Educaţia pentru sănătate

Introducere

Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucţiei

generale, o ramură a culturii umane, una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea
modului de viaţă modern spre conţinut favorabil sănătăţii, în realizarea de generaţii
care să aibă un comportament sanogen şi în formarea voinţei politice pentru
acordarea de către forurile decidente a adevăratului rol ce se cuvine sănătăţii.
1. Dimensiunile stării de sănătate:
 definiţiile sănătăţii,
 conceptul de sănătate, conceptul de boală,
 piramida Maslow,
 abordarea holistică.

Dimensiunile sănătăţii:
 biologică (anatomică, fiziologică şi biochimică);
 psihologică (cognitivă, emoţională, comportamentală);
 socio-profesională (roluri, relaţii, aspiraţii);
 spirituală (valori, religie, experienţe non-cotidiene)
 intelectuala (capacitatea de a procesa informatii si de a lua decizii)
Dimensiunile sănătăţii formează un tot – fiecare are un efect asupra celorlalte
1.1.Definitii ale sanatatii
Organizația Mondială a Sănătății a propus în 1946 definiția următoare: „Sănătatea
este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența
bolilor sau a infirmităților”. Mai târziu a fost inclusă în această definiție
și „capacitatea de a duce o viață productivă social și economic”.
Aşa cum reise din definiţia OMS, modelul de abordare a sănătaţii este unul
holistic, ecologic, care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi
determinismul complex.
Factorii care influenţează starea de sănătate pot fi grupaţi în patru mari categori:
• factori de mediu (apă, aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)
• stilul de viaţă (comportament alimentar, sexual, abuz de substanţe, exerciţiu fizic)
• factori psihici (cogniţii, emoţii, percepţia şi răspunsul la stres)
• Factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de îngrijire
medicală şi politicile sanitare)
• Factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)
 1.2. Conceptul de sănătate
„Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate, totul este nimic.”
• „Sănătatea omului nu este numai lipsa simptomelor de boală, ci şi expresia unei
rezerve de energie care să-i permită a trece prin situaţii de boală sau criză, fără
urmări” …
• „Sănătatea este acea stare complexă de bine general fizic, mental şi social” (OMS).
• Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită ca acea stare a unui
organism neatins de boală, în care toate organele, aparatele şi sistemele
funcţionează normal (organism în homeostazie), stare în care, cum spunea P.
Valery, funcţiile necesare se îndeplinesc „insensibil sau cu plăcere”.
Sănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în întregime. Starea
de sănătate completă este aproape la fel de iluzorie ca şi cea a fericirii.
Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile, componentele şi gradele
diferite pe care le presupune:
Componentele sănătăţii :
 absenţa bolii, disfuncţiei şi dizabilităţii
 rezistenţă fizică şi fiziologică
 atitudinea pozitivă faţă de viaţă (a percepe scopul şi semnificaţia vieţii)
 asumarea controlului propriei vieţii
 acceptarea de sine
 relaţionare socială pozitivă
 stare subiectivă de bine
 Grade ale sănătăţii:
 sănătate optimă
 sănătate
 sănătate aparentă
 sănătate precară
 sănătate foarte precară

1.2.1. Conceptul de boală

Pentru limba română, termenul de boala este de origine slavonă şi semnifică în
accepţiunea curentă, laică, “o abatere de la starea de sănătate”.
 Boala este definită în mod diferit dar după Dicţionarul medical român
reprezintă: „ deviere de la starea de sănătate din cauza unor modificări ale mediului
intern sau ale acţiunii unor agenţi din mediul extern” sau „ este o deviaţie sau o
abatere de la normal cu consecinţe nedorite asupra confortului personal şi
activităţii sociale”.
 Boala acută – un episod de durată destul de scurtă la sfârşitul căreia
pacientul îşi reia activitatea normală.
 Boala cronică – o boală de lungă durată care generează incapacitatea
permanentă, parţială sau totală, este o alterare organică sau funcţională care obligă
bolnavul să-şi modifice modul său normal de viaţă şi care persistă mai mult timp
Definirea bolii in literatura anglo-saxonă
Illness – se referă la realitatea subiectivă a bolii
Disease – se referă la realitatea biofizică a bolii
Sikness – se referă la a treia dimensiune a bolii, respectiv la realitatea
socioculturală a bolii
Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană, datorită faptului
că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinţă
personală (stare subiectivă).
Pentru a putea delimita şi respectiv defini ştiinţific conceptul de boală ar fi
necesară definirea sau, mai exact, aprecierea corectă a conceptului de normalitate
şi diferenţierea lui faţă de conceptul de boală, însă, la fel ca şi starea de boală,
starea de sănătate, de “fiziologic” este greu de încadrat într-o definiţie riguros
exactă.
Boala, ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în funcţie de perspectiva
din care este privită:
 formă particulară de existenţă a materiei vii
 abatere de la normă
 consecinţă a unor agenţi patogeni sau traumatici
 semne, simptome, disfuncţii
 manifestarea eşecului în adaptare
Termenul de boală (ca şi condiţie obiectivată şi diagnosticată de medic) se
relaţionează cu alte concepte:
 deficienţă: orice pierdere sau deviaţie datorată unei boli sau traume în
funcţionarea fizică şi psihică optimă a individului
 dizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităţile
de auto-îngrijire
 handicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă şi dizabilitate
 suferinţă: experienţă subiectivă a simptomelor

Caracteristicile esentiale ale starii de boala

În accepţiunea actuală orice încercare de delimitare a conceptului de boală trebuie
să urmărească precizarea a cel puţin câtorva trăsături esenţiale ale acestei categorii,
valabile pentru orice stare patologică. Aceste caracteristici trebuie să se bazeze pe
analiza următoarelor elemente:
- cauzele şi condiţiile ce duc la instalarea bolii ;
- natura, caracterul şi modul de producere al modificărilor structurale şi funcţionale
ce caracterizează starea de boală ;
- modul în care aceste modificări se reflectă asupra relaţiilor dintre organism şi
ambianţă ;
- particularităţile, semnificaţia şi importanţa elementelor pozitive sau negative
restante după lichidarea bolii, ca factor de modificare ulterioră a terenului etc
1.3.Piramida (Ierarhia) Maslow
În ierarhia trebuinţelor umane, Maslow situează nevoile cele mai primitive la baza
piramidei
Deși toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile
cele mai puternice au fost așezate la baza piramidei trebuințelor. Cu cât o nevoie
urca spre vârful piramidei, cu atât este mai slabă și specifică individului respectiv.
Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât și
animalelor. Ele includ necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana,
apa, aerul, igiena), somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului.
Odată ce individul își satisface acest nivel de necesități, se poate concentra pe
nevoile de siguranță. Acestea au de a face cu stabilitatea și consistența într-o lume
relativ haotică. Ele țin mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei și
a familiei. În unele cazuri, nevoia de siguranță motivează unii indivizi sa devină
religioși, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranță printr-un loc
paradisiac. Nevoile de siguranță sunt cruciale pentru copii.
Urmează apoi nevoia , de iubire și apartenență. In acest nivel se includ nevoia de
prietenie, familie, apartenență la un grup, sau de implicare într-o relație intima non-
sexuală.
La nivelul patru sunt nevoile de stimă. Acestea cuprind atât recunoașterea venită
din partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare,
etc) cât și din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare,
competență. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, și pe termen
lung în complexe de inferioritate. O nevoie pronunțată de acest fel (de exemplu
nevoia pentru admirație) are la bază nesatisfacerea unor nevoi care stau în vârful
piramidei, cele de auto-actualizare estetică.
Nevoile de auto-actualizare vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la
maximum capacitățile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun.
Pe primele patru nivele ale piramidei sunt nevoile asa-zise "deficiente": o persoana
nu simte nimic special dacă acestea sunt satisfăcute, dar simte un disconfort când
nu sunt satisfăcute. Dincolo de aceste nevoi, următoarele mai sunt numite de
"creștere". Acestea nu dispar când sunt satisfăcute, în schimb, motivează individul
în continuare.
În 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, situând în vârful
acesteia nevoile cognitive (de a cunoaște, de a înțelege și de a explora) și pe cele
estetice (pentru frumusețe, ordine, simetrie). Cu toate acestea, nu toate versiunile
piramidei sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat că nevoile cognitive
nesatisfacute se transformă în nevoi neurotice (non-productive, care perpetuează
un stil de viață nesănătos). De exemplu, copiii ale căror nevoi de siguranță nu sunt
satisfăcute adecvat pot deveni adulți care pun deoparte bani sau diferite posesiuni.
Maslow crede că singurul motiv pentru care oamenii nu se miṣca în direcția auto-
actualizării este din cauza obstacolelor puse în calea lor de societate, mai ales
printr-o educație deficitară ce nu poate schimba o persoană cu o slabă pregătire
pentru viață într-o persoană cu o abordare pozitivă.
Maslow a construit ierarhia nevoilor, sugerand ca indata ce este satisfacuta o
nevoie se trece la satisfacerea alteia. Fara a fi satisfacute nevoile de bază (nivelul 1,
2, şi 3) cele superioare nu vor fi relevante.
1.4. Abordarea holistica
Motto: “Nu poti sa tratezi ochiul fara sa tii cont de cap, nu poti sa tratezi capul fara
sa tii cont de minte si nu poti sa tratezi mintea fara sa tii cont de sufletul si spiritul
omului.” (Zamolxe)

Medicina holistica abordeaza problema sanatatii si vindecarea bolilor intr-un mod

cu totul diferit de medicina clasica. Medicina holistica se bazeaza pe unitatea dintre
trup, minte si spirit, promovand conceptul unei minti sanatoase, intr-un corp si
mediu sanatos.