Tratament al anomaliilor de ocluzie

în plan sagital
Tratamentul profilactic urmareste:
 depistarea factorilor etiologici care determina tulburari de crestere
dimensionala a maxilarelor in plan transversal si sagital;
 se refera la combaterea rahitismului, evitarea leziunilor infectioase sau traumatice
in zonele de crestere ale maxilarelor;
 eliminarea respiratiei orale.

Tratamentul interceptiv
Se aplica terapia functionala pentru asigurarea desfasurarii normale a functiilor,
factor important in cresterea si dezvoltarea normala a bazelor osoase, a arcadelor
alveolare si in eruptia dintilor permanenti in pozitie normala.
Tratamentul normal
Obiectivele tratamentului:
 obtinerea spatiului pentru alinierea dintilor inghesuiti;
 inaltarea ocluziei pentru dezangrenarea dintilor malpozitionati ;
 alinierea dintilor cu mijloace ortodontice;
 realizarea ocluziei normale in cele 3 planuri.
Tratament ortodontic propriu-zis

Ȋn dentiţia mixtă :
→ ȋn prima perioadă : se preferă aparatele
funcţionale
a. Activatorul Andressen – realizează :
● expansiunea bimaxilară (şurub median)
● mezializarea mandibulei
● ȋnălţarea ocluziei – regresia molară
● reglarea relaţiilor ȋn ATM cu reconformarea
ramului ascendent
●echilibrarea musculaturii intra- şi
extraorale
 b. Reglatorul funcţional Fränkel I
Componente (scuturi laterale + pelote
labiale inferioare + arc palatal + arc lingual
+ arc vestibular + arcuri pe canini)

c. Bionatorul Balters 1 Componente :

placă palatinală (2
pelote palatinale + arc palatin + arc
vestibular cu 2 bucle) şi placă linguală,
unite prin ma să interocluzală.
Aparatele functionale:
Pozitioneaza mandibula antero-inferior, stimulind cresterea mandibulei in aceasta
directie, reducind presiunea de pe condili si cartilaj, crescind cantitatea de tesut
ecchondral.

Bionatorul Balters

Aparatul Andresen
 → ȋn a doua perioadă : sun t necesare deplasări distale
ale dinţilor maxilari, cu restrângerea grupului incisivo-
canin (retruzie + intruzie)

♦ plăci monomaxilare cu platou retroincisiv ȋnclinat

♦plăci duble de expansiune Schwarz (ȋn anomaliile severe, cu

decalaj intermaxilar sever, când mandibula n u răspunde la
expansiune cu aceeaşi amploare ca maxilarul )
Ȋn dentiţia permanentă :
■ Aparat fix + tracţiuni
intermaxilare
■ Dispozitiv Herbst
■Corectarea ocluziei distalizate prin distalizarea maxilare cu headgear (forţe
extraorale)
Tractiunea eslastica intraorala
Vectorii de forta ale elasticului cauzeaza extruzia dintilor mandibulari laterali si
frontali maxilari, aceasta rezulta in rotirea planului ocluzal in directia superioara
pentru portiunea posterioara a planului si inferior pentru cea anterioara.
 Protocolul standard privind etapizarea tratamentului
anomaliilor dento-maxilare severe

Stabilirea diagnosticului şi a
conduitei terapeutice chirurgical-
ortodontice;

Tratament ortodontic pre-chirurgical

(9-12 luni);

Tratament
chirurgical;

Tratament ortodontic post-chirurgical

(12-16 luni);

Tratamente
asociate.
 Tratamentul chirurgical
Indicatiile operatorii se sistematizeaza astfel:
în cazurile de prognatism mandibular cu supraocluzie incisiva accentuata, precum si
in prognatism la edentati, se indica interventiile pe condilul mandibular; nu este
indicat acest tip de interventii in prognatismul mandibular asociat cu ocluzie
deschisa;
în prognatismul mandibular mediu cu inocluzie de 6-8 mm, ca si in
 pseudoprognatism, atunci cand corpul si ramul mandibular sunt egale iar ramul
mandibular este lat, sunt indicate interventiile pe ramul mandibular
când prognatismul se asociaza cu ocluzie deschisa si in formele clinice care se
 insotesc de un unghi mandibular deschis, se indica interventiile chirurgicale pe
unghi;
 în formele anatomo-clinice de prognatism cu corpul mandibular alungit si inocluzie
sagitala de peste 10 mm, ca si in formele asociate cu ocluzie deschisa sau cu
 progenie, sau in cazurile in care ramul mandibular este ingust, sunt indicate
interventiile pe corpul mandibulei.
 Retrognatismul maxilarului (Pseudoprognația)

• Tratamentul chirurgical poate fi aplicat fie pe maxilar, unde au actionat

factorii disarmonici, fie pe mandibula.
•Unii autori (Delaire, MervillE) considera că pe mandibula osteotomiile
sunt mai simplu de executat, fragmentele osoase raman in contact pe
suprafete mai mari decat la maxilar iar imobilizarea este mai usor de
executat si mai in siguranta. Interventiile cele mai folosite în retrognatia
maxilarului sunt osteotomiile sagitale pe ramul mandibular (Obwegeser,
Dal PonT).
• Alti autori prefera interventiile pe maxilar
(Schuchardt, Converse, Perko, Ullik, GottE),
considerandu-le mai indicate. Tehnicile deriva
din metoda Wassmund care consta intr-o
osteotomie a procesului alveolar superior (ca o
fractura de maxilar de tip Le Fort I).
• In cazul unor decalaje foarte mari, ca sechele
ale despicaturilor labiomaxilopalatine sau in
sindroamele Crouzon, Apert, in disostozele
craniofaciale, ca si dupa traumatisme
(disjunctii craniofaciale) vicios consolidate,
este necesar ca intreg masivul facial sa fie
desprins de pe baza craniului si avansat cat
este nevoie. Tehnicile descrise de Gillies,
Tessier, Cernea sunt asemanatoare cu fracturile
de tip Le Fort III, dupa care maxilarul eliberat
propulseaza in jos si inainte in diastazisurile
ramase dupa dislocare introducandu-se
transplante osoase.
 Retroalveolia superioară
Tratamentul chirurgical este asemanator celui in
proalveolii, cu deosebire ca fragmentul osos se
avanseaza iar in diastazisul rezultat se aplica un
transplant osos.
Retrognatismul mandibular anatomic
Tratamentul chirurgical se poate sistematiza in
trei tipuri de interventii:
• interventii de protruzie a mandibulei,
• interventii de alungire a mandibulei;
• interventii de refacere morfologica a
contururilor osoase ale mandibulei.
• Protruzia mandibulei consta in avansarea mandibulei si impiedicarea revenirii ei prin
implantarea unui fragment de cartilaj sau os inapoi a condilului mandibular intre acestea
si conductul auditiv (tehnica Trauner) Metoda isi gaseste indicatii numai in retrognatiile
pana la 10 mm.
• Alungirea mandibulei se poate obtine intervenindu-se fie pe ramul mandibulei fie pe
corpul acesteia, tehnicile chirurgicale utilizate fiind asemanatoare cu cele foliste in
prognatismul mandibular, cu deosebirea ca dupa sectionarea mandibulei aceasta se
mezializeaza.
• Alungirea prin osteotomie transversala supraspigiana (Blaier, Kostecka, SchuchardT),
dupa care se avanseaza mandibula, nu permite o avansare mai mare deoarece se pierde
contactul interfragmentar. O suprafata mai mare de contact osos ofera osteotomia
sagitala (Obwegesser-Dal PonT), dar nici aceasta tehnica nu permite o mezializare prea
mare, din cauza ingustarii ramurei mandibulare.
• Osteotomia verticala (Caldwell-LettermanN) permite o avansare a mandibulei pana la 15
mm, o avansare mai mare nefiind posibila din cauza blocarii apofizei coronoide in osul
malar. Avansarea mandibulei lasa un diastazis in ramul mandibulei in care trebuie
introdus un grefon ce se fixeaza prin osteosinteza cu fir de sarma sau placa metalica.
• Alungirea corpului mandibulei se realizeaza prin osteotomii care fac posibila avansarea
fragmentului anterior.
 Endognatia maxilarului
• Tratamentul chirurgical vizeaza largirea maxilarului si a arcadei
alveolodentare, largirea ce se poate realiza printr-o osteotomie a
maxilarului de tip orizontal sau arcuata, de la apertura piriforma
la tuberozitate si despicarea (disjunctiA) celor doua maxilare pe
linia mediana. Se elibereaza in acest mod cele doua hemimaxilare
care se pot deplasa atat lateral, cat si in jos si inainte, pana la
realizarea ocluziei dorite, dupa care, se imobilizeaza, la inceput
intermaxilar, apoi cu placa palatinala de contentie.
 Proalveolia superioară
• Tratamentul chirurgical
• Consta intr-o osteotomie in bloc cu rezectia si
fracturarea arcadei superioare in regiunea frontala
(tehnica Cohn Stoks, Wassmund, Spanier,
AxhauseN).