CURS V

TRANSFUZIA DE SANGE SI PRODUSE SANGUINE : INDICATII, COMPLICATII.

Produsele derivate de s^nge cuprind

- produsele sanguine labile, ob]inute prin separarea primar\ a elementelor din s^nge si
- produsele sanguine stabile (sau medicamentele derivate din s^nge) care sunt
derivate din plasm\ prin frac]ionare.
Produsele sanguine labile sunt :
- concentratele eritrocitare,
- concentratele trombocitare,
- plasma proaspata congelata [i
- concentratele granulocitare.
Produsele sanguine stabile sunt
- frac]iunile coagulante,
- imunoglobulinele umane [i
- albumina.

I. GENERALIT|}I
A. Donarea [i colectarea de s^nge
Donarea de s^nge este un act benevol, altruist, [i neremunerat.
Procesul de selectare a donatorilor are dou\ scopuri esen]iale :
o protejarea s\n\t\]ii donatorului cu eliminarea oric\rui risc poten]ial pentru acesta, `n
procesul de donare de s^nge; c^t [i
o protejarea primitorului fa]\ de orice risc de transmisie a unor agen]i infec]io[i cu
minimalizarea riscului altor efecte adverse.
Poten]ialii donatori trebuie s\ `ndeplineasc\ c^teva condi]ii prealabile de v^rst\, greutate,
semne vitale, valoarea hemoglobinei.
Prelevarea s^ngelui se va face `n condi]ii de asepsie, `n recipiente de plastic sterile
con]in^nd anticoagulant. Volumul de s^nge prelevat trebuie m\surat [i trebuie amestecat
treptat cu anticoagulantul `n timpul colectarii.
Frecven]a de donare acceptat\ este de 450-500 ml de s^nge o dat\ la opt s\pt\m^ni.
Dup\ recoltare, s^ngele este testat pentru antigenul de suprafa]\ al virusului hepatitei B
(AgHBs), anticorpi anti virusului hepatitei C, HIV-1, HIV-2, HTLV-I, testul serologic pentru
sifilis, nivelul transaminazelor.
S^ngele [i componentele sale nu trebuie eliberate pentru administrare dec^t dup\ ce toate
testele pentru agen]ii infec]io[i sunt negative, ceea ce poate antrena un interval de p^n\ la 24
de ore `ntre colectare [i transfuzie.

II. GRUPELE SANUINE, LEUCOCITARE SI TROMBOCITARE

A Sistemele de grupe sanguine eritrocitare
1. Sistemul ABO
Define[te antigenele prezente pe suprafa]a eritrocitelor, leucocitelor [i numeroase ]esuturi
(]esutul conjunctiv, sistemul nervos central).
a) Fenotip [i genotip
Exist\ patru fenotipuri clasice : A, B, AB [i O.
Exist\ trei gene A, B [i O care codeaza glicozil-transferaze responsabile de transferul de
zaharuri pe substan]a H :
o Gena O codeaz\ o enzim\ nefunc]ional\. Pacien]ii cu genotip OO (fenotip O)
exprim^nd antigenul H netransformat.

1
 o Gena A codeaz\ o enzim\ responsabil\ de glicozilarea antigenului H `n antigen A.
Pacientii cu genotip AO, OA sau AA (fenotip A) exprim\ antigenul A.
o Gena B codeaz\ o enzim\ responsabil\ de glicozilarea antigenului H `n antigen B.
Pacien]ii cu genotipurile BO, OB sau BB (fenotip B) exprim\ antigenul B.
o Pacien]ii cu genotip AB sau BA (fenotip AB) exprima ambele antigene A [i B.
Absen]a antigenului H determina fenotipul excep]ional Bombay, subiect (hh).
b) Anticorpii sistemului ABO
Sunt anticorpi naturali [i regula]i, prezen]i `n mod constant la to]i indivizii cu acela[i grup. Apar
la copil `nainte de 6 luni `n afara oric\rei imuniz\ri.
Subiectul are, in serul sau anticorpi dirija]i impotriva antigenelor pe care nu le posed\ :
o Grup A : prezen]a de anticorpi anti-B.
o Grup B : prezen]a de anticorpi anti-A.
o Grup O : prezen]a de anticorpi anti-A [i anti-B.
o Grup AB : absen]a anticorpilor anti-A [i anti-B.
Ace[ti anticorpi sunt IgM. In vitro, sunt aglutinan]i dar putin hemolizan]i. In vivo, sunt prezenti
in titru ridicat (> 64) [i hemolizat (hemoliza intravascular).

Fenotip Genotip Antigene Anticorpi Frecven]a

A AA, AO A anti-B 45 %
B BB, BO B anti-A 9%
AB AB A [I B Nici unul 3%
O OO Nici unul anti-A [i anti-B 43 %

c) determinarea grupului ABO

Grupul este determinat cu ajutorul a dou\ probe diferite care utilizeaz\ metode de aglutinare a
eritrocitelor de c\tre anticorpii specifici :
o Proba globular\ - detecteaz\, cu ajutorul de seruri test, expresia antigenelor
ABO. Se utilizeaz\ anticorpi anti-A, anti-B, anti-AB [i eritrocite ob]inute de la
pacientul la care se determina grupul sanguin.
o Proba plasmatic\ - determin\, cu ajutorul eritrocitelor test (A,B), prezen]a si
natura anticorpilor naturali regula]i din plasma pacientului la care se determina
grupul sanguin.
Aceste dou\ determin\ri trebuie s\ dea rezultate concordante care definesc fenotipul.
d) Reguli transfuzionale de compatibilitate ABO
Dac\ se transfuzeaz\ eritrocite purt\toare de antigen A (sau B) la un pacient cu anticorpi anti-
A (sau anti-B), are loc o hemoliz\ acut\ intravascular\.
O transfuzie este identic\ pe plan immunologic atunci c^nd donatorul [i primitorul au acela[i
grup ABO.
Unele transfuzii nu sunt identice imunologic dar pot fi compatibile (`n absent]a anticorpilor
corespunzatori) :
o Donator O (donator universal) [i primitorii A, B sau AB.
o Donator A sau B [i primitor AB (primitor universal).
De regul\, se transfuzeaz\ in izogrup ABO.

2. Sistemul Rhesus
a) Antigenele sistemului Rhesus
Este sistemul cel mai frecvent implicat `n accidentele de allo-imunizare.
Exist\ 5 antigene clasice care sunt, `n ordinea imunogenit\]ii : D (RH1), C (RH2), E (RH3), c
(RH4), e (RH5).

2
 Este denumit Rhesus pozitiv un subiect care posed\ antigenul D (RH1, 85 %) [i Rhesus
negativ un subiect care nu posed\ antigenul D (RH-1, 15 %).
Expresia antigenelor Cc (RH2,4) [i Ee (RH3,5) este codominant\.
Aceste antigene sunt asociate `n mod diferit pe membrana eritrocitar\, creind numeroase
fenotipuri dintre care, cele mai frecvente sunt : DCce (RH1,2,-3,4,5 : 34%), DCe (RH1,2,- 3,-
4,5 : 20 %).
b) Anticorpii sistemului Rhesus
Nu sunt anticorpi naturali .
Sunt anticorpi imuni dob^ndi]i de subiec]ii care nu posed\ antigenul, fie dup\ o transfuzie, fie
dup\ o imunizare feto-matern\ (anticorpi neregula]i).
c) Determinarea grupului in sistemul Rhesus
Nu va fi considerat definitiv dec^t dup\ ce au fost realizate dou\ determin\ri suscesive plec^nd
de la dou\ prelev\ri.
Se utilizeaz\ seruri imune anti-D, anti-C, anti-E, anti-c, anti-e. Se pun serurile `n prezen]a
eritrocitelor de la pacientul la care se face gruparea pentru o reac]ie de aglutinare la 37C
(proba globular\). Se obtine astfel fenotipul eritrocitar.
La un nivel minim, se realizeaz\ numai fenotipajul D.
d) C\utarea anticorpilor neregula]i : c\utarea de aglutinine neregulate.
Inainte de orice transfuzie, trebuie realizat\ sistematic c\utarea anticorpilor neregula]i.
Se pun `mpreuna : serul de la pacient (primitorul) cu un panel de eritrocite cu structur\
antigenic\ cunoscut\, printr-o metod\ de aglutinare la 37C (proba seric\).
Se pot astfel descoperi anticorpi anti-D (subiect D-), anti-E (subiect E-), anti-c (subiect c-),
anti-e (subiect e-) anti-C (subiect C-).
e) Reguli transfuzionale in sistemul rhesus
Este interzis s\ se transfuzeze s^nge Rhesus pozitiv (D+) la un subiect negativ (D-). Exist\
riscul de allo-imunizare (achizi]ia unui anticorp anti-D).
Se poate transfuza s^nge Rhesus negativ (D-) la un primitor Rh+ (D+).
~n practic\ se transfuzeaz\ iso-Rhesus.
Este preferabil s\ se transfuzeze s^nge fenotipat compatibil (`n Cc [i Ee). Acest lucru este
indispensabil in urmatoarele circumstan]e :
o Subiec]i politransfuza]i cronic.
o Subiec]i de sex feminine susceptibile de a fi gravide sau cu mai multe sarcini `n
antecedente.

3. Sistemele imunogene, altele dec^t sistemele ABO [i Rh

a) Sistemul Kell
`n acest sistem, numai antigenul Kell (KEL1) are o importan]\ transfuzionala;
90 % din popula]ie este Kell negativa.
apari]ia la subiec]ii K -, dup\ transfuzie sau sarcin\ de anticorpi anti-K este frecvent\.
Anticorpii anti-k (KEL2) sunt mai rari.
Trebuie realizat\ deci o prevenire a alloimunizarii la subiec]ii cu risc. Problematica este
similara cu sistemul Rh [i determinarea fenotipului Kell face parte din determinarea
fenotipului eritrocitar standard.
La subiec]ii cu risc se va transfuza s^nge compatibil `n sistemul Kell.
b) Celelalte sisteme au mai putina importan]a `n practica curent\
Este vorba de sistemele Duffy, Kidd, MNSs, P [i Lewis.
Imuniz\rile sunt mai rare.
Se supravegheaz\ apari]ia anticorpilor neregula]i `n cadrul acestor sisteme la pacien]ii
politransfuza]i.

B Grupele leucocitare [i plachetare

3
1. Antigenele sistemului HLA
Antigenele HLA sunt ubiquitare in organism :
o Leucocitele (mai ales limfocitele) [i trombocitele posed\ pe membrane lor
antigenele HLA de clasa I : HLA-A [i HLA-B (intr-o propor]ie mai mic\ HLA-C).
Acestea sunt dealtfel prezente pe cvasi-totalitatea celulelor nucleate din
organism.
o Ag HLA de clasa II (`n special DR) sunt absente pe trombocite [i nu sunt prezente
dec^t pe limfocitele B, limfocitele T activate [i celulele prezentatoare de antigen
(monocite/macrofage, celule dendritice).
Anticorpii anti-HLA apar dup\ :
o transfuzia de concentrate eritrocitare (nedeleucocitate), de trombocite, de
leucocite.
o sarcina.
o grefa de organ.
Anticorpii anti-HLA pot fi responsabili de :
o Ineficacitate transfuzional\ pentru transfuziile trombocitare.
o Reac]ii de tip frisoane-hipertermie.
o Edem pulmonar acut.
C\utarea de anticorpi anti-HLA este recomandat\ :
o `naintea unei prime transfuzii de concentrate trombocitar la toate persoanele care
au fost expuse la un risc de allo-imunizare.
o dup\ o prima transfuzie de trombocite.
o `n prezen]a unei simptomatologii evocatorii de allo-imunizare anti-HLA.
Deleucocitarea sistematic\ a produselor sanguine din 1998 a permis o diminuare a inciden]ei
allo-imunizarilor anti-HLA.
2. Antigenele plachetare
Principalul sistem imunogen cu rol `n transfuzia trombocitar\ este sistemul PLA1/PLA2 (allele
ale genei codante pentru receptorul GPIIIa pentru factorul von Willebrand)
o Antigenul PLA1 este un antigen comun, prezent la 97,5 % dintre subiec]i.
o Antigenul PLA2 este prezent la 30 % dintre subiec]i,
Subiec]ii PLA2/PLA2 reprezint\ 2,5 % din popula]ie. Acesti subiec]i pot dezvolta (dupa o
transfuzie sau o sarcin\) allo-anticorpi anti-PLA1.

III. PRODUSELE SANGUINE

a. Concentrate eritrocitare
Preparare :
o se ob]in dup\ centrifugarea s^ngelui integral
o sunt deleucocitate dup\ un interval de 6 ore pentru a permite leucocitelor s\-[i
desf\[oare activitatea bactericid\
o la fiecare unitate se adaug\ 50-100 ml conservator pentru a
permite conservarea lor pe un interval mai lung
asigura o fluiditate mai mare a produsului pentru o administrare mai rapid\
in caz de urgen]\
Prezentare :
o pungi de 250 ml
o con]in 16 g/dl de Hemoglobin\
Conservare 42 de zile la 4oC
Indica]ii : `n anemii, baz^ndu-se pe natura anemiei :
o Izolata sau asociata cu un deficit volemic (hemoragie acuta).

4
 o In functie de rapiditatea sa de instalare si evolutia sa imediata.
o Se are in vedere nivelul Hb (< 7 g/dL) pentru subiectii fara antecedente dar se
moduleaza in functie de toleranta cardiovasculara si neurologica, posibilitatea
unui tratament etiologic si raportul risc/eficacitate al transfuziei.
o Etiologia anemiei
b. Concentrate trombocitare
b.1. Concentrate trombocitare standard (STS)
ob]inute din donarea de s^nge total prin centrifugare [i separare
durata optim\ de conservare 5 zile la 22oC sub agita]ie continu\ pentru a evita formarea de
micro-agregate
volumul unei unit\]i 25-60 ml
unitate con]ine minimum 0,5x1011 trombocite
la administrare se verific\ compatibilitatea de grup ABO cu pacientul
respectarea grupului Rh (antigenul D) datorit\ prezen]ei de eritrocite reziduale
b.2. Concentrate trombocitare unitare (de aferez\) (CTU)
ob]inute de la un singur donator, prin procesul de aferez\ ceea ce permite :
o reducerea expunerii la riscuri virale
o reducerea riscului imuniz\rilor
o reprezint\ echivalentul a 4-10 unit\]i standard deci eficacitate mai mare
conservarea aceea[i ca pentru CTS
respectarea compatibilit\]ii ABO [i Rh
Aceste concentrate pot fi, dupa necesitate deleucocitate, iradiate, negative pentru
citomegalovirus (CMV)
Indica]ii
o Tratament preventiv al hemoragiilor :
In cursul trombocitopeniilor centrale : nivelul prag de 10.000/mmc (a fi
modulat in functie de prezenta unor factori de risc).
Cu ocazia unui gest invaziv daca cifra trombocitara este sub 50.000/mmc
(se recomanda o cifra peste 100.000/mmc pt interventiile in oftalmologie si
neurochirurgie)
o Tratament curativ al hemoragiilor in cursul unei trombocitopenii centrale
(eficacitatea este mai mica in cazul trombocitopeniilor periferice).
o In cursul unei trombocitopatii in cazul unor interventii aggressive/invazive.
o Indica]ia se bazeaza pe ultima numaratoare de trombocite a pacientului si
greutatea acestuia.
c. Concentrate granulocitare unitare
Preparare
o Citafereza leucocitelor de la un singur donator
o Volumul unei unit\]i este de 300 ml
o Con]ine 2,5-5 x 1010 granulocite
Conservare la peste 4oC
Durata de via]\ scurt\ de aproximativ 10 ore
Necesita respectarea compatibilit\]ii sistemelor ABO, Rh si sistemul HLA
Indica]ii
o Infec]ii severe la un pacient neutropenic care nu r\spunde la antibioterapia
corespunz\toare
d. Plasma
Preparare
o Din sange total prin centrifugare [i separare
o O unitate de plasma rezult\ prin amestecul plasmei de la mai mul]i donatori

5
 o Plasma rezultat\ este congelat\ in maximum 6 ore de la ob]inere pentru a
conserva factorii coagul\rii
o Este tratat\ cu solven]i-detergen]i care inactiveaz\ virusurile incapsulate ca HIV,
virusurile hepatitei B [i C
Plasma proaspat\ congelat\ se prezint\ `n pungi de 300 ml
Se conserva la -30oC timp de un an
In momentul utiliz\rii se decongeleaz\ la 370C [i se utilizeaz\ `n urm\toarele 2 ore
Plama securizat\ este plasma eliberat\ dup\ o carantin\ de 4 luni, interval `n care serologia
la donator trebuie s\ r\m^n\ negativ\
Indica]ii
o Coagulopaiti de consum grave cu prabusirea nivelurilor tuturor factorilor
coagularii (CIVD)
o Hemoragii acute cu deficit global de factori ai coagularii
o Deficit complex rar in factori ai coagularii atunci cand factorii deficitari
corespunzatori nu sunt disponibil.

IV. ACTUL TRANSFUZIONAL

a. Preg\tirea transfuziei :
Examenul clinic medical `nainte de un gest invaziv put^nd necesita o transfuzie
Definirea indica]iei [i modalitatea transfuziei : probabilitate, volum (num\r de unita]i)
C\utarea antecedentelor
o situa]iile cu risc de allo-imunizare (sarcini, transfuzii, grefe).
o reac]ii transfuzionale.
Informarea pacientului (sau a reprezentantului legal) referitor la :
o natura transfuziei, posibilitatea de transfuzie programat\ autolog\
o riscuri transfuzionale (un consim]am^nt scris nu este obligatoriu).
Prescrierea examenelor pre-transfuzionale :
o Grup ABO [i Rhesus D (RH1) : dubla determinare pe dou\ probe distincte.
o Fenotipare complet\ la nevoie (Rhesus complet (CcEe), Kell [i uneori Kidd, Duffy,
MNSs).
o C\utarea de aglutinine neregulate dat^nd de cel putin 72 ore de la transfuzie.
Serologii virale : HIV (cu acordul pacientului), VHC [i nivel transaminaze.
* Rolul asistentei medicale
- recoltarea probelor sub prescrip]ie medical\
- etichetarea probelor
- completarea documentelor de solicitare a analizelor
- recuperarea rezultatelor.

b) Prescrierea transfuziei
Prescrierea transfuziei se realizeaz\ de c\tre un medic prescriptor.
Se realizeaz\ verificarea elementelor bilan]ului pre-transfuzional (informare pacient, bilan]
pre-transfuzional).
Se face prescrip]ia individual\ care trebuie s\ cuprind\ :
o Identificarea pacientului, serviciului, medicului prescriptor (nume, semnatura).
o Data si ora
o Indica]ia transfuziei,
Natura (transformarea/calificare)
o num\rul de unit\]i CE solicitate. La adult, transfuzia unei unit\]i de CE corecteaza
nivelul Hb cu aproximativ 1 g/dl. Prescrip]ia medie este de de 2 CE.

6
 o Natura CT : CTS sau CTU.
Cantitatea dorita :
1 unitate la 10 kg greutate pacient, sau
0,5-0,7 x 1011 trombocite la 7 kg de greutate.
Carea de grup valid\ [i rezultatele c\utarii de aglutinine neregulate sunt alaturate prescriptiei.
* Rolul asistentei medicale
- trimiterea documentelor de solicitare a produselor sanguine c\tre punctul/centrul de transfuzie
dup\ verificarea exactit\]ii datelor
c) Eliberarea produselor
Prescriptia semnata de medic.
Rezultatele examenelor imuno-hematologice : cautare anticorpi neregulati, testul de
compatibilitate.
Protocolul transfuzional (in functie de antecedente sau contextual clinic : produse iradiate,
deleucocitate, CMV-)
Se trimite fisa de distributie nominala
Se indica ora de distributie
* Rolul asistentei medicale
- recap]ionarea produselor sanguine cu verificarea :
- condi]ii de transport
- modul de prezentare a produselor
- integritatea produselor
- data de expirare
- concordan]a intre grupele anguine preparat/primitor
- prescrip]ia
- fi[a de distribu]ie
- `n a[teptarea transfuziei produsul poate fi ]inut la frigider `ntre +2 oC [i +8oC, nu mai mult
de 6 ore.

d) Realizarea transfuziei
Transfuzia trebuie realizat\ `n primele 6 ore de la sosirea produselor `n serviciu.
Verific\rile pre-transfuzionale ultime la patul bolnavului :
o Controlul concordan]ei de identitate (prescrip]ie, fi[a de distribu]ie a produsului [i
grupul sanguin al pacientului), [i a grupelor sanguine (carte de grup si grup indicat
pe punga cu produs)
Control ultim al compatibilit\]ii ABO printr-o prob\ pe s^ngele pacientului [i cel din punga
(concordan]a profilelor de aglutinare de c\tre serul anti-A, anti-B [i anti-A/B).
Transfuzia ca [i eventualele complica]ii sunt notate `n foaia de observa]ie a pacientului.
S^ngele va fi administrat `n condi]ii de perfect\ asepsie, cu ajutorul unor perfuzoare dotate cu
filtru pentru re]inerea microagregatelor leuco-plachetare ce se formeaz\ `n cursul stoc\rii.
Administrarea se va face sub monitorizare clinic\ atent\, mai ales `n primele 15 minute,
pentru depistarea primelor semne ale unei poten]iale reac]ii secundare severe. Debitul de
administrare `n acest interval va fi de 5 ml/min.
O unitate de s^nge se administreaz\ `n interval de 1 2 ore, f\r\ a dep\[i 4 ore, acest fapt
cresc^nd riscul prolifer\rii bacteriene `n recipientul de administrare.
Nu se va introduce `n recipient nici o alt\ medica]ie cu excep]ia serului fiziologic, albuminei,
frac]ii proteice plasmatice. Nu se va ad\uga la s^nge solu]ie Ringer lactat sau alte solu]ii
con]in^nd calciu, acestea put^nd declan[a coagulare.
~nainte de administrare, s^ngele trebuie `nc\lzit la temperatura corpului, f\r\ a dep\[i 38 0C,
pentru a evita producerea de aritmii sau stop cardiac.

7
 ~n cazul pacien]ilor cu decompensare cardiac\, administrarea s^ngelui se va face cu
pruden]\, mai lent [i, de preferat cu retragerea unui volum echivalent din s^ngele pacientului,
eventual administrarea de diuretice.
* Rolul asistentei medicale
- ultimul control pretransfuzional la patul pacientului verificarea compatibilit\]ii ABO
- un ultim control al identit\]ii pacientului ce trebuie transfuzat, datele grupelor la pacient si punga
de preparat
- asigurarea prezen]ei unui medic `n apropiere pe tot parcursul transfuziei
- verificarea temperaturii produsului de transfuzat (trebuie s\ fie la teperatura camerei
- determinarea parametrilor vitali la pacient puls, tensiune arterial\, temperatura
- identificarea unei cai venoase optime
- bran[area aseptica a produsului sanguin la calea venoas\
- demararea transfuziei cu viteza redus\ in primele 10 minute apoi viteza in func]ie de indica]ii
- supravegherea periodic\ a transfuziei, debit, locul de abord venos, traiectul venos
- supraveghere puls, tensiune, temperatur\, apari]ia unor eventuale incidente transfuzionale
imediate.
- la sf^r[itul transfuziei sp\larea tubulaturii cu ser fiziologic (100 ml) cu rol de a evita pierderile de
produs sanguin [i de a evita reac]iile adverse intre produsul sanguin [i medicamentele
administrate ulterior..

e) Supravegherea imediata cuprinde

Supravegherea randamentului transfuzional prin hemogram\ (nesistematic).
Supravegherea accidentelor transfuzionale imediate sau `nt^rziate (hemolize, infec]ie, allo-
imunizare).
Supravegherea complica]iilor pe termen lung : `ncarcare cu fier (hemocromatoza
secundara),
infectie virala

V. ACCIDENTE TRANSFUZIONALE
Transfuzia de s^nge [i derivate sanguine antreneaz\ multiple complica]ii poten]iale (imune,
de supra`nc\rcare, metabolice, infec]ioase).
Riscul de complica]ii este redus pe fiecare unitate administrat\, dar cumulativ, `n special
pentru pacien]ii politransfuza]i.
Chiar dac\ sunt relativ rare, clinicianul trebuie s\ le cunoasc\, s\ limiteze c^t mai mult apari]ia,
[i importan]a lor, [i s\ aprecieze pentru fiecare caz `n parte, raportul `ntre risc [i beneficiu.
Rec]iile adverse pot fi clasificate din punct de vedere al mecanismului de producere `n imune
[i nonimune, sau din punct de vedere al momentului de apari]ie `n acute [i `nt^rziate.
Toate aceste complica]ii trebuie declarate `n 48 ore de la producere `n re]eaua de
hemovigilen]\
1. Intoleran]a transfuzional\ - manifest\ri :
hipertermie cu sau fara frisoane,
agitatie,
senzatie de caldura,
dureri lombare sau mai ales toracice (senzatie de constrictive),
hipotensiune chiar colaps, mai rar hipertensiune,
greturi, varsaturi, diaree,
bufeuri de caldura,
dispnee,
tahicardie
paloare,
senzatie de prurit sau urticarie,

8
 sangerari (in special la locul de injectie),
2. Intoleranta transfuzionala atitudinea asistentei medicale
Oprirea imediata a transfuziei si chemarea medicului
Mentinerea unei cai de abord venos functionale cu o perfuzie de ser ;
Examen clinic inclusiv parametrii vitali tensiune, frecventa cardiaca si
respiratorie, temperatura, examen urina ;
Retinerea pungii de produs transfuzat si tuburilor de sange disponibile pentru
controale in hemovigilenta ;
Initierea de masuri terapeutice immediate (carucior reanimare) ;
Transmisia unitatilor de sange in laboratoarele de bacteriologie, imunohematologie
cu probe de la pacient, si informarea responsabililor spitalului si centrului de transfuzie.
Ansamblul observatiilor vor face obiectul comunicarii in 48 ore catre reteaua de
hemovigilenta (Fisa de incident transfuzional : FIT).
3. Complica]ii imediate (1-6 ore)
Imunologice
o Febrile, non-hemolitice
o Alergice /Anafilactice
o Reactia hemolitica transfuzionala
o Transfusion Related Acute Lung Injury (TRALI)
Non-Imunologice
o Insuficienta cardiaca congestiva
o Contaminarea bacteriana
o Hemoliza prin alterare la cald, la rece, fluide hipotonice
o Embolism
a. Reac]ii alergice
1% din transfuzii reactie urticariana
deobicei, nu este gasita nici o cauza
Rar deficit de IgA cu anticorpi anti-IgA, anticorpi anti-haptoglobina (la Japonezi)
se opreste sau se incetineste ritmul transfuziei
Se administreaza antihistamine iv e.g clorfeniramina 10-20 mg
Daca nu apare nici o progresie a manifestarilor, dupa 30 min se poate continua
transfuzia
Preventie : administrarea profilactica de antihistamine/corticoizi
Reactiile de tip anafilactoid/anafilactic mai severe sunt rare
b. Reactii transfuzionale febrile nonhemolitice
Definitie : cresterea temperaturii cu 1.5 - 2 o C si/sau frisoane
Incidenta 0.5% per unitate transfuzata
Cauze
alloimmunizare la antigene HLA in cursul sarcinii, transfuzii anterioare
generarea de citokine in timpul conservarii produsului transfuzabil e.g. trombocite
contaminare bacteriana a produsului transfuzabil
Importanta:
diagnostic diferential cu ABO, RTH
posibilitatea de sepsis de la unitatea infectata:
trombocite 1:100,000
eritrocite 1:3.5 milioane
c. Reac]ii imunohematologice
Rare, de ordinul 1/30 000 unitati de sange, dar grave
Datorate aproape exclusive unui conflict immunologic intre antignele prezente pe
membrane hematiilor transfuzate si anticorpii prezenti in plasma pacientului.

9
 Astfel, aceste accidente sunt provocate fie prin nerespectarea compatibilitatii in sistemul
ABO (prin eroare grosolana de procedura), fie prin nerecunoasterea unei allo-imunizari
necautate.
Riscul major este un soc cu colaps care apare in minutele sau orele care urmeaza
transfuzia, adesea complicat cu CIVD, insuficienta renala sau respiratorie acuta.
Un icter hemolitic poate surveni precoce (a doua zi) uneori cu rasunet renal, sau tardiv in
a 5-6-a zi (ceea ce semnifica reactivarea unui anticorp).
alte cazuri sunt mai putin dramatice : simpla ineficacitate transfuzionala ceea ce trebuie
sa antreneze o ancheta imunologica.
~n plan clinic, instalarea este brusc\ cu febr\ cu sau/f\r\ frisoane. E asociaz\ nelini[te,
gre]uri, v\rs\turi, dureri toracice [i lombare, dispnee, tahicardie, flush facial,
hipotensiune p^n\ la stare de [oc. Complica]iile majore sunt [ocul, insuficien]a renal\
acut\, coagularea intravascular\.
La apari]ia simptomatologiei care semneaz\ complica]ia, se demareaz\ m\surile de
tratament al complica]iei, `n paralel cu investiga]iile paraclinice.
oprirea transfuziei
men]inerea unei c\i venoase accesibile cu o perfuzie de ser fiziologic
raportarea accidentului transfuzional
verificarea identit\]ii donatorului [i primitorului la patul bolnavului
recoltarea unei probe de s^nge pentru test\ri
compararea culorii plasmei sau serului pre- [i post-transfuzie : apari]ia culorii roz
semnific\ hemoliza
realizare test Coombs direct pentru verificarea prezen]ei de Ig pe eritrocite
c\utarea Hb libere `n urin\
determinarea haptoglobinei [i a bilirubinei indirecte la 5-7 ore de la transfuzie
tratarea rapid\ simptomatic\ corectarea hipotensiunii prin hidratare (+/-
dopamin\), pentru evitarea insuficien]ei renale cu administrare ulterioar\ de
diuretice de tip Manitol (100 ml sou]ie 20% `n 5 min sau Furosemid 40-120 mg),
tratarea coagulopatiei.
se trimite in mod systematic laboratorului de bacteriologie un esantion din
sangele transfuzat si de la pacient (entru eliminarea unui accident infectios).
Aceste accidente sunt provocate fie de o eroare `n procedura viz^nd respectarea
compatibilitatii ABO, fie de o nerecunoa[tere a unei alloimuniz\ri.
d. Accidente de supraincarcare
Aproximativ 1% din transfuzii sunt complicate de incarcare circulatorie
dispnee, ascensiune tensionala, crepitante, SaO2
risc de incarcare volumica/detresa respiratorie in special la copii mici si pacientii in varsta
complicatia poate fi evitata prin supravegherea echilibrului hidric cu administrarea de
diuretice in caz de necesitate
verificarea strii pacientului si valoarea Hb intre transfuzii
4. Complica]ii tardive
Reactii hemolitice post-transfuzionale tardive
purpura post-transfuzionala
boala grefa contra gazda transfuzionala
infectie virala infectie parazitara ? prioni
Imunosupresie
incarcare martiala la pacientii politransfuzati

10