Educaţie pentru sănătate

Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o instrucţie generală

a vieţii unei persoane, o ramură a culturii umane, una din ramurele de
bază a sănătăţii cu rol în influenţarea modului de viaţă modern spre
conţinut favorabil a sănătăţii. Acest rol are ca şi component principal
sanogen iar dimensiunii stărilor de sănătate descriu rolul său.
1.) Dimensiunile stării de sănătate
Definiţiile sănătăţii: O.M.S în 1946 a propus următoarea
afirmaţie: „Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât
fizic, mintal cât şi social nu doar în absenţa bolilor sau a
infirmităţilor.” Mai tărziu a fost indusă în această definiţie
capacitatea de a duce o viaţă productivă social şi economic.
Aşa cum reiese din definiţia O.M.S, modelul de abordare a
sănătăţii este unul holistic, ecologic, care are în vedere atât
dimensiunile sale multiple, cât şi determinismul complex.
2.) Factori care influenţează starea de sănătate:
Sunt grupaţi în patru mari categorii:
 Mediu (apă, aer, sol, fizici, etc.)
 Stilul de viaţă (alimentaţia, viaţa sexuală, abuz de substanţe,
exerciţiu fizic etc.)
 Psihici (emoţii, cognitivi, perceptibili, stres)
 Biologici (imunologici, genetici, biochimici)
3.) Conceptul de sănătate
„Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic.” –
Arthur Schopenhauer
 Un alt concept – sănătatea omului – nu este numai lipsa
simptomelor de boală, cât şi expresia unei rezerve de energie care
să-i permite să treacă prin situaţii de boală sau criză fără urmări.

„Sănătatea este acea stare complexă de bine general fizic, mental

şi social.” – O.M.S

Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită ca aceea

stare a unui organism neatins de boală, în care toate organele,
aparatele şi sistemele funcţionează normal (organism în
homeostazie), stare în care funcţiile necesare se îndeplinesc cu
plăcere.
Sănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime. Starea de
sănătate completă este aproape la fel de iluzorie ca şi cea a
fericirii. Complexitatea stării de sănătate este dată de
dimensiunile, componentele şi gradele diferite pe care le
presupune.

4.) Componentele sănătăţii

- Absenţa bolii, a disfuncţiei şi a dizabilităţii;
- Rezistenţa fizică şi fiziologică a organismului;
- Atitudinea pozitivă faţă de viaţă în a percepe scopul şi
semnificaţia vieţii, acceptarea de sine şi asumarea controlului
propriei vieţi – starea subiectivă de bine;
Gradele sănătăţii:
- sănătatea optimă;
- sănătate;
- sănătate aparentă;
- sănătate precară;
- sănătate foarte precară;
5.) Conceptul de boală
Pentru limba română, termenul de boală este de origine slavonă,
şi semnifică în accepţiunea curentă o abatere de la starea de
sănătate.

Boala este definită de dicţionarul medical român de sănătate: o

deviere de la starea de sănătate din cauza unor modificări ale
mediului intern sau ale acţiunii unor agenţi din mediul extern.
Boala poate fi definită în două tipuri:
- Acută,
- Cronică;
Acută – un episod de durată destul de scurtă la sfârşitul căreia
pacientul îşi reia activitatea normal.
Cronică – boala de lungă durată care generează incapacitatea
permanentă, parţială sau totală fiind o alternare organică sau
funcţională care obligă bolnavul să-şi modifice modul său normal
de viaţă.

Definirea bolii din limba anglo-saxonă vine de la illness – se referă

de la realitatea sub. a bolii.
Disease – realitatea biozifică a bolii.
Sickness – realitatea socio-culturală a bolii.

Boala în sine nu presupune doar tratament medical, ci şi îngrijire

umană datorită faptului că boala este acompaniată de cele mai
multe ori şi de suferinţa personală. Pentru a putea delimita şi a
defini ştiinţific conceptul de boală, ar fi necesară definirea sau
aprecierea corectă a conceptului de normalitate şi diferenţierea
lui faţă de conceptul de boală.
 Boala ca şi sănătatea este definită în mai multe moduri în funcţie
de perspectiva în care este privită. Astfel avem:
 Boală ca şi formă particulară de existenţă a materiei vii;
 Boală din punct de vedere al semnelor şi dinsfuncţiilor;
 Boală ca şi consecinţa a unor agenţi patogenici sau
traumatici;
 Boală în urma abaterilor de la normă;
 Boală în urma manifestării eşecului în a se adapta;
Termenul de boală ca şi condiţie obiectivă şi diagnosticată de
medic se relaţionează cu alte concepte:
a. Deficienţă: orice pierdere sau deviaţie datorită unei boli sau
traume în funcţionarea fizică şi psihică optimă a unui individ;
b. Dizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor
cotidiene şi în abilităţile de autoîngrijire;
c. Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă sau
dizabilitate;
d. Suferinţă: o experienţă subiectivă a simptomelor individului
în sine.

6.) Nevoia de realizare

- Nevoia de realizare personală, autodepăşirea şi creativitatea;
Potrivit lui Abraham Maslow, o persoană din zece simte intens
realizarea acestei nevoi. Psihologul afirmă că oamenii care au
totul pot mări potenţialul lor.
 Ei caută cunoştinţe, linişte, experienţe estetice şi îndeplinirea de
sine. Autorealizarea include obiective mai înalte şi mai abstracte
(ex. Perfecţionarea, dreptatea, bunătatea, hotărâri individuale,
advevărul) dar care sunt din ce in ce mai fragile ca şi vârful
piramidei.
În 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei, prima apărând în
1954. Situând în vârful acestuia, nevoile cognitive, nevoia de a
cunoaşte, de a înţelege, de a explora, dar şi pe cele estetice:
pentru frumuseţe, ordine şi simetrie.
Cu toate acestea nu toate versiunile piramidei sale includ ultimele
două niveluri. Maslow a teoretizat că nevoile cognitive
nesatisfăcute se transformă în nevoi nonproductive care
perpetuează un stil de viaţă nesănătos.

7.) Abordarea holistică:

Motto: „Nu poţi să tratezi ochiul fără să ţii cont de cap, nu poţi să
tratezi capul fără să ţii cont de minte şi nu poţi să tratezi mintea
fără să ţii cont de suflet şi spiritul omului.” – Zamolxe
Medicina holistică abordează problema sănătăţii şi vindecarea
bolilor într-un mod cu totul diferit de medicina clasică. Medicina
holistică se bazează pe unitatea dintre trup, minte şi spirit,
promovând conceptul unei minţi sănătoase într-un corp şi mediu
sănătos.
Condiţiile esenţiale pentru sănătate sunt: Adăpost, Pace, Educaţie,
Alimentaţie, Venituri, Ecosistem stabil, Resurse confirmate.
 Determinanţi ai sănătăţii:
Pentru înţelegerea relaţiilor diferitelor categorii de factori cu
starea de sănătate unui nou model conceptual a propus
clasificarea determinanţilor sănătăţii în patru categorii:
comportament, mediu, biologia umană şi îngrijirea de sănătate.
Modelul celor patru categorii de factori a reprezentat un evident
progres în înţelegerea relaţiilor care influenţează sănătatea şi în
fundament unor noi tipuri de intervenţii medicale şi nemedicale.
Allen Denver în 1976 a descris modelul epidemiologic al factorilor
care determină starea de sănătate dar şi abordare modernă a
acestora. Tendinţa actuală este de a prezenta un nou model a
stării de sănătate, cât şi alţi factori care influenţează rezultatele în
sănătate.
8.) Caracteristicile esenţiale ale stării de boală
În accepţiunea actuală orice încercare de delimitare a conceptului
de boală trebuie să urmărească precizarea a cel puţin câtorva
trăsături esenţiale a acestor categorii valabile pentru orice stare
patologică. Aceste caracteristici trebuie să se bazeze pe analiza
următoarelor elemente:
- Cauze şi condiţii ce duc la instalarea bolii;
- Natura, caracterul şi modul de producere al modificărilor
structurale şi funcţionale ce caracterizează starea de boală;
- Particularităţile, semnificaţia elementelor pozitive sau
nepozitive restante după lichidarea bolii ( ca factor de
modificare ulterioară a terenului unui individ);
 Ierarhia Maslow / Piramida Maslow

În ierarhia trebuinţelor umane, Maslow situează nevoile cele

mai primitive la baza piramidei. Deşi toate nevoile sunt
instructive nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, după
Maslow nevoile cele mai puternice au fost aşezate la baza
piramidei trebuinţelor. Cu cât o nevoie urcă spre vârful
piramidei, cu atât este mai slabă, specifică individului respectiv.
5, 4, 3, 2, 1 (5 – vârf, 1 – baza)
5. Nevoia de realizare
4. Nevoia de recunoaştere
3. Nevoia de apartenenţă
2. Nevoia de siguranţă
1. Nevoi fiziologice

1.) Nevoi fiziologice:

- Sunt indispensabile pentru a supravieţui (a bea, a mânca, a
dormi, a te proteja de frig, căldură, a elimina, absenţa durerii,
anularea suferinţei, nevoia de oxigen, aer, apă);
- Aceste nevoi fiziologice sunt cele mai puternice şi importante
necesare vieţii unui individ. Satisfacerea lor este necesară
pentru a rămâne în viaţă.
2.) Nevoia de siguranţă:
- Se manifestă în cazul agresiunilor externe (pierderea locului de
muncă, schimbarea mediului, decesul unei persoane dragi,
catastrofe, război, evenimente sociale, etc.);
- Cu toţii avem nevoie de securitatea casei şi a familiei, mai ales
când există copii;
3.) Nevoia de apartenenţă:
- Nevoia de a fi recunoscut şi acceptat de către un grup;
 - Nevoia de putere, de a te exprima
Exemplu: lipsa de dragoste şi apartenenţă, poate să dea ocazia
la importante dezechilibrări mintale;
4.) Nevoia de recunoaştere:
- Nevoia de stimă (autorespect), nevoia de recunoaştere a
statului, a competenţei, venită din partea altor indivizi dar şi
din respectul de sine, ce crează sentimentul de încredere,
adecvare şi competenţă;
- Nesatisfacerea acestei nevoi rezultă din descurajare şi pe
termen lung ajung complexe de inferioritate;
- Un nivel de autostimare dezechilibrat are ca rezultat un
randament scăzut şi în consecinţă deteriorarea
comportamentului;
Modelul epidemiologic
Sistem intern
al factorilor complex

de boală Îmbătrânire
Moştenire
Genetică

Biologia umană
Social Recuperator

Starea
Fizic Mediul de Sistemul sanitar Preventiv

sănătate

Comportamentul
Psihici Curativ

Riscuri Riscul în timpul

profesionale liber

Obiceiuri
alimentare
Care determină starea de sănătate după A. Denver.
Modelul actual grupează diferit determinanţii sănătăţi deoarece se
adaugă conceptu esenţial de răspuns individual, care include înţelesul
epidemiologic clasic, comportamentul nu mai este văzut ca un factor
independent care ţine de libera alegere a individului.
Comportamentul este considerat un răspuns individual la factorii de
mediu, în special de natură socio-economică. Presiunea grupului social
din care face parte individul pot condiţiona în mare măsură alegerile
individuale în privinţa comportamentelor.
De asemenea, modelul epidemiologic presupune o reinterpretare a
categoriei „factori biologici” ca răspuns biologic individual la factori de
mediu social şi fizic pe un anumit fond de receptivitate determinate
genetic.
Este demonstrată influenţa evenimentelor din mediul social procesate
de sistemul nervos asupra funcţionării sistemului imun sau endocrin
care la rândul lor fac individul mai vulnerabil sau mai rezistent la agenţii
declanşatori ai mai multor boli. Acest model sugerează şi mechanismele
care ar putea explica creşterea spectaculoasă a speranţei de viaţă în
unele vietăţi contemporane, chiar dacă ele cheltuiesc relativ puţin
pentru serviciile de sănătate.
Exemplu: În Japonia există un alt nivel de apreciere şi încredere la nivel
individual şi colectiv bazat pe o creştere economică susţinută însoţită
de o creştere de venituri individuale distribuite relativ echitabil marii
majorităţi a membrilor societăţi.
Factorii importanţi care afectează starea de sănătate sunt:
  Factori sociali (sărăcia, stilul de viaţă, şomajul, locuinţa
nesănătoasă, poluarea mediului, nivelul de educaţie)
Aceşti factori necesită o abordare la nivel naţional cu intervenţii la nivel
de comunitate, respectiv cu dezvoltarea de proiecte cu implicare de
resurse publice şi private din comunitatea respectivă.
Este util ca indivizii şi familia să reconuoască responsabilităţile pentru
menţinerea şi ameliorarea sănătăţii. Din experienţa altor ţări reiese că
în determinarea unui anumit nivel al stării de sănătate a populaţiei, cea
mai mare pondere o are stilul de viaţă (40%), mediul (20%), factori
biologici (30%), serviciile de sănătate „precare” (10%).

O predicţie
inteligentă
Îmbunătăţirea Îmbunătăţirea
sănătăţii în gruparea de
sănătate

Rezultate

Educaţie Cercetare
Condiţiile de
lucru

Determinarea sănătăţii:
- Genetici, de mediu, stil de viaţă
- Socio economic
- Serviciile de sănătate
Influenţele asupra îngrijiri de sănătate:
- Starea de sănătate
 - Bolile, tratamentele
- Abilităţile şi facilităţile
Modificările care survin în îmbunătăţirea sănătăţii prin protecţie:
 Din prevenţie
 Promovarea sănătăţii
 Din implicarea publică
Iar în ceea ce priveşte îmbunătăţirea îngrijirilor de sănătate, aceste
modificări pot apărea prin:
 Diagnosticul precoce („screening”)
 Reabilitare
 Implicarea pacientului
 Parteneri cheie
Acest model integrează determinanţii stării de sănătate şi a îngrijirii de
sănătate în modele de evaluare a rezultatelor din diferite intervenţii
aplicate. Rezultatele pot merge de la îmbunătăţirea stării de sănătate la
reducerea incapacităţilor, la modificarea în calitatea vieţii, un rol
important de cercetare şi educaţie precum şi în cadrul de lucru în
condiţii de etică.
În concluzie putem spune colorarea indiciilor care characterizează
starea de sănătate a populaţiei cu factorii complecşi ai mediului
ambiant cu gradul de dezvoltare al serviciilor de sănătate, cu eficienţa şi
eficacitatea activităţii acestora, asigurând cunoaşterea şi interpretarea
corectă a nivelului stării de sănătate a populaţiei, dar în acelaşi timp
permiţând stabilirea de măsuri şi servicii care trebuiesc adaptate ca
factori de decizie a sistemului de asigurare a sănătăţii publice.
Grupele de determinanţi ai O.M.S
În 1998 O.M.S a clasificat determinanţi a sistemului de sănătate în patru
grupe:
1.) Grupa macro-economică
2.) Grupa factorilor de mediu
3.) Educaţională
4.) Socio-Economică
Fiecare grupă include determinanţi direcţi şi indirecţi.
Determinanţi direcţi de importanţă majoră sunt: stilul de viaţă
(alimentaţia, abuz), condiţii de mediu fizic şi social (accesul la apă
potabilă, sanitaţia, habitatul), comportamente de grup social (violenţa,
accesul la servicii de sănătate).
Factori indirecţi sunt reprezentaţi de produsul intern brut al familiei,
sărăcia şi poluarea, modificările de climă, migraţia, modificări socio-
demografice în structură clar şi situaţiile de criză (dezastre, conflicte,
războaie).
Sănătatea şi bunăstarea
În mod tradiţional oamenii au definit sănătatea în diferite moduri. Din
punct de vedere al categoriilor care practică sportul, au spus că
sănătatea înseamnă practicarea cu regularitate a unui complex de
exerciţii şi asigurarea unor mese pregătite cu atenţie pentru
menţinerea unei greutăţi normale şi condiţii fizice bune.
O altă categorie de oameni (ex. Partea de sănătate, medicii şi
personalul) va considera sănătatea ca fiind absenţa bolii.
Din punct de vedere psihologic, reiese că sănătatea include capacitatea
de soluţionare a problemelor emoţionale şi a traumelor.
În conformitate cu mai multe definiţii date de mai mulţi specialişti,
prevenţia şi tratarea problemelor de sănătate necesită o definiţie
apropiată conceptului de sănătate.
Punctul de vedere modern este acela că sănătatea este o stare totală
de bunăstare fizică, mentală şi socială nu doar în absenţa bolii. Dintr-un
alt punct de vedere sănătatea are câteva dimensiuni:
- Sănătatea include mai mult decât funcţionarea fără pierderi a
organismului;
- Sănătatea este acel proces în care toate aspectele din viaţa
unei persoane lucrează laolaltă, într-un mod integrat.
- Organismul, mintea, spiritul, familia, comunitatea, ţara, locul
de muncă, educaţia şi convingerile sunt toate dimensiunile ale
sănătăţii inter-relaţionate.
- Modul prin care aceste aspecte se interacţionează contribuie la
îmbogăţirea vieţii unei persoane, fapt care determină
caracterul de unicitate al persoanei respective, cât şi a sănătăţii
acestuia.

a. Sănătatea emoţională:
- Loat pe ansamblu, calitatea sănătăţii unei persoane reflectă
emoţiile acestuia. Sentimentele faţă de sine, cât şi faţă de alte
persoane şi situaţii.
- Sănătatea unitară include înţelegerea emoţiilor şi cunoaşterea
modului de soluţionare a problemelor cotidiene, dar şi a
stresului, cât şi capacitatea de a studia, de a lucra sau de a
îndeplini activităţi eficiente şi cu bună dispoziţie.
- În timp ce ele sunt importante în sine, emoţiile influenţează de
asemenea sănătatea fizică.
 - Medicii văd în mod frecvent demonstrarea conexiunilor dintre
organism şi minte
De exemplu, un individ cu o bunăstare emoţională se manifestă o rată
scăzută la bolile de stres, cum ar fi ulcere, migrene, astm, etc. Atunci
când stresul sau tulburarea emoţională continuă pentru o lungă
perioadă de timp, sistemul imunitar clachează şi se accentuează riscul
de dezvoltare a diferitelor boli.
Unii cercetători argumentează că trăsătura de personalitate denumită
forţă de caracter poate ajuta la întărirea sistemului imunitar. Această
forţă este definită ca deţinerea unui mod optimist de asumare în
abordarea vieţii.
b. Sănătatea intelectuală
- Intelectul, aspect important al planului mental, care contribuie
la luarea deciziilor importante joacă un rol crucial în starea de
sănătate şi de bunăstare a individului, chiar dacă capacitatea
intelectuală variază de la individ la individ, toţi indivizii sunt
capabili să înveţe cum să dobândească şi să-şi evauleze
capacităţile, cum să aleagă între alternative dar şi cum să ia
decizii asupra diferitelor tipuri de probleme, inclusiv sănătatea.
- Sănătatea intelectuală este uneori inclusă în sănătatea
emoţională ca parte a sănătăţii mentale.
- Deşi stă înterpătrunsă cu emoţiile, gândirea intelectuală se
distinge de aceasta. Emoţiile pot altera capacitatea de a gândii,
iar gândirea confuză poate accentua şi mai mult problema.
Totuşi relaţia dintre emoţional şi intelect nu le suprapune.

c. Sănătatea fizică
 - Starea organizmului şi la răspunsurile acestuia în faţa bolii şi a
incidentelor care survin. Pentru menţinerea unei condiţii fizice
bune, a unei sănătăţi fizice, este important să adoptăm acele
conduite ce ne oferă o bună stare fizică, ca de exemplu:
evitarea ţigărilor, a consumului de alcool, evitarea alimentaţiei
haotice sunt doar câteva obiceiuri ce asigură o bunăstare fizică.
- Exerciţiile fizice adecvate, un efort cât şi un repaos echilibrat,
menţinerea unei greutăţi normale şi alegerea inteligentă a
alimentelor, evitarea abuzurilor alimentare ne ajută de
asemenea că ne menţinem starea de sănătate a organismului.
- O stare bună de sănătate fizică necesită faptul ca o persoană să
acorde atenţie mesajelor trimise prin simţurile organismului
asupra cea ce el are nevoie, de exemplu: odihnă, dorinţe
alimentare.
- Aptitudinile fundamentale de autoîngrijire pot ajuta persoanele
să-şi condiţioneze anumite probleme sau micile probleme de
sănătate. Totuşi este la fel de important şi accentuarea
respiraţiei privind controale şi de a şti să abordăm în cunoştinţă
de cauză instituţiile şi serviciile de sănătate optimă când apar
probleme serioase medicale.

d. Sănătatea socială:
- Se referă la capacitatea de realizare a rolului din viaţă, cum ar fi
rolul de fiu/fiică, părinte, soţ, prieten, etcetera.
- Fiecare dintre aceste roluri presupune diferite responsabilităţi
dar şi riscuri. Toate necesită o comunicare eficientă de genul
oferă şi ia. Relaţionarea dintre aceste roluri trebuie să se facă
într-o stare de sănătate specială bună.
- Toate acestea necesită o comunicare eficientă, deoarece
împlinirea trebuinţelor umane pentru dragoste, intimitate,
 apartenenţă constituie o foarte importantă realizare a sănătăţii
sociale.
- Persoanele private de aceste trebuinţe pot dezvolta
comportamente ce pot aduce ameninţare la starea lor de
sănătate. Această ameninţare poate distruge pe lângă
sănătatea mea şi buna dispoziţie, intrând astfel în sfera
patologiei sociale.
e. Sănătatea spirituală:
- acel sentiment, trăire după care comportamentul şi valorile
fundamentale ale unei persoane sunt în armonie. Anumiţi
specialişti în sănătate susţin că forţele spirituale afecterază şi
sunt afectate în acelaşi timp de sănătatea pe ansamblu.
Sănătatea spirituală poate include sentiment de veneraţie, de
profundă credinţă religioasă sau sentiment de pace, o pace
launtrică referitor la viaţa însăşi.
- Numeroase studii au arătat o asociere între afiliaţia religioasă şi
rata scăzută de boli cronice şi a mortalităţii. Unii oameni
atribuie aceste efecte regurilor religioase, afirmând că religia
descurajează conduitele ce pot conduce la probleme severe de
sănătate. Astfel, sănătatea spirituală poate contribui în mod
direct asupra stării de sănătate şi a bunei dispoziţii, în general a
unei persoane.
- Sintetizând datele de mai sus, se pot desscrie următoarele
caracteristici ale sănătăţii mentale:
 Capacitatea de a produce, de a tolera tensiuni suficient de
mari şi de a le aduce într-o formă satisfăcătoare pentru
individ;
 Capacitatea de adaptare a propriilor aspiraţii la cele ale
grupului;
  Capacitatea de adaptare a conduitei proprii la diferite
tipuri de relaţii cu ceilalţi indivizi;
 Capacitatea de identificare atât cu forţele conservatoare
cât şi cu cele inovatoare ale societăţii;
f. Sănătatea mentală:
- Apare drept ca o vastă sinteză, rezultata complexă a unei
mulţimi de parametri ai vieţii din punct de vedere social şi
organic, aflaţi în echilibru ce se proiectează pe modelul
funcţional în viaţa fiecărei persoane.

Integrarea sănătăţii:
Fiecare persoană conferă o anumită importanţă celor cinci
dimensuini ale sănătăţii. Unii dintre noi sunt mult mai interesaţi de
sănătatea emoţională sau intelectuală decât de cea fizică. Alţii îşi pot
extrage o mare satisfacţie din relaţiile lor cu persoane sau din
implicarea lor în munca pentru idealuri religioase.
Dimensiunile sănătăţii formează un tot, fiecare dimensiune are un
efect asupra celorlalte. Această armonie poate contribui la susţinerea
sănătăţii noastre. Pe de altă parte, o sănătate spirituală poate avea
efecte profunde asupra sănătăţii emoţionale. Sănătatea emoţională se
răsfrânge asupra relaţiilor sociale şi toate aceste dimensiuni lucrează
împreună pentru a asigura randamentul funcţiilor oricărei persoane.
Cultivarea unei anumite dimensiuni atrage după sine dezvoltarea
celorlalte dimensiuni.
În mod similar neglijarea unei singure dimensiuni poate induce
consecinţe severe asupra sănătăţii pe ansamblu a individului, cât şi a
bunei dispoziţii.
Sănătatea şi echilibrul:
Echilibrul este necesar deoarece acesta afectează însăşi
homeostazia (starea de bine a unei persoane), starea de normalitate a
organismului chiar la baza nivelului fiziologic. Corpul uman este un
organism remarcabil de mobil, pe parcursul vieţii o persoană trebuie să
facă faţă ameninţărilor, bolilor, vătămărilor fizice, stresului, etc.
Astfel, organismul este capabil să lupte şi să se adapteze la multe
dintre aceste ameninţări şi să revină la starea de normalitate. Pentru a
dobândi aceste capacităţi, organismul caută în continuu să menţină
echilibrul către factorii constanţi: temperatura, pulsul, T.A., respiraţia,
dar şi conţinutul de apă şi zahăr în sânge.
Acest echilibru natural (sau homeostazia) este realizat prin
activitatea unor mechanisme automate din organism. Starea de
echilibru este un factor cheie în vindecarea sau combaterea lor.
Organismul uman se poate regenera în mod automat prin înlocuirea
majorităţi celulelor pe baza unor procese normale. Sănătatea şi
echilibrul lucrează împreună pentru o bunăstare totală a organismului
nostru din toate punctele de vedere.
Sanatatea si stilul de viata (ed. pt. sanatate ultimele lectii)
I. Dimensiunile sanatatii
- Pot fi influentate de cativa factori:
1.) Accesul la un sistem competent de ingrijire medicala si de educatie sanitara, un factor
evident de care o persoana poate beneficia nu doar din perspectiva fizica, cat si mentala
si sociala in aceeasi masura.
2.) Factori de mediu; include siguranta caminului si a vecinatatii, a serviciilor publice si
adiacente iar factor negativ de genul volumul de substante toxice in sol, aer, sau apa,
acestia pot fi controlati intr-o oarecare masura prin insasi capacitatea persoanei de a
alege unde sa traiasca.

Alti factori care ii gasim ca factori de mediu pot fi influentati prin vointa politica. Totusi,
pentru majoritatea persoanelor acesti factori de mediu constituie caracteri etici ale vietii
care pot fi influentate sau modificate cu mare dificultate.
 3.) Factor ereditari pot fi ereditari sunt mai grei de controlat deoarece ei sunt vazuti ca si
aspecte ale vietii care sunt manipulate prin gene. Genele sunt codurile innascute si
incastrate in fiecare celula a organismului uman. Ele controleaza multe aspecte ale
dezvoltarii si functionarii indivizilor, de la desemnarea sexului pana la tendinte catre
anumite boli. Ele pot afecta sanatatea fizica, emotiile, chiar si intelectul si viata sociala.
Acestea sunt aspecte fundamentale ale vietii si sanatati individului.
Factori genetici nu pot fi cintrolati de catre o persoana, desi adesea ei pot fi compensati.
In timp ce toti acesti factori sunt importanti pentru sanatate, cea mai importanta
influenta in aceasta categorie este stilul de viata.
4.) Stilul de viata este un factor ce poate fi controlat. Ideea acestei sectiuni este ca putem
controla sanatatea din pucnt de vedere al stilului de viata. In timp ce ereditatea si
mediul joaca un rol deosebit in statutul sanatatii noastre, alegerile pe care le putem face
in ceea ce priveste stilul de viata, ne afecteaza si ne determina starea de sanatate.
Stilul de viata se rfera la modul de ansamblu in care traim: atitudini, obiceiuri,
comportamente privind viata cotidiana. Din perspectiva specifica americana, in U.S.A.
stilul de viata contribuie in mare masura la 7 din 10 cauzele ce conduc la deces.
Desi nu toate componentele stilului de viata se situeaza sub controlul individului, toti
oameni abordeaza tipuri de viata care le afecteaza in mod direct sanatatea si
bunastarea.
II. Componentele stilului de viata
Stilul de viata include cateva componente greu care oamenii isi desfasoara aspectele majore
ale vietii lor:
- Munca
- Recreere
- Hranire
- Solutionarea problemelor (etc.)

Conceptul-stil implica mai degraba o structurea decat un eveniment izolat. Componentele

stilului de viata constau astfel in tipologii generale de comportament, de ex: iesirea in mod
frecvent cu prietenii indica un stil de viata inalt din punct de vedere social.

Fiecare individ isi dezvolta un stil de viata in mare parte din incredere si eroare. Oamenii de
regula incearca diferit actiuni si de obicei adopta ca obiceiuri alte comportamente. Acestea
confera cea mai reusita satisfactie.

Aceste comportamente pot fi grupate intr-un numar de structuri intrepatrunse ceea ce

creaza componentele stilului de viata. Fiecare componenta poate declansa un anumit efect
asupra catorva dimensiuni ale societati persoanei.

a.) Stilul de lucru: mod prin care individul produce, creaza si studieaza constructia stilului de
lucru. Unii indivizi sunt perfectionisti, luptandu-se pentru ca fiecare aspect al muncii lor
sa fie perfect. Altii sunt mai preocupati de volumul muncii lor decat calitatea acesteia.
Astfel mare parte a longivivilor sanatosi din Romania traiesc la tara. Se considera ca
munca fizica traditionala sta la baza sanatatii si longevitati. Alte tipuri de effort
stimuleaza mintea si ajuta la mentinerea sanatatii intelectuale.
b.) Stilul de recreere: modul in care indivizii isi aloca si isi consuma timpul liber afecteaza
multe dimensiuni ale sanatatii si a bunei dispozitii. Oamenii se pot angaja in activitati
recreationale care le asigura exercitii fizice, ii stimuleaza mental si ii ajuta la intretinerea
relatiilor cu ceilalti. In aceasta categorie pot fi si stiluri recreationale care pot fi
vatamatoare, periculoase pentru individ.
Ex.: accentuarea in mare masura pe competitie si agresiune intr-un grup pot determina
relatii sociale care sa fie deteriorate, chiar sa conduca la stres. O alta categorie de
afectiuni sunt personale care-si petrec timpul liber consumand alcool, droguri, tutun,
etc.
Acestia vor intampina probleme severe de sanatate fizica si sociala.
c.) Stilul de reactie la placere/dorinta: Lucrurile sunt facute pentru a face pe oameni sa se
simta bine, iar modurile in care ei percep placerea le definesc ceea ce sociologi numesc
stilul de incantare. Unii sunt foarte darnici cu altii, pe cand altii sunt foarte egoisti fiind
motivati doar pentru sine. Modul in care oameni acorda sau primesc o incantare, o
placere le poate influneta sanatatea pe toate aspectele lor.
d.) Stilul de solutionare: Stresul este fara indoiala o parte din viata individului. Acesta poate
fi pozitiv cand este asociat cu dezvoltarea umana, respectiv casatoria, sau al promovarii
in functie. Poate fi negativ atunci cand este asociat unei pierderi, ex. Devalorizarea
financiara, dezacorduri cu rudele, chiar si falimentul, etc.
Modul in care persoanele isi solutioneaza evenimentele stresante ale vietii le poate
afecta sanatatea. O persoana poate preleva conflictul in familie descatusandu-si furia. O
alta persoana incearca sa mediteze asupra unui conflict, sau sa-l medieze in mod calm si
sa caute solutia satisfacatoare fiecaruia. Acest ultim mod de mediere a conflictului
scoate-n evidenta familia, ce reprezinta o valoare fundamentala in tara noastra.
e.) Stilul de cunoaştere:
Se referă la modalităţile în care oameni gândesc, caută şi ia decizii în privinţa cunoaşterii
anumitor lucruri. Unii oameni sunt foarte meticuloşi în ceea ce priveşte soluţionarea
problemelor. Aceştia iau în considerare toate alternativele şi cu atenţie îşi
fundamentează deciziile pe cât mai multe informaţii posibile.
Unii indivizi merg mai mult pe intuiţie şi tind să ia rapid deciziile sub forţa împrejurărilor
sau sub forţa impulsurilor, chiar pe baza sentimentelor.
O altă categorie de indivizi sunt aceia care se tem să ia decizii de unul singur, aşteaptă ca
alţii să le spună ce trebuie să facă, sunt nesiguri de rezolvarea problemelor (sceptici) şi
sunt nestatornici în acelaşi timp.
Cu siguranţă acest stil de abordare a deciziilor necesită şi implicarea mecanismelor
cognitive, tonusul energetic, temperamentul dar şi alte aptitudini. Stilul cognitiv poate fi
asociat condiţiei sociale a persoanei în cauză şi a stării sale de sănătate. Totodată stilul
de cunoaştere şi decizie reflectă sănptatea intelectuală a acelei persoane.
f.) Stilul de comunicare
Modalităţile prin care oamenii le permit altora să afle ceea ce îşi doresc, ce simt, ce
gândesc cât şi modurile prin care ei răspund la ideile şi sentimentele altora sunt părţi şi
aspecte ale stilului lor de comunicare.
Unii indivizi folosesc cuvinte pentru a-şi exprima sentimentele în timp ce alţă categorie
se simte incomfortabil atunci când îşi descriu verbal sentimentele.
 Sedinţele de evaluare psihologică scot în evidenţă faptul că o persoană care nu-şi
exteriorizează emoţiile într-un anumit fel poate suferi tensiuni emoţionale, dar şi sociale
care pot conduce de asemenea la probleme fizice.
g.) Stilul de relaţionare
Comunicarea este doar un aspect al modului în care oamenii se relaţionează unii cu alţii.
Stilul de relaţionare al unei persoane implică şi alte tipuri de interacţiune, de exemplu în
cadrul unui grup, unii indivizi îşi pot asuma rolul de lider al unui grup, pe când alţâii se
simt mult mai comfortabili atunci când sunt conduşi de o altă persoană. Aceasta este o
categorie psihologică, o trăsătură de personalitate privind stilul de relaţionare în cadrul
unui grup.
Alte aspecte ale acestui stil include modurile în care oamenii îi abordează pe ceilalţi,
dorind să-I cunoască mai bine, tipuri de relaţii ai indivizilor, cu familia dar şi cu prietenii.
Sănătatea emoţională şi cea mentală depinde în mare măsură de capacitatea persoanei
de a aborda relaţii inter-personale în maniera în care să le fie satisfăcute trebuinţele şi
dorinţele.
h.) Stilul de alimentaţie:
Atitudinea unei persoane faţă de abordarea alimentelor şi a hrănirii constituie stilul
nutriţional al acesteia. Pentru unele persoane hrana reprezintă o sursă majoră de
satisfacţie şi de plăcere, cât pentru alţii este doar substanţa necesară organizmului.
Sănătatea fizică a unei persoane reprezintă în mare măsură şi-n acelaşi timp depinde de
ceea ce mânâncă aceea persoană.
De asemenea alimentaţia are un impact mare asupra sănătăţii unei persoane (şi din
punct de vedere intelectual, nu doar fizic). Felul în care se hrăneşte aceea persoană (o
manieră relaxată sau tensionată), în singurătate sau altărui de alte persoane pot afecta
buna dispoziţie si-n acelaşi timp intelectul acelei persoane.
Stilul de alimentaţie mai poate afecta din punct de vedere al sănătăţii fizice prin apariţia
anumitor boli (obezitatea, diabetul zaharat, boli cardiorespiratorii).
i.) Stilul de consum:
O altă componentă a stilului de viaţă, cuprinde modalităţile în care oamenii îşi
selectează şi se folosesc de produse şi servicii pe parcursul vieţii. Stilul de consum face
parte din viaţa noastră de zi cu zi şi scoate în evidenţă alături de celălalte stiluri stilul
meu de viaţă.
Atunci când o persoană face anumite cumpărături pentru consum, aceasta devine
preocupată de comfort, aspect, conţinut al acelui produs. Cu cât un produs este mai
atrăgător (îmbietor?) cu atât este mai dorit.
Cu cât de îmbietor, cât de relaxant este căminul, este un fapt ce afectează starea fizică
dacă căminul meu sau imaginea casei ajunge să afecteze starea mea de sănătate (sunt
probleme de sănătatea parente în urma pensionării sau la cei vârstinici de vârsta a
treia).
j.) Stilul ecologic:
Deciziile legate de un consumator îi poate afecta stilul ecologic, modul în care o
persoană interacţionează cu mediul fizic. Stilul ecologic al unei persoane reflectă modul
preocupării acestuia privind păstrarea şi menţinerea unui mediu sănătos în jurul său.
Dacă mediul din jurul său se deteriorează (condiţii salubre de locuit, umiditate, igienă
precară) toate aceste probleme se intensifică şi ajunge să deterioreze organismul
individului şi sănătate acestuia.
Acest lucru implică decizii de organizare fie de alimentaţie şi de consum, fie de
ecologizare şi igienă dar şi implicare activă în reciclarea unor deşeuri care pot să pună
viaţa în pericol.
Orice acţiune umană afectează mediul şi climatul. Modul în care oamenii tratează
mediul influenţează sănătatea fizică prorpie, cât şi a celorlalţi din jurul lor. Această
imagine numită “focare de infecţie” pot să degenereze în boli foarte grave
epidemiologice care pot să afecteze sănătatea individului şi a persoanelor din jurul lor.

Stiluri de viata – sanatatea si autoeficienta

Diversitatea de conduite ce alcatuiesc stilul de viata al unei persoane indica faptul ca

stilul de viata este afectat de multe variabile, astfel este greu de controlat si modificat
un anumit stil de viata. Stilul de viata este caracterizat iecarei categori socio-
profesionale, avand la baza piramida trebuintelor lui Abraham Maslow. Pe langa aceste
trebuinte se mai spune ca stilul de viata depinde si de dinamica societatii. (hirustism?)
Categorii de baza care studieaza stilurile de viata
1.) Sexul
Aceasta categorie a fost mult timp utilizata pentru defiirea persoanelor. Anumite
studii scot in evidenta faptul a sexul unei persoane poate fi modificat de anumite
coponente ale persoanei respective.
2.) Venitul unei persoane
Alta practica des utilizata in structurarea proceselor psiho-sociale, in studiile actuale
exista distinctii intre categorii receptive ale fiecarei clase sociale. Nu cei cu adevarat
saraci raspund la cele mai ifetine mesaje, ei sunt aceia care se considera saraci in
raport cu aspiratiile si trebuintele lor. In anumite situatii exista tendinta ca mesajele
complicate sa fie achizitionate, receptate si de persoane apartinand categoriei
supravegheate sau supraprivilegiate de fiecare clasa sociala.
3.) Segmentarea demografica a populatiei
Analizele de tip psihosocial si sociologic recurg adesea la segmentarea populatiei in
functie de varsta, … (nu am scris urm 3 cuv). Grupele de varsta ajung sa fie mai mici
fiind structurate in intervale de chiar 3-5 ani, deoarece fiecare grupa de varsta duce
spre un stil de viata adecvat categoriei respective. De asemenea potentialul,
echilibrul psihologic al fiecarui individ depinde de resursele pe care aceasta le
detine.
4.) Segmentarea psihografica
Acest tip de segmentare consta in impartirea indivizilor unor populatii pe categorii
dinstincte in functie de clasa sociala sau de personalitatea fiecaruia. Persoanele care
fac parte din aceeasi categorie demografica pot avea un profil psihologic foarte
diferit. Exemplu: Categoria sociala de jos; copii care cu timpul evolueaza
5.) Clasa sociala
 In Romania se observa cu claritate dinamica sociala ce are ca efect puternic structuri
ale claselor sociale si-n acelasi timp restructurari ccu tot ceea ce le caracterizeaza. In
Romania populaia de dupa 1989 are o libertate sporita, referitor la
comportamentele stilului de viata. Oamenii pot lua decizii asa cum vor in ceea ce
priveste munca , locul unde traiesc, cum sa-si petreaca timpul liber, cum sa se
comporte in societate. Multi dintre acestia sunt constransi de anumite situatii si-n
acelasi timp infricosati. Ca urmare nu stiu sa beneficieze de libertatea castigata, nu
reusesc sa-si depaseasca barierele pe care singur si-le au construit, nu cunosc
regulile unei piete libere si astfel raman constransi de anumite situatii sau chiar ei
insasi.
Conceptul de autonomie proprie vrea sa desemneze increderea in capacitatea
persoanei de a-si planifica si controla propriile comportamente cat si
coomponentele stilului de viata. Oamenii au liber arbitru, dar odata luate deciziile
vor influenta viata persoanei respective intr-un anumit fel, afectandu-le atat
sanatatea cat si buna dispozitie si nu—n cele din urma chiar intregul destin.

5.Stilul de cunoaştere:

Se referă la modalităţile în care oameni gândesc, caută şi ia decizii în privinţa cunoaşterii anumitor
lucruri. Unii oameni sunt foarte meticuloşi în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor. Aceştia iau în
considerare toate alternativele şi cu atenţie îşi fundamentează deciziile pe cât mai multe informaţii
posibile.

Unii indivizi merg mai mult pe intuiţie şi tind să ia rapid deciziile sub forţa împrejurărilor sau sub forţa
impulsurilor, chiar pe baza sentimentelor.

O altă categorie de indivizi sunt aceia care se tem să ia decizii de unul singur, aşteaptă ca alţii să le spună
ce trebuie să facă, sunt nesiguri de rezolvarea problemelor (sceptici) şi sunt nestatornici în acelaşi timp.

Cu siguranţă acest stil de abordare a deciziilor necesită şi implicarea mecanismelor cognitive, tonusul
energetic, temperamentul dar şi alte aptitudini. Stilul cognitiv poate fi asociat condiţiei sociale a
persoanei în cauză şi a stării sale de sănătate. Totodată stilul de cunoaştere şi decizie reflectă sănptatea
intelectuală a acelei persoane.

6. Stilul de comunicare

Modalităţile prin care oamenii le permit altora să afle ceea ce îşi doresc, ce simt, ce gândesc cât şi
modurile prin care ei răspund la ideile şi sentimentele altora sunt părţi şi aspecte ale stilului lor de
comunicare.

Unii indivizi folosesc cuvinte pentru a-şi exprima sentimentele în timp ce alţă categorie se simte
incomfortabil atunci când îşi descriu verbal sentimentele.

Sedinţele de evaluare psihologică scot în evidenţă faptul că o persoană care nu-şi exteriorizează emoţiile
într-un anumit fel poate suferi tensiuni emoţionale, dar şi sociale care pot conduce de asemenea la
probleme fizice.
7. Stilul de relaţionare

Comunicarea este doar un aspect al modului în care oamenii se relaţionează unii cu alţii. Stilul de
relaţionare al unei persoane implică şi alte tipuri de interacţiune, de exemplu în cadrul unui grup, unii
indivizi îşi pot asuma rolul de lider al unui grup, pe când alţâii se simt mult mai comfortabili atunci când
sunt conduşi de o altă persoană. Aceasta este o categorie psihologică, o trăsătură de personalitate
privind stilul de relaţionare în cadrul unui grup.

Alte aspecte ale acestui stil include modurile în care oamenii îi abordează pe ceilalţi, dorind să-I
cunoască mai bine, tipuri de relaţii ai indivizilor, cu familia dar şi cu prietenii.

Sănătatea emoţională şi cea mentală depinde în mare măsură de capacitatea persoanei de a aborda
relaţii inter-personale în maniera în care să le fie satisfăcute trebuinţele şi dorinţele.

8. Stilul de alimentaţie:

Atitudinea unei persoane faţă de abordarea alimentelor şi a hrănirii constituie stilul nutriţional al
acesteia. Pentru unele persoane hrana reprezintă o sursă majoră de satisfacţie şi de plăcere, cât pentru
alţii este doar substanţa necesară organizmului.

Sănătatea fizică a unei persoane reprezintă în mare măsură şi-n acelaşi timp depinde de ceea ce
mânâncă aceea persoană.

De asemenea alimentaţia are un impact mare asupra sănătăţii unei persoane (şi din punct de vedere
intelectual, nu doar fizic). Felul în care se hrăneşte aceea persoană (o manieră relaxată sau tensionată),
în singurătate sau altărui de alte persoane pot afecta buna dispoziţie si-n acelaşi timp intelectul acelei
persoane.

Stilul de alimentaţie mai poate afecta din punct de vedere al sănătăţii fizice prin apariţia anumitor boli
(obezitatea, diabetul zaharat, boli cardiorespiratorii).

9. Stilul de consum:

O altă componentă a stilului de viaţă, cuprinde modalităţile în care oamenii îşi selectează şi se folosesc
de produse şi servicii pe parcursul vieţii. Stilul de consum face parte din viaţa noastră de zi cu zi şi scoate
în evidenţă alături de celălalte stiluri stilul meu de viaţă.

Atunci când o persoană face anumite cumpărături pentru consum, aceasta devine preocupată de
comfort, aspect, conţinut al acelui produs. Cu cât un produs este mai atrăgător (îmbietor?) cu atât este
mai dorit.

Cu cât de îmbietor, cât de relaxant este căminul, este un fapt ce afectează starea fizică dacă căminul
meu sau imaginea casei ajunge să afecteze starea mea de sănătate (sunt probleme de sănătatea parente
în urma pensionării sau la cei vârstinici de vârsta a treia).

10.Stilul ecologic:

Deciziile legate de un consumator îi poate afecta stilul ecologic, modul în care o persoană
interacţionează cu mediul fizic. Stilul ecologic al unei persoane reflectă modul preocupării acestuia
privind păstrarea şi menţinerea unui mediu sănătos în jurul său. Dacă mediul din jurul său se
deteriorează (condiţii salubre de locuit, umiditate, igienă precară) toate aceste probleme se intensifică şi
ajunge să deterioreze organismul individului şi sănătate acestuia.

Acest lucru implică decizii de organizare fie de alimentaţie şi de consum, fie de ecologizare şi igienă dar
şi implicare activă în reciclarea unor deşeuri care pot să pună viaţa în pericol.

Orice acţiune umană afectează mediul şi climatul. Modul în care oamenii tratează mediul influenţează
sănătatea fizică prorpie, cât şi a celorlalţi din jurul lor. Această imagine numită “focare de infecţie” pot
să degenereze în boli foarte grave epidemiologice care pot să afecteze sănătatea individului şi a
persoanelor din jurul lor.

Stilul de viaţă
Sănătate şi autoeficienţă

Diversitatea de conduite ce alcătuiesc stilul de viaţă al unei persoane indică faptul ca

stilul de viaţă este afectat de mai multe variabile, astfel este greu a fi controlat şi
modificat un anume stil de viaţă.
Stilul de viaţă este caracteristic fiecărei categorii socio-profesionale având la bază
piramida trebuinţelor lui Abraham Maslow. Pe lângă aceste trebuie să mai spunem
că stilul de viaţă depinde şi de dinamica societăţii.
Categorii de bază care analizează stilul de viaţă:
1.) Sexul – această categorie a fost mult timp utilizată pentru anumite studii care
scot în evidenţă faptul că sexul unei persoane poate fi modificat de anumite
comportamente ale persoanei respective.
2.) Venitul este o altă practică des utilizată în structura proceselor psiho-sociale. În
studiile actuale există distincţii între categoriile reticente şi receptive ale fiecărei
clase sociale. Nu cei cu adevărat săraci răspund la cele mai ieftine mesaje, ci
aceia care se consideră săraci în raport cu aspiraţiile şi trebuinţele lor. În
anumite situaţii există tendinţa ca mesajele complicate să fie achiziţionate
receptiv şi de persoane aparţinând categoriilor supravegheate sau privilegiate
ale fiecărei clase sociale.
3.) Vârsta – analizele de tip psihosocial şi sociologic recurg adesea în segmentarea
populaţiei în funcţie de venit sau vârstă. Grupele de vârstă pot fi mai mici
ajungând să poată fi structurate chiar pe intervale de 3-5 ani deoarece fiecare
grupă de vârstă duce spre un stil de viaţă adecvat categoriei respective. De
asemenea, potenţialul, echilibrul psihologic al fiecărui individ depinde de toate
resursele pe care acesta le deţine.
4.) Psihografic – acest tip de segmentare ajută în împărţirea indivizilor unei
populaţii pe categorii distincte în funcţie de clasa socială sau de personalitatea
fiecăruia. Persoanele care fac parte din aceeaşi categorie demografică pot avea
un profil psihologic foarte diferit.
5.) Psihopatic – în România se observă cu claritate dinamică socială ce are ca efect
puternic structuri ale claselor sociale şi în acelaşi timp restructurări cu tot ceea
ce le caracterizează. În România populaţia de după 1989 are o libertate sporită
 referitor la comportamentele stilului de viaţă. Oamenii pot lua decizii aşa cum
vor în ceea ce priveşte munca, locul unde trăiesc, cum să-şi petreacă timpul
liber, cum să se comporte cu alţi oameni şi în societate. Mulţi dintre aceştia sunt
constrânşi de anumite situaţii şi în acelaşi timp înfricoşaţi. Ca urmare ei nu ştiu
să beneficieze de libertatea câştigată, nu reuşesc să-şi depăşească barierele pe
care singuri şi le-au construit, nu cunosc regulile unei pieţe libere şi astfel rămân
constrânşi de anumite situaţii sau chiar de ei însuşi. Conceptul de autonomie
proprie vrea să desemneze încrederea în capacitatea persoanei de a-şi planifica
şi controla propriile comportamente cât şi componentele stilului de viaţă.
Oamenii au liber arbitru dar odată luate deciziile vor influenţa viaţa perrsoanei
respective într-un anumit fel afectându-le atât sinceritatea cât şi buna dispoziţie
şi nu în cele din urmă chiar întregul destin.

Factori comportamentali ai stilului de viaţă:

Stilul de viaţă este un factor ce poate fi controlat, deci în procent mare rezultă că ne putem controla
sănătatea în funcţie de stilul de viaţă pe care-l adoptăm.

În timp ce ereditatea şi mediul joacă un rol deosebit în statului sănătăţii noastre, alegerile pe care le
facem în ceea ce priveşte stilul de viaţă ne afectează şi ne determină starea de sănătate într-o mai mare
măsură. Deci nu toate componentele stilului de viaţă (de ucru, recreere, comunicare, relaţionare,
cunoaştere, consum şi alimentaţie, ecologic etc.) se situează sub controlul individului, astfel că toţi
oamenii abordează teorii sub formă de tipuri de stilkuri de viaţă care le pot afecta în mod direct
sănătatea şi bunăstarea individului.

Rolul factorilor comportamentali în etiologia, evoluţia şi recuperarea din boală este astăzi tot mai clar
precizat şi înţeles. Peste 50% din cauzele de mortalitate din ţară dar şi din ţările dezvoltate se datorează
factorilor comportamentali ai individului.

I. Factori comportamentali ai stilului de viaţă se pot împărţi în:

1.) Factori de risc pentru îmbolnăviri, ex: răriri şi morţi premature, aceste situaţii sunt aduse
de: fumat, accidente de maşină, relaţii sexuale, neprotejate, etc...
2.) Factori protectori ai stării de sănătate, ex: - practicarea regulată a exerciţiilor fizice, a
alimentaţiei raţionale sau chiar a suportului social, fiecărui individ în parte. Pentru a
ajunge la o stare optimă de sănătate este necesar să fim conştienţi de factori de risc şi
de cei de protecţie, să-i cunoaştem şi să luăm măsuri.

Indicaţii:

- Să avem informaţii corecte şi conştiente adecvate despre aceşti factori

- Să avem o atitudine pozitivă faţă de factorii de protecţie şi una negativă faţă de factorii
de risc
- Să practicăm comportamente sănătoase şi să le evităm pe cele nocive, ex: fumatul nociv
II. Categorii de factori comportamentali ai stilului de viaţă:

Uzul de substanţe:

- Nicotina – o găsim în orice tip de ţigară, pipă, apare atât în fumatul activ cât şi pasiv
 - Alcoolul – rezultă din depăşirea consumului ocazional şi are un impact foarte grav
asupra societăţii
- Medicamente, droguri – luate prin automedicaţie, autoinjectare – au un impact foarte
grav asupra individului şi a societăţii sale.

Comportamentul alimentar:

- Balanţa calorică – raportul dintre nocivitate şi abuz poate afecta organismul

- Balanţa dietei – proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale
- Regularitatea meselor – 3/zi + 2 gustări
- Preferinţele culinare – să conţină carne albă, vegetale, fructe şi să nu constă în dulciuri şi
condimente
- Metodele de preparare a alimentelor – fierbere şi prăjire şi conservare prin îngheţare

Activitatea fizică:

- Tipul de mişcare – aerobic, exerciţii de revigorare, de flexibilitate, acestea pot fi

executate de 3-5 ori / zi şi intensitatea 60-80% din capacitatea cardiacă a persoanei, iar
durata 20-60 minute /zi pentru sănătate

Somnul şi relaxarea – valori normale 6-8 ore somn şi este necesar unui individ

- Relaxarea prin hobby, citit, plimbări

În toate trebuie să existe un echilibru. Ex: Preventive: imunizările, vaccinările, verificările

medicale, pericardic, (palparea organelor genitale, a anumitor părţi ale corpului pentru a
depista anumite sisteme, disfuncţii), comportamentul sexual, evitarea avortului, a bolilor cu
transmitere sexuală, a sarcinilor nedorite, a partenerilor instabili.

III. Relaţia dintre educaţia pentru sănătate şi promovarea sănătăţii

Educaţia pentru sănătate este cea mai eficientă modalitate de prevenire a îmbolnăvirilor de
îmbunătăăţire şi menţinere a stării de sănătate.
Educaţia pentru sănătate implică mai multe etape în ceea ce priveşte stilul de viaţă al
individului:
- Conştientizarea – fiecare individ trebuie să constienţeze faptul că anumite
comportamente reprezintu un risc pentru sănătatea sa
- Cunoştinţele – ne ajută şi ne oferă informaţii despre comportamentele de riscuri ce pot
să apară pe parcursulu anumitui stil de viaţă
- Atitudinea – este schimbarea atitudinii mele de a accepta anumite comportamente şi a
le vedea ca şi riscuri a stilului meu de viaţă şi a sănătăţii
- Posesiunea – ne ajută cu informaţii sau mesaje ca şi raport de bază, ne ajută să adoptăm
măsuri de schimbare de comportament
- Comportamentul – trebuie să fie benefic pentru sănătatea stilului meu de viaţă –
comportament SANOGEN

Prevenirea îmbolnăvirilor şi promovarea sănătăţii

 Promovarea sănătăţii – procesul care oferă individului colectivităţilor posibilitatea de a-şi
creşte controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi prin aceştia a-şi îmbunătăţii starea de
sănătate.

Recunoaştem un concept unificator pentru cei care recunosc nevoia fundamentelor de

schimbare atât a stilului de viaţă cât şi a condiţiilor de a trăi.

Astfel prin sănătatea responsabilă a strategiei de mediere între individ şi mediu combinăm
alegerea personală cu responsabilitatea socială şi având ca drept răspuns asigurarea în viitor
a unei mai bune stări de sănătate.

Promovarea sănătăţii este o trecere care presupune o abordare multi-dimensională de

îmbunătăţire a stării de sănătate care includ activ educaţia de promovare a unor schimbări
de comportament dar şi de stil de viaţă şi maniere legislative.

O.M.S subliniează în anul 1986 că sănătatea este mult mai importantă pentru a fi lăsată
numai practicienilor din domeniul sanitar. Astfel ea trebuie să fie scoasă în evidenţă ca şi
promovarea prin educaţie şi elaborare de politic centrate pe dezvoltarea sănătăţii la nivel
individual, comun şi naţional.

La conferinţa de promovare a sănătăţii din anul 1986 principiile enumerate anterior au fost
dezvoltate elaborându-se astfel „Charta de la Ottawa” de promovare a sănătăţii. Acest
document nebulizează în special necesitatea ca in promovare a sănătăţii să se regleze
următoarele cerinţe:

- Elaborarea unor politici unice care să favorizeze sănătatea

- Crearea unor medii favorabile promovării sănătăţii
- Întărirea acţiunilor comunitare cu privire la promovarea sănătăţii
- Dezvoltarea sau îmbunătăţirea abilităţilor individuale
- Reorientarea serviciilor medicale spre promovarea sănătăţii

Există mai multe modalităţi de abordare practică a priorităţilor privind promovarea

sănătăţii stabilite de măsuri şi soluţii care trebuiesc adaptate prin factori de decizie ai
sistemului de asigurare a sănătăţii publice. Aceste modalităţi de abordare aduc în evidenţă şi
modele posibile de promovare a sănătăţii şi prevenirea îmbolnavirilor.

Modelul bazat pe înţelegerea etiologiei bolilor: (etiologie – cauză)

Trebuie precizat că acest demens al controlului bolilor include şi factorii biologici şi
factorii de risc. Astfel au fost grupate bolile in 4 grupe mari:
I. Boli prenatale – determinate la fecundare, sunt incluse aici defecte şi afecţiuni ale unei
singure fene. Acestea produc aberaţii cromozomiale independente de mediul ambiental şi
comportamental.
Aceste boli nu pot fi practic influenţate deşii numărul entităţilor acestor afecţiuni nu este
mic, frecvenţa lor este însă rară. Astfel aceste boli nu pot fi prevenite ci doar interceptate.
II. Boli determinate dupa fecundare de factori ce apar în perioada internatală în primele faze
de multiplicare. Acestea apar din cauza infestării acestor faze cu unii factori infecţioşi toxici
fizici (rubeola, rujeola, fumatul pasiv, droguri, dar şi anumite situaţii – carenţa de iod)
 Astfel unele afecţiuni pot fi controlate prin diferite examinări prin diferite procedeuri
specifice perioadei respective indicată de medic.
III. Boli determinate postnatal ca urmare a unor carenţe sau agresiuni a factorilor de risc din
mediul înconjurător.
Aici se găsesc cele mai multe afecţiuni care domină modelul de morbiditate deci tările în
curs de dezvoltare şi în ţările în care nivelul de dezvoltare socio-economic şi cel al serviciilor
pasive tinde să ajungă la modelul ţărilor dezvoltate.
Aveau astfel boli nutriţionale (malnutriţie, boli infecto-parazitare, boli legate de carenţe
igienice). Astfel controlul se poate relua prin măsuri cu caracter socio-economic şi măsuri de
sanitaţie şi prevenire a îmbolnăvirilor.
IV. Boli postnatale determinate de defecte de adaptare a organismului
Adaptarea populaţiei respectiv la mediul de viaţă caracteristic ţărilor în dezvoltare,
determinat de technologie nou apărută pe piaţă sau incapacitatea adaptării organismului la
viaţa cu care societatea adresează technologii noi. Astfel apar diferenţe de comportament şi
boli legate de stilul de viaţă.
În modelul actual al morbidităţii se întâlnesc în ţara noastră toate cele 4 tipuri de boli.

Modelul epidemiologic
1.) Modelul etapelor vietii
Modelul traditional este modelul epidemiologic al bolilor transmisibile (agent cauzal -> efect).
Masurile de interventie ce valorifica adresa fie a receptorului prin cresterea rezistentei specifice
(imunitate), fie vectorului prin intreruprerea cailor de transmitere ale agentului cauzal.
Acest model este valabic pentru un numar limiat de boli. Modelul este valabic pentru un numar
limitat de boli. Modelul valabil pentru cea mai mare parte a bolilor care domina tabelul
morbiditatii actuale este modelul epidemiologic multifunctional (sau modelul factorial). Acesta
are in vedere frecventa bolilor, factorii care conditioneaza fiecare etapa de boli, stilul de viata,
serviciile de sanatate, etc.
Masurile de interventie vor fi luate in functie de acesti factori. Se pot admite ipoteze ale unor
actiuni orientate asupra mai multor factori de risc.
Modelul etapelor vietii este modelul la care se face tot mai mult apel fiind adaptat problematicii
actuale a starii de sanatate si nu a celei traditionale. Astfel avem urmatoarele aspecte:
- Elementele favorabile apar aleator de a lungul vietii dar cu o problema diferita in functie
de etapele vietii.
- Elemente nefavorabile apar aleator in functie de conditiile biologice ale fiecarui individ
- Elementele favorabile apar aleator in functie de conditiile medicale si ocupationale a
fiecarui individ.
Astfel aceasta abordare permite elaborarea unor pachete de servicii preventive specific
diferitelor grupe de varsta.
2.) Factori care pot altera stilul de viata sanatos:
Sanatatea unei persoane este influentata alaturi de aspetele biologice si de anumiti factori:
a.) Statutul socio-economic al persoanei:
 - Persoane sarace dezvolta in special anumite tipuri de boli, ex: cancer de esofag, stomac,
pancreas -> cancerele saraciei, in contradictorii persoanele bogate sunt afectate si ele de
anumite tipuri de boli specifice lor: cancerul de piele, de colon
b.) Cultura si rasa carora le apartine individul:
- Exista diferite semnificative intre culturi diferite privind incidenta anumitor boli, ex: rata
mortalitatii datorita bolilor cardiovasxculare este in Franta, approximativ 80 decese la
100.000 pe an la barbati, si 20 la 100.000 la femei pe an, in timp ce in Rusia rata
mortalitatii este de 500 de decese la 100.000 barbati si 80 la 100.000 la femei pe an.
- Mortalitatea datorita bolilor cardiovasculare este de 4 ori mai mare in Rusia decat in
S.U.A.
3.) Nivelul de educatie al unei persoane:
- Exista diferente in incidenta unor boli in functie de nivelul educational al fiecaruia. In
primul rand in functie de genul persoanei.
- Sanatatea ca si concept pozitiv se poate studia inca din scoala. Astfel copii invata
comportamente sanatoase dar si comportamente nesanatoase.
- Multe programe educative de preventie a comportamentului de risc au rezultate scazute
deoarece pornesc de la ideea ca in formarea copiilor degenerarea comportamentala
nesanatoasa nu este buna si nu le arata aspectele acestora, dar ii determina pe acestia sa
le respinga.
- Schimbarea comportamentului in faza de precontemplare este necesara deoarece este
vazut ca comportament de risc. In faza de contemplare este necesara transmiterea de
informare prin pregatirea pentru schimbare precum si precaderile care trebuie asistate
prin metode specifice. Rolul factorilor comportamentali in etiologia si recuperarea din
boala este astazi tot mai clar precizat si inteles. Astfel peste 50% din cauzele de
mortalitate din tarile dezvoltate se datoreaza factorilor comportamentali. In educatia
copiilor se recomanda ca programele de prevenire sa integreze perspectiva copilului
asupra sanatatii si sa prezinta atat efectele comportamentelor de risc pe termen scurt cat
si cele pe termen lung, dar si consecintele acestora.
- Cateva dintre comportamentele sanatoase ale unei persoane:
o Alimentatia sanatoasa
o Echilibru somn/veghe
o Comportament sexual protejat
o Comportamente preventive (vizite medicale regulate, utilizarea echipamentului
de protectie)
- Ca si comportamente nesanatoase:
o Sedentarism
o Alimentatia haotica, nesanatoasa
o Fumatul
o Alcool
o Droguri
o Comportament sexual neprotejat
o Nerespectarea unui program de control medical periodic
- Consumul alimentar are la baza promovarea unei alimentatii sanatoase pentru un stil de
viata sanatos. Acest program are in vedere atat si cunostintele individuale, schimbari ale
 unei diete proprii in functie de motive. Rolul educational in nutritie dar si factori care
influenteaza alegerea unui aliment.
- Principalii factori care determina nivelul si structura constau in alimentia variabila
economica care reflecta nivelul de bunastare a populatiei.
- Modelul de consum alimentar al populatiei depinde de diverse variabile ca de exemplu:
nivelul demografic, gradul de urbanizare, diversificare ocupationala, accesul la informatii,
la servicii medicale dar si la asistenta medicala, apartenenta religioasa, obieiuri
alimentare, factori psihologici legat de gust si preferinte individuale. Un model de consum
exprima un semn integral de comportamente specifice unei categorii de populatie sau de
agenti economici in legatura cu achizitia sau producerea prin mijloace proprii in scopul
utilizarii directe a bunurilor si serviciilor necesare trebuintelor de consum. Astfel multe
dintre comportamentele de consum sunt repetate la diverse intervale de timp in fucntie
de ritmul perceptiei ale trebuintelor si de specifitatea oportunitatilor de satisfacere ale
acestora.
- Ca de exemplu modelul de consum alimentar din mediul urban versus cel din mediul rural.
Cel din urban se bazeaza in specifitate pe alimente cumparate care de multe ori
actioneaza direct asupra sanatatii noastre, determinand astfel aparitia bolilor specifice.
Pe cand cei din mediul rural beneficieaza de o alimentatie traditionala (bio) carea juta la
o sanatate puternica, organismul fiind astfel satisfacut, reusind sa treaca peste diferite
probleme si afectiuni. In concluzie niciunul din aceste modele nu exista in stare pura
(exista exceptii).