nformaţii generale

Borrelia burgdorferi (B.b.) face parte din ordinul Spirochaetales, familia

Spirochaetaceae, genul Borrelia şi a fost izolată în SUA, in anul 1982, din
intestinul căpuşei Ixodes dammini, de catre Dr. Willy Burgdorfer, al cărui nume îl
poartă2.

Studiul diferenţelor antigenice dintre tulpinile izolate în America şi Europa (izolată din
capușa Ixodes ricinus) a permis recunoaşterea implicării în patologia umană a trei
genospecii care alcătuiesc complexul Borrelia burgdorferi sensu lato: Borrelia
burgdorferi sensu stricto (ce cuprinde toate tulpinile izolate în America de Nord) dar și
B. garinii şi B. afzelii.

În Europa circulă toate cele trei genospecii, dar predomină B. garinii şi B. afzelii1;2;4. În
plus faţă de cele 3 genospecii menţionate s-a constatat recent implicarea, în unele
cazuri din Europa, şi a unei alte specii: Borrelia spielmanii3. Odata cu descifrarea
genomului bacterian al Borreliei s-au izolat numeroase antigene cu rol important în
patogenie şi diagnostic2.

Acest test este folosit ca metodă de confirmare (confirmă prezenţa anticorpilor IgM şi
IgG specifici faţă de bacteriile aparţinând grupului Borrelia burgdorferi sensu lato), a
rezultatelor pozitive şi echivoce obţinute prin screeningul serologic, realizat cu teste
imunoenzimatice1;2;3;4.

Antigenele specifice sunt produse prin recombinare, prin folosirea unor tulpini de E coli.
În comparaţie cu lizatul convenţional, folosirea proteinelor recombinante prezintă un
avantaj, deoarece este mimată exprimarea antigenică in vivo şi este oferită în acelaşi
test si o combinaţie de antigene, provenite de la cele patru genospecii de Borrelia.

Spre deosebire de testele screening, testul de confirmare permite o detecţie selectivă a

anticorpilor prezenți în diferitele etape ale infecţiei. Astfel, prezența de antigene tip
OspC şi p41 este asociată cu răspunsul imun de tip IgM, în timp ce antigenele tip OspB,
p39 şi p58 sunt biomarkeri cert asociaţi cu răspunsul imun de tip IgG. De asemenea,
producerea de anticorpi sintetizati împotriva antigenului de tip VlsE este detectată ca și
răspuns imun de tip IgG2;3;4.

Pregătire pacient – preferabil à jeun (pe nemâncate)3.

Specimen recoltat – sânge venos3.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator3.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare3.

Volum probă – minim 2 mL ser3.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, hemolitic sau contaminat
bacterian3.

Stabilitate probă – 1 săptămână la 2-8°C; timp îndelungat la –20°C; evitaţi

decongelarea/ recongelarea repetată.

Metodă – Microblot Array

Testul utilizează antigene relevante pentru diagnosticul serologic de infecție cu Borrelia

si Anaplasma phagocytophilum:

VlsE Ba, Bg, Bs: proteine de fuziune, reprezintă epitopii imunodominanţi tip VlsE ai
diferitelor genospecii
p83: proteina extracelulară rezultată din clivarea proteinei p100
p58: transportor membranar (OppA-2 oligopeptid permeaza), biomarker de boala Lyme
p41 Ba, Bs: proteină flagelară provenită de la burgdorferi sensu stricto, specifică pentru
stadiul precoce al infecției
p39 (BmpA): proteina 39 asociată membranei, specifică pentru stadiul avansat al
infecției
OspB: proteina de suprafață, specifică pentru stadiul avansat al infecției, se asociază cu
artrita Lyme
OspA Ba, Bg, Bs: proteină majoră de suprafaţă
OspC Ba, Bg, Bs, Bsp: proteine de suprafaţă provenite de la: garinii, B sensu stricto, B.
afzelii şi B. Spielmanii
OspE: proteină de suprafață
NapA: proteină de activare a neutrofilelor, biomarker pentru artrita Lyme
p17: proteina membranară
p44: biomarker pentru infecția cu Anaplasma phagocytophilum
OmpA: proteina membranară a Anaplasma phagocytophilum, biomarker de virulență
Asp62: proteină de suprafață
TpN17: proteină membranară specifică Treponema pallidum
Ba – B. afzelii,, Bg – B. garinii, Bsp – B. spielmanii., Bs – B. Burgdorferi sensu stricto.
Borrelia-Anticorpi IgG, IgM (Blot) – Synevo
Fig. 1 Distributia antigenelor pe placa de testare

Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor:

Evaluarea intensității culorii spoturilor specifice pentru Borrelia si Anaplasma se face

prin raportare comparativă la intensitatea culorii spoturilor- etalon (de calibrare) pe
placă; se pot obține următoarele rezultate semicantitative:

< 6 AU (intensitate spot) – Negativ 6 – 7 AU – Echivoc > 7 AU – Pozitiv

Rezultatul final al testului se interpreteaza folosind un software specific (pentru

MicroBlot- Array Reader), astfel:
Borrelia:

p83, p58, p41, p39, OspB, OspA, OspC, p18, NapA, p17
Cel putin 1 >2 antigene > 1 antigen 1 antigen < 3 antigene antigen VlsE pozitive sau 1
pozitiv + < 3 pozitiv sau 4 echivoc sau antigen pozitiv + antigene echivoc antigene
niciun >3 antigene sau > 5 antigene echivoc antigen
echivoc echivoc pozitiv
pozitiv pozitiv pozitiv pozitiv echivoc
echivoc pozitiv pozitiv echivoc negativ
negativ pozitiv echivoc negativ negativ

Anaplasma phagocytophilum:

p44, OmpA, Asp62 Interpretare rezultat

Anaplasma phagocytophilum

1 antigen pozitiv + 1 antigen echivoc pozitiv

2 antigene echivoc echivoc
1 antigen pozitiv
Max 1 antigen echivoc negativ
Niciun antigen pozitiv

Un rezultat negativ nu exclude infecţia cu Borrelia burgdorferi, în special la pacientii în

stadiul I de boală, când, fie anticorpii nu sunt încă prezenţi, sau apariţia lor este
întârziată, datorită inițierii unor tratamente cu antibiotice.

Un rezultat pozitiv nu indică o boala Lyme activă în toate cazurile, deoarece anticorpii
de tip IgG persistă o perioadă lungă de timp şi pot proveni de la o infecţie veche cu
Borrelia.

În probele provenite de la pacienţi aflaţi în primele stadii de boală, predomină anticorpii

din clasa IgM, reacţia faţă de proteina OspC fiind caracteristică răspunsului imun
precoce.

În stadiile tardive ale bolii, serul va conţine anticorpi de tip IgG, aceştia generând
apariţia unor benzi intense în zonele p58 şi p39. Proteina VlsE este un biomarker
precoce pentru răspunsul de tip IgG, dar se identifică adesea şi in cadrul răspunsul
imun ce însoțeste manifestările tardive ale borreliozei.

Prezenta anticorpilor anti-Borrelia în LCR este sugestivă pentru afectarea neurologică

din boala Lyme3.

Limite şi interferenţe
Prin folosirea unor antigene recombinante selective, din structura Borrelia, se exclud
reacţiile încrucişate care ar putea să apară în cadrul unor infecții, precum : sifilis, febră
recurentă sau leptospiroză.

Totuşi, în cazul unei infecţii active sau al unor antecedente de infecție cu Treponema
pallidum, serurile pot să conțină uneori anticorpi îndreptați împotriva antigenelor tip p41
sau p41/i, în această situaţie fiind necesare teste de excludere a acestei infecții (VDRL
şi TPHA)2.

Este obligatoriu ca testele serologice să fie corelate întotdeauna cu anamneza şi datele

clinice.

Dacă există totuşi suspiciune clinică de boală Lyme, iar rezultatul testării este negativ
sau echivoc, se recomandă repetarea recoltării, după 3 săptămâni1.

Bibliografie:

Bettina Wilske, Barbara J.B. Johnson, Martin E. Schriefer: Borrelia. In Manual of Clinical
Patrick R. Murray, Ellen Jo Baron, James H. Jorgensen, Marie Louise Landry, Michael
A.Pfaller, ASM PRESS, USA, 9 ed. 2007; 62: 971-987.
Koneman’s: Spirochetal In Color Atlas and Textbook of Diagnostic Microbiology,
Lippincott Williams& Wilkins, 6 ed 2006; 20: 1125 – 1151.
Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. Ref Type: Catalog
Rocco LaSala P., Michael B. Smith: Spirochete Infections In Henry’s Clinical Diagnosis
and Management by Laboratory Methods, 21 2007; 58: 1059 – 1074.

< inapoi la lista
Borrelia-Anticorpi IgG, IgM (Blot) quantity