Suport de curs

Modulul - Educatie pentru sanatate

Introducere

Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucţiei generale, o ramură a culturii
umane, una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea modului de viaţă modern spre conţinut favorabil
sănătăţii, în realizarea de generaţii care să aibă un comportament sanogen şi în formarea voinţei politice
pentru acordarea de către forurile decidente a adevăratului rol ce se cuvine sănătăţii.

1. Dimensiunile stării de sănătate:

 definiţiile sănătăţii,
 conceptul de sănătate, conceptul de boală,
 piramida Maslow,
 abordarea holistică.

Dimensiunile sănătăţii:
 biologică (anatomică, fiziologică şi biochimică);
 psihologică (cognitivă, emoţională, comportamentală);
 socio-profesională (roluri, relaţii, aspiraţii);
 spirituală (valori, religie, experienţe non-cotidiene)
 intelectuala (capacitatea de a procesa informatii si de a lua decizii)
Dimensiunile sănătăţii formează un tot – fiecare are un efect asupra celorlalte

1.1.Definitii ale sanatatii

Organizația Mondială a Sănătății a propus în 1946 definiția următoare: „Sănătatea este o stare pe deplin
favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”. Mai târziu a fost
inclusă în această definiție și „capacitatea de a duce o viață productivă social și economic”.

Aşa cum reise din definiţia OMS, modelul de abordare a sănătaţii este unul holistic, ecologic, care are în
vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex.

Factorii care influenţează starea de sănătate pot fi grupaţi în patru mari categori:
• factori de mediu (apă, aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)
• stilul de viaţă (comportament alimentar, sexual, abuz de substanţe, exerciţiu fizic)
• factori psihici (cogniţii, emoţii, percepţia şi răspunsul la stres)
• Factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile

1
sanitare)
• Factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)

1.2. Conceptul de sănătate

„Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate, totul este nimic.”

• „Sănătatea omului nu este numai lipsa simptomelor de boală, ci şi expresia unei rezerve de energie
care să-i permită a trece prin situaţii de boală sau criză, fără urmări” …
• „Sănătatea este acea stare complexă de bine general fizic, mental şi social” (OMS).
• Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită ca acea stare a unui organism neatins de
boală, în care toate organele, aparatele şi sistemele funcţionează normal (organism în
homeostazie), stare în care, cum spunea P. Valery, funcţiile necesare se îndeplinesc „insensibil
sau cu plăcere”.
Sănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în întregime. Starea de sănătate completă
este aproape la fel de iluzorie ca şi cea a fericirii. Complexitatea stării de sănătate este dată de
dimensiunile, componentele şi gradele diferite pe care le presupune:

Componentele sănătăţii :

 absenţa bolii, disfuncţiei şi dizabilităţii

 rezistenţă fizică şi fiziologică
 atitudinea pozitivă faţă de viaţă (a percepe scopul şi semnificaţia vieţii)
 asumarea controlului propriei vieţii
 acceptarea de sine
 relaţionare socială pozitivă
 stare subiectivă de bine
 Grade ale sănătăţii:

 sănătate optimă
 sănătate
 sănătate aparentă
 sănătate precară
 sănătate foarte precară

1.2.1. Conceptul de boală

Pentru limba română, termenul de boala este de origine slavonă şi semnifică în accepţiunea curentă, laică,
“o abatere de la starea de sănătate”.

2
  Boala este definită în mod diferit dar după Dicţionarul medical român reprezintă: „ deviere de la
starea de sănătate din cauza unor modificări ale mediului intern sau ale acţiunii unor agenţi din
mediul extern” sau „ este o deviaţie sau o abatere de la normal cu consecinţe nedorite asupra
confortului personal şi activităţii sociale”.

 Boala acută – un episod de durată destul de scurtă la sfârşitul căreia pacientul îşi reia activitatea
normală.
 Boala cronică – o boală de lungă durată care generează incapacitatea permanentă, parţială sau
totală, este o alterare organică sau funcţională care obligă bolnavul să-şi modifice modul său
normal de viaţă şi care persistă mai mult timp
Definirea bolii in literatura anglo-saxonă
Illness – se referă la realitatea subiectivă a bolii
Disease – se referă la realitatea biofizică a bolii
Sikness – se referă la a treia dimensiune a bolii, respectiv la realitatea socioculturală a bolii
Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană, datorită faptului că boala (stare
obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinţă personală (stare subiectivă).
Pentru a putea delimita şi respectiv defini ştiinţific conceptul de boală ar fi necesară definirea sau, mai
exact, aprecierea corectă a conceptului de normalitate şi diferenţierea lui faţă de conceptul de boală, însă,
la fel ca şi starea de boală, starea de sănătate, de “fiziologic” este greu de încadrat într-o definiţie riguros
exactă.

Boala, ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în funcţie de perspectiva din care este privită:

 formă particulară de existenţă a materiei vii

 abatere de la normă
 consecinţă a unor agenţi patogeni sau traumatici
 semne, simptome, disfuncţii
 manifestarea eşecului în adaptare
Termenul de boală (ca şi condiţie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaţionează cu alte concepte:

 deficienţă: orice pierdere sau deviaţie datorată unei boli sau traume în funcţionarea fizică şi
psihică optimă a individului
 dizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităţile de auto-îngrijire
 handicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă şi dizabilitate
 suferinţă: experienţă subiectivă a simptomelor

Caracteristicile esentiale ale starii de boala

În accepţiunea actuală orice încercare de delimitare a conceptului de boală trebuie să urmărească
precizarea a cel puţin câtorva trăsături esenţiale ale acestei categorii, valabile pentru orice stare

3
patologică. Aceste caracteristici trebuie să se bazeze pe analiza următoarelor elemente:
- cauzele şi condiţiile ce duc la instalarea bolii ;
- natura, caracterul şi modul de producere al modificărilor structurale şi funcţionale ce caracterizează
starea de boală ;
- modul în care aceste modificări se reflectă asupra relaţiilor dintre organism şi ambianţă ;
- particularităţile, semnificaţia şi importanţa elementelor pozitive sau negative restante după lichidarea
bolii, ca factor de modificare ulterioră a terenului etc
1.3.Piramida (Ierarhia) Maslow
În ierarhia trebuinţelor umane, Maslow situează nevoile cele mai primitive la baza piramidei

Deși toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele mai puternice au
fost așezate la baza piramidei trebuințelor. Cu cât o nevoie urca spre vârful piramidei, cu atât este mai
slabă și specifică individului respectiv. Se observă astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor
oamenilor cât și animalelor. Ele includ necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa,
aerul, igiena), somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului.

Odată ce individul își satisface acest nivel de necesități, se poate concentra pe nevoile de siguranță.
Acestea au de a face cu stabilitatea și consistența într-o lume relativ haotică. Ele țin mai mult de
integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei și a familiei. În unele cazuri, nevoia de siguranță motivează
unii indivizi sa devină religioși, religia oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranță printr-un loc
paradisiac. Nevoile de siguranță sunt cruciale pentru copii.

Urmează apoi nevoia , de iubire și apartenență. In acest nivel se includ nevoia de prietenie, familie,
apartenență la un grup, sau de implicare într-o relație intima non-sexuală.

La nivelul patru sunt nevoile de stimă. Acestea cuprind atât recunoașterea venită din partea altor indivizi
(care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât și din respectul de sine, ce creează
sentimentul de încredere, adecvare, competență. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, și
pe termen lung în complexe de inferioritate. O nevoie pronunțată de acest fel (de exemplu nevoia pentru
admirație) are la bază nesatisfacerea unor nevoi care stau în vârful piramidei, cele de auto-actualizare
estetică.

Nevoile de auto-actualizare vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la maximum capacitățile
proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun.

Pe primele patru nivele ale piramidei sunt nevoile asa-zise "deficiente": o persoana nu simte nimic special
dacă acestea sunt satisfăcute, dar simte un disconfort când nu sunt satisfăcute. Dincolo de aceste nevoi,
următoarele mai sunt numite de "creștere". Acestea nu dispar când sunt satisfăcute, în schimb, motivează
individul în continuare.

În 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, situând în vârful acesteia nevoile cognitive (de
a cunoaște, de a înțelege și de a explora) și pe cele estetice (pentru frumusețe, ordine, simetrie). Cu toate
acestea, nu toate versiunile piramidei sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat că nevoile
cognitive nesatisfacute se transformă în nevoi neurotice (non-productive, care perpetuează un stil de viață

4
nesănătos). De exemplu, copiii ale căror nevoi de siguranță nu sunt satisfăcute adecvat pot deveni adulți
care pun deoparte bani sau diferite posesiuni.

Maslow crede că singurul motiv pentru care oamenii nu se miṣca în direcția auto-actualizării este din
cauza obstacolelor puse în calea lor de societate, mai ales printr-o educație deficitară ce nu poate schimba
o persoană cu o slabă pregătire pentru viață într-o persoană cu o abordare pozitivă.

Maslow a construit ierarhia nevoilor, sugerand ca indata ce este satisfacuta o nevoie se trece la
satisfacerea alteia. Fara a fi satisfacute nevoile de bază (nivelul 1, 2, şi 3) cele superioare nu vor fi
relevante.

1.4. Abordarea holistica

Motto: “Nu poti sa tratezi ochiul fara sa tii cont de cap, nu poti sa tratezi capul fara sa tii cont de minte si
nu poti sa tratezi mintea fara sa tii cont de sufletul si spiritul omului.” (Zamolxe)

Medicina holistica abordeaza problema sanatatii si vindecarea bolilor intr-un mod cu totul diferit de
medicina clasica. Medicina holistica se bazeaza pe unitatea dintre trup, minte si spirit, promovand
conceptul unei minti sanatoase, intr-un corp si mediu sanatos.