Edentaţia parţială întinsă.

Indicaţii la tratamentul
protetic cu proteze parţiale mobilizabile.

Autor: Coban Cristina, Grupa S2007

Asistent universitar : Melnic Svetlana

Catedra de propedeutică stomatologică “Pavel Godoroja”

 1. Definiţie.Edentaţia parţială întinsă .

Edentație parțială întinsă-

dereglare a integrită ții arcadei
dentare, fiind caracteristică lipsa de
la 4 pâ nă la 6-7 dinți.

Clasa IV

cl. II, subclasa.2

Clasa II
cl.III, subclasa 3 2
2. Clasificarea edentaţiei parţiale după Kennedy

• Clasa I- arcade dentare

edentate parțial cu prezența
bilaterală terminală a breșelor,
acestea fiind mă rginite de
dinți doar mezial.
• Clasa II- arcade edentate
parțial cu prezența breșei
terminale unilaterale .
• Clasa III- arcade dentare
edentate parțial cu prezența
breșelor intercalate lateral.
• Clasa IV- arcade dentare
edentate parțial cu prezența
breșei intercalate frontal,
trecâ nd de linia mediană .

3
3. Indicaţii la tratamentul protetic cu proteze parţiale mobilizabile.

• Edentații clasa I Kennedy

• Edentații clasa II Kennedy
• Edentații clasa III Kennedy extinse
• Edentații clasa IV Kennedy (extinse)
• Drept proteze provizorii
• Edentații caracterizate de rezorbție a
apofizei alveolare, astfel încâ t e necesară
realizarea gingiei artificiale
• Incapacitatea dinților limitrofi breșei de
a suporta presiunea masticatorie
• La adolescenți unde sistemul
stomatognat este în proces de formare

4
 4. Ce numim cîmp protetic şi caracteristica lui în dependenţă de forma
edentaţiei.

Câmp protetic- toate elementele • În dependență de forma edentației,

sistemului stomatognat care intră în contact
cu lucrarea protetică , aceste elemente
includ dinții restanți, țesutul parodonțiului
marginal, apofize alveolare edentate etc.,
adică toate elementele se împart în 2
grupuri dento-parodontal și muco-osos.
câ mpul protetic poate varia după
forma, localizarea, întinderea
breșelor, numă rul dinților restanți.
• Numă rul dinților restanți și
poziționarea topografică a acestora
influențează la stabilitatea
protezei, avâ nd rol biologic,
funcțional și mecanic, deci un grup
de dinți situați ală turat oferă
condiții mai puțin favorabile decâ t
același grup de dinți repartizați în
diverse locuri pe arcadă .

5
 5. Caracteristica morfologiei coronare a dinţilor restanţi.

• Morfologia coronară a dinților

restanți și în deosebi a celor
2 1
limitrofi breșelor, are o
importanță majoră întrucâ t pe ei
se plasează elementele pentru
3 4
stabilizarea protezei.
• Coroanele dinților restanți care
1,2- zone supraecuatoriale nu prezintă zone de retenție, vor
3,4-zone subecuatoriale fi acoperite cu microproteze pe
care sunt create zone de retenție
• Porțiunea supraecuatorială - artificiale.
partea neretentivă , vor fi
aplicate brațele rigide ale
croșetelor.
• Porțiunea subecuatorială -
partea retentivă a coroanei,
vor fi aplicate brațele elastice
ale croșetelor. 6
 6. Caracteristica suportului muco-osos.

Fibromucoasa câ mpului protetic este

clasificată în patru clase după Supple,
determinâ nd gradul de reziliență .
I. Sănătoasă- reziliență + grosime moderată ,
amortizează șocurile ce survin în procesul
masticației, reduce tendința de deplasare
a lucră rii protetice
II. Atrofiată + subțire- reziliență scă zută , nu
poate suporta șocurile din cadrul
masticației
III. Groasă friabilă- grad înalt de reziliență ,
deci favorizează deplasarea protezei
IV. Hipertrofiată + mobilă- asigură o fixare
foarte slabă a protezei

7
 6. Caracteristica suportului muco-osos.
În dependență de valoarea
suportului osos de stabilizare și
sprijin al protezelor mobilizabile,
acesta a fost clasificat în mai multe
clase.
1. La maxilă apofiza alveolară e
clasificată în 4 clase
I. Apofize înalte, retentive
(versante vestibul. + linguale
extinse, paralele între ele)
II. Apofize medii (versante
vestibulare ușor oblice)
III. Apofize cu valoare protetică
slabă (resorbție accentuată )
IV. Apofize cu valoare protetică
negativă, denivelate (dispă rute
parțial/total prin purtarea unor
proteze vechi, supraf. Mucozală
redusă + incongruente)
2. La mandibulă apofiza a fost
clasificată astfel
I. Apofize cu valoare protetică
foarte bună (puțin resorbate,
convexe, versante vestibulare și
linguale extinse, fă ră exostoze sau
torus mandibular)
II. Apofize cu valoare protetică
medie
III. Apofize cu valoare protetică
scăzută (resorbție accentuată)
IV. Apofize cu valoare protetică
negativă (concavită ți atâ t în plan
frontal câ t și sagital)
Atragem atenția și la bolta
palatină + tuberozită țile maxilare
(maxilă )
Tuberculii piriformi (mandibulă ) 8
 7. Varietă ți de proteze mobilizabile.

1)Proteză mobilizabilă 2)Proteză mobilizabilă 3)Proteză mobilizabilă

scheletată acrilică elastică