REFERAT - SOCIOLOGIE SI ANTROPOLOGIE

Andreapolus Andra Cristiana

METODE DE CERCETARE SOCIOLOGICE. ANCHETA SOCIOLOGICA

Metoda sociologica de cercetare a societatii

propusa de Petre Andrei
Ideile directoare ale teoriei sociologice a lui Petre Andrei se intregesc in mod
unitar cu preocuparea sa de a elabora si perfectiona o metoda de cercetare a
realitatii sociale, conforma conceptiei sale generale integralist-deterministe. Punctul
sau de vedere cu privire la metoda de cercetare, precum si solutiile pe care le da in
aceasta problema, deosebit de importanta pentru viabilitatea si consolidarea
sociologiei ca stiinta cu statut propriu, sunt atestate si sporite de gandirea
sociologica contemporana.
Sociologia studiaza societatea ca intreg, ca totalitate de procese si fenomene.
Realitatea sociala nu poate fi explicata in mod satisfacator numai prin partile sale
componente, ci trebuie sa se aiba in vedere complexitatea ei.
Societatea trebuie « privita ca o totalitate » , ireductibila la elementele, fenomenele
si procesele sociale care o compun. Obiectul sociologiei il constituie realitatea
sociala in procesualitatea realizarii sale continue. Ea « trebuie sa cerceteze realitatea
sociala, aratandu-i natura si formele sale de manifestare, deci actul devenit , actul in
forme sociale concrete, explicandu-l in mod cauzal, fara a se opri aici, deoarece intr-
un astfel de caz risca sa nu poata explica societatea in mod complet. De aceea
sociologia are datoria sa se ocupe si de realitatea in curs de devenire sau, cu alte
cuvinte, de actiunea sociala. Aceasta insa trebuie inteleasa in sensul si directia ei ».
Activitatea de transformare a realitatii sociale este precedata, in conceptia lui
Petre Andrei, de studierea si cunoasterea acesteia, de investigarea faptelor sociale si
elaborarea unei teorii capabile sa fundamenteze actiunea practica de transformare a
societatii. Teza in jurul careia pivoteaza teoria sa privind metodologia sociologiei
este : prin practica catre stiinta si prin stiinta catre o practica transformatoare
rationala, superior organizata.
Sociologia, noteaza Petre Andrei, in deplin acord cu parintele scolii franceze,
« nu studiaza o asociatie de oameni in abstracto, nici forme goale de continut ». De
aici si « stransa legatura » dintre sociologie si celelalte stiinte despre societate.
In functie de obiectul sociologiei – societatea luata ca intreg, in unitatea si
diversitatea laturilor sale – Petre Andrei incearca sa gaseasca si o metoda de
cercetare proprie pentru stiinta sociologiei. El porneste de la ideea ca aceasta nu
este un lucru tocmai secundar, ci ea conditioneaza in mare masura insusi rezultatul
activitatii sociologice, aflarea adevarului si, prin urmare, chiar stiinta sociologiei.
ideile conform carora cunoasterea sociologica se face numai pe baza studierii
realitatii, iar succesul acesteia depinde de priceperea si aplicarea corecta a metodei
de cercetare devin coordonate principale ale conceptiei sale metodologice.Stabilirea
precisa a metodei de cercetare are « o foarte mare importanta, pentru ca –
precizeaza acesta – a explica metoda insemneaza a lamuri in buna parte si obiectul
de cercetare ».
Principiile pe care le pune la baza alegerii si stabilirii metodei de cercetare se
intemeiaza pe constatarea ca in toate domeniile, si mai ales in societate, faptele,
fenomenele si procesele se completeaza neincetat, se conditioneazasi si se
influenteaza unele pe altele. De aici, conchide ca metoda cea mai adecvata pentru
stiinta sociologiei este cea sociologica sau integralista. Cu ajutorul ei sociologul
poate studia orice proces si fenomen social prin prisma totului social, prin
raportarea lui la viata sociala in integralitatea sa.
Metoda generala integralista este determinata, in conceptia lui Petre Andrei,
de faptul ca « societatea... e un tot, care prezinta alte caractere decat acelea ale
elementelor componente ». Viata sociala este mult mai complicata decat natura si
mult mai schimbatoare decat aceasta. Obiectul sociologiei, « materialul pe care
trebuie sa-l studieze aceasta stiinta este extrem de vast si de complicat ».
Intrebuintarea unei astfel de metode presupune prezenta si inglobarea in
cercetarea realitatii sociale atat a inductiei si deductiei, cat si a metodei
experimentale, istorice, psihologice, comparative, statistice etc. Cu ajutorul lor,
sociologia poate cerceta si stabili legaturi si raporturi cauzale intre fenomene, poate
face generalizari teoretice pentru intreaga societate.
Petre Andrei se opreste insistent la nivelul cunoasterii teoretice. El cultiva cu
competenta cercetarea fundamentala in domeniul sociologiei. Stabilirea corpus-ului
ei de concepte, dezvoltarea cunostintelor stiintifice fundamentale, probarea logica a
ipotezelor ce decurg din sistemul sau teoretic, discutiile pe care le organizeaza
asupra instrumentelor cercetarii realitatii sociale etc. intregesc in mod substantial
gandirea sociologica romaneasca din perioada interbelica.
Valoarea punctului de vedere al lui Petre Andrei consta si in aceea ca el nu
se opreste numai asupra metodei generale pe care trebuie sa o foloseasca sociologia
si nici numai la critica insuficientei metodei monografice folosite de Dimitrie Gusti in
cercetarea realitatii sociale, ci discuta si analizeaza in mod amanuntit multiplele si
variatele instrumente de investigare a acesteia, fara a absolutiza unul din ele.
Descrierea, ancheta, cercetarea monografica, statistica, comparatia, experimentul
sunt principalele procedee si mijloace pe care sociologul trebuie sa le foloseasca in
studierea si analiza realitatii sociale, a societatii respective. Nici una dintre le nu
trebuie vazuta insa ca un mijloc cu putere absoluta de explicare a societatii. Acestea
se completeaza si se intregesc reciproc, « fiecare umpland o lacuna a celeilalte ».
Folosirea lor succesiva sau concomitenta poate ajuta sociologul sa scoata in evidenta
structura cantitativa si calitativa a fenomenelor sociale, regularitatile si formele
tipice generale ale societatii, cauzalitatea sociala, relatiile care se stabilesc intre
diferite procese si fenomene, viata sociala in toata complexitatea sa etc.
Definirea anchetei

Culegere metodica de informatii asupra opiniilor, atitudinilor indivizilor, ajungandu-

se la rezultate cuantificabile cu privire la comportamentele grupurilor umane, a
gusturilor, trebuintelor, motivatiilor acestora, la maniera lor de a munci, de a trai, de
a se distra” (Roger Pinto)

Ancheta este una dintre cele mai complexe metode de cercetare sociala

Complexitatea ei este data de ansamblul instrumentelor pe care le utilizeaza

(chestionarul, planuri de ancheta), al tehnicilor (de codificare, scalare, analiza,
prelucrare si interpretare, etc.), dar si prin faptul ca face apel complementar la alte
metode (observatia, analiza documentelor)

Este o modalitate de cunoastere stiintifica a opiniilor, atitudinilor, aspiratiilor,

fiind totodata si un mijloc de influentare

Tehnicile de realizare a anchetelor au un caracter stadardizat (numarul, ordinea,

formularea intrebarilor si efectivele de persoane sunt stabilite clar, nefiind permise
abateri decat arareori)

Ancheta urmareste sa satisfaca cerinta de reprezentativitate a esantionului in

raport cu populatia (alegerea indivizilor anchetati se face dupa reguli statistice clare,
cu marja de eroare rezonabil si risc acceptat)

Ancheta se realizeaza de regula pe esantioane mari (diferenta fata de interviu).

Esantionul cuprinde toate tipurile de indivizi ce apar in populatie

Investigand un numar mare de subiecti – ancheta nu poate urmari decat

informatii relativ simple

Prelucrarea datelor unei anchete se realizeaza prin procedurile statistice

standard ce se bazeaza pe calculul frecventei

Ancheta se poate realiza si in scris (spre deosebire de interviu care foloseste

tehnici orale)

Ancheta se realizeaza de colectand informatii de la persoane luate in mod

individual (interviul se poate aplica si unui grup)

Ancheta se realizeaza cu personal auxiliar, operatori de ancheta

Ancheta este o metoda cantitativa, interviul este o metoda calitativa

Obiectul anchetelor sociologice

Opiniile, atitudile, comportamentele

Aspiratii, trebuinte, motivatii care stau la baza actiunilor, conduitelor, atitudinilor

Cunostinte, marturii despre fapte, fenomene, evenimente

Caracteristici demografice – structuri familiale, structuri de varsta, structuri

socio-profesionale

caracteristici ale mediului social si ale modului de viata ale oamenilor –

ocupatii, venituri, conditii de locuit, servicii sociale, etc.

Limitele anchetei

Factori de distorsiune

Subiectul anchetat (sentimente, resentimente, prejudecati) – subiectivismul

Esantionarea gresita

Instrumente de ancheta gresit elaborate (ex. chestionare ce sugereaza raspunsuri)

Operatori de ancheta ineficient pregatiti

Introducerea unei rigiditati in relatia anchetator-anchetat

In cazul esantioanelor mari prelucrarea se face electronic iar intrebarile sunt strict
codificate pentru a se incadra in sabloane

Sunt eliminate reactiile posibile ale populatiei