GRUPELE SANGUINE

Termenul de grupă sanguină (sau grup sanguin) este folosit

pentru a caracteriza sangele unui individ în funcție de prezența
sau absența unui antigen pe suprafața eritrocitelor acestuia.
Majoritatea antigenelor de grup sanguin sunt de natură
glicoproteică, oarecum stabile din punct de vedere genetic,
unele fiind întâlnite la mai multe specii de mamifere în forme
identice;
La om au fost identificate 26 sisteme de grup sanguin cu 228
antigene; un sistem de grup sanguin consta din unul sau mai
multe antigene guvernate de o singura gena sau de un complex
de doua sau mai multe gene strans legate intre ele;
De asemenea au fost identificate si alte antigene care nu au fost
atribuite sistemelor stabilite;
 Antigenele eritrocitare pot fi proteine, glicoproteine sau
glicolipide. majoritatea sunt sintetizate de eritrocit, totusi unele
antigene, cum ar fi cele apartinand sistemului Lewis, sunt
adsorbite din plasma pe membrana eritrocitara;
 Unele antigene sunt specifice eritrocitelor, in timp ce altele sunt intalnite si pe alte celule
(leucocite, trombocite)
Se mentin constante - nu sunt modificate de factori de mediu sau de varsta;

Se transmit dupa legile lui Mendel, fie dominant fie recesiv, fie
combinat;
In anumite stari patologice pot apare modificari ale caracterelor ex. leucemii acute, LLC,
SMD;
Aproape toate aplicatiile se refera la grupele sanguine eritrocitare;

GRUPELE SANGUINE ERITROCITARE :

 Descoperirea grupelor sanguine a deschis cai noi de diagnostic si tratament clinic si a
permis aplicatii importante in medicina legala, antropologie, etnologie, genetica

 Importanta clinica in cunoasterea grupelor sanguine eritrocitare :

1. evitarea accidentelor transfuzionale determinate de
incompatibilitate intre anticorpii primitorului de sange
si eritrocitele donatorului;
2. studiul bolii hemolitice a nou-nascutului determinata
de incompatibilitate antigenica intre eritrocitele mamei
si eritrocitele fatului;
3. evitarea aloimunizarii prin administrarea unui sange
ce contine antigene in plus fata de cele ale primitorului
si determinarea unor accidente posttransfuzionale ce ar
putea surveni dupa o transfuzie ulterioara de sange;

SISTEMUL OAB :
 in anul1900 Landsteiner a descoperit trei grupe A.B si 0, dupa cum aglutinogenul A
sau B se gasea sau nu pe eritrocite;
 DeCastrello si Sturli :grupa AB
 Ulterior
s-au descoperit si alte antigene eritrocitare: MNSs, Pp, Rh, Kell, Lewis,
Duffy, Kidd, etc  Antigenele :
-sunt determinate genetic (locusuri 0AB, H)
-se gasesc pe majoritatea tesuturilor si celulelor
-antigene fixate pe celule :pe eritrocite,leucocite, trombocite si
celulele tuturor tesuturilor (exclus pe celula nervoasa, tes,
conjunctiv, hepatocit, celule Malpighi)
-se numesc si aglutinogene
-antigene libere :in saliva, lacrimi, urina, suc gastric, etc.
80% secretori si 20% nesecretori (rol in criminalistica);

THE NOBEL PRIZE IN PHYSIOLOGY OR

MEDICINE 1930
  Karl Landsteiner
 Born: 14 June 1868, Vienna, Austrian Empire
(now Austria)
 Died: 26 June 1943, New York, NY,
USA
 Affiliation at the time of the
award:Rockefeller Institute for Medical
Research, New York, NY, USA

 Prize share: 1/1

 The Nobel Prize in Physiology or
Medicine 1930 was awarded to Karl
Landsteiner "for his discovery of
human blood groups".
 Photos: Copyright © The Nobel Foundation

-sintreza antigenelor se face din stadiul de proeritroblast;

- antigenele A,B,H apar in sapt. a 6 a de viata embrionara;
- genele sistemului AB0 nu codifica direct antigenele, ci enzime care adauga zaharuri
specifice la un substrat din membrana eritrocitara (substanta H
-o alela rara mostenita uneori in locusul H este h, care codifica o transferaza
nonfunctionala. La homozigotii hh (fenotipul Bombay) substanta H nu este
prezenta pe suprafata eritrocitelor, iar transferazele A si B, chiar daca sunt
prezente, nu pot adauga zaharurile specifice care determina specificitatea
antigenica A sau B. Relevanta clinica a fenotipului Bombay este capacitatea
acestor indivizi de a forma nu numai anti-A si anti-B, dar si anti-H, ceea ce face
dificila gasirea de sange compatibil pentru transfuzii, numai sangele de la un
individ cu fenotip Bombay fiind compatibil, iar acesta este extrem de rar.
-antigenitatea creste treptat in viata fetala (se poate determina grupa sanguina la
nastere prin met.Beth-Vincent)
-situsurile antigenice ale nn sunt ~ 20-50% din situsurile adultului; pot sa scada in
anumite boli maligne
 Antigenele A și B au o structură de bază comună, ele formându-se astfel:
 1. Un substrat mucopolizaharidic de bază este modificat, sub acțiunea unei
gene H, prin adăugarea unei molecule de L-Fucoză, rezultând substanța H,
sau antigenul H, comun pentru A și B. Este important de menționat faptul
că substratul
mucopolizaharidic are structură comună cu cea a unui antigen
specificpneumococului. De fapt gena H codifică o
glicoziltransferază, neapărat necesară pentru a sinteza atât A cât și B.
 2. Dacă în genotip există gena A, atunci aceasta determină și ea sinteza
unei glicoziltransferaze, care va determina atașarea la substanța H a
unui rest de N-acetil-galactozamină, rezultând astfel antigenul A.
 3. Dacă în genotip există gena B, ea determină sinteza unei glicoziltransferaze
care atașează la substanța H un rest de DGalactoză, rezultând antigenul B.
 4.Dacă genotipul cuprinde atât gena A cât și gena B, relația dintre ele
este de codominanță, fenotipul rezultant prezentând
ambele aglutinogene,
 Subgrupele antigenelorînAcantități
si B: aproximativ egale, adică grupa
- mutatii ale genelor A si B rezulta in substitutii de aminoacizi la nivelul
transferazelor, care se traduc in expresia slaba a antigenelor A si B, clasificate ca
subgrupe, cele mai comune fiind asociate cu gena A, A1 si A2 ;
-Dungern diferentiaza in 1911 un antigen puternic A(tare) si un antigen
A slab (A2); s-au identificat si alte antigene mai slabe decat A2;
-subgrupele B sunt mai putin frecvente (B3,Bx,Bm,Bel);
- aceste subgrupe sunt determinate genetic si se transmit de la o generatie la alta;
-importanta practica; nerecunoasterea lor prin metoda directa de
determinare ci numai prin efectuarea concomitent si a tehnici Simonin;
- subgrupele A si B sunt relevante clinic la donatorii de sange, deoarece, datorita
expresiei slabe a antigenului, pot fi fenotipate ca apartinand grupului 0 si,
transfuzate la un primitor cu grup 0, pot duce la hemoliza intravasculara.

Anticorpii anti-A si anti-B :
-toti indivizii imunocompetenti produc anticorpi naturali (izoaglutinine sau
izohemolizine) fata de antigenele de grup AB0(H) lipsa.;
-sunt de doua tipuri : tip natural si tip imun;
 -anticorpii de tip natural au o molecula mare tip IgM si IgA si provoaca
aglutinarea imediata a eritrocitelor ce contin antigenul omolog A sau B:
- de tip regular : apar in timpul vietii intrauterina/ dupa nastere la toate persoanle
carora le lipseste antigenul omolog (anti-A, anti-B, anti-A1,anti-A2);
-de tip iregular –ce apartin altor sisteme (antiM,antiP,antiI);
-Anti-A si anti-B sunt de obicei detectabili la 3-6 luni dupa nastere, iar la varsta de
5 ani titrul anticorpilor atinge maximul si se mentine in toata perioada adulta. Titrul
anticorpilor IgM poate scadea gradual cu varsta avansata. Anticorpii anti-A si antiB
sunt prezenti si la cei cu variante A sau B slabe. Nou-nascutii nu au de obicei o
cantitate semnificativa de anti-A si anti-B in plasma, cu exceptia celor nascuti din
mame aloimunizate, la care pot fi prezenti in circulatie anticorpi IgG de la mama
care au traversat placenta;

- anticorpii AB0 nu reprezinta o cauza majora de boala hemolitica a nou-

nascutului datorita inhibitiei anticorpilor de substantele A si/sau B solubile
prezente in sange precum si antigenelor A sau B prezente pe alte celule
in afara eritrocitelor; de asemenea afinitatea de legare a anticorpilor
 fata de molecule de zaharuri este mai slaba decat cea a anticorpilor fata de
molecule proteice, cum ar fi antigenul D. Hemoliza apare mai probabil daca
mama este grup 0, cu copil grup A.

-anticorpii de tip imun anti-A si anti-B au molecula mica IgG si

provoaca aglutinarea eritrocitelor intr-un mediu macromolecular
( eritrocite papainate etc.);
- apar in urma unui proces de aloimunizare (sarcini incompatibile in sistemul
AB0, transfuzii incompatibile),
sau heteroimunizare(diverse preparate farmaceutice de origine
animala ce contin substante de grup A sau B)
 CARACTERUL Anticorpi Anticorpi imuni
naturali(completi) ( incompleti )

Tipul de imunoglobulina Ig M, IgA Ig G

Temperatura de reactie +4-22 *C 37*C

Fixatori de complement Da Nu

Inactivare la 70 ºC sau Da Nu
neutralizare cu subst. specifice

eritrocite folosite(omoloage) Normale Tratate cu enzime

  Transmiterea ereditara a caracterelor de grup sanguin OAB :
-Bernstein in 1924 descrie si demonstreaza practic ca antigenele de grup sanguin
se transmit ereditar prin intermediul genelor, dupa legile lui Mendel
-locusul genelor alele A,B si 0 se gaseste pe perechea Cr 9
-genele A si B sunt considerate gene dominante fata de 0 si codominante intre ele
- aceste trei gene determina patru fenotipuri: A, B, AB si 0, indivizii cu fenotip A
sau B putand fi heterozigoti (A0, respectiv B0) sau homozigoti (AA, respectiv
BB).
-fiecare parinte transmite o singura gena prin intermediul cromozomilor
 GRUPUL FENOTIP GENOTIP

0 (α, β ) 0 00

A (β ) A AA sau A0

B (α ) B BB sau B0

AB (0) AB AB

 Exista4 reguli generale dupa care cunoscand fenotipul mamei si al tatalui se

poate deduce fenotipul posibil al copilului(aplicatie in expertize
medicolegale) :

1.Aglutinogenele A sau B nu pot fi prezente in sangele unui copil daca ele nu se

gasesc in sangele unuia sau ambilor parinti.
2.Un parinte cu grupa AB trebuie sa transmita copilului fie aglutinogenul A fie
B; nu poate fi parintele unui copil de grup 0
3.O persoana de grup 0 nu poate fi parintele unui copil de grup AB
 4.Antigenele A1 si A2 pot sa apara la un copil numai daca ele sunt prezente cel
putin la unul din parinti.

 Frecventa grupelor sanguine 0AB in Romania (1971):

- grupa 0 : 32,68%
- grupa A : 43,15%
- grupa B : 16.50%
- grupaAB : 7,65%
 Relatie grup sanguin 0AB – boli:

- variate stari de boala duc la alterarea antigenelor eritrocitare, slabire sau chiar aparitia
unui nou antigen (antigen castigat=pseudoantigen);
- in unele leucemii, in cursul bolii, aglutinogenele A si B pot slabi si revin la normal in
remisiuni;
- in leziuni carcinomatoase de intestin, la persoane de grup A datorita patrunderi
germenilor in circulatie si fenomene de dezacetilare se poate “castiga “ aglutinogenul
B pe o perioada de timp limitata , devenind grup AB;
- boala hemolitica a nou-nascutului, in sistemul 0AB, cand nn este de grup A sau B iar
mama poseda anticorpi imuni anti-A sau anti-B de tip Ig G care traverseaza placenta
si pot duce la sensibilizarea eritrocitelor nn;
- cel mai important : compatibilitate transfuzionala in sist 0AB intre donator si
primitor;incopatibilitatea duce la fenomene hemolitice severe ( anticorpii anti-A si
anti-B sunt de tip IgM, fixatori de complement si duc la hemoliza intravasculara
in cazul unei transfuzii incompatibile;
-relatie grup 0 si aparitia ulcerului gastro duodenal(mai frecv. cu 20%), relatie intre
frecventa anemiilor megaloblastice de tip Biermer si grupul sanguin A;
 Recomandari pentru determinarea grupului sanguin
ABO
• inaintea unei transfuzii;
• inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potential asociate
cu complicatii hemoragice care ar putea necesita transfuzii;
• monitorizarea imunohematologica antepartum si postnatala a
mamei si copilului;
• la donatorii de sange;
• pentru compatibilitatea de grup ABO in transplantul de rinichi si
inima.
DETERMINAREA GRUP SANGUIN 0AB
 Determinarea grupelor sanguine eritrocitare cat si detectia de anticorpi
corespondenti este indispensabila pentru securitatea transfuzionala
 Determinarea grup sanguin= detectarea antigenului prezent pe membrana
eritrocitara(metoda Beth-Vincent)
 Determinarea de anticorpi antieritrocitari consta in detectarea
anticorpilor prezenti in plasma pacientilor cu ajutorul hematiilor test
(metoda Simonin)
 Detectia antigenelor de grup sanguin sau a anticorpilor
corespondenti se face prin metode imunologice bazate pe
specificitatea reactiei antigen-anticorp(daca anticorpul se fixeaza =
prezenta antigenului)
 Tehnicile imunologice folosite sunt : de aglutinare (in microplaci, prin
gel-filtrare), in faza solida, citometrie in flux,
Imunofluorescenta ș.a.
 Tehnici neimunologice:biologie molecular(cercetare)
DETERMINARE IN SISTEMUL 0AB:
2 tehnici complementare realizate simultan :

1.Proba globulara (Beth-Vincent-directa) : cercetarea prezentei

antigenului A si B cu reactiv (anticorpi) anti-A, anti-B si anti AB =seruri
test
2.Proba serica (Simonin-indirecta) : cercetarea anticorpilor
(aglutininele) anti-A si anti-B cu hematii test A , B
- aceste doua tehnici trebuie realizate in dublu de catre doi tehnicieni
-serurile test policlonale sau monoclonale (mai rapide) Rezultate :
grupa 0 (α,β) = nu poseda pe eritrocite nici un aglutinogen
poseda in ser aglutininele α si β
grupa A (β ) = pe eritrocite aglutinogenul A si in ser
aglutinina β
grupa B (α ) = pe eritrocite aglutinigenul B si in ser agluti
nina α
 grupa AB(0)= pe eritrocite ambele aglutinogene iar in ser nu are
aglutinine
Echipament şi resurse

 Pentrudeterminarea grupelor ABO si a factorului Rh este

nevoie de:

placa de aglutinare sau lama de sticla; pipete

automate cu varfuri aferente de unica
folosinta sau pipete Pasteur de unica folosinta
stative pentru seruri;
baghete plastic pentru omogenizarea reactivului cu proba;
recipient pentru consumabile utilizate.
Reactivi şi materiale de control

 Control intern
 Determinarea grupelor sanguine se realizeaza in paralel cu 2 tipuri diferite de reactivi.
 La determinarea factorului Rh se foloseste obligator testare in paralel a controlului
negativ si reactia este interpretabila doar in cazul in care acesta nu produce aglutinare.

Testare: metoda directa

 Pentru determinarea grupelor de sânge ABO si a factorului Rh se
parcurg pasii:
 Se pune o picatura de reactiv specific (aproximativ 25 µl), pe placa de
aglutinare sau lama de sticla.
 Se adauga pe placa, alaturi de picatura de reactiv, o picatura
(aproximativ 25 µl) de hematii.
 Se amesteca celulele cu antiserul intr-o arie cu diametru aproximativ 2 cm
 Se incubeaza placa la temperatura camerei, fara agitare timp de 30
secunde
 Se roteste usor si continuu placa de aglutinare sau lama de sticla, timp de 3
minute.
 Rezultate

• aglutinarea este examinata macroscopic:

• o suspensie omogena indica o reactie negativa;
• aglutinarea celulelor rosii indica o reactie pozitiva.

 prezenta aglutinarii indica faptul ca hematiile care au fost testate in

prezenta reactivului specific poseda antigenul (aglutinogenul)
corespunzator (rezultat pozitiv).
 absenta aglutinarii indica faptul ca hematiile care au fost testate sunt
lipsite de antigenul corespunzator (rezultat negativ).
 rezultatele testate arata in felul urmator:
REZULTATE
GRUPA SANGUINA ser anti A ser anti B ser anti AB

A II + - +

B III - + +

AB IV + + +

OI - - -
 un tip de aglutinare ce nu corespunde tabelului de mai sus
se observa la pacientii recent transfuzionati, la cei cu
hemopatii maligne .
 daca citirea se face dupa 5 minute, poate sa apara
pseudoaglutinarea care sa ne dea rezultate fals pozitive.
Pseudoaglutinarea dispare prin reagitare sau adaugarea
unei picaturi de ser fiziologic si reomogenizare.
 Grupele sanguine si Rh se testeaza in primele ore de la
recoltare sau pe sange depozitat la frigider deoarece
hemoliza poate ascunde aglutinarea.

 aglutinaresi gel-filtrare pe carduri cu microtuburi ce

contin un gel impregnat cu reactivul specific
antigenului eritrocitar de determinat (anticorpi
 monoclonali murini sau umani) – test direct de
grupaj ABO si de determinare a Ag RH1( D) si a Ag
RH 1,2,3 ( DCE).
 Limite si interferente
Rezultatul determinarii grupului de sange trebuie citit de doua
persoane si trebuie eventual confirmat pe o a doua proba de
sange.
Pentru metoda de aglutinare pe carduri o reactie pozitiva se
valideaza numai daca microtubul de control este negativ.
Reactia pozitiva se apreciaza in functie de dispersia aglutinatelor
in microtub de la + la ++++.  Erori de citire datorate greselilor de
tehnica:
- sticlarie murdara; contaminare bacteriana;
- prezenta de microcheaguri (falsa aglutinare);
- nu se respecta: proportiile hematii/ser, ordinea de picurare a
serurilor hemotest (aglutinari contradictorii), timpul de citire –
citire tardiva: margini uscate (falsa aglutinare), citire precoce
(lipsa aglutinarii sau aglutinare slaba).
 Erori datorate hematiilor
 False aglutinari

a) Prezenta rulourilor (pseudoaglutinarea): utilizarea de solutii macromoleculare

(Dextran, HES), tulburari de coagulare, probe de sange incomplet coagulate,
hiperfibrinogenemia, produsi de degradare a fibrinei, agenti fibrinolitici,
disproteinemia, paraproteinemia, crioglobulinemia, cresterea reactantilor de faza
acuta, medicamente (doze mari de heparina, sulfat de protamina), factori reumatoizi,
cresterea colesterolului, bilirubinei, leucocitoza, enzime leucocitare Martorul AB este
pozitiv; spalarea hematiilor permite efectuarea corecta a probei globulare.
b) Autoaglutinarea
• Prezenta de aglutinine la rece (martorul auto este pozitiv). Proba de sange si
reactivii se preincubeaza la 37ºC, iar testarea se efectueaza la cald.
• Hematii acoperite de aloanticorpi: nou-nascut din sarcina incompatibila (in
sistemul Rh, ABO),
pacient transfuzat cu sange incompatibil.
• Determinarea grupului sanguin pe sange recoltat din cordonul ombilical:
gelatina Wharton, substanta macromoleculara care inconjoara eritrocitele, da
aspect de pseudoaglutinate. Pentru indepartarea ei este necesara spalarea
hematiilor de cel putin 6 ori inaintea determinarii.
• Prezenta complexelor imune medicamentoase.
c) Poliaglutinarea
In septicemiile cu bacilli Gram negativi sunt expuse criptoantigene (T), prin
actiunea enzimatica a agentilor bacteireni, recunoscute de anticorpi (anti-T)
prezenti in majoritatea serurilor umane2. Martorul AB este pozitiv1.
Aglutinari absente sau slabe sau aspect de dubla populatie: aglutinarea nu este
totala, cu prezenta de hematii libere (aglutinatele apar pe un fond roz):
• sange vechi;
• antigene slabe: nou-nascuti, prematuri;
• subgrupe A sau B slabe;
• atenuarea antigelor (in leucemii, limfoame, boala Hodgkin);
• pacient cu grup A sau B transfuzat cu sange grup 0, hemoragie materno-fetala;
• prezenta in cantitate mare de substanta A sau B in plasma (cancer de stomac,
pancreas) care neutralizeaza anticorpii test (hematiile trebuie spalate pentru
indepartarea acestora);
• prezenta unei chimere sau mozaic (exceptional, ex.: post-alotransplant
medular).
 Grupa Grupa Aglutinogen Aglutinine
( Landsteiner ) ( Janský ) (antigen ) ( anticorpi )

0 (zero) I nu are α și β

A II A β

B III B α

AB IV A și B nu are
 SISTEMUL RHESUS :FACTORUL RH
 Descris in 1940 de catre Landsteiner si Wiener;
 Rh=prin analogie cu cel gasit la maimuta macaccus Rhesus;

 Formeaza un sistem complex, polimorf, de mai multi factori ce se gaseste

numai pe hematii ;
 Importanta in boala hemolitica a nou nascutului si accidente
posttransfuzionale in cazul unei compatibilitati perfecte in sist. 0AB; 
S-au descoperit mai mult de 50 de antigene ca apartin sistemului Rh; 
Denumirea difera dupa autorii care au descris conceptele genetice;
 Antigenele sistemului de grup sanguin Rh sunt codificate de doua gene:
RHD si RHCE localizate pe cromozomul 1; RHD codifica antigenul D,
in timp ce RHCE codifica antigenele Cc si Ee; antigenul d nu exista;
totusi, prin conventie, d este utilizat pentru a conota absenta antigenului
D. RHD si RHCE codifica polipeptide similare, care in
 membrana eritrocitara formeaza un complex cu glicoproteina asociata
Rh.
 Fischer si colab. adopta pt sistemul Rh nomenclatura cu litere :
D,C,E,d,c,e
 Antigenul Rh1=RhD
 85% din subiecti apartinand populatiei europeene sunt purtatori ai acestui antigen :RhD+
(Rh+)
 15% nu poseda acest antigen si sunt denumiti RhD-(Rh-)
 factorulD este codificat de o genă (1p36.2-p34) D ce determină direct sinteza
antigenului D, și are o alelă recesivă d;
 indivizii
cu fenotip Rh+ pot avea genotip DD sau Dd, pe când cei Rh- doar dd.
 În aceeași zonă a cromozomului mai există și un locus pentru altfel de alele: C, c, E, e
(locusul CE). Ordinea pe cromozom este C-E-D, și din acest motiv se tinde către
înlocuirea prescurtării CDE cu CED. Alelele C, c, E, e, D, d se transmit înlănțuit. Astfel,
pot exista 8 haplotipuri (haplotipul reprezintă configurația genelor pe un singur
 cromozom dintr-o pereche): Dce, DCe, DcE, DCE, dce, dCe, dcE, dCE. C, c, E și e nu se
exprimă decât când în genotip nu există D.
 Este antigenul cel mai puternic imunogen dintre toate antigenele acestui sistem apoi in
ordinea antigenitatii c,E,C,e
 Este bine dezvoltat la nastere

 Densitatea antigenica este in functie de fenotip

D→ DccEE > DCCee >DCcee >Dccee o Nu
exista anticorpi anti-Rh, spontan in plasma;
 Alte antigene comune(cele mai importante):
antigen Rh2 =RhC prezent la 70%indivizi in Europa
antigen Rh3 =RhE prezent la 30% indivizi antigen
Rh4 =Rhc prezent la 80% indivizi antigen Rh5
=Rhe prezent la 98% indivizi
Antigenele C, c si E,e sunt antitetice , adica daca unul lipseste
celalalt este exprimat puternic
 Exista si variante ale acestor antigene :

1.Fenotip Rh1 slab : deficit cantitativ si global de situsuri antigenice Rh1 la

suprafata hematiei → poate duce la reactivitate slaba( absenta) in cazul tehnicii de
determinare (in functie de sensibilitatea tehnicii) si la etichetare hematiilor ca
fiind Rh1-;
fara influenta in cazul cand este primitor dar cu consecinte in cazul cand este
donator pentru un individ Rh Mecanisme genetice sunt implicate
2. Rh1 partial :
RhD = mozaic de epitopi toti prezenti la indivizii Rh1+ si toti absenti la cei Rh1-;
Rh1 partial = exprimarea unei parti a acestui mozaic
In functie de epitopii absenti exista mai multe tipuri de Rh1 partial
Evidentiere : discordanta intre cele doua metode cu anticorpi monoclonali
Transfuzia acestor subiecti cu sange Rh+ (sau sarcini incompatibile
poate duce la allo-imunizare anti Rh1(fata de epitopii absenti)
 Unele eritrocite care exprima antigenul D necesita incubare prelungita cu reactivul anti-D pentru
aparitia aglutinarii. Aceste eritrocite sunt considerate antigen D pozitive si sunt descrise ca D
slab, anterior denumite Du (in mai putin de 1% din cazuri). Se considera ca fenotipul D slab
apare prin unul din urmatoarele trei mecanisme;
a)mostenirea unei gene RHD care codifica o proteina D cu expesie antigenica slabita: este mai
comuna la populatia neagra si se asociaza cu haplotipul Dce, iar la populatia alba se asociaza cu
haplotipul DCe sau DcE.
b)interactiunea genei D cu alte gene: indivizii cu gena D in pozitie trans fata de gena C (ex.:
Dce/Ce) prezinta o expresie slabita a genei D.
Indivizii cu fenotip D slab prin unul din aceste doua mecanisme nu formeaza aloanticorpi dupa
expunerea la eritrocite D pozitive.
c) mostenirea unei gene care codifica un complex antigenic D caruia ii lipsesc unii epitopi, numit si
D partial; acesti indivizi pot produce anti-D daca sunt transfuzati cu eritrocite D pozitive. Dintre
acestia DVI prezinta numarul cel mai mic de epitopi si aceste persoane prezinta cel mai mare risc
de imunizare, dar semnificativ mai mic decat persoanele D negative .
Donatorii cu D slab trebuie considerati Rh(D) pozitivi; este important ca acestia sa nu fie gresit
etichetati ca Rh negativi, deoarece antigenul D slab poate induce un raspuns imun daca este
transfuzat la un individ Rh negativ Indivizii cu D slab pot fi transfuzati cu sange Rh pozitiv
(exceptie DVI), iar gravidele nu necesita profilaxie cu imunoglobulina anti-D Daca se utilizeaza
 un reactiv monoclonal anti-D adecvat, majoritatea determinantilor antigenici incadrati anterior
ca Du nu trebuie sa mai fie deosebiti de D in conditii de rutina.

ANTICORPII SISTEMULUI RH : DE TIP IMUN

 Anticorpii apar clasic dupa alloimunizare transfuzionala sau obstetricala
 Extrem de rar pot aparea anticorpi naturali in sistemul Rh, fara stimuli antigenici
cunoscuti (anti-E, anti-Cw), in majoritatea cazurilor irelevanti din punct de vedere
clinic;
 In anemiile hemolitice imune autoanticorpii au adesea activitate anti-Rh. 

Majoritatea sunt IgG(IgG1 si IgG3 aglutinine incomplete) si se fixeaza la 37ºC

aglutinare observata cu un test indirect antiglobulinic
 Unii sunt IgM(anti-RH3)
 Clasic acesti anticorpi nu activeaza complementul  Implicati in accidente imuno-
hemolitice prin transfuzii incompatibile o Cei mai comuni sunt anticorpii anti-D,
care pot provoca boala hemolitica a nounascutului si reactii transfuzionale
hemolitice severe. Frecventa acestora a scazut semnificativ o data cu
profilaxia anti-D la gravidele Rh negativ cu fat Rh pozitiv. Anticorpii anti-C, c, E, e
se asociaza cu boala hemolitica a nou-nascutului si reactii hemolitice transfuzionale
usoare.
 Antigenul Rh1(D) este imunogenic 50-70% din cazurile in care se
transfuzeaza o unitate de sange Rh1+ la un primitor Rh1-, formare de
anti Rh1
 Anticorpii din sistemul Rh sunt implicati in dezvoltarea de boli
hemolitice la fat si nn
 Anticorpii prezenti la mama traverseaza placenta si daca antigenul
corespondent este prezent se produce hemoliza hematiilor fetale si
apoi a nn
 Antigenele sistemului Rh pot fi tinta unor auto-anticorpi la cald

dezvoltati pacientilor contra propriilor antigene

Rh:pot duce la anemii hemolitice auto-imune
 Recomandari pentru determinarea factorului Rh
• inaintea unei transfuzii;
• inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potential
asociate cu complicatii hemoragice care ar putea necesita
transfuzii;
• monitorizarea imunohematologica antepartum si postnatala a
mamei si copilului;
• la donatorii de sange.
 In testarea de rutina a grupului sanguin nu se indica
determinarea altor antigene Rh in afara factorului Rh D.
Determinarea fenotipului Rh complet este indicata la donatorii
de sange, trebuie luata in considerare in cazul transfuziilor la
fetite si femei premenopauza, la pacienti transfuzati cronic si la
primitorii cu anticorpi antieritrocitari iregulari.
 Pregatirea pacientului – nu este necesara o pregatire prealabila; sunt
utile informatii asupra unor tratamente perfuzabile cu solutii
macromoleculare efectuate premergator determinarii, transfuzii in
ultimele 120 zile.
 Specimen recoltat - a) sange capilar din pulpa degetului; b) sange venos.
 Recipient de recoltare – b) vacutainer fara aditivi sau gel activator (capac
rosu sau incolor).
 Cauze de respingere a probei - specimen puternic hemolizat.

 Stabilitate proba - testul se efectueaza imediat, daca acest lucru nu este

posibil, proba se pastreaza 48 ore la 2-8°C4.
 Prelucrare necesara dupa recoltare - Dupa coagularea completa la
temperatura camerei se indeparteaza serul si cheagul. Din hematiile
ramase se prepara o suspensie 40% in ser propriu sau in ser fiziologic.
Pentru metoda de aglutinare pe carduri se prepara o suspensie de 5%
hematii in mediu special de suspensie.
  Metoda de determinare - hemaglutinare pe placa cu reactiv
anti-D IgM monoclonal. Determinarea trebuie efectuata cu
doua tipuri diferite de anticorpi monoclonali, iar testarea
trebuie sa includa martorul autolog (martor albuminos – se
testeaza eritrocitele pacientului cu mediul in care sunt continuti
Ac monoclonali), precum si hematii martor de grup 0, Rh
pozitiv si Rh negativ.
 – aglutinare si gel-filtrare pe carduri cu microtuburi ce contin un
gel impregnat cu reactivul specific antigenului eritrocitar de
determinat (anticorpi monoclonali murini sau umani) – test direct
de grupaj ABO si de determinare a Ag RH1( D) si a Ag RH 1,2,3
( DCE).
 La fiecare rulare a probelor se utilizeaza un sange de control de
grup si Rh cunoscute.
 Interpretarea rezultatelor
 Primitori de sange si nou-nascuti:
• Rh(D) pozitiv daca se obtin rezultate clar pozitive cu ambele seruri test anti-D, iar
controlul auto este negativ;
• Rh(D) negativ daca se obtin rezultate clar negative cu ambele seruri test anti-D,
indiferent de rezultatul controlului auto.
Este obligatorie testarea suplimentara daca se obtin rezultate slab pozitive sau
discordante cu serurile test, iar controlul auto este negativ, precum si daca se obtin
rezultate pozitive cu ambele seruri test, iar controlul auto este pozitiv .
La donatori, daca testul initial pentru D este negativ, trebuie efectuat un al doilea test
care detecteaza D slab (acest lucru nu este necesar la primitorii de sange, care
trebuie transfuzati cu sange Rh negativ)
De asemenea determinarea prezentei D slab la femeia gravida elimina tratamentul
inutil cu imunoglobulina anti-D. Inaintea etichetari unui pacient ca D slab trebuie sa
ne asiguram ca nu a fost recent transfuzat cu eritrocite Rh pozitive.
 Pentru metoda pe carduri

Pentru metoda de aglutinare pe carduri o reactie pozitiva se valideaza

numai daca microtubul de control este negativ. Reactia pozitiva se
 apreciaza in functie de dispersia aglutinatelor în microtub de la + la + +
++, astfel : – rezultat pozitiv ( ++++) ; – rezultat slab pozitiv ( + pana la
+++ ) ; – rezultat negativ ( – )
 Interpretarea rezultatului in microtubul Rh1 (D)

Un rezultat pozitiv in microtubul Rh1(D) indica prezenta antigenului

Rh1(D) pe suprafata hematiilor investigate. Cardurile ABO/RH folosite
in laborator nu permit detectia tuturor antigenelor D slab imunogene si
nici fenotipul Rh1 partial categoria VI(DVI)
Pentru aceste antigene particulare trebuie sa se execute teste
suplimentare.
 Interpretarea rezultatului in microtubul Rh1,2,3(DCE)

Un rezultat pozitiv in tubul Rh1,2,3(DCE) indica prezenta antigenului

Rh1(D) si/sau Rh2(C) si/sau Rh3(E) la suprafata hematiilor de testat
 Limite si interferente
Reactii fals pozitive (martor albuminos pozitiv)
 • hematii in fisicuri/rulouri (mielom, macroglobulinemie Waldenström) – se
reface determinarea dupa spalarea hematiilor;
• poliaglutinarea;
• anemii hemolitice cu autoanticorpi la cald (prezenta de anticorpi IgG pe
suprafata hematiilor) – se reface grupajul cu un reactiv din care se elimina
albumina, care contine Ac anti-D aglutinanti capabili sa aglutineze hematiile
in suspensie salina (anti-D salin).
Reactii fals negative
• anemia hemolitica a nou-nascutului (blocarea situsurilor antigenice D de catre anticorpii
materni)1;
• individ cu Rh D slab – posibila aglutinare slaba si tardiva; aceste cazuri se indruma catre
un serviciu de specialitate, unde determinarea D slab se face cu ajutorul testului
antiglobulinic indirect cu anti-D IgG (incompleti policlonali).

• Serul anti Rh D poate fi :

-uman, policlonal( salin, albuminos, IgG)
 -animal, monoclonal cu anticorp anti-D de tip IgM
care reactioneaza la temperatura camerei aproape
instantaneu cu eritrocitele Rh +

• Martori : -pozitiv (eritrocite Rh+) si negativ (eritrocite Rh-) -mediu

albuminos (amestec de ser AB si albumina bovina 30%-pentru reactiile
fals pozitive)
• Determinare odata cu tipajul de grup 0AB
• Se efectueaza de catre doi tehnicieni

• Ceilalti factori din sistemul Rh: C,C,E,e au la baza acelasi principiu de

determinare (aglutinare) in prezenta serurulor anti-C, anti-c, anti-E, anti-e
 Erori de determinare a grupelor sanguine :
1. Erori tehnice : -etichetari gresite
-sticlarie murdara
-raport gresit intre eritrocite:ser
-citire intarziata
-cand se lucreaza cu sange foarte proaspat
2. Erori datorate serului test :reactii fals -: prin folosire de seruri test vechi unde
scade titrul de anticorpi si fals + : prin infectarea serului
3. Erori datorate hematiilor test : fals- :hematii hemolizate sau picatura prea
mare;fals + : hematii infectate
4. Eroare datorata serului de cercetat(met.Simonin) :fals-:la nn, bolnavi de varsta
inaintata, bolnavi cu agamaglobulinemie ; reactie fals pozitiva:anticorpi
iregulari la rece(AHAI)
5. Erori datorate hematiilor de cercetat(Beth-Vincent):fals-:hematii
hemolizate(pastrare la cald, recoltare pe sticluta umeda); fals + :hematii
infectate si la bolnavi cu AHAI
 Va multumesc !

VĂ MULȚUMESC!
SURSE:
https://www.google.com/url?sa=t&source=web&rct=j&url=https://doc.ro/sarcina-bebelusi-
sanatatea-mamei/grupele-de-sange-si-factorul-rh-tipuri-si-
incompatibilitati&ved=2ahUKEwjTzdKuo4_uAhUH6qQKHYaEAx8QFjAEegQIBxAB&usg=AOvVa
w32rnuLMWiQDlKnC4zKuDPM
https://www.google.com/url?
sa=t&source=web&rct=j&url=https://www.medicover.ro/calculator-grupa-sanguina-
bebelus/&ved=2ahUKEwjTzdKuo4_uAhUH6qQKHYaEAx8QFjACegQIAxAB&usg=AOvVaw3_Ll3o
UP2G-JaTnnV0KhJa
https://www.google.com/url?
sa=t&source=web&rct=j&url=http://cnts.md/seminare/MaterialePCN/2%2520Management
%2520asiste_hemotr_IMS.ppt&ved=2ahUKEwjEzOu4oY_uAhVEzqQKHaf8DyIQFjANegQIBhAB
&usg=AOvVaw2ETYSN2jY9zvoJYBIwlDt6
https://www.google.com/url?
sa=t&source=web&rct=j&url=https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-
analize/determinare-grup-sangvin-
abo&ved=2ahUKEwjEzOu4oY_uAhVEzqQKHaf8DyIQFjAIegQICBAB&usg=AOvVaw1SZlzfPr6kyrg
5KhJvjVJL
https://www.google.com/url?sa=t&source=web&rct=j&url=https://www.cdt-
babes.ro/articole/rh_negativ_grupe_sanguine.php&ved=2ahUKEwjEzOu4oY_uAhVEzqQKHaf8
DyIQFjAAegQIARAB&usg=AOvVaw2EzWKykP2XwR2p7lWozjrz