Dobos Mariana

Clasa I C AMG

Malaria
Ce este malaria?
Malaria este o boală infecţioasă frecvent întâlnită în multe zone tropicale şi
subtropicale și constituie o problemă prioritară de sănătate publică, situându-se
printre primele cinci boli care au impactul cel mai înalt la mortalitatea globală. Este
cea mai răspândită afecţiune în zonele tropicale şi cea mai frecventă boală de
import în zonele nonendemice. În lipsa măsurilor corespunzătoare de prevenire şi
tratament, malaria poate evolua către deces.
Termenul popular românesc al malariei este „friguri de baltă”, având originea
din niște observații empirice foarte vechi, asupra legăturii dintre boală și zone
mlăștinoase (unde se dezvoltau de fapt, țânțarii - vectorii transmițători ai malariei).
Agentul patogen al malariei a fost descoperit în anul 1880, în Algeria, de către
medicul francez Alphonse Laveran. Acesta a depistat niște incluziuni mobile în
eritrocite, în timpul examinării sângelui unui bolnav de malarie.

Care este cauza malariei?

Malaria este determinată de un grup de protozoare-parazit numite
Plasmodium.
Parazitul malariei este transmis prin înţepătura femelei ţânţarului anofel, în
principal între amurg şi zori. Femela ţânţarului anofel este de dimensiuni mai mici
decât masculul, intrând uşor în încăperi prin plase şi crăpături.

Mod de transmitere
•prin înțepătura de țânțar;
•în timpul transfuziei de sânge de la persoane cu malarie latentă (malarie
post-transfuzională). Prin această cale se produce contaminarea cu malarie
cuartă. Aceasta se explică prin faptul că în această formă a bolii este posibilă
o stare îndelungată de purtător (zeci de ani) cu parazitemie submicroscopică
(paraziții nu pot fi observați la microscop);
•prin ace și seringi contaminate;
•prin alt instrumentar medical cu sânge contaminat.
Dobos Mariana
Clasa I C AMG

Cum se manifestă malaria?

În principal, malaria se manifestă prin febra apărută la şapte zile de la prima
posibilă expunere sau la trei luni (rareori mai târziu) de la ultima posibilă expunere.
Orice febră apărută la mai puţin de şapte zile de la o posibilă expunere nu
este cauzată de malarie.
Există forme mai severe de malarie determinate de Plasmodium falciparum
care se pot manifesta prin febră, frisoane, dureri de cap, dureri musculare,
slăbiciune, vărsături, tuse, diaree şi dureri abdominale.
La acestea se pot adăuga simptome asociate insuficienței de organ, cum ar fi
insuficiență renală acută, convulsii generalizate, colaps circulator, urmate de
somnolenţă, comă şi deces.

Cum evităm să ne îmbolnăvim de malarie?

Înainte de a călători trebuie să vizitaţi cabinetul de vaccinare internaţională,
unde veţi primi recomandări şi prescripţia tratamentului profilactic în funcţie de ţara
unde veţi călători. Vizită la acest cabinet este bine să se facă cu cel puţin 3
săptămâni înainte de călătorie.
Profilaxia cu medicamente antimalarice începe cu cel puţin o săptămână
înaintea călătoriei şi se încheie la o săptămână după ce persoană s-a întors din
zona endemică. Medicamentele luate în scop profilactic nu vă protejează pe deplin
împotriva îmbolnăvirii întrucât în ultimii ani parazitul care produce malaria a
dezvoltat rezistență la anumite medicamente.
Evitaţi să fiţi înţepaţi de ţânţari, în special în intervalul amurg - zori folosind
metodele de protecţie.

Ce putem face în cazul în care suspectăm că ne-am îmbolnăvit de malarie?

Dacă la o săptămână sau mai mult după intrarea într-o zonă de risc pentru
malarie faceţi febră, consultaţi de urgenţă un medic şi contactaţi un laborator abilitat
pentru a obţine un diagnostic corect şi un tratament sigur şi eficient. Acest lucru
rămâne valabil şi la întoarcere, formele severe de malarie cu Plasmodium
falciparum putând fi luate în considerare până la 1 lună de la ieşirea din zona de
risc .

Cum ne protejăm împotriva ţânţarilor?

Pe tot timpul şederii în zona endemică se recomanda purtarea de
îmbrăcăminte cu mâneci lungi, pantaloni lungi şi şosete mai ales la lăsarea serii
Dobos Mariana
Clasa I C AMG

când ţintarii devin mai activi. Părţile de corp lăsate descoperite vor fi acoperite cu o
cremă specială care îndepărtează ţânţarii. Pe timpul timpului de somn în pat (fie zi
sau noapte), patul va fi protejat de o plasă specială pentru ţânţari care va fi tratată
în prealabil cu substanţe insecticide specifice.
Este obligatoriu ca înaintea călătoriilor să fie consultată lista actualizată a
ţărilor endemice şi specificaţiile acestora privind existente speciilor de plasmodium
şi rezistenţa lor la anumite antimalarice.
Analize medicale recomandate
•Test screening malarie + microscopie

•Anticorpi anti Plasmodium spp. (malaria)

Toxoplasmoza
Generalități
Toxoplasmoza este o afecțiune determinată de infecția cu parazitul
Toxoplasma gondii.
Modul de transmitere al infecției este prin consumul de carne nepreparată suficient
termic, contactul cu excremente contaminate de pisică sau transmitere verticală –
de la mamă a făt pe durata sarcinii.
Toxoplasmoza determină simptome asemănătoare gripei, dar majoritatea
persoanelor nu dezvoltă semne sau simptome.
În cazul infectării pe durata sarcinii, fătul poate dezvolta complicații severe.
Prezența infecției la o persoană sănătoasă, nu necesită tratament, dar în
cazul în care sunteți însărcinată sau aveți un sistem imun precar, este foarte
important să vă adresați medicului de specialitate.

Mod de transmitere
•contactul cu excremente feline contaminate cu parazitul: posibilitatea
ingerării parazitului după ce ați lucrat în grădină sau ați curățat litiera pisicii
•consumul de apă sau alimente contaminate: carne de miel, porc sau vânat
prezintă un risc de a fi infectate cu T. gondii. Ocazional, lactatele
nepasteurizate pot fi de asemenea contaminate.
Dobos Mariana
Clasa I C AMG

•utilizarea ustensilelor de bucătărie contaminate

•consumul de fructe sau legume nespălate
•transplant de organ sau transfuzie de sânge dintr-o sursă contaminată

Simptome
•dureri musculare
•inflamarea ganglionilor
•durere de cap
•febră
•fatigabilitate

Simptome în cazul persoanelor imunodeprimate

În cazul în care aveți o infecție HIV/SIDA, vi se administrează chimioterapie
sau ați avut recent un transplant de organe, o infecție cu toxoplasma din
antecedente se poate reactiva.
•durere de cap
•confuzie
•tulburări de coordonare
•convulsii
•tulburări pulmonare care pot fi asemănătoare tuberculozei sau pneumoniei
cu Pneumocystis jiroveci (infecție oportunistă care apare frecvent la
persoanele cu SIDA)
•tulburări de vedere, determinate de inflamarea severă a retinei
(toxoplasmoză oculară)

Simptome la făt
În cazul în care infecția a fost dobândită chiar înainte de sarcină sau pe
durata sarcinii, există posibilitatea ca aceasta să fie transmisă fătului
(toxoplasmoză congenitală).
Fătul dumneavoastră prezintă un risc crescut de a contracta toxoplasmoza
dacă sunteți infectată în trimestrul al treilea de sarcină și un risc scăzut, dacă
sunteți infectat în timpul primului trimestru. Pe de altă parte, cu cât infecția are loc
mai devreme în timpul sarcinii, cu atât complicații fetale vor fi mai severe.
Majoritatea infecțiilor pot determina avort spontan și nașterea unui făt mort.
Nou-născuți care supraviețuiesc pot dezvolta simptome severe:
 Dobos Mariana
Clasa I C AMG

•convulsii
•creșterea în volum a splinei și a ficatului
•tegumente galbene (icter)
•infecții oculare severe

Prevenție
•utilizarea mănușilor când intrați în contact cu pământ și spălarea mâinilor
•nu consumați carne preparată insuficient termic
•spălarea adecvată a ustensilelor de bucătărie
•spălarea fructelor și legumelor
•nu consumați lapte nepasteurizat
•în cazul în care aveți un loc de joacă pentru copii cu nisip, este foarte
important să îl acoperiți.

Analize medicale recomandate

• Anticorpi anti Toxoplasma gondii IgA: determinarea anticorpilor

anti Toxoplasma gondii IgA este importantă în diagnosticul serologic al toxoplasmozei
acute. Sinteza anticorpilor specifici de tip IgA este mai puţin precoce comparativ cu
anticorpii de tip IgM. Nivelul anticorpilor de tip IgA este maxim la 2-3 luni după
momentul infectării, apoi scad progresiv până la negativare, în majoritatea cazurilor;
pot persista o perioadă de la 6 luni până la 1 an. Totuşi, anticorpii de tip IgA sunt
absenţi în 5-20 % din cazuri.
Anticorpii anti Toxoplasma gondii IgA pot să fie prezenţi, de asemenea, în cazul
unei reactivări a infecţiei. În cazul unui rezultat negativ, se recomandă recoltarea şi
testarea unei noi probe la un interval de 8-14 zile pentru urmărirea
seroconversiei.Anticorpi anti Toxoplasma gondii IgM apar după aproximativ 2
săptămâni de la momentul infectant, ating concentraţia maximă după 4 săptămâni,
apoi scad. Anticorpii de tip IgM pot persista o perioadă de peste un an (până la 18 luni)
după infecţia acută.Anticorpi anti Toxoplasma gondii IgG ating concentraţia maximă
după 1-2 luni post-infecție şi rămân detectabili o perioadă nedefinită. Prezenţa
anticorpilor de tip IgG sugerează existenţa unei infecţii, dar nu poate face diferențierea
între o infecţie recentă, respectiv o infecţie din trecut.
În cazul probelor pozitive IgM şi IgG, pentru a se putea face diferenţierea între o
infecţie recentă şi o infecţie mai veche, se recomandă determinarea indexului de
aviditate: o aviditate înaltă este un indicator al unei infecţii primare care a debutat în
 Dobos Mariana
Clasa I C AMG

urmă cu mai mult de patru luni. O aviditate scăzută nu poate fi utilizată pentru
diagnosticul toxoplasmozei. În acest caz se recomandă obținerea unei noi probe după
un interval de 3 săptămâni şi testarea anticorpilor anti Toxoplasma gondii IgM şi IgG.
Determinarea indexului de aviditate este un test adiţional, care poate fi utilizat
alături de detecţia anticorpilor IgG şi IgM anti Toxoplasma gondii. După detecţia iniţială
a anticorpilor IgG şi IgM anti Toxoplasma gondii, indexul de aviditate permite
excluderea infecţiilor recente (< 4 luni). Unul dintre elementele utilizate pentru
stabilirea diagnosticului de toxoplasmoză acută este detecţia anticorpilor IgM specifici.
Totuşi, dacă seroconversia nu este demonstrată clar, sunt necesare alte
modalităţi de abordare, mai ales în timpul sarcinii, pentru a putea evalua cât mai exact
data contaminării. Riscul infecţiei şi severitatea consecinţelor asupra fătului sunt strâns
legate de perioada în care a fost contractată infecţia maternă. Evaluarea avidităţii IgG
specific permite o datare mai exactă, deoarece aviditatea creşte progresiv în timpul
infecţiei.
Testul permite diferenţierea anticorpilor cu aviditate scăzută de anticorpii cu
aviditate înaltă. Detecţia anticorpilor cu aviditate înaltă este un indicator al unei
infecţii primare care a debutat în urmă cu mai mult de patru luni. Aviditatea
evidenţiază puterea legăturii dintre anticorpii IgG anti Toxoplasma gondii şi un
antigen fixat de faza solidă. Astfel, în cursul reacţiei imunoenzimatice, se formează
legături de tip antigen-anticorp. Spălarea cu agent de disociere schimbă aceste
legături, astfel încât anticorpii cu aviditate înaltă rămân legaţi la faza solidă şi sunt
detectaţi, în timp ce anticorpii cu aviditate scăzută sunt eliminaţi.
Testul nu poate fi utilizat ca şi screening iniţial la femeile însărcinate şi nu
poate înlocui determinarea anticorpilor specifici de tip IgM şi IgG.
•Anticorpi anti Toxoplasma gondii IgG în lichid cefalorahidian

•Toxoplasma gondii ADN în lichid amniotic

•Toxoplasma gondii ADN în lichid cefalorahidian

•Toxoplasma gondii ADN în sânge