BRUCELOZA

▪ Germenii din genul Brucella sunt paraziţi facultativ intracelulari.

▪ Genul Brucella include şase specii, patru dintre ele fiind asociate cu boala
umană numită bruceloză: B. abortus, B.melitensis, B.suis şi B. canis.
▪ Habitat. Rezervorul de germeni este reprezentat de animale. Gazdele
naturale sunt: vitele (bovinele) pentru B. abortus, caprele şi oile pentru
B.melitensis, porcinele pentru B.suis şi câinii, vulpile şi coioţii pentru B.
canis. Boala umană se produce prin contactul direct uman cu animalele
sau produsele animale infectate.
▪ Morfologie.
▪ Brucelele sunt bacili de dimensiuni mici (0,5-0,6 m diametru şi 1,5 m
lungime), gram-negativi, imobili, necapsulaţi, nesporulaţi, dispuşi izolat, în
perechi sau lanţuri scurte. Formele cocobacilare sunt predominante, dar se
pot observa şi coci sau bacili lungi pe frotiurile efectuate din culturi tinere.
▪ Semnificaţie clinică şi patogenitate.
▪ Brucelele produc la animale avort epizootic şi se pot transmite omului, la care produc
septicemii şi infecţii generalizate. Infecţia umană are caracter profesional. Debutul
brucelozei este necaracteristic şi poate fi brusc sau insidios. La 10-15% din pacienţi apar
complicaţii articulare, osoase, viscerale sau neurologice.
▪ Bruceloza umană tipic se caracterizează prin febră diurnă ondulantă, stare generală
alterată, fatigabilitate şi mialgii. În cazuri rare, pirexia extremă poate cauza moartea.
Scăderea apetitului, durere de spate şi cefaleea sunt alte simptome frecvente. Aceste
simptome pot apare în variate forme; cea mai comună formă este febra ondulantă. Perioada
de incubaţie este de 1-6 săptămâni. Recăderile apar frecvent după o perioadă de 2-4 luni de
perioadă de convalescenţă.
1.Calea de infecţie. Brucelele ingerate probabil intră în organism prin leziuni mici ale mucoasei
orofaringelui. Diseminarea bacteriilor se realizează pe cale limfatică. Nodulii limfatici
regionali devin infectaţi, brucelele sunt fagocitate, dar ele sunt capabile să se replice în
interiorul macrofagelor. Pe măsură ce macrofagele mor, brucelele sunt eliberate în circulaţia
sanguină şi determină infecţii la nivelul ficatului, splinei, rinichilor şi măduvei osoase.
▪ 2. Glandele mamare, atât la om cât şi la animal, pot fi infectate. În
acest caz brucelele sunt eliminate prin lapte.
▪ 3. Ţesuturile placentar şi fetal sunt infectate la animale,
producând avort, dar acesta nu este un fenomen uman.
▪ 4. Bruceloza cronică este discutabilă (controversată) deoarece
bacteriile nu au fost izolate din rarele cazuri de boală. Bruceloza
cronică se diagnostichează pe baza anamnezei (istoricului) de
bruceloză şi a simptomelor clinice de stare generală alterată,
fatigabilitate şi perturbări emoţionale.
 SIMPTOMATOLOGIE
▪ Simptomele de bruceloză încep să arate câteva săptămâni după infectare. Însuși boală se
dezvoltă treptat și nu orice fel de simptome specifice. Cu toate acestea, sa observat că pacienții
cu această boală impună astfel de plângeri:
▪ • Durere în picioare, pe care apoi trece din nou.
• Creșterea temperaturii la 38 de grade. Această temperatură crește brusc și doar scazut.

▪ • transpirații, mai ales pe timp de noapte.

• Slăbiciune și defalcarea.
▪ Acest simptome de bruceloză la om includ aproape toate organe și sisteme. Această inimă care
de multe ori diagnosticate endocardita si miocardita, și afișează ușoare de bronsita si
pneumonie, precum și a sistemelor digestiv, în cazul în care infecția fundal începe să arate
gastrită acută. Boala se manifestă ca salpingita, cervicita, pielonefrita, meningita, encefalita, o
splină mărită și cheratită.
▪ În cazul în care ea a contractat bruceloză în timpul sarcinii, în stadii incipiente este probabil să
se întâmple avort, iar mai târziu se poate începe cu nasterea unui copil mort la naștere
prematură.
▪ Diagnosticul de laborator- este bacteriologic şi serologic.
▪ Diagnosticul bacteriologic nu se practică în laboratoarele obişnuite din cauza riscului
mare de infecţie.
▪ Recoltarea. - se recoltează câteva probe de sânge pentru hemocultură, în faza acută
a bolii + două seruri pentru diagnosticul serologic, unul de debut şi unul începând cu
a 21-a zi de boală. Din abcese, infecţii tisulare şi osoase se recoltează produsele
corespunzătoare. Mai rar este necesară recoltarea LCR, a lichidului pleural,
peritoneal sau a urinii.
▪ Deşi brucelele au rezistenţa relativ crescută la condiţiile de mediu, transportul
prelevatelor trebuie să se facă cât mai repede. Dacă se impune expedierea la un
laborator central în vederea cultivării, conservarea probelor se va face la frigider.
▪ Izolarea. Brucelele sunt germeni pretenţioşi. Cresc în atmosferă de CO2 şi au
nevoie de vitamine (tiamină, niacină, biotină) şi adaos de ser. Izolarea se  practică
în laboratoare speciale, personalul fiind protejat cu echipament adecvat pentru a se
evita infecţia accidentală.
▪ Pentru izolarea brucelelor prin hemocultură se utilizează tehnica Castaneda ce implică
însămânţarea pe mediu bifazic (solid şi lichid turnate în acelaşi recipient). Din bulionul de
hemocultură se fac subculturi la 4-5 zile, timp de 30 de zile.
▪ Produsele recoltate din abcese şi ţesuturi (măduvă osoasă, focare osteo-articulare,
ganglioni, etc.) se însămânţează pe geloză-sânge de oaie 5%, cu 5% ser.
▪ Dacă există floră contaminantă se însămânţează în afară de mediul de bază, un mediu
selectiv care conţine bacitracină, polimixină B, acid nalidixic, vancomicină, ciclohexamidă
şi nistatin. Incubarea plăcilor se face la 35-37C în atmosferă de 5-10% CO2, timp de 10
zile.
▪ Identificarea. Identificarea preliminară. Din coloniile suspecte se fac frotiuri colorate Gram,
care evidenţiază un pleomorfism accentuat (cocobacili gram negativi). Coloniile de
brucele apar după 2-3 zile, sunt nehemolitice, au 2-3 mm diametru. Prezenţa unor colonii
nehemolitice, oxidazo-negative, strict aerobe ce nu fermentează lactoza sau glucoza,
ureazo-pozitive, într-un context clinic corespunzător pledează pentru Brucella. Coloniile se
vor testa cu un ser anti-brucella polivalent, în prezenţa unei tulpini martor. Dacă pe lângă
testele enunţate, bacteriile aglutinează, ele pot fi încadrate în genul Brucella.
▪ Tratament si prevenire
▪ Tratamentul recomandat de organizatia mondiala a sanatatii (WHO) pentru bruceloza
este rifampicin 600 mg sau 900 mg si doxicilina 100 mg de doua ori pe zi timp de minimum sase
saptamani (FAO/ WHO 1986) (3).
▪ Altii sustin faptul ca o combinatie dintre streptomicina administrata intramuscular (1g/zi timp de 2-3
sapatamani) cu administrare orala a tetraciclinei (2g/ zi timp de 6 saptamani), (Ariza et al 1985;
Mantur et al 2006) (3).
▪ Trimetoprim- sulfametoxazol (TMP/ SMX) este un compus utilizat in multe zone. Ciprofloxacin si
ofloxacin au efecte similare (Karabay et al 2004) (3).
▪ Bruceloza la copii poate fi tratata cu succes prin combinarea Doxiciclinei 4mg/ kg/ zi si rifampicin 10
mg/kg/zi administrat oral timp de sase saptamani (3).
▪ Combinatia dintre doxicilina cu rifampicin si trimetoprim-sulfametoxazol s-au utilizat cu succes in
tratamentul endocarditei brucelozice (3).
▪ Prevenirea brucelozei umane depinde de monitorizarea animalelor domestice si vaccinarea lor.
(Nicoletti 2001) (3). Inseminarile artificiale se vor efectua doar in centre speciale zootehnice.
Educarea populatiei privind regulile de buna practica in gospodarie sunt necesare, acestea constand
in fierberea laptelui timp de 15-20 minute din momentul cand a dat in clocot. Ingrijitorii de animale
vor purta echipament corespunzator de protectie iar dupa manipularea ustensilelor se vor curata cu
substante dezinfectante.