1.

Indicaţi particularităţile punţilor dentare pe implante în zonele laterale ale

arcadelor dentare:
a. au un relief ocluzal bine exprimat
b. au un relief ocluzal slab exprimat
c. relieful ocluzal este plat
d. partea ocluzală a corpului de punte nu trebuie să depăşească
suprafaţa premolarului
e. partea ocluzală după dimensiuni corespunde dinţilor absenţi

2. Actualmente, pentru a dianostica o edentaţie parţială secundară, cea mai

utilizabilă clasificare este după:
a. Körber;
b. Kennedy;
c. Köller;
d. Schröder;
e. Oxman.

3. Aprecierea preimplantară a densităţii osului cu o precizie mai mare poate fi

deter-minată prin metode de examinare:
a. percuţie;
b. palpare;
c. miografie;
d. radiografie;
e. ecografie;

4. Atrofia osoasă a maxilarelor poate fi:

a. naturală;
b. artificială;
c. patologică;
d. centripetă;
e. centrifugă.

5. Atrofia osoasă naturală a maxilarelor:

a. se manifestă prin micşorarea înălţimii lor în mediu cu 0,1-0,2mm pe an;
b. se manifestă prin micşorarea înălţimii lor în mediu cu până la 0,4mm pe an;
c. este cauzată de procesele de îmbătrânire a organismului;
d. este cauzată de factori endogeni;
e. este cauzată de factori exogeni.

6. Atrofia patologică a maxilarelor:

a. se manifestă prin micşorarea înălţimii lor în mediu cu 0,1-0,2mm pe an;
b. se manifestă prin micşorarea înălţimii lor în mediu cu până la 0,4mm pe
an;
c. este cauzată de procesele de îmbătrânire a organismului;
d. este cauzată de factori endogeni;
 e. este cauzată de factori exogeni.

7. Ca formă nozologică, edentaţia prezintă:

a. lipsa unei unităţi dento-parodontale;
b. leziuni coronare parţiale ale dinţilor;
c. leziuni coronare totale ale dinţilor;
d. lipsa tuturor unităţilor dento-parodontale de pe o arcadă;
e. lipsa tuturor unităţilor dento-parodontale de pe ambele arcade.

8. Ca forme clinice ale edentaţiilor primare cauzate aparent putem deosebi:

a. incluzia dintelui;
b. intruzia dintelui;
c. extruzia dintelui;
d. anclavarea dintelui;
e. dinte supranumerar.

9. Caninii temporari pot aparţine:

a. dentiţiei primare;
b. dentiţiei secundare;
c. dentaţiei temporare;
d. dentaţiei mixte;
e. dentaţiei permanente.

10. Caracteristic pentru edentaţiile primare este:

a. apar în perioada posteruptivă;
b. apar în perioada preeruptivă;
c. apar ca complicaţie a cariei dentare;
d. pot avea etiologie ereditară;
e. pot avea etiologie congenitală.

11. Caracteristic pentru edentaţiile secundare este:

a. apar în perioada posteruptivă;
b. apar în perioada preeruptivă;
c. apar ca complicaţie a cariei dentare;
d. poate avea caracter ededitar sau congenital;
e. apar ca complicaţie a parodontopatiilor.

12. Cauzele majorării înălţimii spaţiului protetic potenţial pot fi:

a. vârsta edentaţiei;
b. obturaţii debordante ale dinţilor limitrofi breşei;
c. tipul de ocluzie deschisă;
d. egresiuni ale dinţilor antagonişti breşei;
e. extruzia dinţilor antagonişti breşei.

13. Cauzele micşorării înălţimii spaţiului protetic potenţial pot fi:

 a. versii ale dinţilor antagonişti breşei;
b. abraziunea dinţilor antagonişti breşei;
c. tipul de ocluzie adâncă;
d. distrucţii coronare ale dinţilor antagonişti breşei;
e. migrări ale dinţilor limitrofi breşei. C.

14. Clasic, după complicitatea determinării relaţiilor intermaxilare pot fi prezente

ur-mătoarele situaţii clinice:
a. ocluzie de necesitate;
b. ocluzie stabilă;
c. ocluzie instabilă;
d. ocluzie de obişnuinţă;
e. lipsa ocluziei.

15. Clasic, pentru ocluzia instabilă este caracteristic:

a. prezenţa edentaţiei totale bimaxilare;
b. prezenţa edentaţiei totale unimaxilare;
c. prezenţa a minim trei grupe de dinţi antagonişti care creează un triunghi cu
baza orientată spre posterior;
d. prezenţa a maxim două grupe de antagonişti;
e. prezenţa dinţilor pe ambele maxilare, dar fără contacte ocluzale.

16. Clinic, edentaţia parţială clasa I Kennedy poate fi manifestată prin prezenţa
breşei:
a. de un dinte;
b. de doi dinţi şi mai mulţi;
c. delimitată de dinţi restanţi numai distal;
d. delimitată de dinţi restanţi numai mezial;
e. delimitată de dinţi restanţi atât mezial cât şi distal.

17. Contactul ocluzal prematur se consideră situaţia când:

a. un parodonţiu indemn este suprasolicitat funcţional;
b. un parodonţiu afectat este încărcat funcţional în limetele normei dar
provoacă dis-trucţia elementelor de menţinere a dintelui;
c. forţele ocluzale depăşesc forţele de rezervă ale parodonţiului afectat;
d. un contact ocluzal opreşte închiderea gurii în PIM, RC sau lateralitate;
e. un obstacol ocluzal împiedică realizarea unui ghidaj funcţional.

18. Contactul ocluzal prematur se consideră situaţia când:

a. un parodonţiu indemn este suprasolicitat funcţional;
b. un parodonţiu afectat este încărcat funcţional în limetele normei dar
provoacă dis-trucţia elementelor de menţinere a dintelui;
c. forţele ocluzale depăşesc forţele de rezervă ale parodonţiului afectat;
d. un contact ocluzal opreşte închiderea gurii în PIM, RC sau lateralitate;
e. un obstacol ocluzal împiedică realizarea unui ghidaj funcţional.
19. Densitatea osului disponibil în zona edentată este un factor determinant care
poate influenţa:
a. alegerea protocolului chirurgical (într-un sau doi timpi);
b. perioada de cicatrizare osoasă;
c. practicarea solidarizării a implanturilor cu dinţii naturali;
d. alegerea parametrilor implantului;
e. alegerea numărului de implanturi.

20. Densitatea osului disponibil în zona edentată este un factor determinant:

a. al planului de tratament;
b. alegerii tipului şi parametrilor implantului;
c. abordării chirurgicale;
d. perioadei de vindecare a osului;
e. termenelor de încărcare funcţională iniţială a osului.

21. Dentaţia permanentă este constituită din:

a. 12 dinţi;
b. 20 de dinţi;
c. 24 de dinţi;
d. 28 de dinţi;
e. 32 de dinţi.

22. Dentiţia primară este constituită din:

a. 12 dinţi;
b. 20 de dinţi;
c. 24 de dinţi;
d. 28 de dinţi;
e. 32 de dinţi.

23. Deosebim dentaţii:

a. permanente;
b. mixte;
c. primare;
d. temporare;
e. secundare.

24. Deosebim dentiţii:

a. permanente;
b. mixte;
c. primare;
d. temporare;
e. secundare.

25. Deosebim traumă ocluzală:

a. directă;
 b. primară;
c. secundară;
d. terţiară;
e. combinată.

26. Determinați în care cazuri este indicată proteza totală cu căptuşeală din
material elastic:
a. atrofia pronunţată a apofizelor alveolare
b. prezenţa formelor atipice a apofizelor alveolare
c. prezenţa apofizelor alveolare cu versante paralele
d. prezenţa fibromucoasei atrofiate accentuat pe toată suprafaţa cîmpului
protetic
e. prezenţa fibromucoasei cu un grad de rezilenţă medie

27. Din metodele radiologice, densitatea osului disponibil cu o precizie mai mare
poate fi determinată prin:
a. OPG;
b. retroalveolară;
c. sectorială;
d. CBCT;
e. scintigrafie.

28. Distanţa de la muchia creste alveolare până la corticala de vecinătate opusă

pentru care se preconizează inserarea implantului se consideră ca:
a. înălţimea osului disponibil;
b. lăţimea osului disponibil;
c. lungimea osului disponibil;
d. angulaţia osului disponibil;
e. raportul coroană/implant.

29. Distanţa dintre corticalele vestibulară şi orală a crestei alveolare pentru care se
pre-conizează inserarea implantului se consideră ca:
a. înălţimea osului disponibil;
b. lăţimea osului disponibil;
c. lungimea osului disponibil;
d. angulaţia osului disponibil;
e. raportul coroană/implant.

30. Distanţa, în sens mezio-distal, dintre dinţii limitrofi breşei sau implanturile
vecine se consideră ca:
a. înălţimea osului disponibil;
b. lăţimea osului disponibil;
c. lungimea osului disponibil;
d. angulaţia osului disponibil;
e. raportul coroană/implant.
31. După Atwood, tipurile de atrofie a osului alveolar mandibular pentru zona
anteri-oară se includ în categoriile:
a. creastă alveolară înaltă;
b. creastă alveolară înaltă şi subţire;
c. creastă alveolară rotunjită şi aplatizată;
d. creastă concav aplatizată;
e. creastă alveolară fără dinte.

32. După Bränemark P-I., definiţia – „o joncţiune anatomică şi funcţională directă

între osul vital remaniat şi suprafaţa implantului pusă în funcţiune” este
determinată ca:
a. osteonecroză;
b. osteoadaptare;
c. osteoinducţie;
d. osteintegrare;
e. osteoactivare.

33. După Köller, creasta edentată total la mandibulă este:

a. de 2 tipuri;
b. de 3 tipuri;
c. de 4 tipuri;
d. de 5 tipuri;
e. utilizată pentru edentaţia totală la maxilar.

34. După Lekholm U. şi Zarb G., o resorbţie a crestei alveolare ce crespunde de

grupei D constituie o:
a. creastă alveolară integră, fără semne de resorbţie;
b. resorbţie minimă a crestei alveolare;
c. resorbţie accentuată a crestei alveolare;
d. resorbţie incipientă a osului bazal;
e. resorbţie extremă a osului bazal.

35. După Lekholm U. şi Zarb G., o resorbţie a crestei alveolare ce crespunde de

grupei A constituie o:
a. creastă alveolară integră, fără semne de resorbţie;
b. resorbţie minimă a crestei alveolare;
c. resorbţie accentuată a crestei alveolare;
d. resorbţie incipientă a osului bazal;
e. resorbţie extremă a osului bazal.

36. După Misch CE şi Judy KWM, implantologic, în funcţie de resorbţia osului

disponi-bil, sunt stabilite:
a. două categorii principale ale osului disponibil (A, B);
b. trei categorii principale ale osului disponibil (A, B, C);
c. patru categorii principale ale osului disponibil (A, B, C, D);
 d. şase categorii principale ale osului disponibil (A, B, C, D, E, F);
e. categoriile sunt aplicate pentru aprecierea densităţii osului disponibil.

37. După Misch CE şi Judy KWM, oferta osului restant de categoria B, pentru care
se preconizează inserarea implantului, condiţional, se inclide în următorii
parametri:
a. înălţimea – peste 13mm, lăţimea – minim 5mm, raport coroană/implant –
sub 1;
b. înălţimea – sub 13mm, lăţimea – 2,5-5mm, raport coroană/implant –
sub 1;
c. înălţimea – sub 10mm, lăţimea – sub 2,5mm, raport coroană/implant – peste
1;
d. os abundent în toate dimensiunile;
e. reducerea completă a crestei alveolare.

38. După Misch CE., în edentaţiile totale ale maxilarelor, în funcţie de gradul de
resorbţie, sectorului D i se atribuie zona:
a. canalului mandibibular;
b. eminenţei canine;
c. sinusului maxilar;
d. tuberozităţii maxilare;
e. zonei simfizare.

39. După Misch CE., în edentaţiile totale, în funcţie de gradul diferit de resorbţie
pe sectoare ale maxilarelor, notarea tipului 2 de combinaţii posibile se face cu:
a. o literă;
b. două litere;
c. trei litere;
d. patru litere;
e. cinci litere.

40. După Misch CE., în edentaţiile totale, în funcţie de gradul diferit de resorbţie
pe sectoare ale maxilarelor, notarea formelor edentaţiilor se face în ordinea:
a. pentru ambele maxilare – anterior, lateral dreapta, lateral stânga;
b. pentru ambele maxilare – lateral dreapta, anterior, lateral stânga;
c. pentru ambele maxilare – lateral stânga, anterior, lateral dreapta;
d. pentru maxilar - lateral dreapta, anterior, lateral stânga;
e. pentru mandibulă - lateral stânga, anterior, lateral dreapta.

41. După Misch CE., în edentaţiile totale, în funcţie de gradul diferit de resorbţie
ale crestei alveolare pe sectoare ale maxilarelor, pentru tipul 2 de combinaţii
posibile există:
a. o singură divizune în cele trei zone;
b. diviziuni diferite între zone la nivelul unui maxilar;
c. diviziuni diferite între maxilare (superior şi inferior);
 d. o singură divizune în zona frontală şi diferite diviziuni în zonele laterale;
e. o singură divizune în zona frontală şi diviziuni egale în zonele laterale.

42. După Misch CE., în edentaţiile totale, în funcţie de gradul diferit de resorbţie
ale crestei alveolare pe sectoare ale maxilarelor, prezenţa unei singure divizuni în
cele trei zone corespunde:
a. tipului 1;
b. tipului 2;
c. tipului 3;
d. tipului 4;
e. tipului 5.

43. După Misch CE., osul trabecular dens corespunde tipului de densitate osoasă:
a. D1;
b. D2;
c. D3;
d. D4;
e. D5.

44. După Misch CE., tipului D4 de densitate osoasă corespunde:

a. osului dens compact;
b. osului poros compact;
c. osului trabecular dens;
d. osului trabecular fin;
e. osului foarte moale, nemineralizat.

45. După Oxman, crestele edentate total pentru ambele maxilare sunt de:
a. 2 tipuri;
b. 3 tipuri;
c. 4 tipuri;
d. 5 tipuri;
e. nici o variantă corectă.

46. După Schröder, creasta edentată total la maxilar este:

a. de 2 tipuri;
b. de 3 tipuri;
c. de 4 tipuri;
d. de 5 tipuri;
e. utilizată pentru edentaţia totală la mandibulă.

47. E. Gavrilov clasifică migrările dentare ca:

a. migrări verticale ale dinţilor superiori sau inferiori
b. migrări verticale reciproce ale dinţilor superiori şi inferiori
c. migrări voluntare
d. migrări associate
 e. migrări echilibrate
48. Edentaţia parţială dezintegrează dinţii restanţi pe grupuri:
a. directe;
b. primare;
c. secundare;
d. funcţionale;
e. nefuncţionale.

49. Edentaţia parţială secundară de clasa II Kennedy, clinic, se poate prezenta ca:
a. edentaţie unitară;
b. edentaţie unilaterală;
c. edentaţie terminală bilaterală;
d. delimitată de dinţi restanţi numai distal;
e. delimitată de dinţi restanţi atât mezial cât şi distal.

50. Edentaţia parţială secundară de clasa III Kennedy, clinic, se poate prezenta ca:
a. edentaţie terminală;
b. edentaţie terminală unilaterală;
c. edentaţie terminală bilaterală;
d. edentaţie în zona frontală;
e. edentaţie subtotală.

51. Edentaţia parţială secundară de clasa III Kennedy, clinic, se poate prezenta ca:
a. edentaţie intercalată;
b. edentaţie unilaterală;
c. delimitată de dinţi restanţi numai distal;
d. delimitată de dinţi restanţi numai mezial;
e. delimitată de dinţi restanţi atât mezial cât şi distal.

52. Edentaţia parţială secundară de clasa IV Kennedy, clinic, se poate prezenta ca:
a. edentaţie unitară;
b. edentaţie unilaterală;
c. edentaţie bilaterală;
d. edentaţie terminală bilaterală;
e. edentaţie plurală.

53. Edentaţia parţială secundară extinsă constituie:

a. lipsa consecutiv a 2 molari şi 1 premolar;
b. lipsa consecutiv a 1 premolar şi 1 molar;
c. oricare edentaţie parţială întinsă cu includerea caninului;
d. lipsa tuturor dinţilor grupului frontal;
e. lipsa tuturor dinţilor grupului lateral.

54. Edentaţia parţială secundară întinsă constituie:

a. lipsa a 2 molari consecutivi;
 b. lipsa consecutiv a 1 premolar şi 1 molar;
c. lipsa tuturor incisivilor la mandibulă;
d. lipsa tuturor incisivilor la maxilar;
e. lipsa a 2 premolari consecutivi.

55. Edentaţia parţială secundară redusă constituie:

a. oricare edentaţie unidentară la maxilar;
b. oricare edentaţie unidentară la mandibulă;
c. lipsa tuturor incisivilor la mandibulă;
d. lipsa a 2 molari consecutivi;
e. lipsa consecutiv a 1 premolar şi 1 molar.

56. Etiologic, edentaţiile se diferenţiază în:

a. primare;
b. intercalate;
c. terminale;
d. secundare;
e. totale.

57. Examenul CBCT este determinat în unităţi:

a. Misch (UM);
b. Hounsfield (UH);
c. Greenfield (UG);
d. Sheffield (US);
e. Köller (UK).
58. Examenul CBCT, urmând clasificarea după Lekholm U. şi Zarb G., determină
tipul de os D1 în limitele:
a. 1250 UH şi mai mult;
b. 850-1250 UH;
c. 350-850 UH;
d. 0-350;
e. -500-0 UH.
59. Examenul CBCT, în limitele 850-1250 UH, urmând clasificarea după Lekholm
U. şi Zarb G.,determină tipul de os:
a. D1;
b. D2;
c. D3;
d. D4;
e. D5.
60. Examenul CBCT, urmând clasificarea după Lekholm U. şi Zarb G., determină
tipul de os D3 în limitele:
a. 1250 UH şi mai mult;
 b. 850-1250 UH;
c. 350-850 UH;
d. 0-350;
e. -500-0 UH.
61. Fenomenul Cristensen, folosit la înscrierea intraorală a mişcărilor mandibulare
în edentaţia totală, se utilizează la crearea:
a. formei corecte a arcadelor dentare
b. curburii vestibulare a arcadelor dentare
c. contactului cuspido-fisural între arcadele dentare
d. curburilor ocluzale sagitale Spee
e. curburilor ocluzale transversale Monson-Willson

62. Identificați criteriul propus de I. Postolachi şi Gh. Bîrsa ce a stat la baza

clasificării materialelor amprentare:
a. proprietăţile clinice ale materialelor
b. proprietăţile fizice ale materialelor pînă la preparare
c. starea fizică a materialului la finala prizei
d. starea fizică a materialului în timpul preparării
e. durata timpului de priză
63. În cadrul edentaţiei parţiale grupul nefuncţional de dinţi:
a. participă la actul de masticaţie;
b. nu participă la actul de masticaţie;
c. au antagonişti;
d. nu au antagonişti;
e. nici o variantă corectă.

64. În cadrul edentaţiilor parţiale secundare de clasa IV Kennedy, clinic, se poate

mani-festa prin lipsă a:
a. unui dinte;
b. doi dinţi şi mai mulţi;
c. dinţilor delimitaţi de cei restanţi numai distal;
d. dinţilor delimitaţi de cei restanţi numai mezial;
e. dinţilor delimitaţi de cei restanţi atât mezial cât şi distal.
65. În dentiţia secundară se diferenţiază şi se maturează:
a. incisivii permanenţi;
b. caninii permanenţi;
c. premolarii;
d. molarii permanenţi;
e. toţi dinţii permanenţi.
66. În implantologie, micşorarea volumului şi masei osoase poate acoperi
categoriile de:
a. resorbţie;
b. remaniere;
c. atrofie;
d. rezilienţă;
e. apoziţie.

67. În implantologie, procesul de osteogeneză directă acopă categoria de:

a. resorbţie;
b. remaniere;
c. atrofie;
d. rezilienţă;
e. apoziţie.
68. În implantologie, raportul coroană/implant presupune corelaţia dintre:
a. coroana clinică faţă de corpul implantului;
b. coroana clinică şi porţiunea transgingivală a bontului protetic faţă de
corpul implantului;
c. coroana clinică faţă de porţiunea transgingivală a bontului protetic şi corpul
imp-lantului;
d. coroana clinică faţă de porţiunea transgingivală a bontului protetic;
e. porţiunea transgingivală a bontului protetic faţă de corpul implantului.
69. În literatura autohtonă, pentru diagnosticarea edentaţiei totale la mandibulă se
utilizează clasificările după:
a. Körber;
b. Kennedy;
c. Köller;
d. Schröder;
e. Oxman.
70. În literatura autohtonă, pentru diagnosticarea edentaţiei totale la maxilar se
utilizează clasificările după:
a. Körber;
b. Kennedy;
c. Köller;
d. Schröder;
e. Oxman.
71. În protetica dentară, complexul de măsuri orientate în asanarea generală a
cavităţii orale acoperă noţiunea de:
a. tratament paraprotetic;
 b. tratament preprotetic;
c. tratament proprotetic;
d. tratament periprotetic;
e. tratament postprotetic.
72. În protetica dentară, complexul de măsuri orientate pentru un tratament specific
opţiunii protetice alese acoperă noţiunea de:
a. tratament paraprotetic;
b. tratament preprotetic;
c. tratament proprotetic;
d. tratament periprotetic;
e. tratament postprotetic.
73. În protetica dentară, complexul de măsuri terapeutice care pe lângă pregătirea
locală şi loco-regională include şi o pregătire generală a organismului acoperă
noţiu-nea de:
a. tratament paraprotetic;
b. tratament preprotetic;
c. tratament proprotetic;
d. tratament periprotetic;
e. tratament postprotetic.
74. În stomatologie, faţă de planul elipsoidal, dinţii şi feţele lor sunt orientate:
a. mezio-distal;
b. anterio-posterior;
c. superio-inferior;
d. medio-lateral;
e. vestibulo-oral.
75. În stomatologie, faţă de planul elipsoidal, un element anatomic al dintelui poate
fi situat:
a. mezial;
b. medial;
c. vestibular;
d. anterior;
e. lateral.
76. Înălţimea crestei alveolare pentru care se preconizează inserarea implantului
poate fi evaluată prin:
a. radiografie retroalveolară;
b. OPG;
c. CBCT;
d. intaroral cu ajutorul şublerului;
e. intraoral prin palpare.
77. Indicați forma corpului punții dentare mobilizabile:
a. cupă;
b. şa;
c. semioval;
d. plată;
e. cub;
78. Indicaţi particularităţile examenului medical la determinarea indicaţiilor
privind aplicarea implanturilor în scop protetic:
a. ortopantomografia zonei maxilo-faciale
b. palparea muşchilor maseterici
c. studiul relaţiilor interocluzale din zona breşelor arcadelor dentare
d. palparea articulaţiei temporo-mandibulare
e. determinarea eficienţei masticaţiei
79. Indicaţi particularitățile punţilor dentare din metalo-ceramică pe implante:
a. relieful ocluzal are cuspizi înalţi, rotungiţi
b. relieful ocluzal are cuspizi slab exprimaţi în înălțime, rotungire
c. faţa ocluzală a punţii dentare este într-o dezocluzie de circa 0,1mm
d. faţa ocluzală a punţii dentare este într-o dezocluzie de circa 1mm
e. față ocluzală a punții dentare este în supraocluzie
80. Indicaţi reperele liniei Camper:
a. cap condilian - foramen infraorbitale
b. cap condilian - sept intranasal
c. tragus - spina nazală anterioară
d. foramen auditiv extern - baza aripii nasului
e. tubercul articular - spina nazală posterioară
81. Indicii cantitativi ai osului disponibil pentru care se preconizează inserarea
implan-tului se caracterizează prin:
a. înălţime;
b. lăţime;
c. lungime;
d. densitate;
e. angulaţie.
82. Indiciul calitativ a osului disponibil pentru care se preconizează inserarea
implan-tului se caracterizează prin:
a. înălţime;
b. lăţime;
c. lungime;
d. densitate;
e. angulaţie.
83. La nivel practic, după Trisi P. şi Rao W., compartaiv calasificării Misch CE.,
când clinicianul clar determină trecerea de la o corticală la o substanţă mai puţin
rezis-tentă, corespunde osului de tip:
a. D1;
b. D2;
c. D3;
d. D4;
e. D5.
84. Laţimea crestei alveolare pentru care se preconizează inserarea implantului
poate fi evaluată prin:
a. radiografie retroalveolară;
b. OPG;
c. CBCT;
d. intraoral prin palpare;
e. intaroral cu ajutorul osteometrului.
85. Lungimea crestei alveolare pentru care se preconizează inserarea implantului
poate fi evaluată prin:
a. radiografie retroalveolară;
b. OPG;
c. CBCT;
d. intraoral prin palpare;
e. intaroral cu ajutorul osteometrului.
86. Mai des, osul de densitate tip D1 poate fi întâlnit în sectoarele maxilarelor:
a. mandibula anterioară;
b. mandibula posterioară;
c. maxilar anterior;
d. maxilar posterior;
e. os prematur indiferent de sector ale maxilarelor.
87. Mai des, osul de densitate tip D2 poate fi întâlnit în sectoarele maxilarelor:
a. mandibula anterioară;
b. mandibula posterioară;
c. maxilar anterior;
d. maxilar posterior;
e. os prematur indiferent de sector ale maxilarelor.
88. Mai des, osul de densitate tip D4 poate fi întâlnit în sectoarele maxilarelor:
a. mandibula anterioară;
b. mandibula posterioară;
c. maxilar anterior;
d. maxilar posterior;
 e. os prematur indiferent de sector ale maxilarelor.
89. Mai des, osul de densitate tip D4 poate fi întâlnit în sectoarele maxilarelor:
a. mandibula anterioară;
b. mandibula posterioară;
c. maxilar anterior;
d. maxilar posterior;
e. os prematur indiferent de sector ale maxilarelor
90. Micşorarea înălţimii osului disponibil pentru care se preconizează inserarea
implan-tului poate fi influienţată de:
a. obturaţii debordante ale dinţilor antagonişti breşei;
b. extruzia dinţilor antagonişti breşei;
c. resorbţia osului în plan vertical;
d. presiunii exercitate de aerul din cavităţile sinusale;
e. grosimea suportului fibromucos.
91. Micşorarea lăţimii osului disponibil pentru care se preconizează inserarea
implan-tului poate fi influienţată de:
a. obturaţii debordante ale dinţilor antagonişti breşei;
b. extruzia dinţilor antagonişti breşei;
c. resorbţia osului în plan vertical;
d. resorbţia osoasă centripetă;
e. presiunii exercitate de aerul din cavităţile sinusale.
92. Micşorarea lungimii osului disponibil pentru care se preconizează inserarea
implantului poate fi influienţată de:
a. obturaţii debordante ale dinţilor limitrofi breşei;
b. resorbţia osoasă centripetă;
c. resorbţia osului în direcţie vestibulo-orală;
d. extracţii însoţite de regularizare a suportului osos;
e. migrări ale dinţilor antagonişti breşei.
93. Migrarea dinţilor lipsiţi de antagonişti în plan vertical poate fi:
a. împreună cu apofiza alveolară
b. fără modificarea apofizei alveolare
c. cu dereglări respiratorii
d. cu dereglări gustative
e. cu dereglări de deglutiţie
94. Misch CE., în edentaţiile totale, în funcţie de gradul diferit de resorbţie ale
crestei alveolare pe sectoare ale maxilarelor, separat, distribuie combinaţiile
posibile în:
a. un tip;
b. două tipuri;
 c. trei tipuri;
d. patru tipuri;
e. cinci tipuri.
95. Modificarea gradului de angulaţie a osului restant după extracţie dentară poate
fi influienţată de:
a. modificarea DVO;
b. modificarea relaţiilor intermaxilare;
c. resorbţia osoasă cetripetă;
d. resorbţia osoasă cetrifugă;
e. migrări ale dinţilor limitrofi breşei;
96. Molarii permanenţi pot aparţine:
a. dentiţiei primare;
b. dentiţiei secundare;
c. dentaţiei temporare;
d. dentaţiei mixte;
e. dentaţiei permanente.
97. Obstacolul care împiedică realizarea unui ghidaj funcţional se numeşte:
a. contact prematur;
b. interferenţă ocluzală;
c. traumă ocluzală;
d. contact funcţional;
e. contact nefuncţional.
98. Pentru edentaţia totală la mandibulă, o creastă alveolară atrofiată esenţial în
seg-mentele posterioare şi mai puţin în regiunea anterioară poate fi atribuită:
a. tipului 2 Körber;
b. tipului 4 Oxman;
c. tipului 4 Kennedy;
d. tipului 3 Schröder;
e. tipului 3 Köller.
99. Pentru edentaţia totală la maxilar, o creastă alveolară şi tuberozităţi atrofiate
esen-ţial, cu o boltă palatină plată poate fi atribuită:
a. tipului 3 Körber;
b. tipului 3 Oxman;
c. tipului 4 Kennedy;
d. tipului 3 Schröder;
e. tipului 1 Köller.
100. Pentru spaţiul protetic potenţial, distanţa dintre limita muchiei crestei
alveolare şi a planului de ocluzie delimitează:
a. înălţimea breşei;
 b. profunzimea breşei;
c. densitatea breşei;
d. lungimea breşei;
e. lăţimea breşei.
101. Pentru spaţiul protetic potenţial, distanţa dintre limitele mezială şi distală ale
din-ţilor restanţi în plan elipsoidal delimitează:
a. înălţimea breşei;
b. profunzimea breşei;
c. densitatea breşei;
d. lungimea breşei;
e. lăţimea breşei.
102. Pentru spaţiul protetic potenţial, distanţa dintre limitele vestibulară şi orală,
stabilită în baza a două planuri imaginare delimitează:
a. înălţimea breşei;
b. profunzimea breşei;
c. densitatea breşei;
d. lungimea breşei;
e. lăţimea breşei.
103. Perioada de modelare a sistemului stomatognat (ADM) corespunde:
a. perioadei intrauterine
b. perioadei postnatale pînă la 3 ani
c. vîrstei de 3-6 ani
d. vîrstei de la 16 ani pînă la sfîrşitul vieţii
e. vîrstei de 6-16 ani
104. Planul de orientare anatomică care traversează mijlocul arcadelor dentare se
numeşte:
a. frontal;
b. sagital;
c. transversal;
d. elipsoidal;
e. orizontal
105. Porţiunea osului restant cicatrizat după extracţia dentară se numeşte:
a. apofiză alveolară;
b. proces alveolar;
c. creastă alveolară;
d. breşă;
e. spaţiu protetic potenţial.
106. Precizați clasificarea punților dentare după particularităţile de construcţie:
a. mobilizabile
 b. fixe
c. monolite
d. separate din două bucăţi, demontabile şi atipice
e. turnate
107. Precizați migrările dentare meziale:
a. corpusculare
b. cu înclinare
c. centrice
d. excentrice
e. superficiale
108. Premolarii pot aparţine:
a. dentiţiei primare;
b. dentiţiei secundare;
c. dentaţiei temporare;
d. dentaţiei mixte;
e. dentaţiei permanente.
109. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate se confecţionează, conform
următoarelor tehnologii:
a. dinţii ce urmează a fi extraşi se secţionează de pe model cu răzuirea a
2- 3 mm de ghips de pe apofiza alveolară
b. dinţii iniţial se extrag, apoi se amprentează şi pe model se răzuieşte un strat
de ghips de pe apofiza alveolară, egal cu 2 - 3 mm
c. dinţii ce urmează a fi extraşi se secţionează la nivelul coletului de pe
modelul preliminar
d. dinţii iniţial extraşi se restituie prin proteza parţial mobilizabilă acrilică după
7 zile
e. proteza parţial mobilizabilă se confecţionează direct în cavitatea bucală

110. Punţile dentare adezive sînt indicate:

a. în edentaţiile laterale reduse
b. la prezenţa dinţilor integri limitrofi breşei
c. la prezenţa migrărilor dentare din zona breşei
d. la prezenţa coroanelor joase a dinţilor limitrofi breşei
e. la prezenţa coroanelor înalte a dinţilor limitrofi breşei
111. Remanierea ţesutului osos după extracţia dentară se înscriu în categoriile de:
a. resorbţie;
b. rezilienţă;
c. atrofie;
d. replantare;
 e. apoziţie
112. Sablarea componentei metalice a coroanei mixte metaloceramice se
efectuează în scopul:
a. asigurării aderării ceramicii la metal
b. degrasării componentei metalice
c. micşorării grosimei componentei metalice
d. creării microperforaţiilor necesare
e. controlului calităţii componentei metalice
113. Spaţiul protetic potenţial poate fi caracterizat prin:
a. înălţime;
b. profunzime;
c. densitate;
d. lungime;
e. lăţime.
114. Spaţiul restant în arcada dentară după extracţia dintelui(lor) se numeşte:
a. creastă alveolară;
b. breşă;
c. dimensiune verticală de ocluzie;
d. spaţiu protetic potenţial;
e. apofiză alveolară.
115. Starea în care suprasolicitările ocluzale depăşesc forţele de rezervă ale
parodonţiului se numeşte:
a. contact prematur;
b. interferenţă ocluzală;
c. traumă ocluzală;
d. contact funcţional;
e. contact nefuncţional.
116. Supraproteza totală pe implante poate fi realizată cu fixarea:
a. sistemului Dolder
b. sistemului croşetar
c. sistemului de telescopare
d. pastelor special
e. cleiurilor special
117. Suprastructura protetică pe implante poate fi clasificată ca:
a. integrală
b. demontabilă
c. mobilizabilă
d. elastic
e. plastic
118. Tratamentul protetic la prezenţa migrărilor dentare orizontale cu înclinările
axelor dinţilor limitrofi breşei de 45 grade se efectuează cu punţi dentare:
a. din două bucăţi
b. dintr-o bucată
c. excepţionale cu croşetul Askers
d. excepţionale cu sistem telescopic
e. punţile dentare sînt contraindicate
119. Tratamentul protetic pe implante este mai favorabil în situaţiile când:
a. reconstrucţia se efectuează doar pe dinţi naturali;
b. reconstrucţia protetică se execută doar pe implante;
c. reconstrucţia protetică se execută pe dinţi naturali şi pe implante însă
numărul implantelor depăşeşte numărul dinţilor naturali;
d. numărul dinţilor naturali depăşesc numărul implantelor;
e. numărul dinţilor stâlpi naturali şi a implantelor se prezintă în număr egal.
120. Trauma ocluzală combinată se consideră situaţia când:
a. un parodonţiu indemn este suprasolicitat funcţional;
b. un parodonţiu afectat este încărcat funcţional în limetele normei dar
provoacă dis-trucţia elementelor de menţinere a dintelui;
c. forţele ocluzale depăşesc forţele de rezervă ale parodonţiului afectat;
d. un contact ocluzal opreşte închiderea gurii în PIM, RC sau lateralitate;
e. aşa noţiune nu există.