TEHNICA ANESTESIEI LA

COPII

USMF “Nicolae Testemițanu”, Facultatea

de Stomatologie
Catedra de Chirurgie OMF pediatrică
 Legea Clark
Copii sunt diferiți în plan de greutate, lungime, toleranță metoda
se indică cînd medicamentele nu prevăd doza pentru copii sau
indicațiile necesare pentru folosire.
Legea Clark se bazeazî pe Greutate în Lbs, NU în Kg.
DozaAdultului X (Greutate ÷ 150) = Doza la Copii
Exemplu: 11 ani / 70 Lbs
500mg X (70 ÷ 150) = Doza Copilului
500mg X ( .47 )= Doza Copilului
500mg X .47 = 235mg
 Evaluarea Pacientului
Preoperatoriu
 Tensiunea arterială.
 Ritmul cardiac (puternic și ritmic indică un puls sănătos,
filiform, slab sau aritmic indică prezența problemelor de
sănătate)
 Ritmul respirației (14 – 16 respirații pe minută) Măsurările
se efectuează fără a distrage atenția copilului.
 Clasificarea

 Anestezia Generală (inhalatorie, intravenoasă,

intramusculară, intratrachială, combinată).
 Anesthezia Locală Injectabilă sau
Neinjictabilă (topică, local infiltrativă
plexală, tronculară)
 Premedicația
 Combinate
 AnesteziaTopică

 Indicațiile: locul de înțepare, proceduri

superficiale ca chiuretaj, detartraj sau
înlăturarea dinților cu mobilitate accentuată .
 Concentrația soluțiilor pentru anestezie topică
este mare iar capacitatea de resorbție rapidă și
nivelul toxic se atinge mult mai ușor.
 Efectul anestezic se produce în 2-3 mm în
profunzime.
 Anatomia

 Nervul Trigeminal:
– Diviziunea Sensorială:
• Ramul Ofthalmic V1,• Ramul Maxilar V2, • Ramul Mandibular V3,
– Diviziunea Motorică:
• Masticatori- maseter, temporal, pterygoid medial și lateral, •
Milohioid, • Digastric Anterior, • Tensor tympani, • Tensor veli
palatini
 Anesthesia la Maxilar
 3 tehnici injectabile în controlul durerilor
 Local infiltrativă
 Pexală
 Tronculară
 Anesthesia la Maxilar

Infiltrativă:
- Este aplicabilă la adulți și copii datorită
corticalei fine a osului
- Anestezia include țesuturile în jurul ariei
chirurgicale
Anestezia Supraperiostală
Anestezia Intraseptală
Anestezia ligamentului Periodontal
 Anesthesia la Maxalar

Plexală:
- Soluția anesteticului local se depozitează
aproape de o ramură terminală importantă
a nervului
Anestezia Periapicală
 Anesthesia la Maxalar

Tronculară:
–Soluția anesteticului local se depozitează
aproape de trunchiul unui nerv
• Alveolar Superior Posterior -Infraorbital
• Alveolar Superior Mediu – Palatină Mare
• Alveolar Superior Anterior -Nasopalatin
 Anesthesia Mandibulară
 Din cauza corticalei dense a osului tehnica anesteziei
infiltrative este indicată la copii și nu are efect la adulți
 Anestezia tronculară se utilizează pentru a bloca nervul
inferior alveolar, lingual și bucal
 Oferă anestesia la fascicolul neurovascular a dintelui
(pulpa), mucoasa alveolară, linguală și buccală,
tegumentul buzei inferioare și aspectul medial al
mentonului
 Anestezia tronculară la Spina
Spix
 Tehnica include blocarea nervului alveolar inferior
pînă la întrarea în orificiul mandibulei din aspectul
medial al ramului mandibular
 Tehnicile anesteziei la Spina Spix:

• IAN block
• Akinosi
• Gow-Gates
 Inferior alveolar nerve block
(IAN)
- Gura deschisă larg
- Profunzimea injectării: 25mm
- Accesul injectării se efectuează din partea opusă a
premolarilor
- Părțile moi ale obrazului sunt retrase cu mîna
ajutătoare (degetul mare se plaseazî pe creasta
coronoidă a mandibulei intraoral; degetul arătător se
plasează pe marginea posterioară a mandibulei
(extraoral)
 Varizani-Akinosi Closed mouth
Mandibular Block
Varizani-Akinosi anestezia
mandibulară cu gura închisă
Trismus: Extraoral mandibular
block
1960: Varizani a descris tehnica
1977 : Dr. Joseph Akinosi – a
aplicat-o pentru pacienții cu
trismus
Akinosi closed mouth mandibular
block
 Este indicată pentru pacienții cu trismus,
fracturi de mandibulă, copii cu retard
mental
 Oferă aceleași arii de anestezii ca IAN
nerve block
Tehnica Gow-Gates
 Tehnica Gow-Gates

Aria țintă: Partea laterală

a condilului în regiunea
cervicală
Reperele: Creasta
intertragică, colțul gurii,
cuspidul mesiolingual al 2-
lea molar
Particularitățile fundamentale
ale copiilor
 Anatomo-funcționale, psiho-emoționale
 Particularitatea evidentă a copilului sunt
mărimea, greutatea (20-kg a copilului în
comparație cu 80 – 100 ale adultului.
Particularitățile Fundamentale
ale Copiilor
 Oasele maxilarelor la copii sunt poroase,
substanțele organice predomină asupra
substanțelor neorganice și deci oasele
sunt elastice, necalcificate.
 Canalele Hawers sunt largi, iar în aria
dinților primari sunt plasați foliculii
dinților permanenți (dentiție mixtă).
Particularitățile fundamentale
ale copiilor
 Prezența foliculilor dentari, rizaliza
radiculară, procesul de formare a
rădăcinilor dinților primari și
permanenți - anestezia adecvată
operațională se obține în cele mai multe
arii ale maxilarelor prin anestezii locale
infiltrative, utilizînd relativ o cantitate
mică de soluții anestezice
 Modificările fiziologice ale
Mandiblei
 Imediat după nașterea copilului: canalul
mandibular este larg, situat pe marginea
bazilară; orificiul mentonier se deschide
opens imediat sub priza primului molar
de lapte.
 Modificările fiziologice ale
Mandiblei
 Unghiul mandibulei este obtuz (175), iar
porțiunea condilului este situată aproape pe o
linie cu corpul mandibulei. Procesul coronoid
este comparativ de mărime mare și proiectează
mai sus de nivelul condilului.
 Modificările fiziologice ale
Mandiblei
 După nașterea copilului cele două segmente ale
osului devin fuzionate în perioada primului an
de veață la nivel de symphysis, de la marginea
bazilară spre procesul alveolar; deseori traseul
de separație este vizibil la nivel de apofiză
alveolară în perioada anului doi de veață.
Mandibula la nou-născut

 Canalul mandibular este situat imediat

după lini milohioid;
 Orificiul mentonier este situat superior
aproape de marginea alveolară;
 Unghiu devine mai puțin obtuz datorită
separației mandibulei produsă de dinți;
la vîrsta de patru ani fiind 140°.
 After birth
Odată cu creșterea mandibula și părțile moi
suportă modificări de structură și compoziție.
Unghiul gonial devine mai ascuțit, ramul și corpul
mandibulei devin mari.
Erupția dinților provoacă creșterea apofizei
alveolare.
Distanța dintre dinții primari și orificiul
mandibular inferior crește
 After birth
Furthermore, the mandible provides the bony
structure from which tooth buds erupt as the
deciduous and permanent dentition--a process
that generates significant growth of the alveolar
process. As a consequence, the distance between
the developing dentition and the inferior
mandibular border increases.
 Orificiul Inferior Alveolar

1. De la 9 luni pînă la 1,5 ani este situat mai jos de

suprafața ocluzală a dinților prezenți cu 5mm
 Orificiul Inferior Alveolar

 De la 3,5 ani la 4 ani este situat ami jos de

suprafața ocluzală cu 1 mm.
 Orificiul Inferior Alveolar

 De la 3. 6 ani la 9 ani mai sus de

suprafața ocluzală cu 6 mm.
 La 12 ani mai sus de suprafața ocluzală
cu 3 mm
 Spațiul Pterigomandibular la
Copii
 Spațiul pterigomandibular este mic în
volum și conține o cantitate mare de țesut
grăsos.
 Nervii mandibular, lingual and buccal
traversează spațiul find aproape unul de
altul.
 Orificiul Mentonier
 în 43.66% OM este localizat în fața apexului
rădăcinii premolarului doi.
 Pînă la erupția dinților OM este localizat mai
aproape de procesul alveolar; în perioada de
erupție se deplasează spre marginea
inferioară devenind mai aproape de marginea
bazilară.
 Particularitățile Maxilarului la
Copii
Sinusul paranazal începe dezvoltarea la 3 luni de
dezvoltare embrională ca o invaginare a epiteliuluipe
partea laterală a fosei nazale.
La naștere apare cu mărime de mazăre care se
mărește în volum odată cu erupția dinților de lapte și
mai apoi a dinților permanenți.
Forma - de piramidă cu vîrful îndreptat spre
orbită.
Particularitățile Maxilarului la
Copii
 Planșeul sinusului este foarte fin iar
apexurile premolarului doi și molarului unu
poate evada în cavitatea sinusului.
Peretele medial al sinusului este în acelaș
timp peretele lateral al cavității nazale.
Particularitățile Maxilarului la
Copii
Peretele abterior ajunge pînă la apexul dintelui trei
sau acoperă apexul acestui dinte.
Distal hotarele se extind pînă la tuberozitatea
maxilarului
Volumul parasinusurilor nazale drept și stînd
variază în demiensiunu.
În perioada de formare a dentiției permanente
marginea inferioară a sinusului nu este bine
delimitată. Creșterea lui se petrece de la medial spre
lateral.
 Tehnica anesteziei
 Seringa păstrată ascunsă de ochii copiilor
 De menținut controlul capului și mînelor.
 Nu se folosesc seringele cu acele lungi.
 Folsirea soluțiilor în doze coreapunzător
vîrstei șo masei corporale.
 Comportamentul
Categorii de comportament Frankl.
Rating I. Definitiv negativ. Refuzul tratamentelor, plângând cu
putere, frica sau orice altă dovadă a negativismului extrem.
Rating II. Negativ. Relictant la acceptarea tratamentului,
necooperabil, unele dovezi ale atitudinii negative, dar nepronunțate,
i.e. morocănos, retras.
Rating III. Positiv. Acceptă tratamentul;, uneori avertismente
bunăvoință să se conformeze medicului dentist, uneori cu rezervare
ar pacientul urmează direcțiile medicului dentist în cooperare.
Ratig IV. Definitiv pozitiv. Raport bun cu medicul dentist, interesat
de procedurile dentare, râzând și bucurându-vă de situație.
 DOI ANI
La vârsta de doi ani, copiii diferă foarte mult în ceea ce privește capacitatea lor de a
comunica, în primul rând deoarece există o diferență considerabilă în dezvoltarea
vocabularului lor la acea vârstă. Vocabularul la vârsta de 2 ani poate varia de la 12 la
1000 de cuvinte. Jocul solitar este preferat deoarece copilul nu a învățat încă să se
joace cu alți copii. Copilul este prea mic pentru a fi atins numai cu cuvinte și trebuie
să manipuleze și să atingă obiecte în alt mod pentru a-și înțelege pe deplin
semnificația. Copilul mic se teme căderea sau mișcările bruște neașteptate. Brusc,
coborârea sau înclinarea înapoi în scaunul dentar fără avertisment va stârni
frica. Mișcările rapide sacadate ale mâinilor sunt înspăimântătoare. Lumini puternice
produc frică. Separarea acestui copil mic de părinți este extrem de dificilă și aproape
fără excepție, copilul de 2 ani ar trebui să fie însoțit de părinte la sala de tratament.
 TREI ANI
Copilul de 3 ani este unul cu care dentistul poate
comunica de obicei mai ușor. Copilul are o mare
dorință de a vorbi și de multe ori îi va plăcea să
povestească medicului dentist. În această etapă,
personalul dentistului poate începe să vorbească pozitiv
mai degrabă decât negativ cu copiii la orice
vârstă. Acest lucru este valabil pentru copilul mic, care
este apt să facă lucrurile pe care i se spune să nu le
facă.
 PATRU ANI
Copilul de patru ani ascultă de obicei cu interes explicațiile și, în mod
normal, răspunde la direcțiile verbale. Copilul de patru ani este, de
obicei, un bun pacient dentar. Copiii de la această vârstă au de obicei
o minte plină de viață și pot fi vorbitori minunați, deși tind să
exagereze în conversația lor. În unele situații, copilul de 4 ani poate
deveni sfidător. Frica de străini, care este cea mai intensă între 2 și 3
ani, este diminuată la vârsta de 4. O frică care poate deveni destul de
generală este aceea de vătămare corporală. Uneori, un copil la
această vârstă „se va rupe” din cauza unei răni minore. Înțepătura
unui ac hipodermic sau vederea sângelui în urma extracției dinților
poate produce un răspuns disproporționat față de gradul de durere.
 CINCI ANI

Copilul de cinci ani a ajuns la o vârstă pregătită

să accepte activitățile de grup și experiența
comunității. Un copil de 5 ani pregătit de
părinții lor nu are teamă să fie separat de
părinți pentru întâlnirea dentară. Copiii din
această grupă de vârstă sunt de obicei mândri
de bunurile lor. Comentariile despre haine pot
fi adesea utilizate în mod eficient, stabilind
comunicarea cu un pacient nou.
 ȘASE – 12 ani
Perioada cuprinsă între șase și aproximati doisprezece ani,
copilul învață despre lumea exterioară și devine din ce în ce
mai independent de părinți. Există ani în care se formează
grupuri strâns legate, cum ar fi copii și bande. Sunt ani
importanți pentru a învăța cum să vă înțelegeți cu alți oameni
și să respectați regulile societății. De asemenea, copilul a
învățat să tolereze situațiile neplăcute și a dorințe marcate de
a fi ascultător, purtând bine frustrările.
 Complicațiile locale ale
anesteziei
 Fractura acului
 Dureri la locul de înțepare
 Senzații de arsură
 Anestezia/paratezia persistentă
 Trismus
 Hematoma
 Infecții
 Simptome ale supradozajului
cu epinefrină
 Frică, anxietate, neliniște, cefalee, încordare, transpirație, amețeli,
tremur de membre, palpitație și slăbiciune. Tensiunea arterială și
ritmul cardiac al pacientului vor fi crescute. Pacienții cu inimă slăbită
sunt deosebit de expuși riscului, deoarece sistemul lor cardiovascular
este deja compromis.
 Poziționați pacientul confortabil și administrați oxigen. Dacă
tensiunea arterială a pacientului este crescută și apar semne ale unui
incident cerebrovascular, pacientul trebuie să-și revină treptat. Dacă
nu există simptome de probleme cerebrovasculare, pacientul poate fi
concediat acasă.
 Semne și simptome ale
toxicității anestezice locale
 Vorbire neclară, emoție, frisoane, crampii musculare,
tremurături ale mușchilor / extremităților feței, amorțeală a
limbii (pe partea opusă a unui bloc mandibular sau în anestezie
maxilară), piele caldă, roșie, amețeală, amețeli, vedere
diminuată, tinitus, și dezorientare. Copiii au o greutate
corporală mai mică, astfel încât nivelul toxic va fi atins mai
repede. Nu uitați să țineți cont de greutatea pacientului atunci
când calculați doza maximă a oricărui anestezic local. Pentru
un copil de 50 lb., folosind lidocaină 2%: 2 mg / lb x 50 împărțit
la 36 mg în cartuș = 2,7 cartușe.
 Semne și simptome ale
toxicității anestezice locale
 Nivelurile toxice ale lidocainei produc de obicei sedare ușoară
sau somnolență. Dacă pacientul indică o reacție de excitare,
observarea este de obicei tot ceea ce este necesar. Nu concediați
un pacient și nu îl lăsați singur dacă prezintă vreun simptom de
reacție. Pe măsură ce concentrația anestezicului în sânge crește,
pacientul poate intra într-o criză. Ca și în cazul tuturor
convulsiilor, cea mai importantă măsură de prim ajutor este
plasarea pacientului într-o poziție în care nu vor fi răniți și
mutarea tuturor instrumentelor dentare departe de zonă.