1

Educatie pentru sanatate , C1 Dimensiunile stării de sănătate...

Curs – Andreapolus Corina

Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucţiei

generale, o ramură a culturii umane, una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea
modului de viaţă modern spre conţinut favorabil sănătăţii, în realizarea de generaţii
care să aibă un comportament sanogen şi în formarea voinţei politice pentru
acordarea de către forurile decidente a adevăratului rol ce se cuvine sănătăţii.

1. Dimensiunile stării de sănătate:

definiţiile sănătăţii,

conceptul de sănătate, conceptul de boală,

piramida Maslow,

abordarea holistică.

Dimensiunile sănătăţii:

biologică (anatomică, fiziologică şi biochimică);

psihologică (cognitivă, emoţională, comportamentală);

socio-profesională (roluri, relaţii, aspiraţii);

spirituală (valori, religie, experienţe non-cotidiene)

intelectuala (capacitatea de a procesa informatii si de a lua decizii)

Dimensiunile sănătăţii formează un tot – fiecare are un efect asupra celorlalte

1.1.Definitii ale sanatatii

Organizația Mondială a Sănătății a propus în 1946 definiția următoare: „Sănătatea este

o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau
a infirmităților”. Mai târziu a fost inclusă în această definiție și „capacitatea de a duce o
viață productivă social și economic”.
1
 2

Aşa cum reise din definiţia OMS, modelul de abordare a sănătaţii este unul holistic,
ecologic, care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul
complex.

Factorii care influenţează starea de sănătate pot fi grupaţi în patru mari categori:
• factori de mediu (apă, aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)
• stilul de viaţă (comportament alimentar, sexual, abuz de substanţe, exerciţiu fizic)
• factori psihici (cogniţii, emoţii, percepţia şi răspunsul la stres)
• Factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de îngrijire medicală
şi politicile sanitare)
• Factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)

1.2. Conceptul de sănătate

„Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate, totul este nimic.”

• „Sănătatea omului nu este numai lipsa simptomelor de boală, ci şi expresia unei

rezerve de energie care să-i permită a trece prin situaţii de boală sau criză, fără urmări”
…

• „Sănătatea este acea stare complexă de bine general fizic, mental şi social” (OMS).

• Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită ca acea stare a unui
organism neatins de boală, în care toate organele, aparatele şi sistemele funcţionează
normal (organism în homeostazie), stare în care, cum spunea P. Valery, funcţiile
necesare se îndeplinesc „insensibil sau cu plăcere”.

Sănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în întregime. Starea de

sănătate completă este aproape la fel de iluzorie ca şi cea a fericirii. Complexitatea
stării de sănătate este dată de dimensiunile, componentele şi gradele diferite pe care
le presupune:

Componentele sănătăţii :

absenţa bolii, disfuncţiei şi dizabilităţii

rezistenţă fizică şi fiziologică

atitudinea pozitivă faţă de viaţă (a percepe scopul şi semnificaţia vieţii)

asumarea controlului propriei vieţii

2
 3

acceptarea de sine

relaţionare socială pozitivă

stare subiectivă de bine

Grade ale sănătăţii:

sănătate optimă

sănătate

sănătate aparentă

sănătate precară

sănătate foarte precară

1.2.1. Conceptul de boală

Pentru limba română, termenul de boala este de origine slavonă şi semnifică în

accepţiunea curentă, laică, “o abatere de la starea de sănătate”.

Boala este definită în mod diferit dar după Dicţionarul medical român reprezintă:
„ deviere de la starea de sănătate din cauza unor modificări ale mediului intern sau ale
acţiunii unor agenţi din mediul extern” sau „ este o deviaţie sau o abatere de la normal
cu consecinţe nedorite asupra confortului personal şi activităţii sociale”.

Boala acută – un episod de durată destul de scurtă la sfârşitul căreia pacientul îşi reia
activitatea normală.

Boala cronică – o boală de lungă durată care generează incapacitatea permanentă,

parţială sau totală, este o alterare organică sau funcţională care obligă bolnavul să-şi
modifice modul său normal de viaţă şi care persistă mai mult timp

Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană, datorită faptului că
boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinţă
personală (stare subiectivă).

Pentru a putea delimita şi respectiv defini ştiinţific conceptul de boală ar fi necesară

definirea sau, mai exact, aprecierea corectă a conceptului de normalitate şi

3
 4

diferenţierea lui faţă de conceptul de boală, însă, la fel ca şi starea de boală, starea de
sănătate, de “fiziologic” este greu de încadrat într-o definiţie riguros exactă.

Boala, ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în funcţie de perspectiva din
care este privită:

-formă particulară de existenţă a materiei vii

-abatere de la normă

-consecinţă a unor agenţi patogeni sau traumatici

-semne, simptome, disfuncţii

-manifestarea eşecului în adaptare

Termenul de boală (ca şi condiţie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaţionează

cu alte concepte:

-deficienţă: orice pierdere sau deviaţie datorată unei boli sau traume în funcţionarea
fizică şi psihică optimă a individului

-dizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităţile de auto-

îngrijire

-handicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă şi dizabilitate

-suferinţă: experienţă subiectivă a simptomelor

Caracteristicile esentiale ale starii de boala

În accepţiunea actuală orice încercare de delimitare a conceptului de boală trebuie să

urmărească precizarea a cel puţin câtorva trăsături esenţiale ale acestei categorii,
valabile pentru orice stare patologică. Aceste caracteristici trebuie să se bazeze pe
analiza următoarelor elemente:
- cauzele şi condiţiile ce duc la instalarea bolii ;
- natura, caracterul şi modul de producere al modificărilor structurale şi funcţionale ce
caracterizează starea de boală ;
- modul în care aceste modificări se reflectă asupra relaţiilor dintre organism şi
ambianţă ;

4
 5

- particularităţile, semnificaţia şi importanţa elementelor pozitive sau negative restante

după lichidarea bolii, ca factor de modificare ulterioră a terenului etc

1.3.Piramida (Ierarhia) Maslow

În ierarhia trebuinţelor umane, Maslow situează nevoile cele mai primitive la baza
piramidei

Deși toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel, nevoile cele
mai puternice au fost așezate la baza piramidei trebuințelor. Cu cât o nevoie urca spre
vârful piramidei, cu atât este mai slabă și specifică individului respectiv. Se observă
astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât și animalelor. Ele
includ necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena),
somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului.

Odată ce individul își satisface acest nivel de necesități, se poate concentra pe nevoile
de siguranță. Acestea au de a face cu stabilitatea și consistența într-o lume relativ
haotică. Ele țin mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei și a familiei.
În unele cazuri, nevoia de siguranță motivează unii indivizi sa devină religioși, religia
oferindu-le confortul unei promisiuni de siguranță printr-un loc paradisiac. Nevoile de
siguranță sunt cruciale pentru copii.

Urmează apoi nevoia , de iubire și apartenență. In acest nivel se includ nevoia de

prietenie, familie, apartenență la un grup, sau de implicare într-o relație intima non-
sexuală.

La nivelul patru sunt nevoile de stimă. Acestea cuprind atât recunoașterea venită din
partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât
și din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competență.
Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, și pe termen lung în complexe
de inferioritate. O nevoie pronunțată de acest fel (de exemplu nevoia pentru
admirație) are la bază nesatisfacerea unor nevoi care stau în vârful piramidei, cele de
auto-actualizare estetică.

Nevoile de auto-actualizare vin din plăcerea instinctivă a omului de a fructifica la

maximum capacitățile proprii, pentru a deveni din ce în ce mai bun.

Pe primele patru nivele ale piramidei sunt nevoile asa-zise "deficiente": o persoana nu
simte nimic special dacă acestea sunt satisfăcute, dar simte un disconfort când nu sunt

5
 6

satisfăcute. Dincolo de aceste nevoi, următoarele mai sunt numite de "creștere".

Acestea nu dispar când sunt satisfăcute, în schimb, motivează individul în continuare.

În 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, situând în vârful acesteia
nevoile cognitive (de a cunoaște, de a înțelege și de a explora) și pe cele estetice
(pentru frumusețe, ordine, simetrie). Cu toate acestea, nu toate versiunile piramidei
sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat că nevoile cognitive nesatisfacute se
transformă în nevoi neurotice (non-productive, care perpetuează un stil de viață
nesănătos). De exemplu, copiii ale căror nevoi de siguranță nu sunt satisfăcute adecvat
pot deveni adulți care pun deoparte bani sau diferite posesiuni.

Maslow crede că singurul motiv pentru care oamenii nu se miṣca în direcția auto-
actualizării este din cauza obstacolelor puse în calea lor de societate, mai ales printr-o
educație deficitară ce nu poate schimba o persoană cu o slabă pregătire pentru viață
într-o persoană cu o abordare pozitivă.

Maslow a construit ierarhia nevoilor, sugerand ca indata ce este satisfacuta o nevoie se

trece la satisfacerea alteia. Fara a fi satisfacute nevoile de bază (nivelul 1, 2, şi 3) cele
superioare nu vor fi relevante.

1.4. Abordarea holistica

Motto: “Nu poti sa tratezi ochiul fara sa tii cont de cap, nu poti sa tratezi capul fara sa
tii cont de minte si nu poti sa tratezi mintea fara sa tii cont de sufletul si spiritul
omului.” (Zamolxe)
6
 7

Medicina holistica abordeaza problema sanatatii si vindecarea bolilor intr-un mod cu

totul diferit de medicina clasica. Medicina holistica se bazeaza pe unitatea dintre
trup, minte si spirit, promovand conceptul unei minti sanatoase, intr-un corp si
mediu sanatos.