Tratamentul interdisciplinar

Există situații în care:

a) ortodonția completează alte discipline

b) alte discipline completează ortodonția (viceversa)

1. Situații în care ortodonția completează parodontologia, implantologia, protetica

1) Parodontologie:

- micșorarea unei coroane clinice mărite

- obținerea unor arcade mai favorabile pentru dinții cu suferințe parodontale – încetinirea unei
boli parodontale

- când cauza bolii parodontale este o anomalie – tratament propriu-zis

- anterior debutului tratamentului este necesară o etapă de stabilizare parodontală – igienizare de

foarte bună calitate

- în cazul unor dinți migrați patologic vertical, putem, dacă există răspuns pozitiv, realiza o
ușoară ingresiune; pentru un parodontopat, ingresiunea este o mișcare cu care ne adresăm unor
dinți fără speranță

2) Pentru implantologie și protetică putem face ceva mai variat ce ține de etapa preprotetică:

- paralelizarea unor dinți stâlpi

- redistribuirea unor breșe edentate

- corectarea blocajelor ocluzale: angrenaje inverse sau lingualizate înainte de faza protetică

- normalizarea unor curbe ocluzale fără sacrificiu dentar, adresându-ne unor dinți cel mai
frecvent în suprapoziție

- închiderea unor breșe/ deschiderea acestora – să transformăm sau să facem să dispară breșe sau
edentații

- putem să mutăm limita subgingivală a unui rest radicular într-o poziție supragingivală și să
realizăm reconstituirea mai corect, când avem pârghie alveolară suficientă

- putem atenua sau elimina prezența unor contacte ocluzale traumatizante sau care au creat
premisele unui bruxism, situație în care putem elimina necesitatea unor șlefuiri de echilibrare
ocluzală
- mutarea unor breșe se poate face în scopul obținerii unei breșe mai posterioare din motive
estetice sau pentru a obține un os pe care nu îl avem, ceea ce înseamnă că nu a existat un defect
osos, ba mai mult, se întind niște fibre transseptale, care mențin înălțimea de os; excepție:
anadonția de ICI – mutăm ILI în locul ICI și protezăm pe implanturi breșa de ILI

- o altă variantă în care putem să creăm os este transformarea unei atrofii verticale într-o atrofie
orizontală, prin transformarea unei pungi parodontale a unui dinte ce poate fi înclinat într-o
atrofie orizontală – încercăm să verticalizăm sau să îndreptăm dintele spre spațiul cu mai mult
țesut dentar

- contrazicând teoria, dinții devitali se pot muta și nu fac rizaliză

- redimensionarea etajului inferior, crearea unui spațiu vertical pentru aplicarea unor lucrări

2. Situații în care alte specialități susțin tratamentul ortodontic

1) Parodontologie & pedodonție

- prezervarea zonelor de sprijin Korkhaus, cu refacerea corectă verticală care previne

modificarea planului de ocluzie și instalarea unor anomalii verticale, dar și în sens mezio-distal,
prevenind instalarea unor dizarmonii cu înghesuire, implicit ectopii și incluzii

- ca regulă, nu se aplică un aparat ortodontic fix pe dinți cu afectare odontală nerezolvată; această
etapă se realizează cu materiale care să nu compromită integritatea dintelui – în general, nu cu
compozit pentru că există riscul ca la îndepărtarea aparatului să existe și mai multe carii; se pun
inele ortodontice

- din punct de vedere al ajutorului pe care parodontologul ni-l poate oferi, mizăm pe o igienă
prelabilă și periodică, mai ales la pacienții cu aparate fixe

- mai ales când patologia parodontală este avansată, avem nevoie de o stabilizare preortodontică

- cel mai frecvent, este vorba despre chirurgia parodontală, în recesiuni mari care corespund unor
corticale subțiri – aplicarea unui lambou conjucntivo-epitelial, dacă considerăm că deplasările
ortodontice la nivelul acelui dinte vor agrava manifestările. Dacă se poate, preferăm ca
intervenția să se facă la finalul tratamentului și nu la început.

Mai ales la pacienții adulți, unde există boala parodontală în desfășurare, operația cu lambou se
va face în finalul tratamentului și lucrurile să fie menținute până atunci printr-o igienizare
periodică de foarte bună calitate.

2) Chirurgie:

a) intervenții asupra părților moi

b) intervenții asupra proceselor alveolare

c) intervenții asupra bazelor maxilarelor

d) intervenții asupra dinților

a) Intervenții chirurgicale asupra părților moi

- frenectomia: simplă / cu frenoplastie / cu frenoplastie și rezecția septului fibros intermaxilar

(pentru frenul labial superior, mai rar frenul labial inferior) – se practică, oride câte ori există un
fren gros sau jos inserat care produce diastemă sau când un fren tracționează de mucoasa
interincisivă, fiind scurt și cu inserție joasă și care în timp chiar determină modificări parodontale
(dacă este observat de mic, e foarte bine să se facă intervenția din timp); când există fren lingual
scurt, este recomandat să nu abordăm această formațiune din cauza riscurilor mari de fenomene
hemoragice (sângerare masivă), dar pot apărea hiposensibilități

- mai puțin frecvent, intervențiile asupra unor cicatrici de tip cheloid: intervenții care se practică
în diferite etape de dezvoltare, de la naștere până la încheieierea completă a dezvoltării, cicatrici
ce apar în corecția unor sindroame genetice ce afectează și părțile moi intraorale (macrostomia
din sindromul de arc 1-2 branhial – suturarea incorectă a aperturii bucale e realizată pe
viscerocraniu foarte mic – chiar și la 7 ani e mic, se apropie de dimensiunea normală la 12 ani,
ajunge la maturitate la 18 ani - se fac operații succesive la 2 ani) – aceste cicatrici se elimină
succesiv 2-3 ani

- intervenții ce țin de chirurgia parodontală

b) Intervenții chirurgicale asupra proceselor alveolare

- descoperirea, tunelizarea, ancorarea unui canin inclus, foarte frecvent

- inserarea unor mini-implanturi ortodontice care ne pot ajuta să suplimentăm zona de sprijin
pentru a interveni asupra zonei de acțiune (pentru a putea acționa mai bine forțele ortodontice)

- corticotomia, corticoseptotomia / corticoseptotomia cu repoziționare; corticotomie &

corticoseptotomie – intervenții asupra corticalelor, frecvent externe, în scopul maleabilizării
suportului osos în vederea unor mutări dentare / cu tot cu alveolă pentru micșorarea tensiunii la
nivelul fibrelor (ex: arcadă scurtată maxilară – individ tipar carbocalcic pentru a micșora
tensiunea pe dinți – corticotomie vestibulară / corticoseptotomie și interdentar între toți dinții; în
varianta cu prezervarea nu e necesară sutură)

*pachetul vasculo-nervos mentonier = nu se poate tăia la incizia orizontală, alunecă pe fibrele

conjunctive
- corticoseptotomia cu repoziționare – decuparea dintelui cu tot cu fragment osos și
repoziționare; imobilizare ca în fractură, timp de 6 luni, scos din ocluzie total; ne folosim de
noua poziție, îl extruzăm în funcție de acea poziție

(ex: - canin inclus la adult, unde nu există șansa de redresare – se decupează cu os, repoziționare,
imobilizare

- molar inferior pe mandibulă lată – angrenaj invers total, nu se poate oraliza – e mai simplu să îl
decupăm, decât să îl linguoînclinăm – paro prof.)

- adiții de os – în niciun caz înainte de tratament, e nevoie de timp

c) Intervenții chirurgicale asupra bazelor maxilare

- chirurgia ortognată: intervenții de la simple osteotomii remodelante sau repoziționare a

mentonului, intervenții efectuate la finalul unui tratament al unei ocluzii adânci acoperite sau al
unui prognatism mandibular rezolvat ortopedic / ortodontic, cu singur element inconvenabil
rămas: poziția mentonului (când am rămas cu un menton proeminent); corectarea unei
retropoziții a mandibulei

- osteotomie de bloc incisiv: intervenție care se practică, de regulă, în alveolele postextracționale

cel mai frecvent în alveolele premolarilor 1 superior și inferior, în decalajele importante sagitale

- când anomalia scheletală e mai importantă se face osteotomia bimaxilare în linii multiple –
LeFort repoziționare verticală și sagitală

d) Intervenții asupra dinților

- de tip conservativ: separație dentară, premolarizare (transformarea unui molar în doi premolari /
separație & extracția uneia dintre rădăcini) – utilă în perforația podelei camerei pulpare,
expunerea mare a unei furcații, dinți cu coroane cu limită supracervicală, coroane solidarizate

- neconservativ: odontectomia cu replantare (autotransplantul: se ia un dinte / mugure dintr-un

loc și se pune într-un alt loc)

Ex: pacient cu molar de minte și extracție de molar de 6 ani – se consideră un succes când dintele
rămâne pe arcadă 3-5 ani

- replantarea – în cazul avulsiei traumatice a unor dinți – foarte limitată – apare resorbția
radiculară în reimplantare

- extracția dentară