TEMA: Studiu de autor: Aaron CicourelCUPRINS 1.Aaron Cicourel date Biografice 2.Etnometodologia si educatia Coneluzii Bibliografie1AARON CICOUREL ,DATE BIOGRAFICE A. Cicourel s-a nascut in Atlanta, SUA, in 1928. Obtine titlul de licentiat n Litere stiinte umaniste - in 1951, gradul de master in sociologie in 1955 la Los Angeles, Sociologie (1957). doctoratul Din 1960 e succesiv asistent si conferentiar la Universitatea din California, apoi devine profesor de Sociologie (1960-1970). Cicourel a jucat un rol important in dezvoltarea si difuzarea emometodologiei, dar simultan a dezvoltat 0 gSndire originala privitor la mai multe domenii importante a stiintelor sociale, cum ar fi: educatie, metode de cercetare, delicventa juvenila, limbaj, care, dupa Cicourel apartine sociologiei Publica in 1963 cu J. Kitsuse o opera consacrata studiului luarit deciziilor in domeniul educatiei. Dupa autor, scoala constituie un mecanism de diferentiere sociala: performanta scolare a elevilor nu e datorata doar nivelului lor intelectual sau a performantelor lor scolare anterioare, nici macar capacitatii financiare a parintilor. Daca se doreste intelegerea fenomenului de esec si reusita trebuie tinut cont de procesele organizatorice care fac parte din rutina scolara si care in aceasta lucrare nu sunt abordate deloc. La finele anchetelor, Cicourel si Kitsuse au ajuns la concluzia ca distinctia introdusa de Tumer trebuie repusa in discutie, Ei arata intr-adevar ca invatatorii si consilierii de orientare, in actiunile lor cotidiene, exercita un control efectiv asupra accesului elevilor la diverse curicule. Efortul candidatilor nu e garantia mentinerii lor in competitie, care nu este neaparat evaluat dupa criterii academice. fntr-un mare numar de cazuri anumiti elevi, cu aptitudini bune sunt penalizati, chiar exclusi de la competitia scolara si chiar sociala. Cicourel este cunoscut si pentru elaborarea unei critici sistematice asupra metodelor folosite in Sociologie, in particular cele care pretind masurarea cantitativa a fenomenelor sociale. Dupa Cicourel trebuie sa ne intrebam despre utilitatea curenta in cercetarea stiintelor sociale a sistemelor matematice sia celor de masura. Nu ca faptele socio-culturale, dupa el, nu ar putea fi masurate de functiile matematice existente, cideoarece faptele findamentale ale actiuilor sociale ar trebui clarificate inaintea impunerii de postulate de masura care nu le corespund. Pe de alta parte, masura unui proces social nu scapa problemei semnificatiei date vietii cotidiene, pentru ca toata ancheta se refera "obligatoriu 1a" lumea bunului simt a vietii cotidiene. Se presupune intr-adevar existenta unei retele de semmificatie partajata socialmente, adica 0 teorie a culturii. Masura faptelor sociale, chiar daca prespune problemele ei rezolvate e tot timpul contradictorie cu 0 teorie a actiunii sociale. Daca dispozitivele de masura nu sunt valide, acest lucru are loc pentru ca ele reprezinta impunerea procedurilor numerice care sunt exterioare Ia fel de mult lumii sociale observabile descrise de sociologi cat si conceptualizarilor bazate pe aceste descrieri. impinsa la extrema, aceasta reflectie ar putea sugera ca, din moment ce conceptele pe care se bazeaza teoriile sociologice nu au proprietati numerice, nu se poate sti care proprietati numerice sa se caute in realitat. Dar Cicourel nu merge in aceasta directie, nu spera la descoperirea metodelor riguroase de masura in stiintele sociale in 1968 Cicourel publica o opera importanta despre functionarea justitiei pentru mineri. Cercetarea sa care a durat 4 ani in 2 orase din California, arata ca delicventa juvenila facer obiectul unei construetii sociale,. Mai precis, Cicourel explica modul in care politia, judecatorii pentru copii, tribunalele, dar si insisi cercetatorii, transfera actiunile tinerilor in acte, texte si rapoarte scrise, care sunt apoi utilizate ca 0 dovada pentru a caracteriza anumite acte sau activitati ca delicvente, criminale, ilegale, periculoase, suspecte. Cicourel cerceteaza an-chetele politistilor, magistratilor din moment ce aceste anchete au aspectele lor contingente care desemneaza si permit recunoasterea categoriilor de devianta si conformism. in sfairsit, in lucrarile sale despre limbaj, Cicourel a degajat un anumit numar de proprietati pe care le numeste proceduri imperative, Se propune studierea la lumina lucrarilor etnometodologice ale lui Garfinkel, interdictiile si obligatiile care jaloneaza viata cotidiana, pe care el le numeste "reguli de suprafata”. Se analizeaza felul in care indivizii, in gdndirea lor practica cotidiana chiar in cea stiintifica "folosese proceduri interpretative" pentru a recunoaste pertinenta regulilor de suprafata si a le converti in comportamentul practic impus.Nu exista reguli care spun copilului ta fel de bine ca si adultului cum trebuie gasita aceasta articulatie, Din moment ce indivizii acumuleaza componente necesare pentru a da un sens subiectului lor, procedurile interpretative trebuie sa aduca proprietati invariante de gindire practica. Procedeele de interpretare ale indivizilor permit darea unui sens "regulilor de suprafata", care sunt in primul rand o "structura deschisa” avand un “orizont" de semnificatii posibile Astfel, conform lingvisticii consskyene, structura sociala va fi generatoare. in aceste zile, Sociologia Cognitiva e singura opera a lui A Cicourel tradusa franceza, se ocupa de: modul in care se construiese cunostintele noastre despre structura sociala, capacitatea noastra de a utiliza procedee interpretative, indispensabile vietii cotidiene in timpul dobaindirii limbajului insusirea structurii sociale: spre o sociologie care dezvolta limbajul si semnificatiile, 2.£ETNOMETODOLOGIA $I EDUCATIA Etnometodologia studiazi tocmai asemenea procedee folosite de diferite colectivitati Etometodologia cerceteazi cu mai multi atentie “mecanismele” acestor procese educative, Relatia educativa este infeleasd ca find o relatie intre un subiect (educat) si un ambient (0 situatie), la care educatorul si educatul sunt coparticipanti. Copilul procedeaz lao selectie si 0 resemnificare a experienfei, iar rispunsul siu va fi elaborat in funetie de noua semnificatie personal pe care o confera, astfel incat el nu se comport ca un simplu receptor al unor mesaje transmise de profesor. intemeietorii acestei teorii sunt H. Garfinkelsi A. Cicourel, iar lucrarea care ii da profilul este intitulat’ Studies in Ethnomethodology* (1967), Ea reprezint& 0 nous perspectiva de cercetare sociala care se rupe radical de modalitatile traditionale (Weber, Parsons). Ea se vrea o stiinfia emometodelor, adicd a procedurilor pe care actorul obignuit le utilizeaz’ in activitatea cotidiand pentru a duce Ia bun sfirgit sarcinile ce decurg din apartenentasi pozitia sa in cadrul unei organizatii. {n acest scop ea recurge la metode profane, non-stiintifice, aflate la indeména tuturor (toati lumea in SUA se pricepesi face sociologie!)si relativ usor de manuitGarfinkel numeste etnometodologia castiinta care studiaza procedeele pe care membrii unei societifi le utilizeaz pentru a producesi recunoaste lumea lor social ca lume familiarasi ordonaté. Noua sociologie se vrea 0 ,,rastumare etnometodologica*, adic& valorilesi normele sociale nu mai sunt intelese ca principiu al actiunii sociale, ci ca resurse de care dispun actorii pentru a da sens acfiunii lor (mobilul actiunii nu mai este valoarea sau norma social exterioard obiectiva, ci interioard, subiectiva). Tezele fundamentale ale acestei teorii sunt urmitoarele: a) afirmarea rafionalitifii profane a actorului b) afirmarea caracterului problematic al ordinii socialesi redefinirea raportului dintre individsi structurile sociale; ¢) relevarea importanfei limbajului in structurarea lumii sociale ca realitate obiectiva; 4) redefinirea notiunii de ,membru (al organizatiei); e) redefinirea obiectului sociologiei; ) negarea existenfei ,,upturii epistemologice™ intre cunoasterea comuna (practica)si cunoasterea savant; 2) sublinierea rolului educatiei in producereasi conservarea ordinii sociale si implicit in constructia obiectului sociologiei. Pentru Garfinkel, obiectul sociologiei este ansamblul activitatilor cotidiene considerate in primul rand ca activitati de cunoasteresi de comunicare (aici intervine rolul limbajului). Pentru realizarea acestor activititi se utilizeazi un ansamblu de metode etnometodologice numite ,rajionamente sociologice practice care cerceteazi’ modul in care membrii unei colectivitati organizeazi gi gestioneazd practic activitatile lor cotidiene. Obiectele cercetarii sunt expresiilesi mecanismele activitatii practice zilnice. La randul ei, educafia este centrat pe aceste doua activititi consi- derate findamentale: cunoastereasi comunicarea, Educafia/socializarea consti in achizitiile limbajului comun, iar prin aceasta a etnometodelor sau a ,,tationamentelor sociologice practice“. Dou’ sunt conceptele fundamentale cu care se opereaza aici: a) competenta interactionalasi b) procedeele interpretative. Prima este definita ca fiind capacitatea de a recunoaste, primi, tratasi crea procese de comunicare (care sunt in acelasi timp surse de comunicare)Procedeele de interpretare permit actorului si elaboreze rspunsuri adeevate fird a repeta aceleasi solufii (deci si fie creator), si se acomodeze unor situatii schimbatoaresi sa produca schimbarea, mentinand in acelasi timp un sens al structurii sociale, 0 coerenta (ordine) a actiunilor sale. Socializarea (educatia) este achizitia progresiva a procedeelor interpretative (sunt indicatesase astfel de reguli) si a regulilor de suprafafé (adic& a normelor). Ea are ca esenta interiorizarea atitudinilor si normelor gi este precedat, conditionata de achizitia progresivi a procedeelor interpretative; de exemplu, un procedeu este vocabularul descriptiv care cuprinde expresii repertoriale ~ expresii cu semnificatie locala. Modelul socializérii propus de Cicourel seamana cu cel piagetiansi cel fenomenologic in care socializarea este un proces stadial constind in dezvoltarea progresivi a unei organiziri cognitive, dar ea nu se reduce la un proces liniar de transmitere-interiorizare, ci presupune o constructie (constructivism sociologic) continua a structurilor subiective in cadrul interacfiunii ego-alter. Socializarea copiilor, acest proiect intotdeauna ambiguu, constind in a-i inva (pe copii) sa asocieze cazurile particulare unor reguli generale, devine un laborator permanent pentru a descoperi in ce fel faptul ci ei dobandesc (interiorizeaza) structurile sociale face posibild organizarea sociala. Din perspectiva interactionisti, etnometodologia studiaz&: conilictele pe care le cunoastescoala (profesor-elev, intergeneratii etc.); ,situatiile noi pe care elevul le resimte ingcoala (Ia intrarea ingcoalé, la inceput de cicluscolar ete.) ca 0 etapa care nu este familiarat“; rezistenta elevului fafi descoald, care are un caracter obiectiv, ea asigurand cumva chiar functionalitatea institutiei (,cooperare antagonist"); 0 cauzi a rezistentei ar fi c& profesoriisi elevii nu impartagese acelasi cod moral. Sfera de refering a notiunii de perspectiva vizeaz& doua aspecte: a) un ansamblu de idei: de actiuni coordonate, utilizate de o persoana (sau grup) pentru a rezolva o problema intr- 0 situatie data; b) delimiteaza timpul concret, socialmente necesar (termen scurt — termen mediu — termen lung), deosebindu-se astfel de valorile proiectate (care au un caracter generalsi abstract)si de atitudinile implicate (care au un caracter psihologic). Emometodologia pune in evidenta rolul prioritar al ,actorilor sociali ai seolii*Metoda sa preferata este observarea participativa in cadrul cAreia observatorul poate ocupa trei pozitii: periferic (numai contactul cu clasa); activ (participa la activititi); integrat (se identifica cu membrii colectivului). Aceasti metoda presupune ca grupul de elevi si se considere ca o grup’ socials naturali“; analiza ei se face prin apelul la celesase concepte fundamentale: —contextul = cadrul variabil al interpretarilor care influenteaza actiunea insasi; — perspectiva = ansamblul de ideisi actiuni specifice utilizate pentru rezolvarea unei probleme care permit definirea situatiei; cultura tulturascolii, a grupurilorsi a subgrupurilor, darsi a profesorilorsi elevilor; -strategia = planul pentru atingerea scopurilor propuse; —negocierea = infelegerea intre agentii, actorii educatiei in vederea rezolvatrii de contficte existente sau potentiale provocate de interese diferitesi disfunctionalitati in sistemul de relatii sociale; — cariera = seria de statusurisi roluri socioprofesionale la care elevul trebuie si adere in functie de evolutia societatiisi de capacitatea sa de a avea o viziune corecté asupra propriei sale individuali Din aceeasi perspectiva, interactiuneascoliisi a clasei permite sesizarea oportunt a unor probleme sociale (ale educatiei): — intrarea elevului intr-o clasi noua (mediu nou, nevoi de adaptare/readaptare/dezadaptare); = negocierea munciigcolare (infelegeri tacite prin care este definité ordinea sociali a clasei de elevi); orientareascolaragi profesionala (pe etape, in familiesigcoala, cu noi mijloace, prin influente diferite; — rezistenfa fafi descoala a claselor populare (clasesi grupuri situate sub clasa medie) care poate conduce pana la crearea unei contraculturi); — valorificarea profesorilor ca ,modele de cercetitori-practicieni (ceea ce justificd inarmarea lor metodologici). Aplicarea etnometodologiei in domeniul educatiei contribuie la descrierea practicilor prin care actorii sistemului de invatamant produc o serie de fenomene carereglementeazii viata scolii si a clasei de elevi (de exemplu: normele privind selectiasi excluderea). Emografia constitutiva", 0 mai nou varianté a etnometodologiei, recomanda o serie de principii reglatorii in acest sens,si anume: a) aprecierea educatiei in functie de corelatia existenta intre variabilele independente existente 1a intrarea in sistem (sex, varst, clasi social, numar de elevi/clasa, calitatea curriculum-uluigi a bazei tehnico-materiale, capacitatea de invafare a elevilor, aptitudinile pedagogice ale profesorilor etc.)si variabilele dependente, depistabile la iesirea din sistem (performanta de an, de cicluscolar, gradul de integrare ingcoali etc.): b) evaluarea reusiteiscolare ca reusita social (dependenta de calitatea mediului de formare-dezvoltare a elevului); ©) valorificarea conditiilor concrete de realizare a activititii de formare-dezvoltare a personalitagii elevului (numar de elevi/ clas8, calitateasi cantitatea resurselor pedagogice, metodele promovate, spatiulsi timpul ca resurse disponibile) in situatii educative practice; 4) definirea tiniilor strategice de actiune plecdnd de la analiza interactionala a urmatoarelor elemente: disponibilitatea datelor/ informatiilor acumulate care pot fi exploatate pedagogic; convergenta cercet&rii fundamentale cu cea de teren; depistarea evenimentelor socialmente construite in raport cu ,,expresiilesi gesturile participantilor Alegerea metodologici a dispozitivelor practice“ presupune _,descrierea etnografica™ a activitatilor educative/didactice prin: observare direct, nemijlocita, participativa; discutii, dialog; studiul documentelorscolare; — analiza produselor activitatiisi a rezultatelor la teste, inregistriri audio-video. Toate acestea pentru a evidentia ,mijloacele utilizate de membrii clasei de elevi pentru organizarea vietii lor sociale” (potentialul sociologic al colectivului), pentru a demonstra ca evenimentele educativ-didactice cu valoare sociala sunt construite zi de zi de membrii comunitaiiscolare care formeaza o organizatie aparte, care ridic& o serie de probleme sociale specifice educatiei, intre care —orientareasi selectia elevilor, —organizarea clasei de elevi; 10~tratareahan dicapuluiscolar; ~organizarea institufieiscolare; — socializarea copilului etc. Privind organizarea clasei de elevi, etnometodologia opereaz’ cu urmatoarele concepte operationale: — delimitarea situatiilor (care vizeazsi ea mai multe aspecte); —competenascolara (nu numai cea de stapaniresi exprimare a materiei, cisi cea sociala de a interactiona cu alti actori); ~ interacfiunea in invatare (calitatea relatiilor socialesi cresterea randamentuluiscolar); clasamentul scolar (lipsa de neutralitate in promovarea claselor sau a grupurilor de elevi in functie de rezultate, nu de apartenenta la o anumitd clasi sociala sau grup social favorizat), Privind organizarea institutieiscolare, aceasta angajeaz doua niveluri: nivelul proiectirii pedagogicesi nivelul administrarii inteme a resurselor (managementulscolar); ea tebuie si contribuie la eliminarea surselor de inegalitate intre elevi (acestea au la rndul lor doud surse: recrutarea neomogend, preferential a elevilor din elitele sociale prin mijloace externesi sistemul de stratificare al elevilor, proiectat cu mijloace inteme. De exemplu dac& se promoveazi ciclul secundar folosind un clasament dublu (in SUA), respectiv (1), x bazat pe aspiratiile profesionale ale elevilor* (universitare sau muncé), atunci avem de-a ndat pe capacitatile intelectuale si academice ale elevilor* si (2) face cu un dispozitiv ,foarte fin de clasare social in care sunt salvate toate aparentele unei optiuni libere, legate de performantelescolare (Bourdieusi Passeron), in consecinta organizarea institutiei scolare impune reproiectarea calitativa a activititilor specifice domeniului, orientate in mod special in directia perfectionarii actiunilor care asigura socializarea elevilorsi invatarea ,.meseriei de elev".CONCLUZIL Aaron Cicourel incearca sa explice variatia ratei criminalitati(intr-o prima faza)si ajungand la concluzia ca disparitatea ratelor delicventei juvenile depinde de diferenta modalitatilor de organizare a activitatii represive. Asociere diferentiala,anomie,sub-cultura,etichetare si constructie sociala sunt cele cinci teorii comprehensive ale deviantei care urmaresc sa explice ceea ce evidentiaza urmarile normale de cele patologice Aaron Cicourel recunostea in 1972 c& “nu dispunem de nici o informatie empirica solida si nici macar de formulari teoretice consistente cu privire la modul in care copilul dobandeste procedeele intrepretative”, infelegind prin acestea organiziri cognitive care permit individului si elaboreze raspunsuri adecvate, s se acomodeze unor situat schimbatoare si se produc schimbarea Modelul social al genezei cognitive elaborat de Cicourel prezinti numeroase similitudini cu cel piagetian si cu cel fenomenologic (Alfred Schutz ~ fenomenologia sociologica; Peter Berger si Thomas Luckmann ~ constructivismul fenomenologic). in conceptia sa, socializarea este infeleasi ca un proces stadial constind in dezvoltarea progresiv a unei organiziri cognitive si in achizitia simultand a unei organizari sociale (a unui sistem de norme); ea nu se reduce la un proces liniar de transmitereinteriorizare.ci presupune constructie continua a structurilor subiective in interactiunea ego-alter. Copilul rnu este doar un destinatar, un “obiect” intr-o relafie in care singurul capabil de reflexie este adultul — agentul socializarii, ci este el insusi subiect care interpreteaza situatia gi elaboreaza raspunsuri (comportamente) corespunzatoare acestei interpretari. Particularitatea conceptici tui Cicourel consti in “evidentierea dezvoltarii progresive a unei organiziri cognitive profinde, inconstiente, generatoare de conduite organizate, care menfine un sens o constan{f, o coerentZ, o ordine in actiune, indiferent de imprejuririle particulare ale desfigurarii ei.” (Stinciulescu Elisabeta, 1996, pp. 155-156) Apropiindu-se de sociologia cognitiva a lui Cicourel, structuralismul constructivist (genetic) sau constructivismul structuralist al lui Pierre Bourdieu are ca obiect in egali misura structurile obiective profunde ale lumii sociale si structurile 12mentale, mai exact raporturile lor de generare reciproci, de autonomic relativa si interdependenta. Bourdieu isi caracterizeazi propria conceptie astfel: “Prin structuralism sau structuralist vreau si spun cA exist&, in lumea sociala insgi, si nu doar in sistemele simbolice, limbaj, mit etc., structuri obiective,independente de constiinta si voinga, care sunt capabile s4 orienteze si si constrangipracticile si reprezentirile acestora, Prin constructivism, vreau s4 spun cA exist 0 genezi sociala, pe de o parte, a schemelor de perceptie, gandire si actiune, care constituie ceea ce eu numesc habitus, iar pe de alt& parte, a structurilor sociale si in particular a ceea ce eu numese cAmpuri si grupuri, mai ales a ceea ce este numit in mod obignuit clase sociale."(Bourdieu, 1987, p. 147) BBIBLIOGRAFIE A. Cicourel (ed.): Language Use and School Performance, 1974, p. 225- 232 Cristea, S., Constantinescu, C., Sociologia educatici, Pitesti, Editura Hardiscom, 1998, p. 131 R. Turner (ed.): Op. cit., p. 18 Stinciulescu, E., Teorii sociologice ale educatiei, lasi, Editura Polirom, 1996, p. 51. Viisceanu, M., Psihosociologia educafiei si invajaméntului, Editura Paideia, Bucuresti, 1987 ++. hetp://andreivoc files. wordpress.com/2010/10/eap3.pdf #64 hetp://www.seribd.com/doc/16348157/Sociologia-educai **- http://www.seribd.com/doc/16653408/SociologieGenerala **-http://www.scribd.com/doc/8319120/ isabeta-Stanciulescu-Teorii- Sociologice-Ale-Educatiei