Comprehensiune si explicatie in Stiintele Sociale

Comprehensiune + explicatie

In sec al XIX-lea, atunci cand apar de fapt stiintele sociale, apare si o disputa cu privire la
modelul pe care ar urma sa-l adope aceste stiinte. Initial se impune modelul pozitivist impus de
stiintele naturii de fizica newtoniana. Este de fapt modelul dominant in stiinte in sec al XIX- lea.
Toate stiintele, inclusiv stiintele sociale doresc sa se asemene cu fizica newtoniana. Fata de
aceasta atitudine pozitivista promovata incepand cu Auguste Comte si continuand cu numerosi
alti reprezentanti ai stiintelor sociale pana la Emile Durkheim, apare si o reactie de respingere.
Aceasta reactie impotriva pozitivismului apare initial in cadrul filosofiei neokantiene precum J.
G. Drayzen, W. Dilthey, R. Rickert. Aceasta reactie impotriva pozitivismului pleaca de la
diferenta pe care ei o fac intre stiintele naturii si stiintele spiritului.
Pentru stintele naturii explicatia este metoda dominanta, in timp ce, pentru stiintele
spiritului, metoda este cea comprehensiva. Explicatia presupune existenta unui determinism
obiectiv a faptului ca fenomenele sociale sunt verigi ale unor lanturi cauzale. A explica
inseamna a pune in evidenta aceasta interdependenta, a identifica fenomene care sunt cauze si
fenomene care sunt efecte.
Comprehensiunea presupune un determinism subiectiv, adica fenomenele sociale si umane
sunt de fapt actiuni umane sau produse ale acestor actiuni. Ori actiunea umana inseamna
subiectivitate, scopuri, intentii, emotii ale actorilor, a intelege un anumit fapt social inseamna a
determina ce a fost in mintea autorului sau, ce stare de spirit avea, ce intentii avea, ce urmarea,
care erau optiunile sale valorice. Metoda comprehensiva are cu siguranta o serie de limite. In
primul rand, cele legate de tipurile de fenomene care pot fi explicate prin aceasta metoda,
deoarece, cu cat ne indepartam de evenimentele a caror substanta este actiunea individuala, cu
atat metoda devine inaplicabila. De exemplu, nu poate fi aplicata aceasta metoda la fenomene
de tipul urmator:
a) Forme de organizare sociala (cetatea antica, organizarea feudala)
b) Consecintele neintentionale a unor procese sociale (efectele industralizarii asupra
proceselor de valori)
c) Evenimente colective care sunt produse ale interactiunii unor mase mari de oameni. In
schimb, pot fi cercetate prin metoda comprehensiva fenomene care reprezinta actiunea
unui actor sau analiza operelor individuale sau fenomene sociale colective in care avem
o anumita stare de spirit organizata.
O a doua limita este aceea ca eficienta metodei comprehensive este conditionata de
valabilitatea tezei ca actiunile umane sunt adesea inconstiente. Cu toate acestea, metoda
comprehensiva este utilizata destul de frecvent si in Istorie, dar si in alte stiinte sociale.
In ceea ce priveste explicatia, ea pleaca asa cum aratam, de la ideea ca fenomenele
sociale nu sunt intamplatoare si nu sunt reciproc independente. In aceste conditii, sigur ca a
explica inseamna pe de o parte, a identifica clasa fenomenelor determinate, iar pe de alta
parte, de a pune in evidenta relatia dintre fenomenele cauza si fenomenul efect. Sigur ca in

timp, au fost elaborate mai multe modele asupra explicatiei. Unul dintre acestea este
cunoscutul model al lui Hempel, numit si Modelul Explicatiei prin Legi de Acoperire. Este un
model tipic pozitivist. Fie E un eveniment care se stie ca a avut loc intr-o anume
imprejurare, si care are nevoie de o explicatie: De ce s-a intamplat E (obiectul explicatiei,
explanandus). Pentru a raspunde la intrebarea aceasta vom indica alte evenimente sau stari
de lucruri E1, E2,...En care poarta numele de explananzi, sau bazele explicatiei. Vom folosi mai
multe propozitii generale sau legi, astfel incat aparitia lui E rezulta in mod logic din faptul ca
evenimentele E1,...En s-au produs, si din legile L1,...Ln . Aceste legi se numesc legi de acoperire.

Etapele demersului de cercetare in stiintele sociale

19.01.2013
Demersul de cercetare empirica presupune parcurgerea unor faze si a unor etape specifice.
Este vorba despre trei faze principale, si anume:
1. Pregatirea cercetarii
2. Desfasurarea cercetarii in teren
3. Finalizarea cercetarii
Faza de pregatire a cercetarii presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
a.
b.
c.
d.
e.
f.
g.
h.
i.

Formularea problemei cercetarii

Elaborarea modelului ipotetic al cercetarii
Operationalizarea conceptelor
Stabilirea populatiei cercetate si a esantionului
Alegerea metodelor, tehnicilor si intrumentelor de cercetare
Constructia intrumentelor de cercetare si testarea lor
Stabilirea calendarului cercetarii
Stabilirea bugetului cercetarii si a necesarului de resurse materiale si umane
Instruirea personalului in cercetare

a. Problema cercetarii
Problema cercetarii ne arata care este scopul cercetarii. Ea apare sub forma unei intrebari,
iar cercetarea nu face altceva decat sa dea un raspuns la aceasta intrebare.
De ex. De ce a crescut nivelul delincventei juvenile in Mun. Suceava in 2012? sau Care a
fost comportamentul electoral al romanilor la alegerilor generale parlamentare din 2012?
Problema cercetarii poate fi de mai multe tipuri. Unii vorbesc despre probleme factuale,
teoretice, si problem factual-teoretice.
b. Formularea ipotezelor cercetarii
Orice cercetare presupune un sistem ipotetic. Ipotezele sunt de fapt raspunsuri posibile la
problema cercetarii pe care cercetatorul le da inainte de desfasurarea cercetarii. Ipotezele sunt

formulate sub forma unor implicatii (Daca p atunci q). Daca creste numarul copiilor cu
parinti plecati la munca in strainatate, atunci creste nivelul delincventei juvenile. Principala
calitate a unei ipoteze trebuie sa fie testabilitatea (capacitatea ipotezei de a fi verificata prin
date empirice).
c. Operationalizarea conceptelor
Prin operationalizarea conceptelor intelegem definirea conceptelor care apar in ipoteze in termini
operationali. A operationalize inseamna a gasi dimensiuni si indicatori pentru aceste dimensiuni ale
conceptului. De ex. Daca statusul social al individului este ridicat, atunci consumul cultural este
ridicat. Statusul social are urmatoarele dimensiuni: economica, culturala, politica, prestigiu, etc. Pentru
dimensiunea economic de ex., vorbim de mai multi indicatori: nivelul venitului, ocupatia, rezidenta.

d. Stabilirea populatiei cercetate si a esantionului

Orice cercetare vizeaza o anumita populatia situata intr-un anumit spatiu si intr-un anumit moment.
Exista doua tipuri de cercetari: exhaustive, selective. Cercetarile exhaustive cuprind intreaga populatie
cercetata. Cercetarile se desfasoara asupra unui segment din populatia vizata numit esantion care este
cercetat efectiv, iar rezultatele sunt generalizate, extrapolate pentru intreaga populatie vizata. Principala
calitate a esantionului este reprezentativitatea, adica acea capacitate a esantionului de a reproduce
caracteristicile populatiei din care a fost extras.

e. Alegerea metodelor, tehnicilor si intrumentelor de cercetare

Culegerea si prelucrarea informatiilor utilizand instrumente de cercetare (operare PC, software SPS).
Elaborarea raportului de cercetare (ipotezele, metodele, rezultatele verificarea ipotezelor, oferirea de
solutii).