lelis-
mului dintre ei, posibilitatea suprasolicitării funcționale, apariția eroziunilor sub corpul
punțiilor, complicații survenite din partea elementelor de agregare în legătură cu acțiunea
lor negativă asup- Elementele de structură și clasificarea punților dentare. Elemen- tele de
structurä ale punțiilor dentare sint reprezentate de: I) elementele de agregare de care este
solidarizat corpul de punte la extremități și care contribuie la fixarea (agregarea) de paro-
dontului marginal, manifestări alergice etc.

Planul de tratament cu punți dentare, indiferent de particularitate- tile constructive și de

tehnică prin care sint realizat, va avea în ve- dere realizarea unor principii cunoscute sub
denumirea de: principiul biofuncțional, biomecanic și profilactic. . statică și dinamică a
raportului dintre proteză și suport.

Principiul profilactic de tratament prin punți dentare după ce asigură o profilaxii

generează și locale prin restabilirea unui echilibru ocluzal, evitarea modificărilor patolog-
ice a procesului trofic în formațiuni anatomice cu care stii, dinții antagoniști, parodont,
apofiza alveolară și mucoasa).

Principiul de biomecanică în protetică dentară se referă nu numai la studierea dinamicii

mandibulei și declanșării de forțe, dar și protejarea dentară, deoarece ele constituie un
component al sistemului- lui

stomatognat transmițind forțele funcționale asupra tesuturilor biologice (parodont, fibro-

mucoasa, tesutul osos)

53. Caracteristica perioadei fundamentale în dezvoltarea implantologiei orale.

Incepind cu anul 1913, cind U. Grenfield a introdus implantul cilindric Ir-Pt acoperit cu Au de 24
carate sub forma cilindru cu cellule formate. El ofera instrumentele necesare pt instalare fiind ast-
fel fondatorul sistemelor de implanturi. In 1914, W. Lane articuleaza unul dintre principiile funda-
mentale ale implantarii- un effect pozitiv poate fi obtinut doar printr-o metoda de operare atenta.
54. Protezele dentare parțiale mobilizabile cu placă- posibilități de individualizare.
55. Factorii de risc sistemici la aplicarea implantelor dentare.
-sifilis
-TBC manifest
-SIDA
-diabet compensat
-alergii
-boli psihice
-alcoolism (predispoziție la infecții și vindecare cu întârziere)
-tabacismul (scăderea imunității, a absorbției Calciului și favorizarea -apariției parodon-
topatiilor)

-graviditate în primele trei luni și ultimile două luni (stresul, medica- ția și radiografiile
pot influența negativ viaţa intrauterină a fătului)
 56. Metode de examinare radiologice.
57. Tratamentul protetic a pacienţilor cu poziţii palatinale a dinţilor.
58. Principii de tratament ortodontic, mixt a ocluziei adînci la adult.
Obiective de tratament

Ingresiunea dinţilor anteriori şi egresiunea dinţilor laterali cu rezolvarea dimensiunii ver-
ticale.

Redresarea axului incisivilor. Propulsia mandibulei. Rezolvarea ingresiunii dentare.

Terapia ocluziei adânci este considerată ca una dintre cele mai dificile.

Pentru ingresiunea dinților anteriori se folosesc plăcile superioare cu platou retroincizal și
activatoarele pline, la care masa interocluzală este îndepărtată la nivelul dinților laterali,
iar în partea anterioară exista un mic platou incizal.

Pentru a obține și o ingresiune a incisivilor superiori se mai pot folosi arcuri palatinale
agregate prin gutiere, sau arcuri vestibulare poliagregate cu inele pe incisivii superiori.

Pentru obținerea egresiunii laterale, se pot aplica gutiere bilateral.

La nivelul zonelor laterale trebuie făcută o stimulare suplimentară, prin aplicarea de forțe
artificiale, în vederea producerii unei stări de remaniere tisulară, favorabilă măririi poten-
țialului de creștere verticală.

Prin lărgirea arcadei se desfac punctele de contact și egresiunea se accelerează.

Tatonarea posibilității de reînălțare a ocluziei este o metodă ce se referă la o etapă de

tratament preprotetic la adulții cu ocluzie joasă și urmărește furnizarea unor date precise,
privind posibilitatea de reînălțare a ocluziei, poziția și direcția planului de ocluzie, pre-
cum și toleranța ATM și a implantării dentare față de noile condiții.

59. Clasificarea sistemelor implantare după materialele de confecţionare.

- compozite;
- - ceramice;
- - polimerice; -
- metalice (oțeluri Cr-Co, titan, aliaje de titan);
- - diverse materiale (carbon, safir, oxid de zirconiu).

60. Etiologia diastemelor, forme clinice.

Entitate merfofunctionala caracterizata prin prezenta unui spatiu intre
cei doi incisivi centrali superiori
Factori etiologici:
Ø Prezența unui meziodens neerupt sau odontom
Ø Microdenția IC sau IL
Ø Dezvoltarea excesivă a maxilarului superior în zona anterioară
Ø Anodonții de IL
Ø Fren hipertrofic jos înserat
Ø Sept fibros gros interincisiv
Ø Obiceiuri vicioase, legate de sugerea degetului, plasarea limbii, sau a unor obiecte între IC
In functie de etiologie:
Diastema primara sau adevarata: cauzata de dezvoltarea exagerata a frenului
buzei superioare sau de insertia sa joasa intre incisivi
Diastema secundara sau falsa: avand alte cauze(ex: anodontia IL, meziodens etc.)
ambele forme putand imbraca, I raport cu linia mediana, aspectul de diastema
simetrica sau asimetrica
Formele clinic
1. Diastemă simetrică
2. Deplasarea laterală a coroanelor incisivilor
3. Deplasarea laterală a rădăcinilor incisivilor
Diastema <2 mm se închide cu vîrsta
Diastema >2 mm se închide incomplet
Obiective terapeutice:
1. Indepartarea cauzeo- care a determinat anomalia: rezectia cu plastie a frenului labial,
excizia tesutului fibros, excizia fibromucoasei gingivale, excizia tesutului
interradicular, extractia dintelui supranumerar.
2. Inchiderea ortodontica a spatiului existent- urmata in final de contentia rezultatului
61. Tratamentul ortodontic şi mixt a diastemei.
62. Particularităţile tratamentului protetic a diastemei.

Tratamentul diastemei presupune un tratament interceptiv, combinat si se

trateaza in functie de factorul etiologic ( hipodontie,microdontie, fren labial
scurt , lat ...)
Obiective terapeutice:
· Indepartarea cauzei care a determinat anomalia: rezectia cu plastie a
frenului labial, excizia tesutului fibros, excizia fibromucoasei
gingivale, excizia tesutului interradicular, extractia dintelui
supranumerar .
· Inchiderea spatiului ortodontic urmata de contentie
Daca cauza e o anodontie de incisiv lateral ,atunci dupa crearea
spatiului cu apart ortodontic, se realizeaza implant cu protezare
ulterioara
Daca cauza e microdontia incisivilor laterali atunci cu ajutorul fatetelor
sau coroane de invelis pentru ai restabili forma anatomica
63. Forme clinice de ocluzie distală (clasificarea OMS).
Acoperita
* in acoperis
• Clasa a II-a sau ocluzia distala
• Cuspidul mezio-vestibular al molarului prim permanentinferior
oclude distal depozitia de clasa I.
Este denumita si relatie postnormala.
Exprima pozitionarea posterioara a mandibulei fata demaxilar.
Cuprinde doua diviziuni:
diviziunea 1 – “tip respirator oral”(Maxilar ingust cu dintii frontali in
protruzie,overjet crescut)
diviziunea 2 – “tip respirator nazal” (Retruzia frontalilor superiori, fara
overjet)
64. Principii de tratament a formelor scheletate de prognaţii la adulţi.
4 forme de tratament al An ClI/1,2, in functie de gravitate (Merrifield L.L.
1994):
1. Tratament fara extractie dentara, atunci cind incongruenta inferioara nu
depaseste 0-3mm fara necesitatea unei corijari cefalometrice, iar
decalajul sagital la nivelul maxilarilor nu depaseste 1-2mm. Se
efectueaza distalizarea arcadei superioare cu sau fara extractia M3
superiori.
2. Tratamentul cu extractia 14,24,35,45
3. Situatia este similara cu cea anterioara, dar raportul distal al dintilor este un
cuspid, in aceasta situatie se pot extrage numai P1 superiori
4. Cind incongruenta anterioara depaseste 3-4 mm si sunt prezente semnele
compensatorii ale clasei II, prodentia anterioara si curba Spee prezinta solutia
terapeutica, presupune extractia premolarilor superiori si inferiori urmate de
distalizarea arcadei superioare.
Posibilitati terapeutice de abordare in tratamentul An Cl II/1,2 A (Stanciu D.,
2005)
1. Abordarea terapeutica cauzala, in sensul influentarii directe a componentei
de crestere. In acest scop se aplica aparate ortodontice functionale.
2. Abordarea terapeutica dento-alveolara, in sensu adaptarii unor masuri
conservatoare de creare a spatiului. Aici se vizeaza, in primul rind
distalizarea molarilor primi.
3. Abordarea terapeutica dento-dentoalveolara, in sensul adaptarii unor masuri
de creare a spatiului absolut prin extractii ale dintilor permanenti.
4. Abordare scheletala prin permutarea chirurgicala a a maxilarelor in cazul in
care nu mai putem beneficia de procesul de crestere pentru corectarea unei
An Cl II/1 A accentuate, tratamentul fiind combinat orotodontic-chirurgical
65. Principii de tratament a formelor de prognaţii dento-alveolare la adulţi.
Obiective:
1. Obtinerea spatiului in vederea rezolvarii inghesuirilor dentare la maxila;
2. Corectarea relatiilor in zona dentara laterala;
3. Obtinerea echilibrului dintre oase si tesuturi moi;
4. Evitarea traumatismelor si afectarii parodontului;
5. Rezolvarea dereglarilor rapoartelor osoase – mandibulo-maxilo-craniene.
Tratamentul in dentitia permanenta:
1. Raport mandibulo cranian normal: rezolvarea inghesuirilor (cu sau fara
extractii dentare).
2. Raport mandibulo cranian clasa II:
1. Nu sunt prezente rezerve de crestere:
- Camuflajul dentar (cu extractie sau fara) si chirurgia ortognatica care la fel
se adreseaza la acele 2 oase participante la str. ATM;
2. Sunt prezente rezerve de crestere:
- Utilizarea aparatelor functionale, utilizarea terapiei mecanice cu
tractiune interarcadica intraorala, utilizarea tractiunii extraorale.
Chirurgia ortognatica:
Dereglarile de raport osos se pot datora a 2 factori majori:
· Insuficienta de marime mandibulara sau excesul de marime maxilara.(
forma falsa , forma adevarata cl 2)
· In dependenta de factor se utilizeaza metoda corespunzatoare.
66. Principii de tratament a ocluziei distale cu deplasarea mandibulei.
marimii
*Insuficienta mandibulare:
chirurgi efectuiaza amplasarea
*Se antero-inferioara
cal
67.
*Plus tratament ortodontic cu aparat fix
Tratamentul preortodontic constă în:
- educatie sanitară – însusirea periajului dentar corect;
- asanarea cavităttii orale – tratarea cariilor dentare si a afectiunilor periodontale;
- tratamentul afectiunilor generale.
Tratamentul tardiv – dentitia permanentă tânără:
• obiective:
- compensări dentare pentru dezechilibrul scheletal;
- rezolvarea deficitului de spatiu;
- corectarea relatiilor sagitale frontale;
- corectarea relatiilor verticale frontale;
- corectarea relatiilor distalizate dentare;
- echilibrarea musculară;
- realizarea armoniei faciale;
- ancoraj maxim.
• mijloace ortodontice:
- extractii dentare în scop ortodontic;
- aparate biomecanice fixe – disjunctie maxilară, poliagregate;
- tractiuni elastice interarcadice de clasa a II-a;
- aparate intra-extraorale – headgear.
Tratamentul ultratardiv – dentitia permanentă a adultului.
• principii:
- tratament ortodontic;
- tratament chirurgical-ortodontic.
• obiectivele tratamentului ortodontic:
- compensări dentare pentru dezechilibrul scheletal;
- rezolvarea deficitului de spatiu;
- corectarea planului de ocluzie;
- ancoraj maxim.
• mijloace ortodontice:
- extractii dentare în scop ortodontic;
- aparate biomecanice fixe – disjunctie maxilară, poliagregate;
- tractiuni elastice interarcadice de clasa a II-a;
- aparate intra-extraorale – headgear.
• obiectivele tratamentului chirurgicalortodontic:
- tratamentul prechirurgical – alinierea arcadelor dentare si decompensări
dentare;
- interventii chirurgicale ortognatice – retractia maxilarului, avansarea
mandibulei sau chirurgie subapicală pentru avansarea procesului dentoalveolar;
- tratamentul postchirurgical – pozitionări dentare
67. Aparate utilizate pentru repoziţionarea mandibulei în scopul recondiţionării nauro-mus-
culare.
Gutierele
Interceptoarele ocluzale (sau inhibitori ai ocluziei) sunt reliefuri ocluzale artificiale, real-
izate cu scopul de a suprima reflexele proprioceptive anormale, cu punct de plecare in
parodonţiu. Ele se pot construi sub forma unor plăci palatine sau mandibulare ce acoperă
complet sau parţial feţele ocluzale ale dinţilor. Interceptorul ocluzal are drept scop de a
impiedica provizoriu ocluzia naturală, generatoare de impulsuri proprioceptive tonigene,
oferind o ocluzie artificială, lipsită de traumatismul ocluzal

Interceptorul ocluzal micşorează reflex forţa de contracţie musculară pe baza legii lui
Kawamura, conform căreia forţa musculară scade sau creşte proporţional cu numărul
contactelor ocluzale.

principii:
tratament ortodontic;
tratament chirurgical-ortodontic.

obiectivele tratamentului ortodontic: compensări dentare pentru dezechilibrul scheletal;

rezolvarea deficitului de spatiu;
corectarea planului de ocluzie;
ancoraj maxim.

mijloace ortodontice:
extractii dentare în scop ortodontic;
aparate biomecanice fixe – disjunctie maxilară, poliagregate; tractiuni elastice interar-
cadice de clasa a II-a;
aparate intra-extraorale – headgear.

obiectivele tratamentului chirurgicalortodontic:

tratamentul prechirurgical – alinierea arcadelor dentare si decompensări

Atunci cand se construieşte sub forma plăcii palatine, interceptorul ocluzal poate avea
forma unei plăci Hawley simple, cu ancoraj prin gutiere sau poate lua forma unei plăci
Swed, cu platou retroincizal ce realizează dezangajarea ocluzală.

68. Aparate fixe utilizate în scopul tratamentului ortodontic, mixt a ocluziei distale.
Gutierele
Interceptoarele ocluzale (sau inhibitori ai ocluziei) sunt reliefuri ocluzale
artificiale, realizate cu scopul de a suprima reflexele proprioceptive
anormale, cu punct de plecare in parodonţiu. Ele se pot construi sub forma
unor plăci palatine sau mandibulare ce acoperă complet sau parţial feţele
ocluzale ale dinţilor. Interceptorul ocluzal are drept scop de a impiedica
provizoriu ocluzia naturală, generatoare de impulsuri proprioceptive
tonigene, oferind o ocluzie artificială, lipsită de traumatismul ocluzal
Interceptorul ocluzal micşorează reflex forţa de contracţie musculară
pe baza legii lui Kawamura, conform căreia forţa musculară scade sau
creşte proporţional cu numărul contactelor ocluzale.
Atunci cand se construieşte sub forma plăcii palatine, interceptorul
ocluzal poate avea forma unei plăci Hawley simple, cu ancoraj prin
gutiere sau poate lua forma unei plăci Swed, cu platou retroincizal ce
realizează dezangajarea ocluzală.
69. Aparate mobile pentru tratamentul ocluziei distale la adult.
70. Particularităţile realizării construcţiilor protetice fixe după repoziţionarea ante-
rioara a mandibulei.
In primul rand daca s-a utilizat un aparat ortodontic fix, trebuie sa fie respectata
contentia, sufera de bruxism (gutiere sau alte metode de a inlatura acest
fenomen)
71. Forme clinice de ocluzie mezială (clasificarea OMS). Diagnosticul diferenţiat.
Aparate fixe şi mobile utilizate în scopul tratamentului ortodontic şi mixt a ocluziei
meziale.
Forma falsa
- forma adevarata
Dupa Angle- 1 Prognatie adevarata (anatomica)
Prognatie falsa (pe baza micsorarii maxilei)
Prognatie functionala (profulsie fortata a mandibulei ca obicei vicios)
72. Particularităţile tratamentului mixt a ocluziei meziale false cu deplasare a
mandibulei.
La pacienţii cu malocluzie de clasa III Angle, forma funcţională şi falsă în
perioada dentiţiei permanente din cauza raportului invers al din ţilor frontali sa de-
pistat o abraziune patologi că neuniformă în zonele de contact prematur. E
importantă depistarea formelor funcţiona le ale acestei patologii la începutul
perioadei dentiţiei mixte pentru realizarea saltului inci sival şi crearaea unui
raport corect al dinţiolor frontali, evitând dezvoltarea abraziunii patolo gice a
acestora În tratamentul malocluziei de clasa III Angle, forma funcţională şi
falsă, este indicat de creat inocluzie cu stop ocluzal fix pentru realizarea saltului
incisival. Pentru a atinge un rezultat estetic major, în cazurile cu raport invers
frontal în perioada dentiţiei permanente e necesară o restaurare a dinţilor
anteriori lezaţi de abraziune patologi că cu materiale compozite
fotopolimerizabile.
maxilarului şi mandibulei, cu poziționarea corectă a unuia faţă de celălalt.
În vederea saltului articular frontal, aparatele ortodontice utilizate sunt
prevăzute cu gutiere care să înalțe temporar ocluzia, cu sau fără tracţiune extraorală
mentonieră. în unele cazuri, se poate folosi pentru intrudarea incisivilor inferiori şi
protrudarea celor superiori aparate de tip funcţional (Reichenbach-Brucki), gutieră
plan înclinat frontală, reglatorul Frânkel tip 3 sau bionatorul funcționai tip 3.
Se impune modificarea poziţiei bazelor maxilare una față de alta. Această
acţiune ortodontică poate fi obţinută cu ajutorul tracţiunii intermaxilare de Clasa
a III-a, dar, mai ales, cu ajutorul dispozitivelor faciale de tip Delaire.
73. Principii de realizare a scheletului metalic la tratamentul ocluziei meziale cu proteze
dentare fixe fîzionomice.
74. Aparate utilizate pentru deplasarea distală a mandibulei.
75. Complicaţii posibile la tratamentul ortodontic, mixt, protetic a ocluziei distale şi
meziale la adult.
Complicațiile legate de tratamentul ortodontic pot apărea în timpul și după
finalizarea acestuia. Efectele secundare ale purtării aparatelor dentare includ:
1. Decolorarea smalțului, a petelor albe, a cariilor.
2. Bolile gingiilor și parodonțiul sunt alte posibile complicații ale tratamentului
ortodontic
3. Eroziile și rănile mucoasei
4. Reacțiile alergice la substanțele chimice utilizate la producerea aparatelor
ortodontice
5. Resorbția radiculară a dinților
7. Recurența malocluziunii
În planificarea tratamentului anomaliilor dento-maxilare clasa I Angle, fiind o
maladie polietiologică şi cu multiple varietăţi clinice, este important şi necesar
de a stabili factorii etiologici şi rezultatele examenului clinic şi paraclinic
pentru obţinerea scopului scontat atât de pacient, cât şi de medicul stomatolog.
— Pe parcursul ultimelor decenii s-a dovedit că cea mai efectivă metodă de
tratament în caz de anomalii dentare la adulţi este aplicarea aparatelor
ortodontice fixe, care ne permite crearea condiţiilor optimale pentru efectuarea
tratamentului protetic
76. Tabloul clinic, diagnosticul fracturilor incorect consolidate.
 77. Particularitățile tratamentului protetic în cazul fracturilor incorect consolidate.
În caz când asistența medicală n-a fost acordată la timp, incorrect, cind dispozitivul de
imobilizare nu fixeraza destul fragmentele acestea pot sa se consolideze incorect a ducînd
la apariția unei inocluzii pe hemiarcadă sau pe un sector din ea de circa 0,5-1,5 mm în
plan vertical și dacă cealaltă arcadă este integră, pentru crearea unui contact maxim inter-
dentar se va efectua șlefuirea selective a dinților restanți pînă la un contact maximal inter-
dentar, la prezența unei inocluzii mari, restabilirea contactului interdentar din această
zona se va face prin confecționarea protezelor fixe sau mobilizabile. Dacă consolidarea
incorectă a avut loc nu numai vertical dar și transversal atunci restabilirea contactelor in-
terdentare poate fi realizat prin gutiere dentare, dentogingivale, proteze mobilizabile
parțiale cu placă, proteze cu doua rînduri de dinți. Cind situația clinică nu ne permite sa
aplicam aceste metode sunt indicate protezele cu doua rinduri de dinti acestea fiind nu-
mite si aparate-proteze , desi ele au o singura arcada sau hemiarada cu dinti asrtificiali
care restabileste raportul cu dintii antagonisti, al doilea rind de dinti il prezinta arcada
dentara naturala la care suprafetele ocluzale ale dintilor sunt libere. Confectionarea aces-
tor tipuri de proteze impune respectarea acelorasi etape clinico-tehnice ca si la confec-
tionarea protezelor partiale mobilizabile acrilice. Pentru prevenirea lezarii dintilor restanti
pacientului I se recomanda respectarea ideala a igienei cavitatii bucale sau se acopera cu
coronae de invelis.
Indicații: Inocluzie considerabila nu numai in plan vertical dar si in plan transversal, ca
urmare a consolidarii incorecte a fragmentelor in caz de fracturi ale maxilarelor si im-
posibilitatea reabilitarii rapoartelor interdentare prin intermediul dispozitivelor sau pro-
tezelor mobilizabile.

78. Tabloul clinic, diagnosticul pseudoarticulațiilor.

 79. Particularitățile tratamentului protetic în caz de pseudoarticulație.
Pseudoarticulațiile apar ca urmare a inconsolidării fragmentelor mandibulare după frac-
turi din mai multe cauze, locale sau generale. Din cauzele locale fac parte: imobilizarea
insuficientă, repoziționarea incorectă, alegerea incorectă a aparatului de șinare, detașarea
înainte de timp a șinei, iar din cele generale :infecții specific,distrofii, avitaminoze, mal-
adii a glandelor endocrine, dereglari ale sistemul nervos, cardiovascular.

Tratamentul protetic va depinde de:

• 
prezența sau absența dinților și starea lor pe ambele fragmente

• 
gradul de mobilitate

•   de
starea generală a pacientului 

• 
Lichidarea mobilității în pseudoarticulație poate fi realizată prin utilizarea pro-
tezelor dentare fixe numai în caz de o mobilitate mică și prezența dinților cu paro-
 dontul sănătos pe ambele fragmente.

• 
Când intervenția chirurgicală este contraindicată sau amînată și se impune un
tratament protetic , atunci protezele dentare nu trebuie să impiedice mișcările în
pseudoarticulație.

• 
Dacă mobilitatea este neînsemnată pot fi confecționate punți dentare cu numărul
dinților de agregare mărit care vor contribui la lichidarea mobilității în această
zonă. În celelalte cazuri dacă este necesar un tratament protetic ,se confecționează
proteze cu balămăli sau alte dispositive ce nu

vor împiedica mișcarile în pseudoarticulație , în dependență de numărul de dinți prezenți

și de

mărimea breșei , protezele pot fi uni sau bi-articulare.

 Dacă lipsa țesutului osos este de pînă la 1,5 cm și sunt prezenți dinții , protezele pot fi
confecționate

uniarticulare. În asemenea cazuri șarnierul articulează numai de o parte a pseudoarticu-

lației fiind fixat imobil în celălalt segment al protezei. La acest tip de proteze ca regulă
este articulat segmental mic al protezei. În toate celelalte cazuri protezele se confec-
ționează biarticulare și cu cât e mai mare breșa,cu atît e mai mare brațul tijei articulare
din proteză. În zona frontală șarnierele se fixează oral, în vederea respectării principiului
fizionomic, iar în zona lateral-din ambele părți ale hemiarcadei.