Osteotomii ale mandibulei și maxilarului,

în anomalii de dezvoltare sau asimetrii,

combinate cu intervenții ortodontice.

Rezident: Smolinitchii Stefan

TRATAMENTUL ORTODONTIC

 - Tratamentul ortodontic se adreseaza tuturor grupelor de varsta

 - Tratament ortodontic si ortopedic dento-facial in perioada de
crestere pana in jurul varstei de 12 ani
 - Tratament combinat ortodontic si chirurgical indicat la orice varsta
 ANOMALII DENTO-FACIALE
Laterognatie Ocluzie deschisa Prognatism mandibular
mandibulara

Ocluzie adanca si zambet

gingival
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI ORTODONTIC SI
CHIRURGICAL ORTOGNATIC

• Corectarea relatiilor intermaxilare in plan sagital –transversal –

vertical
• Imbunatatirea functiilor:
– respiratie
– masticatie
– deglutitie
– Fonatie
• Imbunatatirea esteticii faciale
• Stabilitatea rezultatelor
 Clasificarea anomaliilor dento-maxilare
1. Anomalii in plan transversal:
Sindromul compresiei de maxilar:
-maxilar ingust cu protruzie/fara protruzie
Sindromul ocluziei incrucisate:
-ocluzia incrucisata cu maxilar ingust
-laterognatia mandibulara :-functionala/ -
anatomica.
3. Anomalii in plan vertical
Sindromul ocluziei adanci:
- Ocluzia in acoperis (clasa II/1
Angle)
-Ocluzia acoperita ( clasa II/2
Angle)
-Ocluzia prabusita
Sindromul ocluziei deschise:
-Ocluzia deschisa: - functionala / -
anatomica
2 .Anomalii in plan sagital:
Sindromul ocluziei distale ( clasa II Angle):
- Retrognatia mandibulara :-functionala/-
anatomica
Sindromul progenic (clasa III Angle):
- Angrenaj invers sau ocluzia inversafrontala
- Micrognatia maxilara
- Prognatism mandibular :-functional / -
anatomic
4.Disarmoniile dento-maxilare:
-cu inghesuire
-cu spatiere
5.Anomaliile dentare de numar:
-dinti suprenumerari
-hipodontii
6.Malpozitii dentare
7.Anomalii consecutive extractiilor
premature
DIAGNOSTICAREA ANOMALIILOR
DENTO-FACIALE
 Evaluarea clinica generala
 Evaluarea clinica loco-
regionala
 Evaluarea psihologica
 Evaluarea esteticii faciale
 Analiza cefalometrica
– teleradiografie de profil
– teleradiografie postero-
anterioara
 Studiu de model
PLANUL DE TRATAMENT

 Tratamentul ortodontic
prechirurgical
 Planingul chirurgical
 – V.T.O. (visual treatment
objective)
 – S.T.O. (surgical treatment
objective)
 Etapa chirurgicala
 Tratamentul ortodontic
postchirurgical (Fish 1986)
 Control gnatologic
 Tratamentul ortodontic
prechirurgical
Este prima etapă în planul general de tratament asociat ortodonţie şi chirurgical ortognat al
anomaliilor dento-maxilare scheletale severe. Constă în decompensarea ocluzală în cele
trei planuri, poziţionarea dinţilor în funcţie de baza osoasă şi corecţia arcadelor dentare.

Pentru a stabili un plan de tratament prechirurgical trebuie găsit răspunsul la următoarele

întrebări:
1. Este nevoie de extracţii dentare?
2. Care dinţi vor fi extraşi?
3. Ce deplasări dentare trebuie efectuate?
4. Care este aparatul dentar cel mai adecvat cazului?
5. Există suficient os alveolar?
6. Care este gradul de decompensare necesar?
TRATAMENTUL ORTODONTIC
PRECHIRURGICAL
 CORECTAREA COMPENSARII DENTARE

 Corectarea interferentelor ocluzale

 Corectarea axelor dentare in raport cu bazele osoase
 Compensarea dentara poate aparea anatomic si functional sau poate fi
realizata de catre medic in urma unei indicatii terapeutice gresite.
TRATAMENTUL ORTODONTIC
PRECHIRURGICAL
 Modificarea inclinarii axelor dentare in plan sagital si transversal

 !!!Corectarea compensarilor dentare ale anomaliei este CHEIA

SUCCESULUI in chirurgia ortognatica pentru ca permite o
repozitionare corecta a fragmentelor maxilare dupa osteotomii.
TRATAMENT CHIRURGICAL PENTRU
CORECTAREA COMPENSARILOR
DENTARE In conditiile in care decompensarea

dentara prin mijloace ortodontice nu se
poate realiza din considerente anatomice
se pot practica osteotomii segmentare prin
care se repozitioneaza dintii impreuna cu
procesul alveolar in care sunt implantati.
Planificarea deplasarii se face pe
teleradiografia de profil interpretata si se
calculeaza distantele pe care se
deplaseaza marginea incizala a dintilor si
modificarea unghiurilor spre valori normale
(IMPA, SNB, etc.)
 Dupa stabilirea valorilor distantelor de
deplasare in milimetri se va simula
interventia chirurgicala pe modelele
de gips montate in articulator. Se
sectioneaza modelul de ghips pe liniile
viitoarei osteotomii, se deplaseaza
fragmentul mobil conform valorilor
stabilite pe cefalometrie si se
imobilizeaza in pozitia dorita cu ceara.
Se inregistreaza noua pozitie a
segmentului osteotomizat prin
confectionarea unei gutiere acrilice.
Gutiera ramane fixata intre 4 si 6
saptamani pentru contentie.
FIXAREA OBIECTIVELOR
CEFALOMETRICE DE TRATAMENT
• Dupa pregatirea ortodontica prechirurgicala se va reexamina pacientul in
vederea realizarii splinturilor chirurgicale si alegerea tipului de osteotomii.
• La examenul clinic se urmareste doua aspecte:
1.evaluarea esteticii, tesuturilor dure, tesuturilor moi si functionalitatea
maxilarelor
2.analizele complementare ce includ:OPT, PA, TLR de profil, fotografii si
modele
Evaluarea proportiilor faciale si a esteticii au importanta deosebita.
Aceasta problema poate fi usurata ghidandu-ne dupa principiul enuntat de
Durer in secolul XVII :”fetele disproportionate sunt inestetice, in timp ce
trasaturile proportionate ale fetei sunt acceptabile daca nu chiar frumoase”.
Planificarea intervenţiei pe modele de
studiu şi realizarea gutierelor de
ocluzie
ETAPA CHIRURGICALA
 Osteotomii combinate, simultane, la maxilar si mandibula

Cel mai frecvent osteotomii Le Fort I intr-unul, doua sau trei segmente si osteotomii sagitale
bilaterale la nivelul ramului ascendent mandibular
Tehnici chirurgicale mandibulare de osteotomie

 Osteotomia sagitală a ramului mandibular

(Obwegeser Dal-Pont)
Osteotomia verticală a ramului mandibular
(Caldwell-Lettermann)
Osteotomia ramului mandibular in L inversat
(Datillo)
Osteotomia cu ostectomia osului
mandibular (Blair)
Genioplastia
 BSSRO (Bilateral sagittal split ramus osteotomy)

 1. Incizia partilor moi pe marginea anterioara a ramului

ascendent prelungita anterior pana in
 dreptul premolarilor inferiori
 2. Decolarea ramului ascendent pe fata sa interna,
protejarea pachetului alveolar inferior si linia
 de osteotomie orizontala plasata la 5 mm deasupra gaurii
mandibulare pana inapoia acesteia.
 3. Linia orizontala de pe fata interna paralela cu planul
de ocluzie al molarilor inferiori.
 4. Linia de osteotomie oblica de la nivelul triunghiului
retromolar si de pe fata externa a
 corpului mandibular prelungita pana la nivelul primului
molar inferior
 5. Fractura dirijata de pe fata interna a ramului si corpului
mandibular cu ajutorul daltilor.
 Pachetul vasculo-nervos alveolar inferior ramane in
fragmentul dentat.
 6. Dupa fractura dirijata eliberarea
pachetului vasculo-nervos alveolar
inferior si mobilizarea segmentului lung,
dentat al mandibulei
 7. Reprezentarea schematica a liniilor
de osteotomie in raport cu pachetul
vasculo-nervos alveolar inferior
 8. Pozitionarea instrumentala a
condilului in sus si inapoi in vederea
fixarii rigide a segmentelor in pozitie
corectata.
 9-10. Fixarea rigida a segmentelor
osteotomizate in pozitie corectata prin
osteosinteza cu miniplacute si suruburi
de osteosinteza.

*https://surgeryreference.aofoundatio
n.org
Tehnici chirurgicale de osteotomie la maxilar

Osteotomia tip Le Fort I - cel mai frecvent utilizata

Tehnici alternative:
◊ Le Fort înaltă – se realizeaza cînd deficitul de dezvoltare maxilară se
întinde în întreg etajul mijlociu al feţei, până la marginea infraorbitală.

◊ Le Fort II - se poate realiza pentru anomaliile de elasa a III -a cu

deficit maxilo-nazal

◊ Le Fort III- anomaliilor de Clasa a III-a cu deficit maxilo-malar sau

maxilo-nazo-malar
 LE FORT I
 1. Osteotomia orizontala a peretelui antero-lateral al
sinusului maxilar si a peretelui extern a aperturii
piriforme cu fierastraul oscilator
 2. Osteotomia verticala situata intre peretele posterior
al tuberozitatii maxilare si apfizele pterigoide cu
osteotomul Obwegewser
 4. Sectiune coronala prin maxilarul superior cu
ilustrarea liniilor de osteotomie de la nivelul peretilor
externi ai sinusurilor maxilare, osteotomiile peretilor
interni ai sinusurilor maxilare sau externi ai aperturii
piriforme si osteotomia septului nazal
 5. Fracturarea manuala a portiunii dentate a
maxilarului superior (down fracture)

* Hernández-Alfaro et al. “Surgery First” in Bimaxillary Orthognathic Surgery. J

Oral Maxillofac Surg 2011.
 6. Regularizarea suprafetelor de fractura
dirijata cu clestele ciupitor de os si freze
globulare cu evidentierea si eliberarea
pachetului vascular pterigo-palatin
 7. Expunerea fetei interne a portiunii dentare
si eventuale osteotomii pentru segmentarea
maxilarului
 8. Aplicarea gutierei intermediare , realizarea
fixarii intermaxilare si imobilizarea rigida cu
material de osteosinteza a portiunii mobile a
maxilarului in pozitie corectata.
Osteotomia Le Fort III- tratament chirurgical în
pseudognație mandibulara
 Corectarea retrognației mandibulare si
laterognației
preoperator postoperator
1.RETROGNATISMUL MANDIBULAR ANATOMIC
Tratament:
◊protruzia mandibulei
◊alungirea mandibulei-prin tracțiune gradată
 Retrognatism maxilar sever
 Tratament chirurgical pe maxilar- metoda Wassmund(ca o fractura
Le Fort I) sau metodele Gilles, Tessier, Cernea(ca o fractura Le Fort III)
 Tratament chirurgical pe mandibulă -osteotomie sagitala
mandibulară(Obwegesser, Dal-Pont) osteotomia ramului drept mandibular
A. ANOMALII IN PLAN SAGITAL
1. Prognatismul mandibular
anatomic(tratamentul
chirurgical).
 Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical trebuie sa imbunatateasca functia masticatorie, sa amelioreze
fizionomia si fonatia, sa nu afecteze integritatea dentoparodontala si sa realizeze in acelasi
timp si profilaxia tulburarilor ce pot aparea in articulatia temporomandibulara.
Indicatiile operatorii se sistematizeaza astfel:
 a/ in cazurile de prognatism mandibular cu supraocluzie incisiva accentuata, precum si in
prognatism la edentati, se indica interventiile pe condilul mandibular; nu este indicat acest
tip de interventii in prognatismul mandibular asociat cu ocluzie deschisa;
 b/ in prognatismul mandibular mediu cu inocluzie de 6-8 mm, ca si in pseudoprognatism,
atunci cand corpul si ramul mandibular sunt egale iar ramul mandibular este lat, sunt
indicate interventiile pe ramul mandibular
 c/ cand prognatismul se asociaza cu ocluzie deschisa si in formele clinice care se insotesc
de un unghi mandibular deschis, se indica interventiile chirurgicale pe unghi;
 d/ in formele anatomo-clinice de prognatism cu corpul mandibular alungit si inocluzie
sagitala de peste 10 mm, ca si in formele asociate cu ocluzie deschisa sau cu progenie, sau
in cazurile in care ramul mandibular este ingust, sunt indicate interventiile pe corpul
mandibulei
 Interventiile pe condilul mandibular - pot interesa capul condilian sau, mai frecvent, gatul
acestuia.
Directia liniilor de osteotomie poate fi orizontala (Dufourmentel); oblica (Thoma) sau in "L"
(Smith, Robinson), calea de abordare fiind cutanata.

 Interventiile pe ramul mandibular- pot fi simple osteotomii orizontale sectionand ramurile

mandibulare intre Spina Spix si incizura sigmoida.
Se pot executa cu fierastraul Gigli trecut transcutanat si incarcandu-se pe el ramul
mandibular (Skaloud, Kostecka) sau cu ajutorul frezelor sau ferestraelor pe cale cutanata sau
endobucala (Wasmund-Koning, Anastasov).

 Interventiile pe unghiul mandibular- au indicatii mai reduse insa prezinta avantajul ca nu

necesita sacrificiu dentar, putandu-se realiza o deplasare a intregului arc mandibular,
inchizand unghiul, daca este mult deschis, si permit rezolvarea in acelasi timp a
prognatismului mandibular si a ocluziei deschise, daca acestea sunt asociate.
Tehnicile constau in practicarea unor osteotomii, marimea fragmentului rezecat calculandu-
se pe teleradiografie si modele (Ernst, Trauner, Kole).
 Interventiile pe corpul mandibular- sunt mai dificil de executat datorita
necesitatii pastrarii integritatii pachetului vasculonervos alveolar inferior.
 Interventiile se executa pe cale endobucala, avand avantajul lipsei cicatricelor
postoperatorii, dar dezavantajul posibilitatii suprainfectarii din mediul septic bucal.
Interventiile exobucale au avantajul unei mai sigure vindecari, dar lasa cicatrici
postoperatorii vizibile (Ginestet, Pichlervon Fiselberg, SchuchardT). Exista autori care practica
aceste interventii combinat endo- si exobucal si intr-unul sau doi timpi (tehnicile Dingman,
Carlo Murillo, New-EricH).
 Locul osteotomiei poate fi dictat de eventualele edentatii sau de dintii cu leziuni carioase
intinse (molari de 6 anI). Cand arcada este integra, Kole abordeaza mandibula in regiunea
molara, Reichenbach in regiunea premolara, iar Ritter in regiunea canina.
 Avantajele interventiilor pe corpul mandibular constau, in primul rand, in posibilitatea de a
corecta formele grave ale anomaliei (inocluzie de peste 10 mm in plan sagitaL), in al doilea
rand in ceea ca se pot aprecia exact dimensiunile fragmentului osos ce trebuie rezectia si, in
al treilea rand, ca nu exista riscul lezarii unor formatiuni anatomice importante, continutul
canalului mandibular.
 2. Retrognatismul mandibular
anatomic
Tratamentul chirurgical se poate sistematiza in trei tipuri de interventii:

 interventii de protruzie a mandibulei,

 interventii de alungire a mandibulei;
 interventii de refacere morfologica a contururilor osoase
ale mandibulei.
 Protruzia mandibulei consta in avansarea mandibulei si impiedicarea revenirii ei
prin implantarea unui fragment de cartilaj sau os inapoia condilului mandibular
intre acestea si conductul auditiv (tehnica Trauner) Metoda isi gaseste indicatii
numai in retrognatiile pana la 10 mm.
 Alungirea mandibulei se poate obtine intervenindu-se fie pe ramul mandibulei
fie pe corpul acesteia, tehnicile chirurgicale utilizate fiind asemanatoare cu cele
foliste in prognatismul mandibular, cu deosebirea ca dupa sectionarea
mandibulei aceasta se mezializeaza.
 Alungirea prin osteotomie transversala supraspigiana (Blaier, Kostecka,
SchuchardT), dupa care se avanseaza mandibula, nu permite o avansare mai
mare deoarece se pierde contactul interfragmentar. O suprafata mai mare de
contact osos ofera osteotomia sagitala (Obwegesser-Dal PonT), dar nici
aceasta tehnica nu permite o mezializare prea mare, din cauza ingustarii
ramurei mandibulare.
 Osteotomia verticala (Caldwell-LettermanN) permite o avansare a mandibulei
pana la 15 mm, o avansare mai mare nefiind posibila din cauza blocarii apofizei
coronoide in osul malar. Avansarea mandibulei lasa un diastazis in ramul
mandibulei in care trebuie introdus un grefon ce se fixeaza prin osteosinteza cu
fir de sarma sau placa metalica.
 Alungirea corpului mandibulei se realizeaza prin osteotomii care fac posibila
avansarea fragmentului anterior.
3. Retrognatismul maxilarului
(Pseudoprognatia)
 Tratamentul chirurgical poate fi aplicat fie pe maxilar, unde au
actionat factorii disarmonici, fie pe mandibula. Unii autori (Delaire,
MervillE) considera mai dificila retrudarea mandibulei decat
avansarea maxilarului, rezultatul fizionomic neavand de suferit.
Astfel, pe mandibula osteotomiile sunt mai simplu de executat,
fragmentele osoase raman in contact pe suprafete mai mari
decat la maxilar iar imobilizarea este mai usor de executat si mai in
siguranta. Interventiile cele mai folosite în retrognatia maxilarului
sunt osteotomiile sagitale pe ramul mandibular (Obwegeser, Dal
PonT).
 Alti autori prefera interventiile pe maxilar (Schuchardt, Converse, Perko, Ullik, GottE),
considerandu-le mai indicate. Tehnicile deriva din metoda Wassmund care consta
intr-o osteotomie a procesului alveolar superior (ca o fractura de maxilar de tip Le
Fort I).
 In cazul unor decalaje foarte mari, ca sechele ale despicaturilor
labiomaxilopalatine sau in sindroamele Crouzon, Apert, in disostozele craniofaciale,
ca si dupa traumatisme (disjunctii craniofacialE) vicios consolidate, este necesar ca
intreg masivul facial sa fie desprins de pe baza craniului si avansat cat este nevoie.
Tehnicile descrise de Gillies, Tessier, Cernea sunt asemanatoare cu fracturile de tip
Le Fort III, dupa care maxilarul eliberat propulseaza in jos si inainte in diastazisurile
ramase dupa dislocare introducandu-se transplante osoase.
 4. Endognatia maxilarului

 Tratamentul chirurgical vizeaza

largirea maxilarului si a arcadei
alveolodentare, largirea ce se poate
realiza printr-o osteotomie a
maxilarului de tip orizontal sau
arcuata, de la apertura piriforma la
tuberozitate si despicarea
(disjunctiA) celor doua maxilare pe
linia mediana. Se elibereaza in acest
mod cele doua hemimaxilare care
se pot deplasa atat lateral, cat si in
jos si inainte, pana la realizarea
ocluziei dorite, dupa care, se
imobilizeaza, la inceput intermaxilar,
apoi cu placa palatinala de
contentie.
5. Proalveolia superioara
Se insoteste de un facies caracteristic, aplatizat, cu obraji scobiti, cu reliefurile zigomatice sterse, buza
superioara este scurta, hipotona, iar cea inferioara se insinueaza in numeroase cazuri inapoia dintilor frontali
superiori.

Tratamentul chirurgical consta intr-o osteotomie in bloc cu rezectia si fracturarea

arcadei superioare in regiunea frontala (tehnica Cohn Stoks, Wassmund, Spanier, AxhauseN).

6. Retroalveolia superioara
Se caracterizeaza printr-un facies aplatizat, obraji infundati, profil concav, buza superioara infundata in
raport cu cea inferioara

Tratamentul chirurgical este asemanator celui descris in proalveolii, cu deosebire ca

fragmentul osos se avanseaza iar in diastazisul rezultat se aplica un transplant osos.
 B. ANOMALII IN PLAN VERTICAL
1. Ocluzia deschisa
Tratamentul chirurgical se individualizeaza in functie de forma anatomo-clinica. In
infragnatia totala, in care inocluzia este instalata atat frontal cat si lateral, isi gasesc
indicatia interventiile pe unghiul mandibular, osteotomiile fiind curbe, triunghiulare sau
trapezoidale. Aceste tehnici au inconvenientul ca pot scurta ramul mandibular, iar in timpul
blocajului intermaxilar pot aparea decalaje intre suprafetele osoase, ceea ce va intarzia
consolidarea. Pornind de la aceasta se prefera osteotomiile de ram mandibular in care,
dupa deplasarea fragmentelor, raman intre capetele osoase sectionate, suprafete mari de
contact (osteotomia Caldwell-Letterman ca si cele descrise de Obwegesser, Stuteville,
Thoma, Limberg etC).
 2. Infragnatia anterioara
Este o ocluzie deschisa la nivelul grupului frontal care pune mai
putine probleme, ea putand fi rezolvata fie prin osteotomii verticale
(BlaiR) ale corpului mandibular, la limita distala a zonei de inocluzie de o
parte si de alta, si ridicarea fragmentului osos in rapoarte de ocluzie
normala, fie prin osteotomii in "V, Y", trapezoidale. Pentru a nu intrerupe
continuitatea bazilarei mandibulei si a scurta in acest fel timpul de
imobilizare, Kole sectioneaza numai procesul alveolar in forma de "U",
lasand bazilara integra, iar fragmentul detasat il ridica in rapoarte
normale de ocluzie. In diastazisul ramas subapical se introduce un grefon
recoltat din proeminenta mentoniera, atunci cand aceasta este
exagerata, sau un grefon osos iliac sau costal.

3. Infragnatia maxilarului
Se asociaza de cele mai multe ori cu retrognatia si endognatia, iar
tratamentul chirurgical este cel descris anterior si consta in osteotomii
orizontale supraapicale cu coborarea si uneori avansarea fragmentului
osos respectiv, cu interpunerea de grefe osoase intre fragmentele
dislocate si imobilizarea timp de 45 de zile.
4. Infaraalveolita superioara

Tratamentul chirurgical consta in osteotomia blocului incisiv si coborarea sa in rapoarte

de ocluzie normala. Cand infraalveolia frontala se datoreaza unei supraalveolii in regiunea
laterala, corectarea se face printr-o interventie bilaterala in zona molara (SchuchardT). In
primul timp se sectioneaza bolta palatina de-a lungul santului palatin, iar creasta alveolara se
sectioneaza vertical, distal de canin si la tuberozitate. Dupa 3-4 sapramani se executa timpul
al doilea, constand din rezectia unui segment osos situat deasupra apexurilor dintilor si a carei
grosime corespunde inocluziei frontale. Blocul alveolodentar desprins se infunda in cavitatea
sinuzala, dupa care, frontal, se instituie o tractiune elastica.

5. Supraalveolia superioara
Tratamentul chirurgical consta in osteotomia blocului incisiv si intruzia acestuia. Tehnic se
procedeaza ca in tratamentul infraalveoliei cu deosebirea ca blocul frontal trebuie intrudat.
Pentru a facilita acest lucru se rezeca o portiune de os supraapical de marimea supraocluziei
frontale, apoi se imobilizeaza.
 C. ANOMALII IN PLAN TRANSVERSAL
1. Laterognatia mandibulara
Tratamentul chirurgical comporta numeroase tehnici si metode datorita multitudinii de
forme anatomo-clinice, ca si a marii varietati de factori etiologici. Astfel, in laterognatia
prin exces de dezvoltare unilaterala se practica scurtarea segmentului hipertrofiat.
Hipertrofia condiliana beneficiaza de condilectomie (DufourmenteL). In cazurile in care
laterognatia se datoreste unei hipertrofii unilaterale a ramului mandibular a unghiului sau a
corpului mandibulei, interventiile se practica pe segmentele respective si consta in
osteotomii sau ostectomii asemanatoare celor folosite in prognatismul mandibular. In
laterognatia prin deficit de dezvoltare se poate practica alungirea mandibulei in functie
de sediul initial al leziunii. Ginestet si Merville practica osteotomia cu transplant osos pe
corpul mandibular afectat si rotatie prin osteotomia ramului mandibular opus.
 2. Anomalii de contur ale mandibulei
 Tratamentul chirurgical intereseaza numai bazele osoase si nu
portiunea alveolodentara si va urmari refacerea conturului mandibulei
deformate. Deformarea mentonului, retrogenia (mentonul sterS) se
poate corecta fie prin aplicarea unei grefe osoase (costale sau iliacE),
sau printr-o osteotomie cu avansarea bazilarei arcului mentonier, fixata
in noua pozitie prin osteosinteza. Cand retrogenia se asociaza cu un
etaj inferior prea inalt, se practica osteotomia bazilarei mentoniere cu
aplicarea segmentului osos pe fata anterioara a mentonului
(Converse, KollE). Progenia (proeminenta mentonuluI) se corecteaza
odata cu retrudarea mandibulei in cazul prognatismului mandibular,
sau se dezvolta prin rezectia modelanta a proeminentei mentoniere
(mentoplastiA).
Modelarea corpului mandibular - deformatiile conturului mandibular se
corecteaza in functie de tipul de deformatie (hipoplazii sau hiperplaziI).
Hipoplaziile se corecteaza prin aplicarea unor grefe osoase modelate
care restabilesc aspectul normal al corpului mandibular. Unghiul
mandibular si ramul vertical se corecteaza prin aditie de os (creasta
iliaca sau coastA), forma transplantului fiind astfel modelata incat sa
corecteze deformatia. In cazul in care asimetria este data de
hipertrofia unilaterala a marginii bazilare, excesul de os de rezeca,
indepartandu-se.
BIBLIOGRAFIE

 Modification of the mandibular split based on a physical model, Roland

Böckmann, Maastricht University, 2017.
 Pediatric dentristry, Nikhil Marwah, 2019
 Compediu de chirurgie oro-maxilo-faciala, Alexandru Bucur, vol I,II,
 Ghid de ortodonție, Adelina Grigore, Adelina Popa, Timișoara, 2019
 https://surgeryreference.aofoundation.org
 Revista Română de Chirurgie OMF 2006