Subiecte Examen Final Protetică

1. Cauzele edentației parțiale

· Complicațiile cariei · Anodonții

dentare · Distrofii grave
· Parodontopatia · Migrări verticale și
· Etiologie mixtă orizontale exaggerate
(complicațiile cariei + · Tratamente stomatologice
parodontopatie) incorecte
· Abraziune exagerată · Neglijența pacientului față
· Traumatisme de tratamentul dentar
· Intervenții chirurgicale
pentru tumori

2. Migrările orizontale – tipuri și descriere

· Acestea sunt:
o Mezializări o Vestibularizări
o Distalizări o Oralizări
o Rotații
· Migrările orizontale pot fi prin:
o Translația totală a dintelui (pierderea M1 până la 9 ani, M2
efectuează mișcare prin translație, putând să închidă spațiul
edentat)
o Înclinare (mai frecvente la mandibulă; după 12 ani migrările
orizontale se fac frecvent prin înclinarea coroanelor către
spațiul edentat, ceea ce duce la o solicitare nefiziologică a
parodonțiului acestor dinți prin faptul că forțele verticale din
timpul masticației nu se mai transmit în axul lung al dintelui).
Înclinările peste 30° duc la pierderea valorii protetice a acestor
dinți, deoarece spre partea în care s-a făcut înclinarea se
exercită presiuni asupra alveolei.
· Migrările orizontale explică lipsa de rezistență a dinților la forțele
orizontale tangente arcadelor, consecutive pierderii punctelor de
contact interdentare
· Rotațiile determină dificultăți în plasarea croșetului și impun deseori
acoperirea dintelui cu microproteze
· Lingualizările pot face dificilă sau imposibilă inserția protezei parțiale,
mai ales a barelor linguale

1
 · Vestibularizările creează zone de retenție exagerată pentru croșete
sau chiar împiedică inserția protezei, croșetele neputând să treacă de
aceste zone retentive fără intervenții proprotetice

3. Migrările verticale – tipuri și descriere

· Acestea se produc la nivelul dinților antagoniști spațiului edentat.
Acești dinți fiind lipsiți de stimuli funcționali migrează spre spațiul
edentat
· Tipuri: egresiunea și extruzia
· Egresiunea = migrarea verticală a dintelui împreună cu procesul
alveolar. Este întâlnită frecvent la dinții cu parodonțiu sănătos, la M2
superiori. În urma egresiunii se poate ocupa în întregime spațiul
edentat, dinții migrați venind în contact cu mucoasa crestei
antagoniste. Această situație impune extracția dinților pentru
realizarea tratamentului protetic.
· Extruzia = migrarea verticală a dinților fără proces alveolar. Se
întâlnește frecvent la dinții afectați parodontal. Se produce mai
repede decât egresiunea.

4. Care sunt gradele mobilității patologice ale dinților?

· Mobilitatea dinților se apreciază cu ajutorul unui mâner al unui

instrument, și nu cu pulpa degetului.
Mobilitatea fiziologică este de: Mobilitatea patologică:
· 0,1 mm în sens orizontal (V-O) · Gradul I – mobilitate V-O
· 0,01 mm în sens axial · Gradul II – mobilitate V-O și
M-D
· Gradul III – mobilitate V-O, M-
D și axială (dintele își pierde
valoarea protetică și se
impune extracția acestuia).

2
 5. Care sunt zonele protetice pozitive?
· Maxilar o Bolta palatină
o Dinți restanți, mai o
ales dinți stâlpi · Mandibulă
o Crestele alveolare cu o Dinți restanți
cele 2 zone de o Crestele alveolare cu
sprijin cele 2 zone de
o Tuberozitățile sprijin
maxilare o Tuberculul piriform

6. Care sunt zonele protetice negative?

· Maxilar
o Parodonțiul marginal
o Papila incisivă
o Rugile palatine
o Rafeul median maxilar
o Torusul palatin
o Zone Schroeder
o Bridele laterale
o Inserțiile musculare și ligamentare

· Mandibulă
o Parodonțiul marginal
o Frenul limbii
o Inserția planșeului bucal
o Mucoasa procesului alveolar în zona linguală
o Linia milohiodiană
o Bridele laterale
o Inserțiile musculare și ligamentare
o Torusul mandibular

7. Inspecția crestelor alveolare

· Crestele alveolare reprezintă zona de sprijin muco-osos al șeilor
protetice

3
 · Coama crestelor (zona de sarcină primară) suportă presiunile din
timpul masticației (forțe verticale), iar versantele laterale (zonele de
sarcină secundară) suportă presiuni oblice sau orizontale.
· Pentru creste vom aprecia:
- Înălțimea – crestele atrofiate nu oferă sprijin muco-osos și nici stabilizare
orizontală
- Forma – netedă sau neregulată. Dacă există proeminențe osoase acestea
vor determina leziuni de decubit. Pentru aceasta este necesar să se facă
regularizare chirurgicală sau folierea modelului în vederea despovărării
zonei respective.
- Gradul de retentivitate al crestelor (retentive, neutre, neretentive)
- Direcția crestelor – înclinările crestelor meziale sau distale favorizează
deplasările în sens sagital, cu suprasolicitarea dinților restanți
- Aspectul mucoasei – hiperemie, hiperplazie, eroziune. Hiperemia poate
apărea în diverse afecțiuni, medicul trebuind să identifice cauza. Vechii
purtători de proteze instabile pot prezenta atât hiperemie, cât și eroziuni
sau hiperplazii (stomatopatii protetice)

8. Inspecția tuberozităților maxilare

· Tuberozitățile maxilare au rol în menținerea, sprijinul și stabilizarea
PPM, mai ales în cazul edentațiilor terminale sau subtotale
· Tuberozitățile maxilare pot fi retentive, neretentive sau neutre.
· Retentivitatea tuberozităților poate fi în sens sagital și în sens
transversal.
· Dacă tuberozitățile sunt retentive bilateral vestibular
o Modelarea chirurgicală a uneia dintre ele sau
o Realizarea protezei cu margini mai scurte pe partea unde
tuberozitatea este mai voluminoasă
· Uneori tuberozitatea poate fi voluminoasă în plan vertical
(tuberozitate procidentă) și poate ocupa tot spațiul intermaxilar la
DVO, șaua protezei nemaiavând loc. Este necesară modelarea
chirurgicală a tuberozității.

9. Inspecția bolții palatine și a torusului maxilar

· Bolta palatină · Torusul maxilar

· Va fi apreciată adâncimea (plată, - Poate fi depistat prin inspecție doar
medie, adâncă), forma și prezența dacă depășește o anumită mărime.
torusului Dacă este de dimensiuni reduse se

4
· Situația ideală este reprezentată de
o boltă plată, fără torus maxilar.
Aceasta asigură sprijinul muco-osos
al PPM și o menținere bună prin
instalarea fenomenului de adeziune
· O boltă adâncă impune măsuri
speciale de individualizare ale
lingurilor standard pentru
amprentarea preliminară
· Versantele oblice ale unei bolți
adânci fac planuri înclinate pe care
baza PPA are tendința să alunece în
timpul solicitărilor verticale din
timpul masticației
depistează prin palpare.
- El poate avea diferite localizări la
nivelul bolții palatine
- Un torus proeminent va necesita
intervenția chirurgicală
- Un torus mic spre mediua va putea
fi foliat, în funcție de reziliența
mucoasei din jur (la presiunile din
timpul masticației nu vor apărea
basculări ale protezei care vor
determina în timp fractura acesteia)

10. Inspecția tuberculului pirifom

· Tuberculul piriform poate fi oblic, vertical sau orizontal în funcție de
gradul de resorbție al osului alveolar
· Tuberculul piriform oblic împiedică distalizarea protezei
· Tuberculii piriformi și tuberozitățile maxilare sunt zone biostatice
deoarece la nivelul lor atrofia se produce mult mai lent decât în alte
zone

11. Enumerați situațiile care necesită examen radiologic.

· Procesul alveolar al dinților stâlpi
· Dinții stâlpi (rădăcină, coroană, suport parodontal)
· Crestele edentate
· Dinții restanți care ridică probleme (distrucție coronară masivă,
microproteze, modificări de culoare, mobilitate, dureri, resturi
radiculare), dar au importanță pentru proiectul protezei
· Radiografiile simple retroalveolare sunt cele mai bune deoarece arată
detaliat situația locală
· OPG – pentru vizualizarea în ansamblu a arcadelor maxilare
· Radiografii pentru ATM – când sunt semne clinice de afectare ale
articulației

12. Imaginea radiologică a laminei dura la nivelul dinților stâlpi

· Lamina dura = osul alveolar de care se inseră ligamentele parodontale
· Radiologic apare ca o linie radioopacă, în jurul unei linii
radiotransparente care reprezintă spațiul parodontal

5
 · Când un dinte este supus unei forțe care tinde să îl încline, punctul de
rotație în jurul căruia se face înclinarea se află de obicei în 1/3 apicală
a rădăcinii. Astfel, resorbția osului apare acolo unde apare presiune,
iar apoziția unde există tracțiune a fibrelor parodontale.
· La un molar inferior care tinde să se încline mezial
o Lamina dura este mai subțire mezial la nivelul coletului și distal
la nivelul apexului
o Lamina dura este mai groasă distal la nivelul coletului și mezial
la nivelul apexului
· În zonele de tracțiune traveele osoase sunt perpendiculare pe lamina
dura
· Afecțiunile care afectează metabolismul proteic pot determina o
resorbție a osului alveolar și a laminei dura

13. Imaginea radiologică a spațiului periodontal

· Cauzele lărgirii spațiului periodontal între care trebuie făcut
diagnostic diferențial:
o Infecție acută sau cronică
o Etiologie traumatică, în general de natură ocluzală
▪ Traumatism ocluzal
▪ Suprasolicitare de cauză protetică (punți, microproteze)
sau solicitări nefiziologice datorate elementelor de
menținere (croșete)
· Forma și profunzimea pungilor parodontale se apreciază radiologic cu
ajutorul conurilor de gutapercă introduse în aceste pungi
· Controlul radiologic parodontal este necesar și după aplicarea
protezelor.

14. Imaginea radiologică a rădăcinilor dinților stâlpi

· Examenul radiologic interesează:
o numărul, lungimea, morfologia rădăcinilor
o tratamentele endodontice
o reacțiile apicale
· Dinții pluriradiculari au o suprafață mai mare de implantare și o
rezistență la forță mai mare decât a monoradicularilor
· Rădăcinile curbe sau divergente au o rezistență mecanică mai mare
· O rădăcină lungă este mai favorabilă față de una scurtă care
micșorează brațul de rezistență intraalveolară a dintelui stâlp

6
 · Cu cât raportul coroană/rădăcină este în favoarea rădăcinii (coroană
clinică scurtă), cu atât dintele este mai rezistent la mecanismul
solicitării prin pârghie și invers
· Raportul coroană/rădăcină minim admis pentru un monoradicular
este 1/1
15. Descrieți zonele de interferență la 16. Descrieți zonele de interferență la
mandibulă maxilar

- Zona retromilohioidiană – interferă cu - zona vestibulară a crestelor în

marginea linguală distală a șeilor
- Regiunea vestibulară a crestelor în
dreptul Pm – interferă cu marginea
vestibulară laterală
- Regiunea vestibulară a crestelor în
edentații frontale – interferă cu
marginea V frontală
- Regiunea linguală centrală a procesului
alveolar – interferă cu conectorul
principal sau cu marginea linguală a
unei șei frontale
- Torusul mandibular, când are forme
anatomice deosebite
- Hiperplazii de mucoasă sau exostoze
edentații frontale
- zona vestibulară a crestelor în
regiunea Pm
- zona vestibulară sau distală a unor
tuberozități foarte retentive
- hiperplazii de mucoasă sau exostoze
- polul inferior al unei tuberozități
procidente – face ca șaua protezei
aplicată pe această tuberozitate să
interfereze cu dinții inferiori sau cu
creasta mandibulară

17. Zonele indicatoare

- -Modificarile la nivelul osului

- -Applegate a numit zonele osoase din jurul dintiilor suprasolicitati: "Zone
indicatoare"
- -Zonele indicatoare sunt acele zone din suportul alveolar care pun in
evidenta reactia osului la stressul suplimentar
- -Reactia favorabila la un astfel de stres poate fi luata ca un indicator pt
viitoarea reactie la un stres si mai mare.
- -Dintii care au fost expusi unei incarcaturi suplimentare prin pierderea
dintiilor vecini s-au care au fost supusi unei incarcaturi ocluzale
suplimentare pot prezenta mai multe riscuri daca sunt utilizati ca dinti stalpi
fata de alti dinti care nu au fost suprasolicitati ocluzal
- -Daca armonia ocluzala poate fi ameliorata , este bine acest lucru sa se faca
inaintea protezarii

7
- -In conditii de echilibrare ocluzala perfecta , dintii stalpi rezista bine la forte
aditionale

Zone indicatoare – examinare – concluzii practice:

· Daca parodontiul este integru – parodontiul si crestele alveolare sunt
in masura se reziste la presiuni si deci se pot folosi ambele tesuturi cu
incredere
· Largirea spatiului periodontal – dintii si osul nu pot rezista la presiuni ,
exista o functie metabolica scazuta acestor tesuturi si deci trebuie
luate toate masurile de protectie.

18. Clasificarea PPA in functie de scop

- Proteze imediate
o Cand proteza va fi purtata imediat dupa extractie
o Se poarta in perioada de rezorbtie accelerata
o Se inlocuieste la scurt timp
- Proteze de tranzitie
o Cand dintii restanti se asteapta sa fie extrasi la scurt timp si
inlocuiti pe proteza
- Proteze de diagnostic (proteze interimare)
o Proteza cu ajutorul careia se va stabili planul definitiv de tratament

19. Când nu vor fi purtate noaptea PPA?

· Pacienți care prezintă hipersensibilitate la acrilat
· Pacienți care acuză o tensiune permanentă însoțită de tulburări nervoase
care dispar odată cu îndepărtarea protezei
· Pacienți care au declanșat o stare de contracție de tipul bruxismului
· Când există pericol de carii

20. Când vor fi purtate noaptea PPA?

· Pacienți tineri cu edentație frontală
· Pacienți cu tulburări psihice cauzate de edentație
· Uneori în bruxism când dinții sunt reduși ca număr, PP purtate și noaptea
contribuie la imobilizarea dinților și dispersarea presiunilor pe o
suprafață cât mai extinsă
· Pacienți care ar putea face sindromul combinat
o PT la maxilar

8
 o PPM terminală la mandibulă
o Doar dinții anteriori mandibulari presează pe proteza maxilară –
determină bascularea ei – s-ar produce o atrofie exagerată a
crestei alveolare frontale
o Ori se poartă ambele proteze, ori niciuna

21. clasificarea PPA provizorie

- cand se preconizeaza ca durata de viata a protezei va fi scurta
o pacient tanar la care nu s-a terminat cresterea maxilarelor
- cand sunt preconizate modificari ale protezei
o adaugari de dinti
o realinieri de dinti
o captusiri

22. PPA provizorii clasificare dupa scop

- 1. PPA imediate= cand proteza se aplica imediat dupa extractia dintilor
anteriori; fiind puratata in faza de resorbtie accelerata a osului sunt
necesare captusiri urmate de inlocuirea n scurt timp a preotezei
- 2. PPA de tranzitie= cand dd restanti nu prezinta garantii prea mari si este
de asteptat sa fie extrasi dupa un interval scurt de timp si sa fie inlocuiti de
proteza. Are rolul de a permite pacientului sa-si formeze reflexele necesar in
vederea primirii unei proteze totale.
- 3. PPA de diagnostic= atunci cand este necesara o proteza cu ajutorul careia
se va stabili planul definitiv de tratament. O astfel de proteza trebuie
aplicata pt a testa de ex daca pacientul tolereaa o inaltare de ocluzie
necesara restaurarii definitive.

23. PPA ca soluție definitivă – dezavantaje

· Provoacă și accelerează atrofia osului alveolar deoarece în general are un
sprijin mucozal și se înfundă cu timpul
· Privează pacientul de la a percepe excitațiile termice și gustative
· Determină iritații frecvente ale mucoasei
· Restrânge mult spațiul oral
· Mobilizează dinții stâlpi
· Provoacă malpoziția treptată a dinților restanți
· Provoacă parodontopatii

9
 · Apare frecvent instabilitatea protezei
· Determină și întreține halena bucală
· Pacientul poate avea un sentiment de infirmitate, îmbătrânire
· Lipsa de radioopacitate – nu poate fi văzută în caz de inhalare sau
ingestie
· Limitele materialului – proteza se poate flecta sau fractura în timpul
funcțiilor

24. Avantaje PPA:

· costul relativ scăzut
· uşurinţa cu care poate fi modificată sau reparată

25. Avantaje și dezavantaje dinți din acrilat

Avantaje: Dezavantaje:
1. pot fi adaptaţi cu uşurinţă 1. se abrazează (poate deveni un
dimensiunilor spaţiului edentat – avantaj în condiţiile în care
prin şlefuire; relaţiile intermaxilare au fost
2. pot fi modificaţi ca formă şi greşit determinate);
adaptaţi ocluzal; 2. au instabilitate cosmetică.
3. se pot relustrui;
4. legătura cu şeile este chimică (se
poate suplimenta cu retenţie
mecanică);
5. la protezele imediate pot fi
confecţionaţi odată cu baza
protezei;
6. au cost scăzut.

26. Clasificarea Kennedy

· Clasa I – edentație bilaterală, plasată posterior de dinții restanți
(biterminală/termino-terminală)
· Clasa II – edentație unilaterală, plasată posterior de dinții restanți
(uniterminală)
· Clasa III – edentație laterală delimitată și anterior și posterior de dinți
restanți (laterală/intercalată)
· Clasa IV – edentație în regiunea frontală de o parte și de alta a linei
mediene (frontală)

10
27. Reguli de utilizare a clasificării Kennedy
· Aceste reguli au fost stabilite de Applegate și sunt:
- Clasificarea trebuie să urmeze extracțiile dentare
- Edentația de molar de minte nu este considerată edentație
- Dacă M3 este prezent pe arcadă el va fi luat în considerare
- Dacă M2 lipsește și nu este necesar a fi înlocuit, neavând antagonist, nu va fi
luat în considerare (arcade dentare scurtate)
- Edentațiile cele mai posterioare definesc clasa de edentație
- Alte edentații decât cele care determină clasa de edentație se numesc
modificări sau breșe suplimentare
- Întinderea breșelor suplimentare nu este luată în considerație, ci numai
numărul lor
- Clasa a IV-a nu are modificări

28.Clasificarea Kennedy-Applegate
· Clasa I - Edentație distală bilaterală (termino-terminală)
· Clasa II – Edentație distală unilaterală (uniterminală)
· Clasa a III-a – Edentație laterală care va fi tratată adjunct
· Clasa a IV-a – Edentație anterioară (frontală)
· Clasa a V-a – Edentație laterală cu lipsa caninului care va fi tratată
adjunct
· Clasa a VI-a – Edentație laterală tratată conjunct

29. Enumerați situațiile clinice specifice tratamentului cu PPM

· Edentații clasa I (termino-terminale)
· Edentații clasa a II-a (terminale unilaterale)
· Edentații combinate (termino-laterale sau fronto-latero-terminale)
· Edentații cu existența unui număr mic de dinți (2-5). Dacă aceștia sunt
repartizați bilateral sunt condiții bune pentru menținerea și
stabilizarea PPM, față de repartiția unilaterală a acestora.
· Edentații subtotale

30. Enumerați situațiile clinice care exclud tratamentul prin punte

· Edentații laterale întinse (clasa a III-a) – de la C la M3 care deși nu
sunt mobili au valoare parodontală scăzută
· Edentații frontale sau laterale reduse, cu afectarea parodontală a
tuturor dinților
· Edentații frontale sau laterale reduse, când există contraindicațiile
șlefuirii dinților (afecțiuni generale) sau pacientul refuză
· Edentații în zona de curbură a arcadei (IL, C, PM1)

11
 · Edentații frontale cu pierdere de substanță osoasă
· Edentații frontale – artificii de montare ale dinților artificiali (treme,
diasteme, încălecări, rotații)
· Edentații frontale cu anumite forme, mărimi, culori ale dinților
· Edentații care se asociază cu comunicări buco-sinuzale sau buco-
nazale (PPM au și rol de obturator)
· Edentații care necesită reevaluarea DVO

31. Caracteristicile comune ale conectorilor principali

· Rigiditatea · Profilaxia · Confortul

- Orice conector principal țesuturilor pacientului
trebuie să fie rigid câmpului - Simetria conectorului
- Din cauza rigidității, toate protetic principal față de linia
solicitările funcționale - Conectorii principali mediană
vor fi distribuite întregii nu trebuie să producă - Aplicarea
suprafețe de sprijin suferințe țesuturilor conectorului
dento-parodontal și parodontale principal
muco-osos marginale sau perpendicular pe
- Prin rigiditate, conectorul mucoasei în timpul planul medio-sagital
principal asigură suport funcțiilor, static sau la - Plasarea conectorului
stabil celorlalte elemente inserția/dezinserția principal astfel încât
pentru a își îndeplini protezei să nu schimbe
funcțiile - Sunt zone care substanțial conturul
- Rigiditatea se obține prin trebuie să fie țesuturilor cu care
lățimea conectorului despovărate de vine în contact
principal/grosime/profil presiuni (papila - Reproducerea cât
incisivă, rugile mai fidelă a
palatine, rafeul conturului anatomic
median, torusul pe care îl acoperă
palatin) sau zone față - Acoperirea
de care conectorul țesuturilor nu trebuie
trebuie să treacă la să fie mai mare decât
distanță (parodonțiu cea minimă necesară
marginal) - Întâlnirea cu celelalte
12
 elemente ale
protezei să se facă în
unghiuri rotunjite,
suprafața externă a
conectorului perfect
lustruită pentru a se
evita retențiile
alimentare sau
iritațiile limbii

32. Caracteristicile conectorilor principali maxilari

· Sunt lați și au grosime mică (cea mai confortabilă formă pentru
pacient)
· Se prezintă sub formă de plăcuțe mai întinse sau mai late, funcție de
mărimea edentației
· Lățimea minimă ar trebui să fie egală cu mărimea spațiului edentat
· Grosimea plăcuțelor este între 0,4-0,6 mm
· Cu cât plăcuțele sunt mai înguste cu atât grosimea trebuie să fie mai
mare (0,6 mm) și invers (0,4 mm)
· Plăcuțe mucozale = conectorii vin în contact cu mucoasa bolții
palatine
· Plăcuțe dento-mucozale = conectorii vin în contact și cu dinții și cu
mucoasa bolții
· Bare = sunt greu de suportat mai ales în edentațiile terminale
producând dureri și fiind inconfortabili
· Cls I și cls II – conectorii principali au și rolul transmiterii unei părți din
presiunile de masticație la nivelul bolții palatine
· Față de parodonțiul marginal al dinților restanți trebuie să fie la o
distanță de 5 mm, fiind paraleli cu acesta
· Anumite zone ale CP trebuie despovărate de presiuni
· Marginea anterioară și posterioară a conectorilor trebuie să fie
îngroșată pentru a evita leziunile mucoasei în timpul înfundării și
retențiile alimentare
· Torusul palatin mare poate modifica traseul obișnuit al acestui
conector
· Limita posterioară se află întotdeauna înaintea limitei Ah

33. Plăcuța mucozală cu lățime redusă

· Se folosește în edentațiile laterale cls III în care proteza are sprijin D-P

13
 · Lățimea plăcuței este egală cu măriimea spațiului edentat
· Grosimea conectorului este de 0,6 mm
· Deși este în contact cu mucoasa bolții palatine nu trasmite presiuni
suportului muco-osos, datorită sprijinului D-P
· Nu ajunge în zona rugilor palatine
· Dacă există torus palatin sau rafeu median proeminent – despovărare
· Grosimea folierii este în funcție de mărimea torusului (0,5 mm) sau a
rafeului median (0,3-0,4 mm)

34. Plăcuța mucozală cu lățime mare

· Se folosește în edentațiile terminale cls I, cls II, latero-terminale
· Condiții
o Creste bine reprezentate
o Există mai mult de 6 dinți restanți
o Torus absent/de mici dimensiuni
· Conectorul acoperă 2/3 din suprafața bolții palatine
· Limita anterioară ajunge de obicei în zona rugilor palatine este o linie
imaginară care unește cei mai anteriori pinetni ocluzali
o Trebuie să se termine în depresiunea dintre două rugi, nu pe
proeminența uneia
· Limita posterioară este mai anterioară decât linia Ah
· Lățimea trebuie să fie cel puțin egală cu lungimea șeilor
· În zona de unire cu șeile metalice, plăcuța este mai groasă și prezintă
un prag extern și unul mucozal la care se va termina acrilatul șeilor
· Joncțiunea cu conectorii secundari se face în unghiuri rotunjite
· Se despovărează
o Torusul
o Rafeul median
o Rugile palatine (0,2-0,3 mm)
· Cu cât sunt mai late cu atât se îmbunătățește menținerea prin
adeziune
· În dreptul dinților laterali este necesară decoletarea, plăcuța fiind la 5
mm de parodonțiul marginal

35. Plăcuța mucozală fenestrată

· Se mai numește plăcuța anterioară și posterioară
· Este indicată atunci când există un torus palatin mare în mijlocul bolții
palatine/când pacienții tolerează cu dificultate placa palatinală
completă
· Poate fi utilizată în toate tipurile de edentații
14
 · Formă
o Paralelogram cu unghiuri rotunjite
o Lasă liberă zona centrală a bolții palatine
o Este considerat cel mai rigid conector principal
o Plăcuța anterioară este mai lată (6-9 mm) și se plasează cu
marginea anterioară la cel puțin 5 mm de parodonnțiu marginal
al dinților frontali, paralel cu acesta și între două rugi palatine.
Fața externă trebuie să redea forma anatomică a zonei pe care
se aplică
o Plăcuța posterioară este mai îngustă (4-5mm) și ajunge până în
apropierea liniei Ah. Pe secțiune este semiovală
o Plăcuța anterioară și cea posterioară sunt unite de două benzi
laterale (5-6 mm lățime), plasate paralel cu parodonțiul
marginal al dinților laterali la distanță de 5 mm de acesta
· Despovărarea: rugile palatine acoperite de plăcuța anterioară, rafeul
median

36. Plăcuța mucozală în formă de U

· Este indicată numai în cazurile cu un torus palatin mare, plasat
posterior, până aproape de limita distală a palatului dur
· Marginea anterioară – la cel puțin 5 mm de parodonțiul marginal al
dinților frontali și laterali
· Marginea posterioară – ajunge până în apropierea bazei torusului
· Zonele de despovărare – rugile palatine, rafeul median
· Grosime 0,6 mm pentru a asigura rigiditatea

37. Plăcuța dento-mucozală

· Este indicată când există mai puțini dinți restanți (doar grupul frontal),
creste bine reprezentate sau torus palatin situat posterior
· Poate fi utilizată și în edentațiile care se asociază cu breșe frontale
· Ajunge pe dinții frontali până în regiunea supracingulară, la acest nivel
marginea conectorului fiind subțiată.
· În regiunea laterală este necesară decoletarea (la 5 mm de
parodonțiul marginal)
· Lățimea trebuie să asigure rigiditatea protezei și ocolirea unui torus
palatin mare
· Trebuie să i se asigure un sprijin parodontal corect, prin realizarea
unei trepte supracingulare pe canini și incisivi centrali sau prin pinteni
ocluzali (altfel are efect disortodontic)
· Zonele de despovărare:
15
 o Parodonțiul marginal (0,2 mm)
o Papila incisivă (0,2-0,3 mm)
o Rugile palatine
o Rafeul median
· Roluri la fel ca plăcuța dento-mucozală mandibulară și croșetul
continuu

38. Placa palatinala- PPA

Rol:
1. Uneşte şeile între ele.
2. Transmite presiunile masticatorii de la dinţii artificiali pe câmpul protetic
(o suprafaţă cât mai mare).
3. Îmbunătăţeşte stabilitatea protezei prin adeziune.

Placa palatinală întinsă :

Acoperă bolta palatină în totalitate (Fig. 2. 1.).
Are următoarele limite:
· Limita anterioară – zona supracingulară a dinţilor frontali;
· Limita posterioară – zona de reflexie a vălului palatin;
· Limitele laterale – zona supraecuatorială a dinţilor restanţi din zona
laterală.
Placa are o grosime de maximum 2 mm.
Suprafaţa externă a plăcii este lustruită şi va reproduce forma rugilor
palatine.
Reducerea grosimii plăcii în zona dinţilor se face de obicei prin folierea cu
ciment a modelului în zona corespunzătoare festonului gingival înainte de
modelarea machetei.
Porţiunea de placă din dreptul dintelui stâlp de croşet asigură efectul de
reciprocitate
Suprafaţa internă a plăcii palatinale se poate distanţa prin foliere, în
regiunea torusului.

Placa palatinală redusă

a. Placa palatinală răscroită distal – prin decuparea plăcii se lasă liberă zona
reflexogenă a vălului palatin – singura care se foloseşte;
b. Placa palatinală fenestrată – cu zona centrală a plăcii decupată, lasă liberă
zona de mucoasă cu receptori gustativi;
c. Placa palatinală decoletată – decupată 2-3 mm corespunzător parodonţiului
marginal al dinţilor restanţi, pentru a-l proteja de acţiunea traumatică a plăcii.

16
 Avantaje:
- micşorează senzaţia de discomfort;
- micşorează senzaţia de vomă;
- menajează simţul gustative;
- permite sensibilitatea termică (acrilatul este rău conducător termic).

Dezav: reduc rezistenta mecanica a protezei

39. Bara linguala

o este conectorul principal cel mai frecvent folosit
o situat intre parodontiul marginal si fundul de sac lingual
o procesul alveolar trebuie sa aiba o inaltime de 8-9 mm intre reperele
amintite, in pozitia cea mai inalta a planseului bucal
o este situata aproximativ 4-5 mm de parodontiul marginal al dintilor
restanti si la 2-3 mm de fundul de sac lingual
o bara linguala are o inaltime de 4-5 mm si o grosime de 1 mm in portiunea
superioara si de 3 mm in cea inferioara
o acest conector principal este distantat de mucoasa procesului alveolar prin
folierea modelului functional
o folierea traiectului barei linguale se realizeaza diferentiat in functie de
inclinarea procesului alveolar lingual, rezilienta mucoasei si sprijinul
protezei scheletate

40. Poziția barei linguale

· Este plasată în dreptul versantului lingual al procesului alveolar
mandibular, între parodonțiul marginal și fundul de sac lingual
· Față de parodonțiul marginal, marginea superioară a barei linguale se
află la o distanță de 4-5 mm
· Extremitatea inferioară este plasată în fundul unui sac lingual astfel
încât să nu împiedice mobilitatea fiziologică a planșeului bucal sau a
limbii
· Plasarea cât mai aproape de planșeul bucal evită interferența cu
limba în timpul diferitelor funcții și evită retențiile alimentare sub
bară

17
 · Pentru plasarea corectă a barei linguale în fundul de sac, este
necesară o amprentare bună, mai ales a zonei linguale centrale, care
nu se poate obține decât utilizând pentru amprenta funcțională
lingura corect adaptată și mișcări funcționale ale limbii în timpul
amprentării

41. Distanțarea barei linguale

· Față de mucoasa procesului alveolar trebuie să fie la 0,3-2mm, în
funcție de sprijinul protezei, forma anatomică a procesului alveolar și
reziliența mucoasei crestelor alveolare
· Această distanțare se face prin foliere cu ceară pe modelul funcțional
· Fiind la distanță de mucoasă, bara linguală nu va transmite presiuni
asupra mucoasei procesului alveolar în timpul diferitelor funcții
· Când proteza are sprijin DP, folierea va fi minimă adică 0,3 mm
· Când proteza are sprijin mixt, folierea va fi mai mare în funcție de
posibilitatea de înfundare a protezei și de înclinarea procesului
alveolar.
o Este necesară pentru evitarea lezării mucoasei procesului
alveolar e către partea inferioară a barei linguale, în urma
înfundării șeilor protezei în mucoasă
o Dacă procesul alveolar este vertical și are reziliență minimă –
foliere 1 mm
o Dacă procesul alveolar este oblic – foliere 1,5 mm
o Dacă este o reziliență mare a mucoasei crestelor – foliere 2 mm
o Proces alveolar retentiv (concav) sau dinți ușor lingualizați –
foliere 1,5-2mm
o Torus mandibular – foliere în funcție de mărimea lui (0,5-1mm)
· Distanțarea exagerată micșorează spațiul pentru limbă – disconfort
pentru pacient
· În cazul unui torus mandibular exagerat, pentru a nu distanța bara
prea mult – este necesară intervenția chirurgicală

42. Profilul și dimensiunile barei linguale

· Forma cea mai adecvată pe secțiune este cea semipiriformă
o Porțiunea cea mai voluminoasă – către fundul de sac
o Extremitatea subțiată – către parodonțiul marginal
o Contribuie la confortul pacientului, limba venind în contact cu
porțiunea îngustă
o Asigură rezistența mecanică a barei
18
 o Muchia inferioară din apropierea procesului alveolar trebuie
rotunjită
· Dimensiuni
o Înălțimea barei linguale este de 4-5 mm
o Grosimea
▪ 1 mm la extremitatea superioară
▪ 3 mm la extremitatea inferioară
o Cu cât bara linguală este mai lungă, cu atât grosimea trebuie să
fie mai groasă pentru a asigura rezistența mecanică și
rigiditatea

43. Bara linguala si crosetul continuu (bara linguala dubla)?

· Se folosesc cand inaltimea procesului alveolar nu permite plasarea
unei bare linguale cu dimensiuni adecvate
· Crosetul continuu se asociaza cu o bara linguala cu inaltime mai
mica de 4 mm
· Pentru a se asigura sprijinul dento-parodontal, crosetul continuu
se termina la extremitati prin pinteni ocluzali/ gherute incizale
· Crosetul continuu are o inaltime de 2-3 mm si o grosime de 1 mm.
· Folosit des la protezele terminale bilaterale.

44. Rolul croșetului continuu

· Rigidizarea barei linguale și mărirea rezistenței mecanice a protezei
· Contribuie la sprijinul parodontal al protezei
· Asigură menținerea indirectă a protezelor terminale (elem.
Antibasculant)
· Stabilizează proteza în sens M-D
· Solidarizează dinții restanți
· Poate reface punctele de contact pierdute prin migrarea orizontală a
dinților restanți

45. Mentinerea, stabilitatea PPA

Mijloace principale MI care opreste Mijloace auxiliare de
directe de mentinere bascularea prin mentinere:
sunt reprezentate de desprindere a protezei
- tonicitatea
crosetele dentare din acrilice este data de
musculara
sarma cu diam. de contactul placii cu
- retentivitati
0,6-0,8 mm dintii restanti

19
 1) La ed. clasa I 2 1) Clasa I – contact anatomice
crosete placa cu dinti - adeziunea
2) La ed. clasa a II-a 2 frontali
crosete ( T-L = 3 2) Clasa II – contact
crosete) placa cu dinti
3) Ed. clasa a III-a 3 frontali
crosete (L-L = 4 3) Clasa III – nu
crosete) necesita MI
4) Ed. clasa IV-a 4 4) Clasa IV – contact
crosete placa cu dinti
laterali

46. Crosetele din sarma

- au desen trasat de medic (în mod curent) sau prin studiu la paralelograf;
- segmentul dentar plasat în funcţie de ecuatorul protetic;
- au contact linear cu dinţii;
- segmentul dentar şi intermediar plasate la distanţă de parodonţiul
marginal;
- croşetele cu segment intermediar în formă de Z, S sau V au grad mai
mare de elasticitate, influenţat de lungimea segmentului respectiv;
- sunt mai elastice şi pot fi activate mai uşor decât croşetele turnate. Pot fi
activate în plan orizontal şi vertical;
- asigură ancorarea verticală şi stabilizarea orizontală;
- pot avea efect suprasolicitant asupra dinţilor stâlpi dacă:
o sârma este mai groasă de 1 – 1, 2 mm;
o segmentul intermediar este scurt;
o sunt activate prea intens.
- în caz de deteriorare sau fractură se înlocuiesc uşor.
Clasificare:
1. Croşete care asigură: menţinerea, stabilizarea şi sprijinul
Ex: croşetul ocluzo-interdentar
2. Croşete care asigură: menţinerea şi stabilizarea
Ex: croşetul cervico-alveolar deschis dental

Croşete sunt realizate în laborator din sârmă de wipla cu diametru de 0,6

mm, 0,7 mm sau 0,8 mm, îndoită cu cleştele.
La PPA pot fi utilizate şi croşete prefabricate.

20
47. Care sunt efectele deplasărilor protezelor parțiale
· Efecte disortodontice rapide și brutale, manifestate prin înclinări,
rotații sau vestibularizări ale dinților restanți și mai ales ale dinților
stâlpi
· Eroziuni și leziuni carioase favorizate și de duritatea mare a aliajului
din cobalt-crom
· Afectarea parodonțiului marginal
· Afectarea parodonțiului profund, mai ales la dinții stâlpi
· Leziuni mucozale (stomatopatii protetice) de diferite aspecte
· Atrofie osoasă în ritm accelerat
· Devieri ale mandibulei pentru a găsi poziții în care proteza să fie
stabilă (poziții de necesitate)
· Inconfort pentru pacient
· Adaptarea psihică și biologică imposibil de realizat, pacientul
renunțând la proteză
· Apariția de ticuri și malfuncții

48. Descrieți direcția, sensul și durata forței de masticație.

· Direcția forței de masticație
o Este predominant verticală, perpendiculară pe planul de ocluzie

21
 o Apar și componente oblice și orizontale prin descompunerea
acestor forțe verticale pe planurile înclinate cuspidiene
o Forțele verticale sunt cel mai bine suportate de dinții restanți,
solicitând toate fibrele parodontale
o Forțele oblice și orizontale nu sunt bine suportate de
parodonțiu și au acțiune dislocantă pentru proteza parțială
· Sensul forței de masticație este de jos în sus.
· Durata forței de masticație
o Este intermitentă, făcându-se ritmic prin închiderea și
deschiderea gurii
o Contribuie la menținerea troficității țesuturilor muco-osoase,
parodontale și musculare
o Între mese, forța de masticație se declanșează numai prin
deglutiție
o Pentru incizia și triturarea alimentelor se apreciază că
mandibula este presată de maxilar în cursul unei zile (pentru 3
mese) aproximativ 30 minute

49. Tendinte de deplasare orizontale

1) mezializarea prot. scheletate este oprita prin echilibrarea ocluzala, prin
elementele prot care vin in ct cu dinti restanti si de versantele seilor
2) distalizarea protezei este oprita prin elementele protezei care vin in ct
cu dinti restanti si prin acoperirea tuberculului piriform cu saua protezei
3) deplasarile laterale sunt oprite de elementele rigide ale crosetelor
plasate pe fetele orale ale dintilor stalpi si de versantele seilor

INFUNDARE

50. Sprijinul
· Tipuri de sprijin
o Cls I – mixt o Clasa IV redusă –
o Cls II – mixt dento-parodontal
o Cls III – dento- o Clasa IV întinsă – mixt
parodontal

Tipuri de sprijin:
Sprijin mucozal Sprijinul mixt: Sprijin dento-
22
- Se intalneste la proteze parodontal
provizorii acrilice ( daca
- Se intalneste la PS clasa I, II, IV intins# - Este cel mai
au numai croste fara
- Are valoare functionala medie fiziologic
componenta ocluzala)
- Suprafata de sprijin mucozal este mai mare - Este realizat de
- Este cel mai nefiziologic
decat cea dento-parodontala si situata la punti si PS in ed.
- Actioneaza ca o pana,
periferia acesteia, ducand la bascularea clasa a III-a si IV-a
vestibularizeaza dintii
prin infundare redusa
restanti
- Linia de sprijin parodonatal trece prin cei - In clasa a III-a cu
- Suprafata de sprijin e
mai distali pinteni ocluzali si constituie axa o bresa laterala,
de delimitata de
de basculare se delimiteaza o
muchia crestelor
- Cele mai eficiente elemente de sprijin sunt suprafata de
cele mai aproape de edentatie sprijin dento-
- Este rigid cand se folosesc crosete parodontal
- Foarte rigid cand se folosesc culise si
telescoape
- Rezilient cand se folosesc capse cu un grad
de rezilienta
- Articulat cand se folosesc ruptori si
amortizori de forte

51. Feluri de pinteni

I. Principali (intra in alcatuirea crosetului)

II. Auxiliari (care nu fac parte din croset) cu rol de MI
I. Pintenii principali sunt plasati pe dinti stalpi principali si pot fi :
1) Ocluzali ( pe PM, M):
Interni, lacase numai pe microproteze
Externi, lacase pe dinti naturali / microproteze:
- In edentatii terminale, in foseta meziala
- In edentatii intercalate, in foseta de langa edentatie
- Pe dinti izolati in ambele fosete ( molari izolati)
2) Supracingulari (pe Canini)
3) Incizal pe frontali la mandibula

II. Pinteni auxiliari

- Rolul este sa opreasca bascularea prin desprindere a protezei scheletate
 Se plaseaza: bilateral

23
  Cat mai departe de linia de rotatie a protezei ( care trece prin dinti
stali principali
- Elementele contrabasculante sunt:
 In ed. clasa I in functie de intinderea acesteia:
1) Pinten ocluzal in foseta meziala a PM1
2) Pinten supracingualr pe canin
3) Gherute incizale rar folosite
4) Crosetul continuu cand ramane grupul frontal si care se termina in
pinteni ocluzali
 In ed. clasa a II-a elementele contrabasculante se plaseaza pe partea
opusa edentatiei:
1) Pinten ocluzal in foseta meziala PM1
2) Pinten ocluzal in foseta meziala PM1 si supracingular pe canin cand
bresa edentata este mare
3) Crosetul continuu cand bresa edentata se intinde pana la dinti
frontali
 In ed. clasa a III-a nu se pun elemente de MI
 In ed. clasa a IV-a intinsa elementele contrabasculante sunt
repreentate fie de pintenii cei mai distali ai crosetului Bonwill, fie de
pintenul crosetului Ackers aplicat pe ultimul molar
Elementele PS care contribuie la asigurarea sprijinului dento-
parodontal, alaturi de pinteni sunt reprezentate de portiunile
supraecuatoriale ale bratelor crosetelor si de bratele opozante
plasate pe praguri coronare

52. Funcțiile pintenilor principali

· Pintenii ocluzali principali
o Asigură sprijinul parodontal al protezei, împiedicând deplasarea
spre mucoasă a acesteia.
▪ Cls III și cls IV reduse – pintenii transmit integral
presiunile de masticație dd stâlpi
▪ Cls I și cls II – pintenii transmit parțial presiunile de
masticație, celelalte fiind transmise șeilor crestei
alveolare
· Mențin nivelul cuspidian al dd artificali în planul de ocluzie
· Mențin relația ocluzală a protezei cu dd antagoniști

24
 · Mențin brațele croșetului în poziție constantă, stabilă față de
ecuatorul protetic și zona de rentenție a dd stâlpi
· Reduc presiunea dureroasă a șeilor asupra crestelor
· Plasați în fosetele vecine edentației, evită retențiile alimentare între
șei și dinți stâlpi, realizând punct de contact perfect
· Plasați interdentar – refac punctele de contact pierdute prin migrările
orizontale
· Intervin în stabilizarea orizontală a protezei
· Pot împiedica migrările verticale ale unor dinți (M) care nu au
antagoniști

53. Pintenul ocluzal

- sunt pinteni principali care sunt plasati pe dinti stalpi principali
-sunt interni si externi
-plasarea pintenilor ocluzali externi pe fetele ocluzale se realizeaza:
 In ed. terminale in fosetele meziale ale dt. stalpi principali
 In ed. intercalate in foseta de langa edentatie
 Pe dinti izolati: in ambele fosete
54. Descrieți pintenii interni care asigură sprijinul unei proteze
· Nu trebuie confundați cu sistemele speciale (culisele), ei nefiind
utilizați neapărat pentru menținerea protezei
· Pot fi utilizați în ed cls III și mai rar în ed cls IV, pe dinții care limitează
breșele, sprijinul fiind pur D-P
· Dinții stâlpi vor fi acoperiți obligatoriu cu microproteze
o Coroane turnate
o Coroane mixte
o Coroane de substituție
· În aceste microproteze se realizează cavități în formă de „coadă de
rândunică”, deschise către edentație și plasate pe fața ocluzală
· Pintenii care ocupă aceste lăcașe se continuă cu cele două brațe ale
croșetului și conectorul secundar
· Pentru motive fizionomice, se pot utiliza numai un braț retentiv plasat
pe F.O a dintelui stâlp
· Acest pinten realizează sprijin parodontal eficient, care acționează cât
mai aproape de axul dintelui, asigură o bună sstabilizare și are o mare
rezistență mecanică
· În cazul existenței mai multor pinteni interni, între pereții cavităților
trebuie să existe paralelism pentru inserția corectă a protezei

25
 · În edentațiile terminale pot fi utilizați pinteni interni plasate în cavități
în microproteze. Cavitățile sunt plasate interdentar, au formă
cilindrică și în ele se aplică un pinten intern – rol menținere,
antibasculant, sprijin

55. Caracteristicile pintenilor externi principali

· Pintenii trebuie să fie plasați într-un lăcaș în formă hemisferică.
Lăcașul poate fi preparat pe dinți neacoperiți, pe microproteze,
incrustații sau obturații din amalgam
· Pinentii trebuie să aibă rigiditate. Aceasta este dependentă de forma,
mărimea, grosimea pintenului, de aliajul din care este confecționat și
de legătura cu conectorul secundar
· Forma pintenului ocluzal trebuie să fie triunghiulară cu vârful rotunjit,
plasat spre centru feței ocluzale; baza este mai lată și face legătura cu
conectorul secundar
· Mărimea pintenului – dependentă de dintele pe care se aplică
o ¼ din lățimea M-D
o 1/3 din lățimea V-O
· Grosimea
o 1,5 mm la unirea cu conectorul secundar
o 1 mm spre vârf
· Pentru a își îndeplini rolul orice pinten trebuie să se continue cu
conectorul secundar – în unghi de 90° sau mai mic
o Unghi mai mare de 90 – tendința de alunecare a pintenului din
lăcaș (forțe disortodontice)

56. Prepararea lacaselor pentru pinteni ocluzali

- pe dintii posteriori, premolari si molari, implica:
 pregatirea lacaselor se realizeaza dupa ce s-a stabilit planul protezei
scheletate
 planificarea lacaselor (pozitia si adancimea) se concepe pe modelul de
studiu, montat in articulator la DVO corecta
 prepararea lacaselor pentru pinteni se face pe suprafata ocluzala numai in
smalt, cu freze diamantate
 lacasele gata preparate se lustruiesc si se aplica solutii de protective pe baza
de fluor
 prepararea lacaselor in smaltul dentar este necesar pentru transmiterea
corecta a solicitarilor ocluzale in axul dintelui

26
- prepararea lacasurilor implica slefuirea suprafetei ocluzale in dreptul fosetei
marginale (mezial si distal) si slefuirea crestei marginale pentru a asigura
grosimea necesara la jonctiunea pintenului ocluzal cu conectorul secundar
- forma lacasului este hemisferica- permite deplasarea orizontala a pintenului
in interiorul lacasului
- pintenul are forma triunghiulara cu varful rotunjit orientat catre central
suprafetei ocluzale
- Grosimea minima admisa pentru pinten, este de 1 mm
- Se verifica dupa ce a fost preparat lacasul, punand pacientul sa inchida gura
in IM pe o bucata de ceara de ocluzie ramolita
- Marimea pintenului ocluzal este data astfel:
· Lungimea este ¼ din lungimea mezio-distala a dintelui
· Latimea este de 1/3 din latimea vestibulo-orala
· Grosimea standard este de:
o 1,5 mm la jonctiunea cu conectorul secundar
o 1 mm la varf
- Este indicat ca adancimea preparatiei lacasului sa se verifice in IM, RC,
propulsive si lateralitate pentru a se verifica spatiul adecvat
- Lacasurile ocluzale se prepara cu freze sferice diamantate

57. Descrieți prepararea unui lăcaș pentru pinten extern

· Se realizează pe suprafața ocluzală numai în smalț, cu freze
diamantate
· Se începe cu o freză mai mare de 3 mm care acționează asupra crestei
marginale, reducând-o cu aproximativ 1,5 mm.
· Apoi cu o piatră diamantată sferică cu diametrul de 2 mm se
adâncește lăcașul dându-i o formă concavă și o înclinare ușoară către
centrul dintelui.
· Finisarea se face cu gume abrazive adecvate ca mărime sau cu freze
de finisat amalgamul
· Pot fi aplicate substanțe cu rol de protecție împotriva cariilor și care
fac zona respectivă mai puțin sensibilă la iritanți mecanici și chimici.
· Prepararea implică șlefuirea suprafeței ocluzale în dreptul fosetei
marginale (meziale sau distale) și șlefuirea crestei marginale pentru a
asigura grosimea necesară la joncțiunea pintenului cu conectorul
secundar
· Forma lăcașului este hemisferică
· Pintenul are formă triunghiulară cu vârful rotunjit orientat către
centrul suprafeței ocluzale

27
 · Grosimea minimă admisă este de 1 mm.
· Mărimea pintenului este:
o Lungimea este ¼ din lungimea M-D
o Lățimea este 1/3 din lățimea V-O
· Grosimea standard este
o 1,5 mm la joncțiunea cu conectorul secundar
o 1 mm la vârf
· În cazul în care se aplică Bonwill, preparația pentru lăcașul ocluzal se
continuă cu cea pentru brațele croșetului pe fața ocluzală. Se
realizează cu o freză cilindrică diamantată și se extinde din dreptul
lăcașului ocluzal, ca un canal pe fețele V și O.

58. Descrieți prepararea unui lăcaș pe dinții anteriori

· Pentru pinteni supracingulari pe canini
- Prepararea lăcașului se face în smalț, de obicei pe caninii superiori fiindcă au
un cingulum bine reprezentat
- Aplicarea pintenilor supracingulari pe canini, fără prepararea lăcașelor are
efecte nefavorabile – vestibularizarea dintelui prin acțiunea forțelor
ocluzale, cu consecința pierderii sprijinului dento-parodontal
- Transmiterea forțelor ocluzale cel mai aproape de axul dintelui
- Lăcașul are forma unei trepte supracingulare, se prepară cu o freză cilindrică
diamantată cu vârful rotunjit.
- Lățimea lăcașului este de 1 mm.
· Pentru pinteni incizali (gheruțe incizale)
- Se utilizează numai la mandibulă pe dinții frontali (C sau incisivi)
- Sunt inestetici și nu trebuie să jeneze raporturile funcționale de ocluzie
- Se prepară mai ales pe caninii inferiori, între canin și lateral sau între toți
frontalii
- Șlefuirea se continuă și interdentar, pe fața linguală astfel încât conectorul
secundar să nu fie prea proeminent fiind sesizat ușor de limbă
- Între canin și lateral lăcașul are formă triunghiulară, cu vârful în jos
- Muchiile rezultate trebuie rotunjite
- Pe caninii inferiori se prepară doar în situația în care fața linguală este prea
verticală, fără cingulum
- Se folosește o freză cilindrică diamantată, orientată perpendicular pe
muchia incizală
- Soluții estetice pentru poziționarea pintenilor pe C
· Obturații din compozit în zona cingulumului
· Poziționarea prin tehnici adezive a unei incrustații metalice

28
59. Bascularea prin desprindere -> elem mentinere indirecta/contrabasculant
- apare in ed. clasa I, II, IV-a intinsa
- reprezinta tendinta de miscare a seilor protezei, mai ales sub actiunea
alimentelor adezive
- proteza se desprinde si se roteste in jurul axei de basculare
- aceasta miscare este oprita de elemente de MI care sunt plasate pe
dinti stalpi secundari
- cauze: alimente lipicioase, gravitatia la maxilar, acte reflexe, sei care
depasesc limtele fiziologice ale campului protetic
- axa este transversala in ed. clasa I si oblica in ed. clasa a II-a ( linia
Fulcrum secundara=linie imaginara ce trece prin varful extremitatii
libere a bratelor retentive ale crosetelor plasate cel mai posterior)

60. Factorii de care depinde menținerea indirectă

· Eficacitatea menținerii directe – menținerea indirectă funcționează
când menținerea directă a fost învinsă
· Distanța de plasare a elementelor contrabasculante față de axa de
basculare. Depinde de:
o Lungimea șeilor terminale (cu cât șaua este mai lungă, cu atât
tendința de basculare este mai mare)
o Situarea axei de basculare
· Locul plasării elementelor contrabasculante față de axa de basculare
(cu cât sunt mai departe, cu atât eficiența lor este mai mare). De
obicei sunt plasate pe canini și în foseta mezială a PM1
· Rigiditatea conectorului secundar de care este legat elementul
contrabasculant, ca și a conectorului principal în care se temină
acesta.
· Existența unui lăcaș special pregătit pe dinții stâlpi indirecți, în care să
se aplice elementul contrabasculant
· Valoarea parodontală a dinților stâlpi indirecți – nu vor fi aplicate
elemente contrabasculante pe dinții stâlpi mobili

61. Care sunt și unde se plasează elementele contrabasculante?

· Edentații cls I

29
 o Pinteni ocluzali în foseta mezială a PM1 (edentație T-T molară)
o Pinten supracingular pe canin (când lipsesc PM2)
o Croșetul continuu cu extremități cu pinteni ocluzali/gheruțe
incizale (când rămâne prezent doar grupul frontal)
o Gheruțe sau pinteni incizali plasați pe toți dinții frontali
o Conectori principali dento-mucozali
o Sisteme speciale (culise, coroane telescop) împreună cu pinteni
interdentari/supracingulari/croșet continuu
· Edentații cls II
o Elementul cotrabasculant este plasat pe partea opusă a
edentației terminale
o Este un pinten ocluzal în foseta M a PM1
· Edentații cls IV întinse (lipsa tuturor dinților frontali)
o Pinteni ocluzali cei mai distali ai croșetelor Bonwill

62. Enumerați funcțiile auxiliare ale elementelor contrabasculante.

· Stabilizarea orizontală a protezei
· Imobilizarea dinților frontali și refacerea punctelor de contact
· Împiedicarea conectorului principal de a se deplasa către mucoasă
· Transmiterea forțelor de masticație și pe dinții stâlpi indirecți
· Rigidizarea elementelor componente ale protezei (bară linguală și
croșet continuu)

63. Bascularea prin înfundare

· Apare în edentațiile cls I, II, IV întinsă
· Constă în mișcarea de înfundare a șeilor protezei în urma solicitărilor
masticatorii, datorită rezilienței mucoasei, concomitent cu ridicarea
protezei în porțiunea opusă zonei în care se înfundă
· Proteza se înfundă și se rotește în jurul unei axe de basculare
· În edentații terminale proteza se înfundă la nivelul porțiunii distal a șeilor
și se ridică mezial
· Această mișcare de rotație determină asupra dinților stâlpi un efect de
pârghie prin înclinarea și distalizarea dinților stâlpi
· Protejarea dinților stâlpi de efectul de pârghie se face
o Solidarizarea a cel puțin 2 dd stâlpi în edentațiile terminale
o Folosirea croșetelor turnate cu brațe retentive cât mai elastice
o Plasarea pintenilor principali în fosetele meziale
· Poate fi redusă prin

30
 o Amprente funcționale compresive
o Șei protetice extinse până la limitele periferiei CP
o Căptușirea protezelor când testul de basculare e pozitiv
· Este mai mare la mandibulă față de maxilar (reziliență mucoasă mai
mare)
· La maxilar contribuie la reducerea înfundării sprijinul oferit de bolta
palatină și de conectorul principal
· Această mișcare nu poate fi oprită din cauza rezilienței mucoasei

64. Metodele prin care se poate evita bascularea prin înfundare

· Amprente de compresiune, mai ales la mandibulă
· Șei terminale extinse la maxim, dar în limite fiziologice, cu acoperirea
obligatorie a zonelor biostatice reprezentate de tuberozități și
tuberculul piriform
· Conectori principali la maxilar, de lățime echivalentă cu întinderea
edentației
· Căptușirea și rebazarea șeilor

65. Bascularea transversala

1. Apare in edentatii clasa I,II,III
2. Datorita montarii dintilor laterali spre exterior fata de mijlocul crestei
3. Alegerii dinti laterali cu latime mai mare decat creasta edentata
4. Nefolierea torusului palatin
- Miscarea este oprita prin:
montarea dintilor laterali pe mijlocul crestei, utilizarea dintilor laterali
cu latime proportionala cu creasta edentata si prin folierea
corespunzatoare a torusului palatin

65’. controlul stabilității protezei/cauzele basculării transversale

· Se verifică absența basculării transversale prin presiuni digitale
alternative la nivelul Pm
· Cauzele basculării transversale
o Montarea dinților în afara crestei
o Atrofii accentuate ale osului alveolar
o Reziliența crescută a mucoasei fixe
31
 o Folierea insuficientă a torusului maxilar
· Se verifică dacă baza protezei acoperă 2/3 anterioare ale tuberculului
piriform (înainte de inserția ligamentului pterigo-mandibular) – rol în
prevenirea deplasării distale a protezei

66. Enumerați funcțiile croșetelor

1. Menținerea (retenție sau ancorare)

2. Stabilizare
3. Sprijin (sprijinul parodontal)
4. Încercuirea
5. Reciprocitatea
6. Pasivitatea
7. Menținerea indirectă

67. Care sunt factorii de care depinde mentinerea protezei?

· Mărimea retentivității zonei subecuatoriale în care este angajată
porțiunea flexibilă a brațului retentiv
· Gradul de flexibilitate al porțiunii terminale a brațului retentiv
· Numărul croșetelor și poziția lor
· Gradul de fricțiune între dinte și croșet
· Implantarea dinților stâlpi
· Tipul de croșet
· fizionomie

68. Mentinerea PPS

- Se realizeaza prin bratele retentive ale crosetelor
- Mentinerea unei proteze este eficienta cand linia Fulcrum trece prin mijlocul
acesteia
- La orice proteza se stabileste nr si tipul de crosete dupa alegerea dintilor stalpi
pe care se aplica acestea
- In edentatia partiala, atat la PS, cat si la PPA, nr de crosete se stabileste in
functie de clasa de edentatie:
1) clasa I 2 crosete pe dinti limitanti breselor edentate
2) clasa a II-a cel putin 2 crosete (unul pe dinte stalp limitant si unul pe ultimul
molar de pe hemiarcada opusa)

32
3) clasa a II-a cu o bresa (termino-laterala) se pun 3 crosete pe dinti stalpi
limitanti breselor edentate
4) in edentatii de clasa a III-a extinsa se pun 3 crosete: 2 pe dinti limitanti bresei
si unul pe ultimul molar de pe hemiarcada opusa
5) in ed. clasa a III-a cu o bresa (latero-laterala), cand dintii stalpi sunt mobili
sau pacientul refuza tratamentul prin punte, se realizeaza o proteza cu doua sei
si se pun 4 crosete pe dinti stalpi limitanti ai breselor edentate
6) in ed. clasa a IV-a intinsa si a IV-a extinsa se pun 4 crosete: 2 pe dinti stalpi
limitanti edentatiei, si 2 pe ultimii molari de pe arcada
Tipul crosetelor in functie de edentatie:
- In ed. terminala (clasa I, II) croset divizat in T si mixt cu brat elastic din
sarma
- In ed clasa a II-a un croset Bonwill sau Ackers pe hemiarcada opusa
intre ultimii molari, cu rol antibasculant
- In ed laterale orice tip de croset ( PS se comporta ca o punte)

69. Stabilizarea PPS

- contribuie toate elementele rigide supraecuatoriale ale protezei, care se
opun deplasarilor orizontale:
 Bratele opozante ale crosetelor
 Conectorul principal dento-mucozal
 Conectori secundari
 Pinteni auxiliari
 Extinderea seilor pana la limitele periferiei campului protetic
 Corectitudinea ocluziei IM=RC

70. Definiția ecuatorului anatomic, de implantare, de malpoziție

· Ecuatorul anatomic = linia trasată cu ajutorul paralelografului ce trece
prin punctele cel mai convexe ale coroanei unui dinte izolat, care este
plasat în poziție verticală pe măsuța paralelografului. Nu este utilizat
pentru aplicarea croșetelor PPM.
· Ecuatorul de implantare = apare ca urmare a implantării normale,
înclinate a dinților în maxilare. Linia ecuatorială trasată pe un model
care reproduce o arcadă integră nu mai coincide cu ecuatorul
anatomic. Deși ecuatorul de implantare trece tot prin convexitățile
maxime, nu este utilizat pentru aplicarea croșetelor PPM.

33
 · Ecuatorul de malpoziție = apare atunci când arcada dentară nu mai
este integră, dinții vecini spațiilor edentate suferind migrări. Noul ax
de implantare al acestor dinți diferă de primele două tipuri de acuator
și este utilizat numai pentru aplicarea croșetelor din sârmă ale PPA.
· Ecuatorul protetic = linia celor mai mari convexități ale dinților stâlpi,
fiind trasat în funcție de axul de inserție al protezei, care se stabilește
înainte de trasarea ecuatorului. Este utilizat pentru plasarea tuturor
croșetelor PPS.

71. Definiția ecuatorului protetic

· = Linia celei mai mari convexități a dinților stâlpi pentru o anumită axă
de inserție sau linia celui mai mare contur la un anumit plan orizontal
al modelului
· Kennedy – înălțimea celui mai mare contur sau înălțimea de contur
· Cummer și autorii francezi – linia ghid
· Această linie are un traiect convex către gingival pe F.V. și F.O. și un
traiect concav sau drept pe fețele proximale ale dinților stâlpi.

72. Care este linia ecuatorială tipică?

· Linia ecuatorială tipică = ecuatorul protetic plasat aproximativ la
mijlocul distanței cervico-ocluzale pe fața proximală dinspre edentație
și trece apoi în diagonală pe fețele laterale (V și O), apropiindu-se de
colet spre fața proximală opusă edentației

73. Care sunt liniile ecuatoriale atipice?

· Linia ecuatorială diagonală = pleacă din vecinătatea feței ocluzale la
nivelul feței proximale dinspre edentație, coboară oblic pe fețele
laterale și ajunge pe fața proximală opusă edentației în vecinătatea
coletului. (mai frecvent la C și Pm)
· Linia ecuatorială înaltă = plasată în apropierea feței ocluzale, atât V
cât și O. (mai frecvent la PM inf înclinați lingual și la PM sup înclinați
vestibular)
· Linia ecuatorială coborâtă = plasată în apropierea coletului și se
întâlnește pe fețele proximale ale dinților care prezintă pe fețele
laterale un ecuator înalt și pe dinți conici. (mai frecvent la M)

74. Descrieți funcția de stabilizare a unui croșet.

34
 · Stabilizarea = funcția prin care croșetul se opune deplasărilor
orizontale ale protezei.
· Contribuie toate elementele rigide supraecuatoriale ale croșetului
· Croșetele circulare au o acțiune mai bună de stabilizare față de
croșetele divizate
· Pentru a se obține stabilizarea elementele rigide ale croșetului trebuie
plasate bilateral, asigurându-se stabilizarea în sens transversal, dar și
pe fețele proximale ale dinților stâlpi pentru asigurarea stabilității în
sens M-D
· Prelungirea brațelor opozante rigide pe mai mulți dinți sau chiar toți
dinții restanți mărește stabilizarea
· Solidarizarea prin microproteze a dinților stâlpi mărește valoarea lor
parodontală și rezistența la mișcările orizontale ale protezei

75. Descrieți funcția de sprijin a unui croșet

· Sprijinul = funcția prin care croșetul se opune deplasărilor verticale în
direcția ocluzo-mucozală a protezei (de înfundare) asigurându-i
acesteia sprijinul parodontal
· Elementul principal care asigură sprijinul parodontal este pintenul.
· La sprijin contribuie toate elementele rigide supraecuatoriale ale
croșetului
· Există două categorii de pinteni după modul de aplicare pe dinții
stâlpi:
o Pinteni interni
o Pinteni externi

76. Descrieți funcția de încercuire a unui croșet

· Încercuirea = funcția prin care croșetul trebuie să cuprindă mai mult
de 180° din circumferința dintelui.
· La încercuire trebuie să ia parte doar porțiunile rigide ale croșetului
o Brațul opozant
o Porțiunea supraecuatorială
o Proțiunea plasată pe ecuator – pt croșetele circulare
o Brațul opozant și zona conectorului secundar – pentru
croșetele divizate
· Încercuirea asigură
o Stabilizarea orizontală a protezei în sens sagital și transversal
o Contribuie la sprijinul parodontal
o Contribuie la menținerea protezei (prin fricțiune)
35
77. Descrieți funcția de reciprocitate a unui croșet
· Reciprocitatea = funcția croșetului prin care se neutralizează efectul
porțiunii flexibile a brațului retentiv, care solicită orizontal dintele
stâlp în timpul inserției și dezinserției protezei.
· La inserția protezei porțiunea flexibilă a brațului retentiv suferă o
deformare elastică care determină
o Apariția unor forțe orizontale și oblice (de mică durată și
intensitate) care dau:
▪ Dureri la nivelul dintelui stâlp
▪ Afectează în timp implantarea dintelui stâlp
· Pentru a evita acest efect nedorit, dintele stâlp trebuie să fie sprijinit
de către brațul opozant tot timpul cât porțiunea flexibilă a brațului
retentiv suferă deformare elastică la inserția și la dezinserția protezei
· Efectul disortodontic asupra dinților stâlpi apare la toate tipurile de
croșete al căror braț opozant este supraecuatorial (la inserție primul
contact va fi între dinte și porțiunea flexibilă a croșetului și ulterior cu
brațul opozant – timp suficient pentru solicitare nefiziologică a
dintelui stâlp)
· În mod corect, ar trebui ca la inserția protezei brațul opozant să vină
în contact cu dintele stâlp în același timp cu brațul retentiv
· Reciprocitatea corectă poate fi realizată prin următoarele metode:
o Plasarea brațelor croșetului la același nivel orizontal sub
ecuatorul protetic

78. Descrieți funcția de pasivitate a unui croșet

· Pasivitatea = funcția croșetului prin care acesta după ce este aplicat
pe dintele stâlp nu trebui să exercite nicio presiune asupra dintelui
· Toate brațele croșetului, deși au contact cu dintele, trebuie să fie
pasive în momentul în care asupra protezei nu se exercită nicio forță

79. Descrieți funcția de menținere indirectă a unui croșet

· Croșetele turnate pot avea într-o oarecare măsură și funcția de
menținere indirectă (opritor de basculare), rol neglijabil dacă proteza
este prevăzută cu mijloace contrabasculante corespunzătoare
· Efectul contrabasculant al croșetelor poate fi realizat:

36
 o Prin porțiunile terminale flexibile ale brațelor retentive ale
croșetelor circulare orientate către edentație
o Prin jumătatea distală subecuatorială, orientată către edentație
a porțiunii orizontale a croșetului divizat în T
o Prin brațele opozante, mai ales cele pe microproteze cu prag
supragingival

80. Cum trebuie să arate o coroană metalică în vederea aplicării croșetului

dentar?
· Să aibă lacașe pentru pinteni ocluzali
· Convexitatea vestibulară de mărime adecvată tipului de croșet
· Planuri de ghidare pe fețele proximale dinspre edentație, realizate în
funcție de axa de inserție
· Fața orală să fie perfect plană, dar paralelă cu axa de inserție a
protezei, fie prevăzută cu prag plasat la 1 mm de parodonțiul
marginal pe care va fi plasat brațul opozant, care realizează atât
reciprocitatea, cât și sprijinul parodontal
· Lățimea pragului este de 1 mm.

81. tipuri de Crosete

1.Crosete circulare:
1. Croșetul caninului
2. Croșetul Ackers
3. Croșetul inelar
4. Croșetul circular în ac de păr
5. Croșetul Bonwill
6. Croșetul multiplu
7. Croșet circular cu acțiune dublă
2.Crosetele Roach = divizate
-c, L, U, S T, I, R
3. Crostele NEY
4. crosete speciale

82. Alegerea tipului de croșet în funcție de clasa de edentație

· Edentații terminale – croșete cu brațe retentive elastice pentru a nu
solicita dinții stâlpi prin efect de pârghie în momentul basculării prin
înfundare (croșet divizat în T, croșet mixt cu braț elastic din sârmă)

37
 · Clasa a II-a – croșet Bowill sau Ackers pe hemiarcada opusă pe ultimii
molari, cu rol antibasculant
· În edentațiile laterale – orice tip de croșet (această PPS se comportă ca o
punte)

83. Caracteristicile croșetelor circulare

· Au cu dintele stâlp un contact aproape circular și pe o mare suprafață

· Brațul retentiv ajunge în zona retentivă subecuatorială dispre ocluzal
· Pentru menținerea protezelor se utilizează retentivitățile de pe F.V. și
F.O.
· Porțiunea flexibilă a brațului retentiv acționează prin tracțiune asupra
dintelui stâlp
· Inserția protezelor este mai ușoară decât dezinserția
· Toate brațele fac parte dintr-un corp copun
· Croșete circulare
Croșetul caninului
Croșetul Ackers
Croșetul inelar
Croșetul circular în ac de păr
Croșetul Bonwill
Croșetul multiplu
Croșet circular cu acțiune dublă

84. Elementele croșetului Ackers

· Poate fi plasat pe PM și M în condițiile existenței retentivităților
favorabile
· Elemente:
o Corpul croșetului – plasat supraecuatorial sau pe ecuatorul
protetic pe una din fețele proximale ale dintelui stâlp (rol
stabilizarea orizontală, sprijinul parodontal). Din corpul lui
pleacă restul elementelor.
o Brațul retentiv
▪ Porțiunea supraecuatorială – pleacă din corp, este rigidă
(rol sprijin, stabilizare, funcție de încercuire)
▪ Partea terminală flexibilă a brațului retentiv – continuă
prima porțiune și este plasată subecuatorial (rol
menținere)
▪ Vârful brațului retentiv este mezial sau distal

38
 o Brațul opozant – este rigid și poate fi plasat supraecuatorial
sau pe ecuatorul protetic. (sprijin, stabilizare, încercuire)
o Pintenul ocluzal – este rigid și se plasează într-un lăcaș de pe
fața ocluzală M sau D. (rol sprijinul parodontal al protezei,
stabilizarea orizontală)
o Conectorul secundar – face legătura între croșet și șaua
protezei sau cu conectorul principal (rol stabilitatea orizontală),
fiind plasat pe una dintre fețele proximale ale dd stâlp

85. Descrieți croșetul inelar sau cu 4 brațe

· Se aplică mai ales pe M înconjurând aproape toată circumferința
dintelui
· Față de croșetul Ackers are în plus
o un pinten ocluzal auxiliar, în foseta opusă pintenului principal,
de lângă edentație
o un conector secundar de întărire care pleacă din pintenul
auxiliar
· conectorul secundar se plasează de aceeași parte cu brațul opozant în
zona procesului alveolar la o distanță de 0,2 mm de mucoasă
· Pe molarii superior, brațul retentiv este V, vârful porțiunii flexibile
fiind spre D
· Pe molarii inferiori, brațul retentiv este L, vârful porțiunii flexibile fiind
spre M
· Dacă se plasează pe Pm – se pune mereu pe F.V.
· Este indicat de obicei pe M12 ani izolați
· Asigură dublu sprijin prin cei doi pinteni

86. Descrieți croșetul Bonwill

· Se mai numește croșet dublu Ackers sau cu 6 brațe cu acțiune
contrarie
· Este utilizat când opus edentațiilor se află o hemiarcadă integră (cls.
II, cls. IV)
· Pot fi folosite între doi molari, între doi premolari sau între M-Pm
· Pentru aplicarea lui este necesar să se creeze spațiu suficient pentru
plasarea interdentară a corpului croșetului (șlefuire pentru lărgirea
nișei masticatorii) – este indicat să se acopere dinții cu microproteze.
Când există treme este mult mai ușor.
· Cei doi pinteni alăturați împiedică acțiunea de pană a croșetului și
pătrunderea alimentelor între dinții stâlpi. Când se utilizează
39
 microproteze solidarizate se poate renunța la pinteni, sprijinul fiind
asigurat doar de corpul croșetului
· Conectorul secundar este unic, plasat interdentar pe fața orală și se
termină în conectorul principal
· Brațele retentive pot fi aplicate vestibular, oral sau diagonal ca și
brațele opozante
· Există posibilitatea ca toate cele patru brațe să fie retentive sau unul
dintre cele patru brațe retentive să fie înlocuit cu un braț retentiv în
ac de păr
· Adâncimea de retenție: 0,5mm pe M si 0,25mm pe PM

87. Caracteristicile croșetelor divizate

· Brațul retentiv pleacă din șaua scheletului metalic al protezei și nu din
corp comun cu celelalte brațe ca la croșetele circulare
· Porțiunea terminală a brațului retentiv ajunge în zona de retenție a dd
stâlp dinspre gingival și acționează asupra dintelui la dezinserția
protezei prin împingere
· Dezinserția protezelor este mai ușoară decât inserția
· Sunt mai puțin vizibile decât croșetele circulare
· Contactul cu dintele stâlp este mai mic decât cel al croșetelor
circulare
· Elasticitatea brațelor retentive este mai mare decât a croșetelor
circulare
· Brațele retentive au forme de litere (CLUSTIR)
· Brațele opozat, pintenul ocluzal și conectorul secundar sunt la fel ca la
croșetele circulare

88. Descrieți croșetul divizat în T

· Este cel mai cunoscut croșet divizat
· Brațul retentiv
o Pleacă din șa și are un traiect orizontal sau ușor oblic, la
distanță de mucoasă
o În dreptul mijlocului feței dintelui se ridică vertical, luând
contact cu ecuatorul protetic la mijlocul F.V.
o De la acest nivel pleacă două porțiuni orizontale care formează
T-ul, unul spre M și celălalt spre D
o În edentațiile terminale
▪ Subecuatorial – porțiunea distală a T
▪ Supraecuatorial/pe ecuator – porțiunea M

40
 o În edentațiile laterale – subecuatorial ambele porțiuni
orizontale/numai o jumătate a T (proteza nu basculează prin
înfundare)
o Porțiunea incipientă a brațului retentiv până la contactul cu
dintele este rigidă – rol stabilizarea laterală (reprezintă de fapt
un conector secundar)
· Pintenul poate fi aplicat în foseta M sau D în funcție de tipul de
edentație
· Conectorul secundar și brațul opozant sunt la fel ca la croșetele
circulare
· Mărimea zonei de retenție – 0,5 mm
· Brațele orizontale pot lua formă de Y
· În edentațiile terminale – se poate cere un croșet cât mai elastic
pentru a diminua efectul de pârghie asupra dintelui (se mărește
lungimea conectorului secundar – croșet Bonyhard)
· Dpdv fizionomic – se poate renunța la porțiunea mezială a T (croșet în
semi T) – pe C, Pm, M
· Croșetul în T poate fi aplicat în toate edentațiile (pe C, Pm sau M)

89. Contraindicațiile croșetului divizat în T

· nu poate fi aplicat în edentații terminale, când zona retentivă este
mezial sau dintele stâlp are un ecuator protetic înalt – efect de
pârghie asupra dintelui când proteza basculează prin înfundare
· când există o zonă retentivă muco-osoasă în dreptul porțiunii
alveolare a conectorului secundar sau a brațului retentiv
· când se impun cerințe de ordin fizionomic

90. Descrieți croșetul Ney nr. 1

· Derivă din croșetul Ackers
· Este alcătuit din
o Corp din care pleacă pintenul, conectorul secundar și porțiunile
supraecuatoriale ale brațelor retentive
o Brațele retentive se termină prin porțiunile flexibile în zonele
retentive de pe F.V. și F.O. (menținere dublă și reciprocă)
o Brațele retentive din zona supraecuatorială, intersectează
ecuatorul protetic în porțiunea mijlocie și se termină în zona
retentivă subecuatorială situată pe fețele laterale, opus
edentației

41
 · Se aplică pe dinții la care linia ecuatorului protetic are un traiect tipic
(ecuator protetic nr.1) = la jumătatea feței proximale dinspre
edentație, mergând oblic pe FV și FO către ocluzal spre suprafața
proximală opusă edentației
· Se aplică pe Pm, M (adâncime de retenție 0,25 mm/ 0,5 mm)

91. Descrieți croșetul Ney nr. 2

· Derivă din croșetul divizat în T
· Elemente
o Pinten ocluzal izolat în prelungirea conectorului secundar
o Conector secundar face legătură cu șaua
o Două brațe retentive asemănătoare croșetului divizat în T
o Partea orizontală a croșetului are o porțiune care pătrunde în
zona retentivă subecuatorială
o Porțiunea verticală a T ului este plasată în mijlocul porțiunii
orizontale (la nivelul ecuatorului protetic)
▪ Trece la distanță de zona subecuatorială, parodonțiu
marginal și mucoasă
▪ Se termină în șa printr-o porțiune mai îngroșată
· Se aplică pe dinții la care linia ecuatorului are un traiect numit linia
ecuatorială nr II
o Pe fața proximală vecină șeii – ecuatorul trece aproape pe fața
ocluzală (se plasează pintenul ocluzal)
o Pe fețele laterale – ecuatorul protetic trece oblic, apropiindu-se
de colet spre fața proximală opusă șeii

92. Descrieți croșetul mixt Ney

· Partea turnată este reprezentată de pintenul ocluzal și de conectorul
secundar
· Brațele laterale sunt din sârmă, fiind lipite la nivelul corpului
croșetului
· Extremitățile libere ajung în zonele retentive subecuatoriale
· Indicat
o Dinți cu ecuator protetic înalt (retentivitate mare)
· Pentru a nu exista diferențe de flexibilitate lungimea brațelor trebuie
să fie identică

42
93. Descrieți croșetul RPI
· Este utilizat în edentații terminale pe dintele stâlp care limitează
mezial edentația
· Rol: evită torsiunea distală a dintelui în timpul basculării prin
înfundare a protezei
· Este aplicat de obicei pe Pm
· Elemente:
o Pinten ocluzal (în foseta M) care se continuă cu conector
secundar
o Conector secundar plasat oral interdentar
o Placă proximo-orală – vine în contact cu dintele pe suprafața de
ghidare proximală (rol reciprocitate)
o Braț retentiv divizat în I (pleacă din șa)
▪ Porțiunea verticală este perpendiculară pe parodonțiul
marginal, la distanță de acesta și de mucoasa alveolară
▪ Ia contact cu dintele în zona subecuatorială pe o
suprafață de 2 mm
· Acest croșet permite ca proteza să basculeze prin înfundare fără
solicitarea nefiziologică a dintelui

94. Descrieti comparativ crosetul turnat ackers al pps si crosetul din sarma?
Crosetul turnat Ackers:
 poate fi aplicat la PM,M maxilari si mandibulari
 corpul crosetului este rigid si e plasat supraecuatorial sau pe ecuatorul
protetic pe una dintre fetele aproximale ale dintilor stalpi (stabilitate
sagitala si sprijin parodontal)
 bratul retentiv are 2 portiuni, una supraecuatoriala ce pleaca din corp,
rigida, si o portiune terminal flexibila plasata subecuatorial; plasat pe fata
vestibulara
 brat reciproc/contracroset, rigid plasat supraecuatorial sau pe ecuator,
in dreptul portiunii terminale flexibile a bratului retentive
 pintenul ocluzal este rigid plasat intr un lacas pe fata ocluzala
 conectorul secundar care face legatura crosetului cu saua
protezei/conector principal, este rigid

95. crosetele Speciale? si Crosetele mixte?

Crosetul RPI: vezi sus

43
Crosetul mixt: o parte a crosetului de obicei pinten ocl , conect sec si brat
opozant este turnat iar bratul retentiv este din sarma
-sunt utilizate 4 crosete:mixt Ney,mixt Ney combinat,mixt McCracken si mixt cu
pinten intern

96. Enumerați motivele pentru care se închid breșele suplimentare.

· Lipsa de paralelism între dinți face extrem de dificilă inserția protezei
cu mai multe șei, chiar la proteze scheletată
· Șeile reprezentate de un singur dinte artificial sunt puțin rezistente și
se pot fracutra
· Atrofia crestelor pe care se sprijină șei reduse în suprafață este rapidă
· Transmiterea presiunilor pe o suprafață mică poate duce la durere
· Dacă pacientul rămâne fără proteză poate fi afectat dpdv al
fizionomiei
· Dinții pe care se aplică croșete sunt mai puțin rezistenți la solicitările
mecanice ale protezei, devenind destul de rapid mobili
· Protezele sunt mai complicate cu multe elemente, ceea ce reduce din
precizia adaptării intraorale

97. Avantajele închiderii breșelor suplimentare

· Simplificarea planului protezei
· Ax de inserție facil
· Solidarizarea dinților
· Elementele de agregare vor fi modelate special pentru aplicarea
optimă a croșetelor
· Pacientul poate rămâne fără proteză, fizionomia nefiind afectată
· Proteza este mai rezistentă dpdv mecanic
· Dinții restanți vor fi păstrați mai mult timp pe arcadă
· Se mărește valoarea funcțională, cu sprijin parodontal mai eficient
· Atrofia suportului muco-osos este mai mică
· Confortul pacientului este îmbunătățit prin micșorarea volumului
protezei
· Deplasările protezei vor fi mai eficient neutralizate
· Se pot realiza mențineri fizionomice prin aplicarea unor sisteme
speciale

44
 98. Când este indicată solidarizarea dinților stâlpi?
· Dinți stâlpi cu mobilitate moderată care se menține și după
tratamentul parodontal și de echilibrare ocluzală
· Raportul coroană-rădăcină modificat în favoarea coroanei
· La mandibulă, când în edentația terminală pintenul ocluzal se
plasează în foseta distală și nu mezial
· Rădăcini scurte, chiar dacă dinții stâlpi au o implantare bună
· Când în edentația terminală sunt utilizate mijloace speciale de
menținere (culise, telescoape) care realizează legături foarte rigide cu
șeile
· Când radiografia sugerează că procesul alveolar este deficient din
punct de vedere calitativ și cantitativ
· Când sunt puțini dinți restanți (ex. Cls I)
· Când există dinți izolați cu/fără mobilitate
· Când clasele principale de edentații (I,II,III) se complică cu breșe
suplimentare (dinții care limitează aceste breșe vor fi solidarizați între
ei)

99. În ce situații este indicată acoperirea dinților stâlpi cu microproteze?

· Prezența a numeroase carii tratate și netratate
· Igienă defectuasă
· Tendința la carii
· Lipsa retentivităților naturale
· Pierdere de substanță dentară în cantitate prea mare prin modelarea
fețelor laterale
· Lăcașe ocluzale care depășesc mult stratul de smalț
· Șlefuiri mari ale dinților pentru nivelarea planului de ocluzie
· Rezistență mecanică redusă a dinților stâlpi, din cauza unor carii
profunde sau obturații masive
· Existența unor microproteze vechi, necorespunzătoare ca adaptare
sau nemodelate, în vederea aplicării croșetelor, impune îndepărtarea
lor și refacerea corespunzătoare
· Abraziune marcată
· Realizarea unor relații ocluzale corecte cu antagoniștii
· Utilizarea sistemelor speciale de susținere

45
100. criterii de alegere a sistemelor speciale a PPS?
1. criteriul estetic= se prefera sistemele speciale in detrimentul crosetelor
turnate, din cauza vizibilitatii deranjante a bratelor metalice retentive
pozitionate vestibular pe dintii stalpi in zone expuse vederii in timpul
conversatiei.
-nivelul liniei surasului influenteaza alegerea si pozitionarea tipului de sistem
special
2. criteriul functionalitatii- sistemul special prefabricat realizeaza doar fct de
mentinere trebuie completat cu elemente de sprijin dento-parodontal si cu
frezaje individualizate pt fiecare caz in parte, pt a se comporta dpdv biodinamic
asemanator crosetelor
-unele sisteme speciale nu permit miscari de rotatie(ex culisele) pe cand altele
permit un anumit grad (capse) ceea ce constituie o protectie fata de solicitatea
exceiva a dintilor stalpi(efect ruptor de forte) transmiterea fortelor laterale
catre peretii laterali paraleli ai matricei si patricei, transmiterea fortei ocluzale
din patrice spre matrice si retentia primara intre cele doua.
3. criteriul sanatatii

101. Proteza scheletata ancorata prin sisteme speciale

1. Sistemele speciale au rol de MS
2. Sist. Speciale sunt dispuse pe dinti stalpi principali si confera sprijin
dento-parodontal protezei scheletate
3. Microprotezele pe care se aplica sistemele speciale sunt modelate cu
prag oral pt bratul opozant pt mentinerea indirecta si stabilizare
4. Bratul opozant se poate termina cu un pinten intern vertical cu rol
antibasculant
- In cazul in care folosim capse/ culise dintii stalpi se slefuiesc pt
coroane metalo-ceramica, coroane cu fatete si coroane metalice
(slefuire ocluzala 2 mm, orala 1,5-2 mm)
- In cazul in care folosim telescopare, dintii stalpi se slefuiesc 2 mm pt a
avea spatiu atat pt capa primara, cat si pt coroana secundara
- In ed. terminala aplicarea sist. speciale impune solidarizarea prin
microproteze a cel putin 2 dinti
- In ed. clasa I in care raman numai dintii frontali, se solidarizeaza tot
grupul frontal cu microproteze
- In ed. laterale microprotezele cu sist. speciale se aplica pe un singur
dinte stalp limitant edentatiei

46
102. Descrieți sistemele de culise
· Elemente componente:
o Matricea – tub cu diferite forme pe secțiune
o Patricea – culisează în interiorul matricei cu mare exactitate
având aceeași formă
· Matricea sau patricea se fixează la dinți restanți acuperiți mereu cu
microproteze prin lipire sau supraturnare, cealaltă parte fixându-se la
nivelul scheletului metalic al protezei
· Asamblarea celoi două părți se face intraoral asigurând MSS și bun
efect fizionomic
· Pentru a asigura menținerea este necesară și o mare suprafață de
fricțiune între matrice și patrice
· Sistemele de culise sunt indicate atunci când dinții restanți au o
înălțime suficientă care să permită aplicarea microprotezelor în care
să fie fixat sistemul special
· Microprotezele pot fi: turnate, mixte (metalo-ceramice)
· După raportul cu microprotezele pot fi:
o Culise intracoronare (plasarea matricei în interiorul
perimetrului microprotezei)
o Intra-extracoronare (plasarea matricei parțial intracoronar și
parțial extracoronar)
o Extracoronare (plasarea în afara perimetrului microprotezei)
· Necesită paralelism perfect între axele lungi și între axe și axul de
inserție
· Indicația de bază: edentații cls III (proteze cu sprijin D-P)
· Indicații:
o Edentații terminale (obligatoriu solidarizarea dinților restanți)
o Edentații clasa a IV-a (culise de mici dimensiuni)

103. culise intra/extracoronare:

Dupa raportul cu microprotezele, se pot deosebi:
1) Culise intracoronare: plasarea matricei in interiorul perimetrului
microprotezei ( coroane turnate, coroane metalo-ceramice)
2) Culise intra-extracoronare: plasarea matricei partial intracoronar si
partial extracoronar
3) Culise extracoronare: matricea/patricea fixate in afara perimetrului
microprotezelor

47
 Culisele intracoronare :

- Indicate in protezarile cu sprijin dento-parodontal si ca solutie de electie

in ed. frontale
- Conexiunea se realizeaza profund in interiorul coroanei, astfel incat
fortele ocluzale se transmit foarte aproape de axul dintelui
- Microprotezele prezinta in interior un lacas retentiv in toate sensurile
( cu exceptia axei de insertie/dezinsertie)
- Avantajul lor consta in faptul ca sprijinul nu depaseste perimetrul de
sustinere parodontal

Culisele extracoronare :

- Indicate cand se impune o reducere minima din structura dentara

( camera pulpara voluminoasa)
- Sunt mai usor de inserat si indepartat: sunt folosite la pacienti cu
dexteritate manuala limitata, sau cand proteza are un ax dificil de
inserare
- Prezinta un anumit grad de rezilienta pentru a permite miscarea libera a
protezei, permitand distribuirea fortelor nocive de la nivelul dintelui
stalp, catre suportul osos si tesuturile moi
- Dezavantajul consta in plasarea fortelor in afara perimetrului de
sustinere parodontala

104. particularitati culise

1) Retentia protezelor cu culise este similara celor cu capse
2) Sistemele necesita, ca si capsele: un nr mare de dinti restanti
3) Culisele duble sunt indicate pe dinti cu inaltime mare, cu aspect
globulos
4) Este bine ca matricea din plastic sa fie introdusa intr-un lacas metalic
al scheletului
5) Inconvenientul matricei din plastic este uzura prin imbatrinirea
materialului
6) Cea mai buna frictiune se obtine cand matricea este metalica
7) Daca inaltimea culisei este scazuta, frictiunea se mareste prin forma
acesteia (de ex: coada de randunica)

105. Descrieți sistemele de capse

· Sunt sisteme speciale alcătuite din
o Matrice tubulară fixată pe suprafața mucozală a șeilor

48
 o Patrice de diferite forme fixate la un dispozitiv radicular
· Existp capse care asigură menținerea protezei prin:
o Fricțiune
o Sunt prevăzute cu mijloace suplimentare de retenție sau
resorturi elastice
· Capsele Ceka
· Pentru o bună și echilibrată menținere sunt necesare 2 capse plasate
la nivelul C sau Pm
· Au un bun efect fizionomic
· Capsele sunt livrate cu un disc de distanțare a matricei de patrice în
timpul polimerizării acrilatului în edentațiile terminale. Această
distanțare permite protezei o mișcare de basculare prin înfundare în
timpul masticației
o Capsa se transformă într-un ruptor de forțe

106. Particularitati sisteme capse

1. Mentinerea PS este similara cu cea a culiselor
2. Permite infundarea distala a seilor, fara solicitarea dintilor stalpi
3. Tipul de capse se alege in functie de inaltimea dintelui stalp:
4. Inaltime adecvata: capsa sagitala sferica
5. Inaltime mica: capsa ocluzala cu brat
6. Rest radicular: capse extra/ intraradiculare
7. Capsele cu brat se aplica pe dinti cu inaltime mai mica, comparativ cu
capsele sagitale sau culisele
8. Aplicarea capselor cu brat necesita ca latimea crestei edentate sa fie de
aprox. 5 mm
9. Capsele cu brat sunt mai putin fiabile, deoarece se poate fractura bratul
10.Utilizarea capselor cu brat impune realizarea umarului pt sprijinul protezei
11.Capsele extra/intraradiculare se folosesc pt agregarea PS pe resturi
radiculare ( cand spatiul interarcadic este micsorat)
12.Capsele intraradiculare au patricea in proteza si matricea intraradicular
13.Dimensiunea capselor este de 3,5-4 mm
i. *sist de capse se pot clasifica in:
14.capse simple care asigura mentinerea prin frictiune
i. -capse cu mijloace suplimentare de retentie
15.capse care actioneaza ca ruptori de forte

107. Descrieți sistemele de bare cu călăreți

· Există mai multe tipuri

49
 · Barele sunt lipite între două microproteze fie în regiunea laterală fie
în regiunea frontală.
· Călăreții grație unor retenții sunt fixați la fața mucozală din acrilat a
șeilor
· Barele folosesc la
o Solidarizarea dinților
o Sprijinul parodontal

1. Este pozitionat in axul de insertie al protezei

2. Sunt indicate in edentatii totale sau subtotale, pe implante sau dinti naturali
3. Sunt alcatuite dintr-o bara care se pozitioneaza in ed. intercalate, fiind
solidarizata la microprotezele de pe dinti stalpi si un calaret care se fixeaza
in fata mucozala a protezei
4. Sistemele de bara se utilizeaza pt:
- Solidarizarea microprotezelor de pe dinti stalpi in ed. intercalate
- Agregarea supraprotezelor pe resturi radiculare
- Agregarea supraprotezelor pe implantele dentare

108. Particularitatile sist. bara cu calaret

1) Calaretul poate fi din metal / plastic
2) Intre bara si calaret apar forte de frecare si de tractiune (calaretii din plastic
se uzeaza si trebuie inlocuiti la aproximativ 1 an)
3) Sist. solidarizeaza dintii restanti, respectiv implanturile (este preferat pt a
preveni suprasolicitarea unui singur dinte, respectiv implant)
4) Au mentinere si stabilitate mai mare comparativ cu cele agregate prin
capsa/ magneti
5) Este necesar un spatiu de 2 mm intre bara si mucoasa crestei alveolare
(igiena orala)
6) In functie de localizarea dintilor restanti, respectiv implantelor, sprijinul
poate fi dento-parodontal, implantar sau mixt
7) In cazul supraprotezarilor pe dinti, respectiv pe implante cu sprijin mixt, este
necesara extinderea bazei protezei conform cu limitele campului protetic
(forte ocuzale distribuite pe o suprafata mai mare)
8) In ed. intercalate, solidarizarea dintilor stalpi cu bare ofera sprijin dento-
parodontal prot. Scheletate
9) In cazul prezentei caninilor solidarizati prin bara, prot are un sprijin mixt
10) Proteza mandibulara agregata prin sist. bara-calaresti pe 2 canini ,
sufera o basculare prin infundare datorita rezilientei crestelor edentate
11) Supraprotezele ancorate pe 4 sau 5 dinti sufera deplasari minime
50
109. Particularitati si clasificari sisteme de telescopare
Sunt compuse din: Clasificare: Particularitati:
1) Cor. telescopate
- O coroana primara - Cor. telescopate sunt
frictionale (paralelism
care se cimenteaza pe mult mai voluminoase
perfect al peretilor
dinti stalpi decat alte sisteme
coroanelor primare)
- O coroana secundara
2) Cor. telescopate conice (deci mai putin
care acopera coroana
3) Cor. telescopate estetice)
primara si care se
reziliente (intre cele - Au avantajul ca
toarna odata cu
doua coroane exista un
scheletul metalic menajeaza parodontiul
spatiu de 0,3 mm in
- Coroana secundara marginal
repaus care dispare in
culiseaza peste
RC)
coroana primara,
4) Cor. telescopate
realizand telescoparea
speciale (telescoparea
- Intre cele doua
radiculara)
coroana se naste o
forta de frictiune cu
atata mai mare cu cat
peretii laterali sunt mai
paraleli ( suprafata de
contact mai mare)

110. Descrieți sistemele articulare

· Sunt utilizate în edentațiile terminale, permițând șeilor protetice un
grad mai mare sau mai mic de mobilitate, evitându-se efectul de
pârghie pe care îi au protezele terminale cu sprijin mixt rigid asupra
dinților stâlpi
· Ruptori de forțe
o Sunt dispozitive prefabricate care fac legătura între dinții stâlpi
și șeile terminale, având rolul distribuirii presiunilor de
masticație pe creste, fie pe creste și dinți stâlpi funcție de
numărul și amplitudinea mișcărilor șeilor
o Cei care permit o singură mișcare = balamalele
▪ Permit bascularea prin înfundare
▪ Sunt indicate la mandibulă dar pot fi utilizate și la maxilar

51
 ▪ Tipuri de balamale
· Care se fixează în întregime la scheletul metalic
· Care se fixează cu o parte la microproteze iar cu
cealaltă la șaua protezei
▪ Există posibilitatea combinării între culise și balamale
o sunt ruptori de forțe care permit două mișcări ale șeilor
(translație verticală și rotație vestibulo-orală)
· Amortizori de forțe – sunt tot ruptori de forțe, care datorită unor
resorturi elastice readuc șeile în poziția inițială după încetarea
efortului masticator.

111. Sisteme magnetice?

-Pentru a fi eficiente trebuie sa indeplineasca cerintele:intensitate si
permanenta magnetica ridicate , la dim cat mai mici
-alcatuit dintr-un dublu magnet de CO5-Sm de mici dimensiuni , cu polii
inversati
-minimagnetul este acoperit cu o capsula de otel inoxidabil de grosime 0.20-
0.25 mm , ce protejeaza magnetul de mediul bucal si limiteaza campul
magnetic exterior
-magnetul se fixeaza in baza prot in dreptul unei rad dent acop cu dispozitiv
radicular , turnat dintr-un aliaj magnetizabil(keeper) ce contine cobalt-platine
-nu se fol mai mult de 4 magneti deoarece indep prot din gura este dificila.

112. situatii in care pot aparea in analiza zonelor retentive ale dd stalpi?

1.zone de retentie excesiva: remodelate prin slefuiri in cav buc( trat

proprotetic)
2.zone de retentie absenta : incrustatii, obturatii din amalgam , microprot cu
convexitati artif
3.zone de retentie favorabila: intre 025-0.75 mm(croset turnat circular =0.25 ,
croset turnat divizat Roach =0.50 , crosete mixte =0.75 )

113. Care sunt zonele de retenție favorabilă?

· Zonele de retenție favorabile trebuie să fie cuprinse între 0,25 și 0,75
mm.
· Se consideră că pentru menținerea protezei scheletate cu ajutorul
croșetelor turnate circulare, care au o flexibilitate mai mică, este
suficientă o zonă retentivă subecuatorială de 0,25 mm.

52
 · Pentru croșetele divizate Roach, care au o flexibilitate mai mare, este
necesară o retenție de 0,50 mm
· Pentru croșetele mixte (cu braț retentiv din sârmă) este nevoie de o
retentivitate de 0,75 mm.
· Aprecierea retentivității se face cu retențiometrele, astfel încât
extremitatea discului orizontal, care are mărimi diferite, să atingă
dintele în același timp cu tija verticală.
· Retentivitățile se caută de obicei pe fețele vestibulare ale dinților
stâlpi, dar și pe fețele orale sau proximale. În funcție de topografia lor
este ales și tipul de croșet.

114. zonele de interferente dentare

**interfereaza cu bratele crosetului

1.marg disto-vestib la PM sup
2.marg mezio-vestib la M sup
3.marg mezio-ling la PM si M inf
4.inclinari linguale mici sau mari
5.vestibularizarea dd lat sup

115. atitudini in cazul interferentelor dentare?

1.mici interferente intre marg dd stalpi si bratele crosetelor= mici slefuiri
2.lingualizari mari ale dd mand =renuntare la bara ling (ling mici= slefuiriale
fetelor ling ale dd si acoperiri cu microp modelate coresp axei de insertie a
prot)
3.inclinari exagerate peste 30 grade=extractie
4.inclinari medii = slefuiri ale fetei respective + acop cu microp
5.inclinari mici = simple slefuiri proximale
6.slefuiri pe fetele orale pt apicarea bratelor opozante atunci cand convex este
redusa

116. Care sunt părțile componente ale unui paralelograf simplu cu braț
orizontal fix?
· Soclul aparatului – placă metalică circulară care asigură stabilitatea
aparatului pe masa de lucru
· Brațul vertical – este fixat la marginea soclului și se continuă cu brațul
orizontal
· Brațul orizontal care prezintă extremitatea liberă un dispozitiv sub
forma unei tije care are posibilitatea să se miște numai în plan vertical
53
 · La extremitatea inferioară a acestei tije se pot fixa cu un șurub
accesoriile paralelografului

117. Care sunt accesoriile paralelografului?

· Tija de analiză (reperaj) – determină retentivitățile dentare și
paralelismul suprafețelor de ghidaj
· Tija portmină de grafit – este deplasată în jurul dintelui stâlp și de-a
lungul crestei alveolare pentru a identifica și marca linia ecuatorului
protetic
· Retențiometrul – permite măsurarea retentivităților dentare și
stabilirea locului de amplasare a porțiunii terminale, flexibile, a
brațului retentiv al croșetului
· Răzușele – sunt utilizate când se dorește îndepărtarea retentivităților
nedorite de pe modelul de studiu
· Spatulele convergente de 2° și de 6° - pentru îndepărtarea cerii

118. Enumerați timpii analizei modelului de studiu la paralelograf

· Stabilirea celei mai acceptabile axe de inserție și de dezinserție a
protezei
· Trasarea ecuatorului protetic
· Stabilirea locului în care se plasează vârful porțiunii flexibile a brațului
retentiv al croșetului
· Fixarea poziției modelului față de paralelograf (tripodarea)

119. De ce se pune modelul in plan orizontal pe palalelograf?

-Modelul va fi fixat pe suportul (masa) paralelografului intr-o pozitie cat mai
orizontala a PO
-Aceasta pozitie se alege pt ca:
- Forta de masticatie , care este cea mai puternica in solicitarea protezei, are
o directie predominant vertical;
- Alimentele adezive exercita asupra protezei tractiuni predominant verticale;
- Insertia si dezinsertia protezei sunt usor de efectuat de catre pacient, daca
acestea au o directie verticala;
- Toate aceste solicitari ale protezei partiale au deci o directie perpendiculara
pe PO

54
120. Cum se stabileste axa de Insertie
- este necesar sa se identifice interferentele dentare si muco-osoase care
provin din inclinarea dintilor laterali maxilari spre vestibular si a dintilor
laterali mandibulari spre lingual care pot impiedica introducerea protezei pe
campul protetic
- pot impiedica insertia protezei se identifica cu ajutorul tijei de reparaj a
paralelografului
- In cazul in care inclinarea fetei proximale este mica, se slefuieste fata
respectiva
- In cazul in care inclinarea este mai mare se indica acoperirea dintilor cu
microproteze
- Se identifica planurile sau suprafetele de ghidare oferite de fetele proximale
ale dintilor stalpi
- Sunt 2 sau mai multe suprafete vertical paralele pe dintii stalpi si au rolul de
a determina axa de insertie a protezei in edentatii intercalate
- Suprafetele de ghidaj se obtine prin slefuirea fetei proximale a dintelui stalp
- Se evidentiaza retentivitatea favorabila de pe fata vestibulara sau orala a
dintilor stalpi (in zona subecuatoriala)
- Dupa stabilirea axei de insertie, modelul este fixat in aceasta pozitie si se
trece la marcarea ecuatorului protetic
- Stabilirea locului unde se plaseaza varful bratului elastic al crosetului in zona
subecuatoriala

121. De cine este condiționată axa de inserție a protezei?

· Planurile de ghidare
· Zonele retentive dentare necesare aplicării porțiunii flexibile a
brațelor retentive a croșetului
· Zonele de interferență muco-osoasă sau dentare
· Fizionomie
122. Planuri de Ghidare?
· -sunt rep de suprafetele proximale ale dd stalpi, vecine sp ed
· -trebuie sa fie paralele pt a ghida prot in timpul insertie si dezinsertie
· -uneori necesita slefuiri iar daca slefuirile sunt mari , este necesar
acoperirea cu microprotez
· -se fac mai ales la bresele laterale
· -pt apreciere se fol tija de reperaj/analiza(tija in contact cu dintele in
reg cr marg)
· -daca suprafetele prox nu sunt paralele , se inclina modelul ant/post
sau prin slefuire

55
123. Tripodarea modelelor
· Reprezintă fixarea poziției modelului față de paralelograf
· Pentru a desena planul viitorului schelet este necesar să se
îndepărteze modelul de pe măsuța paralelografului. Repunerea
modelului pe măsuță în aceeași poziție în care s-a stabilit axa de
inserție se poate face prin următoarele metode:
o Cu mina de grafit montată la paralelograf se trasează trei linii
pe suprafața mucozală a modelului la distanță una de alta (o
line anterior și două laterale la stânga și la dreapta)
o Pe soclul modelului sunt tăiate trei șanțuri verticale, unul în
regiunea posterioară și două laterale cu ajutorul unei spatule
ascuțite sprijinită pe tija de reperaj.

124. Dinții aflați în traumă ocluzală – semne și simptome

1) Clinic: cand dupa extirparea pulpara -> durerea si mobilitatea NU
dispar
2) Radiologic: 1. Largire spatiu periodontal
2. RT periapicala ca un granulom (la dinte vital)
3. resorbtii osoase in palnie
4. procese de hipercemetoza -> mai frecvent in bruxism
(partea asta e luata din alt document)
· Leziuni cuneiforme
· Fatete de abraziune
· Mobilitate +/- durere (cauzata de suprasolicitare)
· Migrari dentare (fen. Thielemann)
· Necroze pulpare
· Fisuri Stielmann
· Largirea spatiului periodontal
· Fenomene de pulpita pe dinti integri
· Resorbtii osoase -> evdentiate pe Rx la dinti vitali
· Ingrosari ale proceselor alveolare
· Hipercementoze

56
125. Trauma secundara ocluzala
-apare la nivelul versantilor crestelor ( mai mult n-am gasit nicaieri, daca
gaseste cineva sa dea sfoara in tara )
-prima e pe mijlocul crestelor si secundara pe versanti.

126 . Tratamentul preprotetic

1. Intervenții chirurgicale
2. Tratament parodontal
3. Tratament de echilibrare ocluzală
4. Tratamentul ortodontic
5. Tratamentul conservativ odontal
6. Implanturile transfixiante
7. Proteza parțială acrilică provizorie

A) Tratamentul chirurgical consta in:

- efectuare extractiior ditilor irecuperabili
- osteotomia transmaxilara
- chiuretaj periapical
- rezectie apicala
- interventii pt chisturi
- hiperplazii de mucoasa

B) Tratamentul parodontal -> eliminarea factorilor de iritatie prin:

- Detartraj
- Inlocuirea obturatiilor cervicale in exces
- Inlocuirea coroanelor lungi sau largi
- Tratamentul cariilor cervicale
- Tratamentul pungilor gingivale prin chiuretaj subgingival,
gingivectomie, sau operatii cu lambou

C) Tratamentul de echilibrare ocluzala. (trat. trauma ocluzala)

- Se refera la realizarea unui plan de ocluzie corect, la eliminarea
contactelor premature si a interferentelor si la evaluarea DVO
- Nivelarea planului de ocluzie se realizeaza prin diverse manopere :
1)slefuiri la nivelul cuspizilor,
2) remodelari coronare,

57
 3) amputari coronare insotite de devitalizari si acoperire cu
microproteze
4) indepartarea puntilor incorecte
5) extractia dintelui
- contactele premature si interferentele se inlatura prin slefuiri
selective
- contactele premature se depisteaza in IM, RC, pozitia cap la cap in
propulsie si in lateralitate, interferente in timpul miscarii de propulsie
si lateralitate

- se evalueaza DVO prin teste functionale (daca DVO este modificata)

▪ Supradimensionare DVO = indepartarea lucrarilor protetice care au
realizat supradimensionarea
▪ Subdimensionarea DVO = redimensionare doar cand apar manifestari
patologice sau cand solicita pacientul
▪ Orice redimensionare DVO trebuie tatonata prin protezari provizorii.

D) Tratamentul ortodontic
- Indicat pt redresarea inclinarii dintilor si refacerea punctelor de
contact pierdute prin migrari orizontale

E) Tratamentul odontal
- Urmareste rezolvarea cariilor , fracturilor, tratamentelor endodontice

F) Tratamente chirurgicale reconstructive sau corective

- Se efectueaza la nivelul tesuturilor dure si moi (excizia frenurilor, a
bridelor, sau a hiperplaziilor gingivale)

G) Realizarea restaurarilor protetice provizorii

- Proteze acrilice vechi ale pacientilor modificate si corectate sau alte
proteze acrilice provizorii

127. DVO supradimensionat si subdimensionat

o supradimensionarea o subdimensionarea
▪ spatiul de inocluzie fiziologica este ▪ spatiul de inocluzie fiziologica este
micsorata marit
▪ destinderea buzelor (pacientul nu ▪ infundarea buzelor
le apropie) ▪ santuri pericomisurale accentuate
58
▪ santurile pericomisurale intinse ▪ aspect facial imbatranit
▪ aspect facial crispat

128. Descrieți etapele tratamentului proprotetic

1. Intervenții chirurgicale asupra mucoasei
2. Intervenții chirurgicale asupra osului
3. Intervenții asupra dinților stâlpi
4. Acoperirea dinților stâlpi cu microproteze
5. Solidarizarea dinților stâlpi
6. Atitudinea față de breșele suplimentare care complică diferitele clase de
edentații

129. Care sunt intervențiile proprotetice chirurgicale asupra mucoasei?

· Frenul labial inserat aproape de muchia crestei frontale – frenotomie,
frenectomie, frenoplastie
· Frenul lingual inserat aproape de parodonțiul marginal sau în formă
de evantai – frenotomie
· Bride laterale inserate aproape de muchia crestelor – incizie
· Hipertrofie și hiperplazie la nivelul versantelor crestelor, fundurilor de
sac sau bolții palatine – excizia lor și plastia șanțurilor vestibulare sau
linguale

130. Care sunt intervențiile proprotetice chirurgicale asupra osului?

· Neregularitățile osoase – rezecții localizate, regularizări de creste
· Torusul mandibular/maxilar de dimensiuni exagerate – rezecții
· Tuberozități exagerat de retentive sau procidente – rezecții
modelante
· Atrofii marcate ale crestelor – reconstituiri plastice cu diferite tipuri
de transplanturi

131. Felul ocluziei Stabila/instabila

Schema ocluzala corecta= in pozitia de intercuspidare maxima contactele

ocluzale generate de lucrarile protetice trebuie sa fie stabile, simultane cu cele
de la nivelul dd restanti

59
Ocluzia stabila= repetabilitatea contactelor dento-dentare nedeviate, de tip
cuspid fosa sau tripodic
Contacte vf cuspid-fosa pp un cuspid mai putin voluminos decat foseta
antagonista. Contacte ocluzale stabile pp existenta unei fosete in care cuspidul
de sprijin sa-si gaseasca un loc in care sa se opreasca mereu la sfarsitul unei
miscari mandibulare care sa se termine in inntercuspidare max si relatie
centrica. Importanta contactelor de tip cuspid fosa= se adapteaza mai usor prin
slefuire selectiva si permit realizarea long centricului si transmiterea fortelor in
axul dintelui. (altfel = trauma ocluzala)
Contacte tripodice= pp un cuspid mai voluminos decat foseta antagonista---
este mai greu de modelat si adaptat.
Contactele multiple in RC si IM determina repartizare uniform a solicitarilor
ocluzale
Contacte simultane= evita derapare mandibula
Suprafetele ocluzale ale dd determina tipul de contact dento-dentar si gradul
de abraziune. ‚
Contacte dento-dentare nefunctionale- determina ocluzie instabila
- vf cuspid-versant fosa
- versant cuspid- versant foseta
- vf cuspid- vf cuspid
- contact in suprafata
Pentru obtinerea unei ocluzii stabile se pot realiza
- slefuiri selective ale suprafetelor ocluzale,
- remodelari coronare cu devitalizari,
- inlocuirea lucrarilor protetice incorecte
- acoperirea cu microproteze.
- extractia dintilor migrati vertical care modifica mult planul de ocluzie

132. in functie de ce se apreciaza felul ocluziei: stabila/instabila

- felul ocluziei se analizeaza in functie de:
· suprafete ocluzale ale dintilor
· planul de ocluzie
- ocluzia stabila este data de contacte dento dentare functionale (cuspid-fosa,
tripodic) multiple, simetrice si simultane
- ocluzia instabila este data de contacte dento-dentare nefunctionale (varf-
cuspid, versant-cuspid, versant –fosa, varf cuspid varf cuspid, in suprafata)
- rezultate in urma migrarilor dentare verticala si orizontala, abraziunea
patologica si de mobilitate dentara patologica

60
 - modelarea suprafetelor ocluzale nefunctional la microproteze, punti,
arcadele dentare artificiale ale protezelor mobilizabile

133. Planul de ocluzie este denivelat prin

· Abraziune dentara
· Migrari dentare - Verticale: extruzie / egresiune
-
Orizontale: inclinare / translatie
· Contacte premature sau interferente
· Lucrari protetice incorecte

134. Corectarea planului de ocluzie și a ocluziei instabile.

· Slefuiri selective
· Remodelari coronare cu devitalizari, sau acoperirea cu microproteze
· Indepartarea contactelor premature si a interferentelor
· Refacerea lucrarilor protetice incorecte
· Extractia dintilor ( dintii migrati vertical care ajung aproape de creasta
antagonista)

135. Examinarea rapoartelor de ocluzie în RC

· Este o examinare mai dificilă deoarece neceistă o îndemânare din
partea medicului
· Manevre: unimanuală, bimanuală

· Unimanuală
- Poziția pacientului – în șezut, cu cpaul · Poziția pacientului – în decubit dorsal
sprijinit și planul de ocluzie maxilar paralel cu ·
solul
- Unghia policelui drept pe muchia incizală a ·
incisivilor inferiori, iar restul degetelor prind ·
mentonul
- Mâna stângă depărtează buzele și obrajii
- Pacientul este rugat să lase gura moale și se ·
fac mișcări de închidere-deschidere fară
contacte dento-dentare și se împinge
61
· Bimanuală
Medicul este pe scaun în spatele
pacientului
Mandibula se prinde cu ambele mâini
Între police și index se prinde mentonul, iar
restul degetelor sunt la nivelul ramului
orizontal al mandibulei
Pacientul lasă gura moale și se fac mișcări
de închidere-deschidere fără contacte
mandibula spre posterior până se simte dentare până când se simte saltul posterior
saltul condilului spre posterior. al condilului
· Avantaj: poziția declivă ajută la poziționarea
posterioară a mandibulei

· Pentru ușurința ghidării mandibulei în RC:

o Pacientul să ducă maxilarul în față (psihologic)
o Pacientul să ducă vârful limbii cât mai posterior la nivelul
palatului moale (reflex linguo-palatinal)

136. Descrieți examinarea mișcării de propulsie.

· Pacientul face propulsie din IM până în poziția cap la cap a dinților
frontali

· Situația · Situații anormale:

normală: - Interferență pe partea lucrătoare = mandibula
- Dinții frontali parcurge un drum rectiliniu în sens sagital, iar în
inferiori alunecă poziția cap la cap 2 sau mai mulți dinți frontali iau
fără deviere pe contact. Dacă urmărim hârtia de articulație se
panta palatinală a observă că până se ajunge în poziția cap la cap numai
celor superiori fața palatinală a unui singur dinte ia contact cu
- Trebuie să se antagoniștii inferiori.
realizeze - Contact prematur lucrător = mandibula parcurge un
dezocluzia dinților drum rectiliniu sagital, dar în poziția cap la cap un
cuspidați singur dinte frontal susține contactul cu antagoniștii
- Poziția cap la cap (trebuie desființat)
trebuie să fie - Interferențe nelucrătoare sau interferențe lucrătoare
susținută de cel = mandibula în propulsie deviază de la drumul
puțin 2 incisivi rectiliniu către dreapta sau către stânga, ajungând ăn
maxilari fără poziția cap la cap să se facă contact între mai multe
contact în zona perechi de antagoniști
posterioară - Contacte nelucrătoare = în poziția cap la cap există
contacte frontale normale, dar în același timp unul
sau mai mulți dinți laterali fac și ei contact. Când sunt
situate aceste contacte la nivelul ultimilor molari sunt
răspunzătoare de fenomenul Thielemann
- Linia interincisivă superioară nu e mereu în același
plan cu cea inferioară – acest decalaj nu semnifică o
situație anormală. În poziția cap la cap trebuie să se

62
 urmărească existența aceluiași decalaj.

137. Descrieți examenul mișcării de lateralitate

· Medicul duce mandibula în RC și din această poziție în lateralitate
până când cuspizii V ai dinților cuspidați sunt în poziția cap la cap
· Se palpează condilul pivotant (de pe partea lucrătoare) care nu
trebuie să iasă din cavitatea glenoidă

· Pe partea · Pe partea lucrătoare:

nelucrătoare: - Protecție canină (normal) = caninii sunt singurii
- Interferență dinți care suportă mișcarea
nelucrătoare = pe - Ghidaj antero-lateral (normal) = caninii și un alt
parcursul mișcării unul dinte lateral participă la dezangrenare. Se verifică
sau mai mulți dinți ca dintele lateral să nu aibă suferințe parodontale
laterali vin în contact - Ghidaj de grup lateral cu/fără canin (normal) =
- Contact nelucrător = mai mulți dinți laterali (chiar toți) participă la
în poziția cap la cap mișcare
rămân în contact dinți - Situație anormală = un singur dinte lateral suportă
cuspidați de pe parta mișcarea de lateralitate. Trebuie echilibrat ocluzal
nelucrătoare (BULL). pentru a restabili rolul caninului sau ghidaj de
Când intră în conflict 2 grup lateral
cuspizi de sprijin, se - Contact prematur lucrător = LUBL
preferă protejarea - Interferență pe partea lucrătoare = ghidaj canin
celui mandibular sau ghidaj antero-lateral și în același timp există și
un contact la nivelul unui dinte cuspidat de partea
spre care se face mișcarea.

138. Reguli generale de utilizare a șabloanelor de ocluzie + precauții

· Precauții
o Se verifică daca bazele șabloanelor respectă limitele CP și daca
intră și ies ușor de pe model. Dacă ies greu se îndepărtează de pe
model prin tatonare și reduce din bază strictul necesar pentru a nu
diminua menținerea șablonului pe CP
o Modelele se izolează prin scufundare în apă 5-10 minute pentru a
preveni lipirea cerii calde de suprafața lor
o Se verifică să nu existe pe fața internă plusuri care determină jenă
sau durere în timpul manoperei

63
 · Reguli generale de utilizare
o Șabloanele vor fi modelate mai întai pe rând a.î. să intre în contact
pe toată suprafața
o Se va face înmuierea cerii concomitent pe toată suprafața
bordurii/bordurilor
▪ Dacă se lucrează la un singur șablon –
▪ imb de spatule între medic și asistentă
▪ Dacă se lucrează la două șabloane – un șablon e ramolit de
medic, celălalt de asistentă
o Dinții antagoniști să nu intre prea mult în ceară
o Șabloanele solidarizate vor fi îndepărtate de pe CP cu multă grijă
o Pacientul întredeschide gura și se îndepărtează întâi șablonul care
iese mai ușor
o Pacientul fiind în continuare cu gura întredeschisă se îndepărtează
și șablonul care iese mai greu
o Cele două șabloane se aplică pe modele: mai întai cel care intră
mai ușor, apoi cel care intră mai greu

o Pe modelele cu șabloanele articulate se verifică:

· Dacă nu cumva unul din șabloane s-a deformat
· Dacă modelele nu sunt incorecte la nivelul fețelor ocluzale care intră în
contact cu antagoniștii
· Dacă modelele au o poziție stabilă prin intermediul șabloanelor și a
dinților existenți
· Dacă modelele vin în contact numai prin intermediul dinților și/sau a
bordurilor de ocluzie

139. Ce precautii legate de sabloane de ocluzie trebuie luate inainte de

determinarea relatiilor intermaxilare
- Sabloanele de ocluzie se folosesc pentru determinarea relatiilor
intermaxilare la pacientii care prezinta edentatii partiale intinse sau totale
- Sabloanele de ocluzie prefigureaza spatial viitoarea proteza intr-o forma
simplificata. Sunt alcatuite din baza sablonului si bordurile de ocluzie
- Baza sablonului este confectionata din acrilat sau din placa de baza
- Bordurile de ocluzie sunt realizate din ceara alba sau roz
- Baza sablonului acopera in intregime campul protetic pana la nivelul
fundurilor de sac
64
- Valurile de ceara nu se pun pe tuberozitati si tuberculul piriform
- Valurile de ceara sunt montate pe baza sablonului:
o La maxilar:
 Zona frontal usor vestibularizat si zona lateral pe mijlocul
crestei
o La mandibular
 Zona frontala si lateral pe mijlocul crestei
- Montarea corecta a bordurilor de ocluzie la nivelul zonei laterale se verifica
cu testul de basculare prin exercitarea de presiuni digitale alternative la
nivelul premolarilor.
- Verificarea sablonului de ocluzie se realizeaza pe modelul functional si in
cavitatea bucala
- Se urmareste corectitudinea realizarii bazei si a bordurilor de ocluzie.
140. Datele care se transmit în laborator prin intermediul fișei de laborator
si a modelelor (șabloane de ocluzie)
· Prin intermediul fișei
o Materialul dinților artificiali (acrilat sau porțelan) – se preferă
acrilat pentru PPA și pentru ocluzie adâncă și DVO micșorat pentru
că sunt ușor de modelat și în spații reduse
o Culoarea dinților pe cele trei zone
▪ La colet – cel mai închis
▪ Marginea incizală – cel mai deschis, cu o oarecare
radiotransparență
▪ Zona mijlocie – culoare intermediară
o Cuspidarea dinților laterali
· Prin intermediul modelelor articulate
o Forma dinților restanți în funcție de care se aleg dinții artificiali
o Caracteristicile RIM
· DVO
· IM
· Planul de ocluzie

o Se pot face desene

· Extinderea plăcii protetice

· Zonele de foliere
· Poziția și forma croșetelor

65
141. Ce date se transforma in laborator prin intermediul modelelor
- folierea torusului si zonele ce trebuie despovarate
- tipul si modul de plasare al crosetelor de sarma
- alegerea pozitiei si felului crosetelor trebuie sa se tina seama de mai
multe criteria:
o nr minim de dd pe care se poate ancora favorabil o PPA =2
o linia crosetelor sa treaca prin mijlocul bazei sau cat mai aproape de
el, plasarea liniei crosetelor la periferia PP are ca rezultat
bascularea
o se pun daca se poate 3, 4 crosete daca se poate, dar nici sa nu se
exagereze pt a nu avea probleme cu insetia/ dezinsertia protezei
o retentivitatile dentare trebuie utilizate pt ca forta de retentie a
crosetelor sa asigure M, dar nu mai mare decat valoarea
parodontala a dd stalp
o in reg frontala se aleg crosete cat mai putin vizibile in timpul
functiilor ADM

142. Reguli R.I.M

Determinarea rim depinde de situația clinica.
Nu se va determina rim dacă nu exista o relație de ocluzie stabilă, chiar dacă
DVO este corecta.
Dacă exista dinti restanți ce asigura o rim de ocluzie stabilă,DVO corecta sau
pastrata se înregistrează IM care poate coincide cu RC.
Dacă exista dinti restanți , dar in RC/IM/ ocluzie habituala exista contacte
instabile,înseamnă ca nu a fost corectat trat preprotetic de echilibrare ocluzala
sau in cadrul trat protetic prin aplicarea de microproteze au apărut contacte
premature sau interferente care nu au fost depistate si înlăturate.
Exista posibilitateaca scheletul metalic sa realizeze,prin pintenii
ocluzale,contacte premature sau interferente care trebuie depistate si
îndepărtate.
Dacă exista putini dinti restanți,iar contactele dentodentare nu dau
certitudinea unei IM corecte,se înregistrează poziția de RC ,la o DVO dictata de
contactele dentodentare in RC.
Dacă DVO este micșorată ,se recomanda PPA provizorii,cu ajutorul cărora se
testează IM stabilă si,dacă este cazul,noua DVO.
Când exista Dinți restanți pe ambele maxilare,dar nu exista contacte
dentodentare,nemaiexistând ocluzie,se va realiza cu ajutorul șabloanelor planul
de ocluzie,după care se va înregistra DVO,RC,care va coincide după realizarea
protezelor cu IM.

66
143. Det RIM in ed unimax partial intins cu arcada antag integra?

-se fol sablonul pt inregistrarea RIM

-sunt prezente PO,DVO, IM
-Tehnica la cald:
1.pacientul face cateva miscari de inchidere a gurii in IM
2.se aseaza sablonul pe max ed si se reduce valul de ceara pana cand aceasta
depaseste cu 1mm inaltimea dd restanti
3.se netezeste supraf ocl a cerii apoi se incalzeste uniform pe toata intinderea
ei cu spatula
4.sablonul se repune pe CP , iar pacientul inchide in IM pana antagonistii
angreneaza corect iar cei fara antagonisti se infunda in ceara aprox 1 mm
5.se raceste bordura, se scoate din gura si se aplica pe model
6.in cab trebuie sa existe modelul antagonistilor preferat din ghips de buna
calitate pt a putea verifica corectitudinea inregistrarii
-Tehnica la rece:
1. pacientul face cateva miscari de inchidere a gurii in IM
2.se aseaza sablonul pe max ed si se reduce valul de ceara pana cand se obtine
DVO
3.se usuca suprafata ocluzala a bordurii de ocl
4.se preg pasta ZOE si se aplica un strat uniform de 1mm grosime pe supraf ocl
a bordurii
5.se asteapta priza mat de amp , se scoate sablonul din gura si se aplica pe
model
6.in cab trebuie sa existe modelul antagonistilor preferat din ghips de buna
calitate pt a putea verifica corectitudinea inregistrarii

144. det RIM in ed bimax prez la max ed fr intinsa cu prez numai a molarilor
iar la mand ed term bilat cu prez numai a grup fr?
tehnica :
1.se introd sablon inf si pacientul inchide gura pana cand molarii sup ating
ceara
2.se taie din sablon pana cand se obtine DVO fiziologica ,sablonul este in
contact simultan cu ambele grupe de molari sup
3.se stab viitoarea pozitie de IM (daca nu este precizata odata cu DVO)
4.se introduce sablonul sup cu care se precizeaza nivelul si orientarea PO in reg
fr(viitoarea marime a fr sup) si curbura vestibulara(pozitia buzei sup)
5.se fixeaza pozitia determinata ant cu sablonul inf

145. Situații speciale la determinarea RIM

67
 · Edentația bimaxilară prezentând la un maxilar edentație frontală întinsă
cu prezența numai a molarilor, iar la mandibulă edentație mandibulară
bilaterală cu prezența grupul frontal
o Se introduce șablonul inferior și se cere pacientul să închidă gura
până când M sup ating ceara
o Se taie din șablon până se obține o DVO fiziologică, iar șablonul ia
contact simultan cu ambele grupe de M sup
o Se stabiliește viitoarea poziție IM dacă nu este precizată odată cu
DVO, prin turtirea din șablonul inferior a ultimului mm de ceară
o Se introduce apoi șablonul superior cu care se precizează
▪ Nivelul și orientarea planului de ocluzie (mărimea
frontalilor)
▪ Curbura vestibulară (poziția buzei superioare)
o Se fixează poziția determinată anterior cu șablonul inferior
· Edentația bimaxilară uniterminală inversă (în oglindă)
o Determinarea este dificilă deoarece șabloanele care au borduri
plasate doar pe o singură parte basculează când antagoniștii iau
contact cu valul de ceară
▪ Baza șablonului trebuie extinsă corect și pe hemiarcada
dentată și prevăzută cu croșete care să ii ofere stabilitate
o Dacă există cel puțin o pereche de antagoniști situația este mai
favorabilă
o Dacă edentația depășește linia mediană și nu mai există suficiente
contacte
▪ Deosebită atenție
▪ Se lucrează cu fiecare șablon pe rând și apoi cu amândoua
o De cele mai multe ori este bine să se execute proteza mandibulară
la gata și ulterior să se determine RIM și să se execute și cealaltă
proteză

146. Ce se transmite tehnicianului prin fisa de laborator

- grosimea sarmei pt fiecare croset in functie:
 de lungimea crosetului,
 valoarea implantarii dd stalp;
 marimea retentivitatii;
 vizibilitatea crosetului;
 tipul de edentatie
- materialul pt baza protezei:

68
 acrilat termopolimerizabil roz sau transparent sau combinatie;
 acrilat termopolimerizabil in combinatie cu materiale reziliente;
 acrilat termopolimerizabil in combinative cu fibre de sticla, fibre de carbon
sau plasa metalica

- la sf probei mechetei, pacientul sa isi dea acordul in scris pt proteza

definitiva, excluderea unor viitoare litigii

147. Indicații transmise prin intermediul modelelor și al fișei de laborator

(machete)
· Prin intermediul modelelor
o Folierea torusului și a zonelor de despovărare (întindere +
grosime)
o Tipul și modul de plasare al croșetelor din sârmă în funcție de
- Număr minim de dinți pe care se poate ancora PPA este 2
- Dacă PPA are numai două croșete, linia croșetelor trebuiă să treacă prin
mijlocul bazei sau cât mai aproape de ea
- Ideal sunt 3-4 croșete
- Nu trebuie puse multe croșete pentru a nu complica dezinserția și inserția
protezei de către pacient
- Retentivitățile dinților trebuie utilizate în așa fel încât funcția de menținere
să nu fie mai mare decât rezistența parodontală a dinților
- Când există creste retentive vestibular trebuie să se țină cont deoarece pot
avea valoarea unui croșet rigid
- În regiunea frontală și premolară se aleg croșete cât mai puțin vizibile în
timpul funcțiilor ADM

· Prin intermediul fișei

o Grosimea sârmei pentru fiecare croșet în funcție de
- Lungimea croșetului
- Valoarea implantării dintelui stâlp
- Mărimea retentivității
- Vizibilitatea croșetului
- Tipul de edentați
o Materialul din care se realizează baza protezei
- Acrilat termopolimerizabil roz sau tranparent sau o combinație
- Acrilat termopolimerizabil cu materiale reziliente
- Acrilat termopolimerizabil cu fibre de sticlă sau plasă metalică

148. Controlul machetei pe model

69
 · Controlul ocluzorului și al modelelor
o Ocluzorul să nu aibă niciun fel de joc în balama
o Contrapiulița să fie fixată
o Planul median al modelelor să corespundă cu planul median al
ocluzorului
o Pe modele să fie trasate linii de referință
▪ Linia mediană
▪ Linia caninilor
▪ Linia surâsului
▪ Mijlocul crestelor
· Controlul corectitudinii realizării tehnice a machetelor
o Dacă tehnicianul a respectat indicațiile de modelaj și de culoare ale
dinților
o Dacă artificiile de montare se potrivesc cu situația clinică
o Dacă montarea dinților este corectă
▪ Dinții laterali pe mijlocul crestei și perpendicular pe direcția
crestei
▪ Dinții frontali în rapoarte corecte de ocluzie cu antagoniștii
o Modelarea bazei și a gingiei artificiale
· Aspect neted în regiunile laterale
· Modelajul papilei
· Modelajul rugilor palatine

149. Controlul intrabucal al machetelor

· Precauții
o Machetele așezate pe model se răcesc cu jet de apă
o Pacientul clătește gura cu apă rece
o Controlul se face minuțios, dar la fiecare 2 minute se scot
machetele se spală de salivă, se pun pe model și se răcesc, la fel și
pacientul clătește cu apă rece
· Dacă în raport cu dinții restanți macheta are inadaptare flagrantă –
tratament luat de la început
· Dacă nepotrivirea se referă doar la angrenarea dinților – se reia
înregistrarea RIM
· Dacă există similitudine între adaptarea pe model și în cavitatea bucală
o Se verifică stabilitatea
o Rapoartele de ocluzie (RC, propulsie, lateralitate)

70
 o Refacerea aspectului fizionomic
· Controlul stabilității machetelor
o În plan transversal – se apasă cu degetele alternativ dreapta-
stânga pe molari
o În plan sagital – este neconcludent (nu există croșete și porțiunea
supracingulară e din ceară și se deformează)
o Versantele externe ale machetei
▪ Lingual mandibular – concav
▪ Vestibular mandibular – convex
· Verificarea rapoartelor de ocluzie
o Ocluzia trebuie să se realizeze concomitent pe dinții artificiali și pe
cei naturali
o Pacientul închide gura în RC și se remarcă primul contact
interdentar. Dacă nu s-a făcut IM și au apărut contacte premature
– șlefuire/remontarea dinților artificiali
o Proba spatulei – dacă e pozitivă se face o nouă înregistrare cu
ceară pe dinții machetei/se reia de la șabloane
o În edentațiile terminale cu antagonist PPM – contacte multiple
între dinții artificiali (articulator) sau verificarea IM = RC (ocluzor)
o Edentații L-L – dezocluzia tuturor dinților în propulsie și lateralitate
pe partea nelucrătoare
o Edentații frontale
▪ În propulsie – ghidaj anterior cu dezangrenarea dd laterali
▪ În lateralitate
· Dacă există canin natural – ghidaj canin
· Dacă nu există canin – ghidaj de grup
· Refacerea aspectului fizionomic
o Forma, mărimea, culoarea și montarea dinților artificiali în
concordanță cu arcada edentată și dinții restanți
o Dinții să corespundă formei feței, să respecte linia surâsului și să
aibă o vizibilitate armonioasă
o Lipsa spațiului necesar montării dinților
▪ Se remodelează coronar dinții înclinați sau
▪ Se montează dinți normal în zona anterioară iar în zonele
laterale dinți cu lățime redusă
o Creste alveolare proeminente vestibular – dinții se montează
direct pe creastă
o Ușoare anomalii de poziție pentru aspectul natural

71
150. cauzele impreziziei ocluzale in adaptarea in ocl a protezei?
1.utilizarea ocluzoarelor ce nu permit miscari de lateralitate
2.modif volumetrice inerente tehnologiei acrilatelor
3.erodari ale ghipsului antagonistiloc
4.cand modelul de lucru si baza prot se gasesc intr-una din jumatatile
tiparului ,dintii artificiali in cealalta jum , iar cele 2 parti nu au fost stranse
suficient im mom ambalarii , ducand la inaltarea ocluziei.

151. Controlul protezei înainte de aplicare

· Dinții sunt poziționați corect și bine retenționați în acrilatul plăcii
· Croșetele sunt bine retenționate în acrilatul plăcii, fără zgârieturi și cu
vârf rotunjit
· Fața externă a protezei este corect și uniform lustruită
· Fața internă a protezei nu prezintă urme de ghips sau de plumb de la
foliere
· Fața inetrnă a protezei are o trecere lină de la zona de foliere la restul
bazei
· Fața internă a protezei nu are plusuri sau asperități
· Marginile protezei sunt rotunjite, fără muchii ascuțite
· Limita posterioară a protezei maxilare se termină pierdut în grosime
· Protezele sunt curate

152. Zonele de elecție pentru leziuni

· La maxilar
o Tuberozități maxilare vestibular
o Creste zigomatico-alveolare
o Creastă edentată retentivă
o Frenul buzei superioare sau frenuri laterale
o Proeminențe osoase consecutive extracțiilor

· La mandibulă
o Torus mandibular
o Zonele retentive ale crestei edentate
o Bride vestibulare laterale
o În dreptul Pm
o Creasta oblică externă

72
 o Tuberculul piriform
o Frenul labial + lingual

153. Indicații, contraindicații și obiective căptușire

· Indicații · Contraindicații · Obiective

· Atrofie avansată a
suportului muco-osos
produsă într-un timp mai
îndelungat de la aplicarea
protezei
· Ameliorarea menținerii la o
proteză subextinsă
· Instabilitate cu basculare pe
un torus proeminent
· Protezări imediate urmate
de resorbții rapide a
proceselor alveolare
· Definciețe clinice
(amprentare funcțională
greșită) sau de laborator
(deteriorarea modelului
funcțional)
· Profilaxia țesuturilor
sensibile la presiuni
masticatorii la care
despovărarea se face cu
materiale reziliente
· Migrări ale dinților · Îmbunătățirea menținerii
stâlpi către spațiile protezei prin creșterea
edentate cu adeziunii și folosirea
pierderea pct de retentivităților
contact · Obținerea unui sprijin
· Inflamație echilibrat pe dinții
parodontală restanți și suportul
avansată cu muco-osos
mobilitatea dd · Stabilizarea protezei prin
restanți frânarea deplasărilor
· Dezechilibru ocluzal orizontale
care nu poate fi · Profilaxia dento-
corectat parodontală prin
· Dinți laterali redistribuirea echilibrată
montați în afara a forțelor de presiune
crestei masticatorie pe dinții
· DVO supraevaluată restanți
· Proteze cu reparații
multiple și dinți
degradați anatomic
și cromatic

154. Căptușirea directă a protezei

· Avantaje
o Rapiditate – o singură ședință
o Economie – numai materiale din cabinet
· Dezavantaje
o Apariția iritațiilor pe mucoasă din cauza monomerului din acrilat și
a rc. Exoterme

73
 o Polimerizarea acrilatului în spațiile interdentare, care nu au fost
obstruate dacă dezinserția nu se face la timp
· Timpi operatori
· Igienizarea CP
· Vaselinizarea dinților artificiali
· Protecția dinților artificiali și a șeilor cu leucoplast
· Îndepărtarea prin frezare 0,5-1mm de pe fața internă a șeilor și de pe
marginile șeilor
· Badijonarea cu monomer a suprafeței frezate
· Aplicarea pe zona de lucru a unui strat de acrilat autopolimerizabil când
acesta se trace în fire
· Introducerea protezei în cavitatea bucală, aplicarea perfectă pe CP după
care se exercită presiuni digitale pe porțiunea supracingulară a protezei.
Pacientul nu închide gura
· Mișcări de modelare a marginilor protezei ca la amprenta funcțională
· După polimerizare se scoate proteza și se păstrează câteva minute într-
un vas cu apă caldă pentru definitivarea polimerizării
· După priza completă marginile protezei se prelucrează
· Se introduce proteza în cavitatea bucală
· Se readaptează ocluzal
▪ RC
▪ Îndepărtarea contactelor premature
▪ Restabilirea IM și a ocluziei
o Se transmite proteza la laborator pentru lustruire

155. Timpii operatori ai căptușirii cu gura închisă

· Se constată necesitatea căptușirii când testul de rotație al protezei este
pozitiv
· Se îndepărtează 1 mm de acrilat de pe fața mucozală a protezei
· Se aplică în zona distală un strat de Stent sau Kerr care se ramolește,
proteza se introduce în gură, se așează pe CP, unde se menține cu o
ușoară presiune executând mișcările ca pentru amprenta funcțională
· După priza materialului termoplastic, testul de rotație al protezei trebuie
să fie negativ
· Se îndepărtează dizarmoniile ocluzale
· Pentru amprentare se aplică prin pensulare pe fața radiată a protezei un
strat de ceară bucoplastică, se introduce proteza în gură și după
aplicarea corectă se închide în IM
· Timp de 5 min se fac mișcări de modelare de către medic și pacient

74
 · Îndepărtarea protezei împreună cu amprenta de ceară numai după răcire
cu apă.
· Se trimite în laborator

156. La ce servesc modelele documentare?

· Precizarea diagnosticului clinic și stabilirea planului de tratament
preprotetic
· Scop didactico-pedagogic: prezentarea către medici și studenți a unor
cazuri complexe, etape de tratament, soluții protetice, prognosticul
tratamentului
· Scop medico-legal: demonstrarea situației clinice cu care s-a
prezentat pacientul și justificarea atitudinii terapeutice a medicului
· Scop educativ: explicarea complicațiilor edentației parțiale acelor
pacienți care nu acceptă tratament protetic adjunct
· Scop științific: se pot realiza cercetări asupra diferitelor aspecte clinice
ale edentațiilor parțiale

157. Ce este și la ce se folosește modelul duplicat?

 Duplicarea = procedeu tehnic de reproducere precisă a modelului funcțional
pregătit dintr-un material refractar (masa de ambalat) specific aliajului din
care va fi realizat scheletul metalic al protezei
 Este de fapt un procedeu de amprentare a modelului funcțional
 Sunt necesare materiale de duplicat (de amprentare) și conformatoare
speciale
 Modelul duplicat este folosit pentru realizarea machetei scheletului

158. Criterii de alegere linguri standard?+ materiale(completare)

1.sa fie rigide
2.sa aiba retentii interioare
3.sa acopere tot CP fara sa il atinga
4.intre supraf de amprentare si lungura sa existe un sp de 3-5 mm pt mat de
amp(cu cat sp este mai mic si uniform , contractia mat de amp este mai redusa
si precizia mai mare)
5.marginile sa fie cat mai aproape de limita de reflexie a mucoasei
-La maxilar: in sens MD lingura sa cuprinda tuberozitatile si linia AH, fr sa
acopere dd rest astfel ca marg lingurii sa ajunga in fundul de sac vest
in sens transv lingura trebuie sa cuprinda crestele alv, tuberozitatiile si dd rest
in reg lat

75
 -La mand:in sens ant-post , lingura sa acopere tubercul piriform fara sa
deranjeze lig pterigomand , iar fr sa acopere complet dd rest.
in sens transv ling sa respecte directia cr ed , vestibular marg sa fie departata 2
mm de linia de reflexie a mucoasei , iar lingual sa nu depaseasca linia
milohioidiana

159. Cum trebuie sa fie lingurile universale standard pentru amprentare cls 2
kennedy
MAXILAR MANDIBULA
- marginea distală a lingurii sa se - butoni de presiune unilateral sau in unele cazuri de
opreasca la nivelul limitei distale edentatii molare, caseta lingurii cuprinde si zona
maxilare (Ah); premolara, aceasta jucand rol de buton de presiune.
- marginea lingurii individuale - marginea lingurii se opreşte la 1 mm anterior de
trebuie să ajungă la 1 mm de zona inserţia ligamentului pterigo-mandibular la nivelul
de mucoasă pasiv-mobilă, ocolind hemimandibulei care conţine edentaţia terminală;
la aceeaşi distanţă bridele laterale - marginea lingurii individuale trebuie să ajungă la 1
şi procesul zigomato-alveolar; mm de linia milohioidiană;
- în dreptul dinţilor restanţi lingura - în zona linguală centrală, marginea lingurii se va plasa
se va opri la nivelul convexităţii deasupra inserţiei frenului lingual;
maxime a procesului alveolar, fără - marginile lingurii individuale trebuie să ajungă la 1
ca marginile sale să jeneze mm de zona de mucoasă pasiv-mobilă vestibulară;
mucoasa, frenul labial superior sau - în dreptul dinţilor restanţi, vestibular, lingura se va
bridele laterale; opri la nivelul convexităţii maxime a procesului
alveolar, fără ca marginile sale să jeneze mucoasa,
frenul labial inferior ori bridele laterale;

160. In ce conditii se face individualizarea lingurilor standard

- lingurile standard se individualizeaza atunci cand:
o la maxilar:
- in sens mezio-distal lingura nu cuprinde tuberozitatile si linia Ah frontal nu
acopera dd restanti, margini linguri nu ajunge in fundul de sac vestibular
- in sens transversal lingura nu cuprinde crestele alveolare, tuberozitatiile si
dd restanti din regiunea lateral
o la mandibula:

76
- in sens mezio-distal lingura jeneaza ligamentul pterigo-mandibular, frontal
nu acopera dd restanti
- in sens transversal nu respecta directia crestelor edentate, vestibular
marginea lingurii depaseste/la distant de linia de reflexie a mucoasei iar
lingual depaseste.la distant de linia milohiodian

161. Linguri universale criterii de adaptare

1) Individualizarea constă în remodelarea lingurilor standard metalice în
zonele insuficient adaptate pe câmpul protetic.
2) Lingurile din metal pot fi adaptate marginal cu cleştele crampon,
lărgind sau îngustând jgeabul pe anumite porţiuni.
3) Lingurile din metale moi pot fi decupate cu foarfeca pe zonele unde
se consideră că sunt lungi.
4) Dacă lingurile sunt scurte (de exemplu la tuberculul piriform) pot fi
lungite cu materiale termoplastice.
5) În cazul bolţilor palatine adânci se completează lingura cu Stent’s pe
zona corespunzătoare bolţii pentru a reduce spaţiul dintre lingură şi
boltă

162. Caracteristicile lingurilor individuale realizate în cabinet

· Contact intim cu întreg câmpul protetic, care însă nu este redat cu
fidelitate din cauza marii vâscozități a elastomerului chitos. Marginile
lingurii sunt supraextinse și nu sunt modelate funcțional (sunt foarte
groase), tot din cauza vâscozității crescute
· Stratul de material de amprentă funcțională va fi mai subțire și
uniform
· Material de amprentă definitivă (funcțională) va fi utilizat un
elastomer fluid prin tehnica wash tehnique
· Materialul de amprentare funcțională este bine retenționat în lingura
de elastomer chitos datorită unei legături chimice
· Volumul lingurii individuale este foarte mare, fiind dificilă
introducerea și îndepărtarea din cavitatea bucală

163. Limitele lingurii individuale – SCHREINEMACKERS?

La maxilar:
- se însemnează poziţia foveelor palatine şi se trasează înapoia lor o linie
curbă cu convexitatea posterioară;
- tot cu linii curbe cu convexitate posterioară se trasează şanţurile
retrotuberozitare, aşa cum au ieşit în amprentă;
77
- aceste 3 linii se unesc cu 2 linii cu convexitate anterioară şi se contureaza
limita posterioară;
- limita vestibulară a lingurii va fi trasată la 1 mm în interiorul punctului de
maximă convexitate al marginii amprentei (care reprezintă fundul de sac
vestibular), cu ocolirea frenului labial superior, bridelor laterale şi procesului
zigomato-alveolar.
La mandibulă:
- se începe cu trasarea liniei mediane în zona linguală centrală luând ca reper
frenul lingual;
- apoi se marchează marginea linguală de o parte şi de alta a liniei mediane
pe o distanţă de 3 cm pe convexitatea maximă a marginii amprentei în zona
linguală centrală aşa cum a ieşit în urma mişcărilor limbii executate de
pacient;
- din punctele de terminare ale acestei linii (B, C) se duc două perpendiculare
pe muchia crestei edentate;
- din aceste puncte (B1, C1) se trasează direcţia crestei edentate până la
tuberculul piriform;
- de la punctele de terminare ale zonei linguale centrale se duc linii paralele
cu mijlocul crestei, către distal. Aceste linii traversează tuberculul piriform
dinspre lingual către vestibular la unirea 2/3 anterioare cu 1/3 posterioară;
- limita vestibulară a lingurii se situează la 1 mm spre interiorul amprentei
faţă de convexitatea maximă a marginii vestibulare a amprentei

164. Criterii de alegere a materialului de amprenta

1. calitatea mucoasei in zona de sprijin alegerea materialului in fct de
vascozitatea lui in momentul introducerii in cav bucala.
a. Camp moale- alginat
b. Cam intermediar- alginat cu vascozitate medie
c. Camp dur- silicon chitos, stents
2. Retentivitati anatomice elasticitatea materialului dupa priza
a. F retentive= alginat, silicon chitos
b. Moderat retentive= stents, alginat
c. Neretentive= ghips, stents, alginat
3. Cantitatea de material
a. Amprenta in lingura standard= cantitate mare alginat pt ca e
ieftin
4. Distanta fata de laborator=
a. Alginat= turnare model intre 8-30 minute
b. Silicon= cel mult 24 h
c. Ghips sau stents= se poate turna la o distanta mare in timp.

78
165. Indicatii , Contraindicatii Alginat
Indicatii -Contraindicatii :
1. Amprentarea preliminara (indicatie 1. Amprentarea functionala(Desi se
majora) mai practica, dar cu deficiente de
2. Amprentarea pentru realizarea precizie)
modelului de studiu si documentare
-Cu toate ca este cel mai utilizat
3. Amprentarea arcadelor antagoniste
material de amprenta, repararea si
4. Amprentarea dupa tratamentul
manipularea gresita , mentine in
protetic cu PPA aplicata in cav buc,
actualitate sintagma lui E.MILLER ca
pentru modelele documentare de
alginatul poate fi "Capricios, Perfid si
sfarsit de caz
Necredincios"

166. Tipuri de amprentă în edentația parțială

· amprentă documentară
· amprentă preliminară
· amprentă funcțională sau definitivă
· amprentă finală

167. Diferența dintre amprenta documentară și cea preliminară

· Amprenta documentară · Amprenta preliminară

- Se va realiza în prima ședință de
prezentare a pacientului, înaintea
oricărei proceduri preprotetice, în
afara detartrajului supragingival.
- Vizează ambele maxilare
- Se utilizează în situațiile clinice
grave (gravitatea este dată de
complicațiile edentației parțiale, în
special migrările exagerate).
- Se amprentează cu lingură standard
și alginat
- Ajută la realizarea modelului
documentar
· Se realizează în cazurile în
care nu sunt necesare
extracții care să modifice
situația clinică.
· Vizează ambele maxilare
· Se amprentează cu lingură
standard și alginat
· Ajută la realizarea modelului
de studiu

79
168. amprenta preliminara cu chituri siliconate
În EP amprenta preliminară se poate lua şi cu elastomer de sinteză de
consistenţă chitoasă. Acest material se foloseşte în cazul câmpurilor protetice
“dure”.
Alegerea lingurii universale se face asemănător amprentei cu alginat, cu
menţiunea că portamprenta trebuie să fie din metal şi nu din plastic, în scopul
asigurării unei rigidităţi mai mari.
Pentru fiecare silicon există un adeziv pentru lingură, care se pensulează
în interiorul acesteia. Se aşteaptă câteva minute pentru uscarea adezivului.
Priza siliconilor de adiţie poate fi inhibată de contactul cu mănuşile din
latex sau cu o zonă de mucoasă care a fost atinsă cu mănuşa, dar nu toate
mănuşile au acest efect. Se recomandă testarea acestora înainte de
amprentare.
Tehnica de amprentare este similară amprentei cu alginat, cu menţiunea
că presiunea exercitată de medic în momentul aplicării amprentei pe câmp
trebuie să fie mai mare şi mişcările de modelaj trebuie să fie mai ferme având
în vedere consistenţa crescută a materialului.
Amprenta preliminară cu silicon chitos poate fi transformată într-o
lingură individualizată în care se poate lua o amprentă cu silicon de consistenţă
medie sau fluidă, rezultatul fiind o amprentă de mai mare precizie.
Dezinfecţia amprentelor cu silicon chitos se face timp de 10 minute, după
cum s-a descris la amprenta cu alginat.
Modelul de gips trebuie turnat la mai puţin de 24 ore de la amprentare,
deoarece după acest interval devine evidentă contracţia de polimerizare şi
materialul pierde apă.

169. Care este scopul unei amprente funcționale?

· Confecționarea modelului funcțional/de lucru
· Trebuie să redea cu cea mai mare fidelitate forma și întinderea CP
· Să realizeze reproducerea anatomică perfectă a dd restanți și a
țesuturilor înconjurătoare (suport D-P)
· Reproducerea crestelor edentate și a mucoasei acoperitoare (suport
muco-osos)
· Se realizează cu lingura individuală corect adaptată marginal care
o Trebuie să cuprindă integral CP
o Să confere o formă și o grosime funcțională a marginilor
amprentei
o Să permită obținerea unui strat uniform de material de
amprentă, pentru reducerea modificărilor dimensionale ale
acestuia

80
170. Timpii amprentei funcționale compresive utilizate în clinica de protetică
București
- Confecționarea lingurii individuale și adaptarea ei
- Amprenta funcțională cu elastomer de consistență medie
- Realizarea modelului funcțional și a scheletului metalic
- Proba și adaptarea scheletului metalic în gură
- Realizarea peste șeile metalice a unor portamprente din acrilat
autopolimerizabil și adaptarea lor în cavitatea bucală
- Aplicarea de valuri de ocluzie din Stents
- Aplicarea pe fața mucozală a șeilor, în zona tuberculului piriform a unui strat
de material termoplastic de 1 mm. Se ramolește, se introduce scheletul în
gură și se apasă pe elementele de sprijin parodontal
- Pacientul deschide gura la maxim de câteva ori
- Medicul modelează marginal materialul termoplastic prin masaj vestibular
iar pacientul face mișcări ale limbii
- Se ramolesc valurile de ocluzie și se determină RIM
- Se scoate scheletul din gură, se usucă, se aplică pe fața mucozală a șeilor un
strat de ceară bucoplastică, se introduce scheletul în gură iar pacientul
închide lent în ocluzie corectă
- Se fac mișcări ed modelare de către medic și pacient dar nu trebuie să
dureze mai mult de 5 min
- Se răcește și se îndepărtează amprenta și se fac eventualele corecturi prin
adăugare de ceară
- Urmează tehnica modelului corijat

171. Descrieți amprenta funcțională compresivă indicată în clasa I și II

Kennedy
· Își propune să învingă reziliența mucoase, reproducând forma
funcțională sub presiune a mucoasei crestelor alveolare, nu pe cea
anatomică
· Presiunea asupra mucoasei se realizează digital de către medic sau de
forța masticatorie a pacientului
· Cele două tehnici de amprentare funcțională compresivă (amprenta
dublă sub presiune ocluzală și amprenta su presiune realizată digital
de către medic) nu mai sunt utilizate
81
 · În mod curent se utilizează amprenta bio-funcțională inițiată de
școala americană modernă, care introduce tehnica modelului corijat

172. Tehnica modelului corijat

- Se realizează scheletul metalic după o amprentă unică cu hidrocoloizi, se
probează și se adaptează în cavitatea bucală
- Pe modelul funcțional se delimitează limitele întinderii șeilor
- Tehnicianul lipește o folie de staniol în perimetrul delimitat, aplică scheletul
pe model iar peste șeile metalice aplică acrilat autopolimerizabil
- Medicul adaptează cele 2 șei asemănător unei linguri individuale
- Pe fața mucozală se pensulează un strat de ceară buco-plastică, se aplică
scheletul în gură și se menține prin apăsare digitală pe elementele de sprijin
dentar fără presiune
- Se răcește amprenta cu apă, se scoate din gură, se usucă și se adaugă un
nou strat de ceară, se aplică în gură și se fac aceleași presiuni, se modelează
amprenta prin mișcări funcționale ale periferiei CP vestibular de către medic
și mișcări ale limbii dintr-un obraz în celalalt și apăsarea dinților anteriori cu
vârful limbii
- După 5 minute de modelare amprenta se răcește, se scoate din gură, se
usucă, se întăresc marginile la exterior cu o peliculă de ceară
- Se aplică din nou un strad de ceară și se reia amprentarea, modelându-se
timp de 8 minte, se răcește, se scoate din gură
- În laborator se secționează crestele de pe modelele de lucru la 1 mm
înapoia ultimului dinte restant, se fac retenții pe zonele secționate
- Se aplică pe model scheletul cu amprenta și se lipește pe dinții restanți în
mai multe puncte
- Se toarnă din nou model, numit model corijat sau modificat

173. Amprenta wash tehnique

 Se prepară elastomerul chitos care se aplică într-o lingură standard cu
perforații. Se ia amprentă care reprezintă o lingură individuală în contact cu
CP
 Se pregătește lingura din elastomer chitos
o Se crează șanțuri de refluare
o Se îndepărtează porțiunile flotante ale amprentei din spațiile
interdentare
o Se reduce grosimea lingurii unde este exagerată
 Se spală bine și se usucă perfect

82
 Se pregăteste pacientul
o Sunt obligatorii deretentivizările CP
 Se prepară elastomerul fluid și se pune în lingură acoperind-o complet
 După priza elastomerului se scoate amprenta, se spală, se examinează și se
fac corecturi cu elastomer foarte fluid
 Amprenta trebuie turnată foarte repede pentru a evita modificările
volumetrice

174. Dezinfectia amprentei

- Hipoclorit de sodium 1%
- Glutaraldehida 2%- prin imersia amprentei in solutie sau pulverizarea
solutiei pe suprafata amprentei si introducerea intro punga de plastic
inchisa ermetic. Timpul de lucru este de 10 minute
- Alte solutii deinfectant: compusi clorurati, combinatii glutaraldehida-fenol,
combinative alcool-fenol

83