Dobos Mariana

I C AMG

Giardia intestinalis

Epidemiologie
•Rezervor: – omul, rar animalele domestice
•Transmitere: – prin apă sau alimente contaminate cu chisturi – de la
persoană la persoană prin igienă precară (cale fecal-orală). Transmitere
endemică
•Receptivitate: – copiii sunt mai susceptibili decât adulţii (lipsa igienei,
organism neimunizat)
•Prevenire: – filtrarea şi purificarea apei, măsuri de igienă – control
parazitologic periodic

Transmitere
Directă: cale fecal-orală (contact direct mână-gură prin care se transferă direct
parazitul din scaunul persoanelor infestate. Apare în cazul unei igiene deficitare).
Indirectă: apă contaminată sau produse vegetale contaminate și nespălate.

Semne și simptome
Boala debutează după 1-3 săptămâni de la expunere, prin apariția unei
diaree apoase cu miros urât, lipsită de mucus sau de sânge. Scaunele diareice
sunt însoțite de dureri abdominale de intensitate variabilă, localizate de obicei
epigastric, anorexie, senzație de greață și intoleranță la lactoză.
Formarea unei cantități mari de gaze intestinale produce distensie
abdominală și flatulență. Simptomele descrise durează de obicei 2-3 săptămâni,
după care dispar spontan. În unele cazuri diareea persistș și este însoțită de
malabsorbție a glucidelor, lipidelor și a vitaminelor liposolubile.
Manifestărilor digestive li se pot adăugă tulburări neuropsihice: agitație,
instabilitate, tulburări de atenție și insomnie. În unele cazuri apar și manifestări
alergice cutanate (urticarie, prurigo, eczemă) și respiratorii (astm bronșic, rino-
faringite).
Dobos Mariana
I C AMG

Manifestări clinice lambliaza acută

– diaree uşoară -> cronică, urât mirositoare, fără sânge sau mucus – dureri
abdominale, distensie abdominală (balonare) – greţuri, vărsături matinale –
steatoree, intoleranţă la lactoză – scădere ponderală (malabsorbţie)

Manifestări clinice lambliaza cronică

– diaree – dureri abdominale, balonare – manifestări extradigestive:
•neuropsihice: cefalee, ameţeli, insomnie, tulburări de atenţie
•alergice alimentare, cutanate, respiratorii, oculare (urticarie, prurit nazal sau
anal, eczemă)

Diagnostic
Diagnosticul pozitiv constă în identificarea chiștilor de Giardia duodenalis în
scaunele formate și a trofozoiților în scaunele diareice, în lichidul duodenal sau în
biopsia jejunală. După infectarea cu chiști de Giardia duodenalis există o perioadă
de aproximativ 3 săptămâni când parazitul nu apare în scaun deși bolnavul este
simptomatic. Ulterior, chiștii se elimină, la început continuu, iar apoi, pe măsură ce
infecția se cronicizează, excreșia lor devine intermitentă. De aceea este indicat să
se repete examenele coprologice la interval de 7 zile pe o perioadă de 4-5
săptămâni

Analize recommandate
•Antigen Giardia lamblia (coproantigen)

•Paraziți în materii fecale protozoare PCR

•Examen coproparazitologic

Tratament
Giardioza trebuie tratată chiar dacă nu este exprimată clinic, deoarece
simptomele pot apărea tardiv sau periodic, iar purtătorul este un rezervor de
Giardia, fiind un factor de risc pentru cei din anturajul său.
Giardioza cronică, la copil determină absorbția deficitară a nutrienților cu
apariția unui deficit de creștere staturală si/sau în greutate. De asemenea, apare o
absorbție deficitară a vitaminelor A, D, K, precum și a zaharurilor și lipidelor.
Dobos Mariana
I C AMG

Tratamentul urmăreşte distrugerea parazitului şi dispariţia simptomelor bolii.

Odată cu dispariţia parazitului din organism, dispar şi simptomele (intoleranţa la
lactoză poate persista).
•Terapie antiparazitară
•Terapie adjuvantă: antispastică intestinală, antihistaminică H1
•Regim alimentar restrictiv în lactate și alcool, bogat în proteine
•Tratament profilactic: respectarea regulilor de igienă personală și alimentară
și prepararea prin fierbere a alimentelor.
Controlul eficienței tratamentului se face prin examene coprologice repetate
la 7 zile. Deoarece infecția se răspândește foarte ușor, trebuie tratată nu doar
persoana diagnosticată cu giardioză ci și ceilalți membri din familie/colectivitate
(grădinițe, camine). Această infecție nu dă imunitate pe viață, deci pot exista cazuri
de reinfecție.
În regiunile endemice, prevenirea și combaterea se realizează prin măsuri
eficiente de igienă a alimentației, a mâinilor, educație sanitară.

Trichomonas vaginalis

Cum se transmite
Trichomonas vaginalis este un parazit. Poate trăi în interiorul uretrei
masculine sau feminine. Se transmite, sexual, de la un partener la altul. În afara
organismului uman, parazitul supravietuiește cateva ore.

•Infecția se poate transmite de la mamă la făt, în timpul nașterii, prin

pasajul vaginal.
•Gravidele infectate riscă nașterea prematură și un copil cu greutate
mică la naștere.

Simptome posibile femei:

•secreții vaginale anormale, abundente, galben-verzui
•mâncărime
•disconfort
•urinări frecvente
•dureri în timpul urinării
Dobos Mariana
I C AMG

Simptome posibile bărbați

•secreții anormale ale penisului
•usturime în timpul urinării și după

Analize medicale recomandate:

•Femei: examen bacteriologic al secreției vaginale
•Bărbați: examen bacteriologic al secreției uretrale (din prima urină de
dimineață)

Trichomonas vaginalis.
Tratament
Trichomoniaza se tratează cu medicamente antiprotozoare, pe cale orală. Fiind o
infecție cu transmitere sexuală, ambii parteneri trebuie tratați simultan. Pe
timpul tratamentului și o săptămână după, se recomandă evitarea contactelor
sexuale. Odata eliminat parazitul din organism, reinfectarea se poate produce doar
dacă are loc un contact sexual neprotejat cu o persoană purtătoare.

Infecția se previne dacă folosiți prezervativ în timpul fiecărui contact intim.