Sociologie juridica

Curs 1

27.02.2014

Introducere in sociologia juridica

I).Sociologia este stiinta care cerceteaza societatea cu sistemele ei.In 1 839 s-a
folosit termenul de ‘sociologie’ pentru prima data de Auguste Conte(umanist
francez).

Socius=companion,asociere

Logos=discurs,stiinta socius+logos=sociologie

Exemplu de autori:Max Weber

Metodologia presupunea 2 lucruri:tehnici si procedee.Ea a fost dezvoltata de

americani in prima parte a secolului XX.

Sociologia juridica reprezinta acele fenomene care sunt reglementate

juridic si efectele pe care le au ele asupra societatii.Fondatorul sociologiei
juridice este un austriac pe nume Eugen Estrich care in anul 1 914 lanseaza
lucrarea “Bazele sociologiei juridice”.

CITATE:

1. Moris Horeau:”Putina sociologie te indeparteaza de drept,mai multa te

apropie de el”
2. George Hurvis:”Putin drept te indeparteaza de sociologie,mai mult drept
te apropie de ea”

II).Valentele si limitele cunoasterii comune a vietii sociale:

Societatea are doua genuri de cunoastere:

1. COMUNA
2. STIINTIFICA

1
1).Cunoasterea comuna a oamenilor:(limbaj,limba materna,posibilitatea
intelectuala so capacitatea oamenilor).

A).Caracteristici:

-Are un carecter mai general si valoare limitata

-Utile pentru raportare la mediul imediat

-Reprezinta o sursa pentru stiinta

-Ajuta oamenii sa se integreze

-Nu reprezinta repetabilitate,cum face legea

B).Limitele sau mecanismele cunoasterii comune:

a) Viziunea de tunel ce presupune interpretarea fenomenului doar pe o

latura datorita subiectivitatii,a valorilor personale.Ea difera de la individ
la individ.Subiectivitatea negativa care inseamna a tine cont doar de
parerea personala.
b) Lispa preciziei,exactitatii si rigorii(formularea cat mai vaga)
c) Efectul falsului consens ce presupune tendinta de a se considera in ceea
ce priveste judecatile si modul lor de comportare mult asemanator cu al
altor indivizi,desi realitatea este alta.Oamenii se asociaza cu persoane cu
care se aseamana.Oamenii sunt dispusi la atitudini consensuale si nu
disensuale.
d) Efectul incadrarii(al cadrului de referinta).Prejudecatile noastre la
diferite obiecte,persoane,institutii sunt afectate de felul in care este
prezentata informatia despre ele.In cazul efectelor pozitive,aprecierea
tinde sa fie mai mare iar in cazul efectelor negative,aprecierea tinde sa fie
mai mica.
e) Simularea mentala ce presupune ca gandirea proceseaza pe minimum de
efort ce duce in anumite situatii la simularea mentala,adica aducerea
situatiei la minim gandirii contrafactuale.

Sociologie juridica

Curs 2

06.03.2014

2
Continuare curs 1...

C).Importanta cunoasterii comune:

-prin problememe pe care le ridica

-acele invataminte din experienta fiecaruia pentru a se adapta la societate

2).Cunoasterea stiintifica a vietii sociale:

Caracteristicile cunoasterii stiintifice:

 Cunoastere ipotetica,obiectiva
 Supunerea ipotezelor verificarilor,experimentarilor
 Cunoasterea cauzelor,a esentelor
 Formuleaza legi plecand de la ipoteza
 Formularea repetabilitatii si constantei
 Are rigoare logica(are la baza proceduri de obtinere a cunostintelor)

Rolul ipotezei in sociologia juridica:

Cunoasterea stiintifica se bazeaza pe formularea ipotezei.Cunoasterea ipotetica

se bazeaza pe ipoteze care sa exprime fapte empirice.

 Serendicitate=momentul descoperiri in stiinta de fapte noi ce nu pot fi

explicate de vechile teori.

Ipoteza=element indispensabil al constructiei teoriei stiintifice si al

cercetarii de teren.Continutul ipotezei contine adevaruri probabile,adica
ipotezele sunt supozitii preliminare a faptelor ce preconizeaza concluzii
prealabile cercetarii empirice care pot fi confirmate sau infirmate.Ipoteza trebuie
construita astfel incat sa permita verificarea adevarurilor probabile.Ipoteza
cuprinde cel putin doua variabile si le presupune o legatura urmand a stabili la
final daca ele sunt intr-o relatie de cauza-efect.

Un rol important in formularea ipotezei il are imaginatia.Ipoteza se afla la baza

realitatii sociale.Societatea reprezinta clasele,grupurile,institutiile publice
etc.Ipoteza este o intrebare adresata realitatii ce presupune un proces de
probleme materiale,de aici rezulta ca ipotezele sunt prezumtii
anticipative.Ipotezele pot proveni din observatie directa sau indirecta a realitatii
sociale sau un produs al unei activitati constatative,sau o productie mintala
3
constatativa de unde rezulta ca ipoteza cuprinde o parte a stiintei ce tine de
logica dar cuprinde si elemente intuitive de imaginatie(domeniul infralogicii).

Ipotezele elaborate logic se deosebesc de cele asupra realului.Sunt doua conditii

cumulative pentru ca o ipoteza sa fie stiintifica,acestea fiind:

1. Ipoteza trebuie sa vina in continuarea cunoasterii de pana acum.

2. Ipoteza trebuie sa contina in formularea ei sugestii realiste in vederea
verificarii.

Ipotezele mai pot fi:

1. Fundamentale(indirect testabile)si au nevoie de alte teorii pentru a fi

testate.
2. De lucru(acestea sunt direct testabile)

Ipoteza este enuntul unei realitati cauzale intr-o forma ce permite verificarea
empirica.

Calitatile ipotezei(orice ipoteza are cel putin doua calitati):

1. Plauzabilitate
2. Testabilitate

Calitatea de plauzabilitate trebuie sa aiba consistenta interna,adica sa nu contina

enunturi incompatibile.Consistenta externa presupune sa fie compatibila cu
teoriile anterioare.

Calitatea de testabilitate presupune ca ipoteza sa poata fi supusa infirmarii sau

validarii in relatiile cu experienta.

Din calitati se obtin intrebari clare,adecvate obiectului cercetarii,au formulare

concisa si sa sugereze asteptarile sau concluziile de la final.

Modalitatile de formulare a ipotezei:

1).Formula ipotezei presupune concepte clare,corectitudine logica si precizie.De

regula enuntarea ipotezei se face prin termenii “cu cat”..........”cu atat” sau cu
termenii “daca”..........”atunci”.

De exemplu:Cu cat parintii sunt mai educati,cu atat grija pentru copii este mai
mare.

4
2).Formularea de enunturi de felul(termen de functie).De exemplu:Reusita
scolara este printre altele in functie de caracterul mediului cultural in care
traieste copilul.

Etapele cercetarii sociologice

Planul general:presupune procesele ce pot fi supuse investigatiei sociologice.

Pot fi supuse investigatiei sociologice:problemele globale,problemele

sectoriale,opiniile,motivatiile,aspiratiile,comportamente umane in diferite
situatii.

Studiate din punct de vedere teoretic sau al aplicarii de cercetare.

Sociologia juridica poate fi:

1. Generala
2. Aplicata

Studiul social incepe cu grupul social.

Cercetarea tehnica are trei parti:

1. Nivelul selectiv(tema,ipoteza si metoda de cercetare)

2. Nivelul
proiectiv(conceptualizarea,masurarea,esantionarea,operationalizare)
3. Nivelul constructiv(corectarea datelor,analiza,raportul de cercetare)

Sunt sapte etape ale cercetarii sociologice.Acestea sunt:

1. Alegerea temei
2. Stabilirea populatiei ce va fi supusa investigatiei
3. Alegerea setului de metode tehnice si elaborarea de instrumente de
cercetare
4. Culegerea datelor
5. Prelucrarea datelor
6. Analiza rezultatelor si formularea unor concluzii,observatii si sugestii
7. Elaborarea raportului de cercetare

Sociologie juridica

5
 Curs 3
13.03.2014
Continuare curs 2

Cele 7 etape ale unei cercetări sociologice

I. Alegerea temei

1.Delimitarea domeniului de problematică, fie prin alegerea unei probleme, fie

prin stabilirea unui număr de probleme deduse din altele sau constatate
empiric(identificare problemei sau a câtorva demne de a fi cercetate-probleme
sociale).
Odată delimitat obiectul cercetării, acesta va fi concretizat prin punerea sa în
obiective, realizându-se concomitent o analiză logică a ipotezelor. O atenție deosebită
trebuie acordată alegerii momentului cel mai propice, cel mai favorabil
declanșăriicercetării(se stabilişte dacă fenomenul ales este suficient de maturizat- să
fi trecut un timp de la producerea lui şi a lăsat efecte, a avut un impact asupra unor
părți din sistema socială; dacă nu e maturizat ajungem la eșeculcercetării
sociologice).
2. Studierea sistematică a bibliografiei de referință în legătură cu tema
cercetăriişi în legătură cu cercetările anterioare pe același trend/sens-documentare la
problemă.
3. Încheierea, redactarea unui protocol de cercetare (să cuprindă expunerea clară
a scopului cercetării, anticiparea rezultatelor preconizate, ipotezele de la care se
pleacă).

II.Stabilirea populației (determinarea universului cercetării)

Această operație se face în funcție de specificul temei alese şi de posibilitățile

financiare şi materiale şi de resursele umane specializate în expunerea cercetării.
Studierea întregii populații la tema aleasă este foarte dificil de realizat şi nici nu
este de recomandat, de aceea se procedează la eșantionare(trebuie să fie
reprezentativ), adică la alegerea unei părți a populațieidupă anumite criterii, astfel
alese încât rezultatele finale săpoată fi generalizate valid pentru întreagapopulație
implicată sau care este suport al fenomenelor sociale cercetate la tema aleasă.
Cercetăm întregul prim-parte.
Exemplu:
Problema-Abandonul școlar
Universul-sistemul educațional
Sistemul-şcoli, licee (găsite în listele oficiale ale MinisterulEducației)

6
 Mediul-urban/rural
Nr. elevilor, cadrelor didactice;
După 1920, sociologii(SUA) au inventat metode de extragere a unei părți
reprezentative (săcuprindă toate tipurile de şcoli, familii, mediu, religii, naționalități,
dintr-un întreg pentru a obține un rezultat).
Recensământul-cercetare sociologicăcomplexă; unica problemă care se face prin
selecție(o data la 10 ani).

III.Alegerea metodelor, tehnicilor, procedeelor si elaborarea instrumentelor

de cercetare

Această etapă are o importanţa deosebită privind valoarea cercetării. De

regulă,într-o cercetare, mai ales într-o cercetare complexă se recurge la o combinație
de mijloace, tehnici, proceduri care se coreleazăşi se completeazăreciproc.De aceste
tehnici depinde valoarea rezultatelor.
Odată elaborate, instrumentele cercetării trebuie supuse unui analize critice şi
verificate sub aspectul exigenţelor de fidelitate şi validitate.
Fidelitatea este acea calitate a instrumentului de cercetare de a furniza o măsură
constantă a unui fenomen constant (să nu dea variații semnificative).
Validitatea este calitatea instrumentului de cercetare de a măsura ceea ce este
de măsurat(adecvarea la obiect; instrumentul este valid dacă e în măsură să furnizeze
informații obiective despre fenomenul studiat).
Aici avem II situații: 1)când un instrument este fidel fără a fi şi valid, el va
furniza date concrete, dar fărăsemnificație obiectivă (instrumentul nu semnifică ceea
ce se presupune că ar semnifica) şi 2)un instrument este valid fără să fie fidel, atunci
el furnizează date valide, dar cu un grad de incoerenţă care le face inutilizabile.
Instrumentul trebuie să fie adecvat obiectului de cercetare!
Pentru a evita aceste necorelări între fidelitateşi validitate, înainte de aplicarea
instrumentelor de cercetare la eşantionul ales se procedează la pretestarea
instrumentelor în ceea ce numim cercetări PILOT (ex.: din 80 de şcoli, alegem 4,
aplicăm cercetarea pentru a stabili dacă instrumentul este valid şi fidel).

IV.Culegerea datelor

Aplicarea instrumentelor sociologice pe eșantionul ales în teren în vederea

obținerii sau colectăriiinformațiilor în vederea finalizării temei de cercetare.

7
 În această etapă o atenție sporită se îndreaptă pentru instruirea, pregătirea
operatorilor de teren care colaborează nemijlocit cu sociologul în vederea
preîntâmpinării unor erori de procedură care ar compromite cercetarea. Operatorii de
teren, anchetatorii primesc instrucțiuni precise(unde, la cine sămeargă). Sociologul
trebuie săgăsească un sistem de verificare a anchetatorului pentru a primi rezultate
valide.
Toate etapele se supun unor rigori deontologice stricte.
În final, obţinem un material brut imens.

V.Prelucrarea materialului brut

Informațiile sunt supuse unor procedee de prelucrare matematică.

Scopul este realizarea generalizărilorşiexplicațiilor sociologice.
Concret, în această etapă au loc următoareleoperații: codificarea informației, fie
cu litere, fie cu cifre(ex.mediul rural-A, urban-B, etc.), operația de ordonare a datelor,
de clasificare a informațiilor(cifre, litere), operația de tabulare(construirea unor tabele
centralizatoare şiînregistrarea în ele a datelor codificate) şioperația pe baza tabelării-
efectuarea totalizărilor

VI. Analiza rezultatelor

Este necesară pentru că ansamblul informațiilor brute este lipsit de semnificație.

Avem o mulțime de date, dar dacă nu sunt analizate nu au nici o semnificație.
Este necesar de făcut analize teoretice privind datele brute obținute pentru a
putea desprinde semnificațiile - a găsiregularitățile de sens.
În această etapă se urmăresccâteva obiective:
1. Importanţafiecărei variabile înregistrate în tabele; se face din perspectiva
ipotezelor inițiale ale cercetării;
2. Stabilirea relațiilor veridice dintre variabile şisemnificația lor;
3. Precizarea probabilității ca aceste relații să fie sau să nu fie întâmplătoare
(să fie sau nu raporturi cauzale);
4. Se stabilește în ce măsurărelațiile cauzale surprinse la nivelul eșantionului
pot fi extrapolate la nivelul întregiipopulații precum şi modul în care pot fi
făcuteextrapolările. Sub acest ultim aspect este necesară şi compararea
datelor cercetării principale cu cele ale cercetării PILOT, precum şi cu
datele cercetărilor anterioare pe această temă.

8
 VII. Alcătuirea raportului de cercetare

Este în fond redactarea concluziilor cercetării. Se întocmește un document care

trebuie sa aibă o anumită structură, anumite părți. Săcuprindă justificarea alegerii
temei de cercetare, un scurt istoric al problemei cercetate, o prezentare şi descriere a
procedeelor, tehnicilor utilizate, o prezentare amănunțită detaliată a rezultatelor
cercetării precum şi interpretarea lor, concluzii, sugestii, observații, propuneri
şisoluții. La raportul de cercetare se anexează tabelele, listele de coduri, formularele
utilizate în obținerea datelor precumşi orice alte materiale (planșe,schițe, fotografii) la
care s-a recurs în fazele cercetării. Raportul de cercetare trebuie săaibă claritate,
sădistingă între fapte şiinterpretări, să fie echilibrat, să fie incitant, să suscite interes.
Conținutulşi forma textului raportului depind şi de adresant, de cui i se
adresează(publicul sau beneficiarul, agent economic sau o revistă, o editură). Trebuie
să fie adecvat şi scopului final al cercetării. Prin urmare, raportul de cercetare se
concepe diferențiat în funcție de cui i se adresează (factorul deciziei - specialiști,
publicul larg, revistă, editură, etc.). Atunci, în funcție de cui i se adresează dezvoltăm
acele părți în funcție de ce ne interesează (limbaj adecvat, etc.).
Cercetarea, dacă e practică şi se ajunge la soluții, se considerăîncheiată prin
implementarea ei, sociologul are datoria de implementare a concluziilor.
Datele cercetării se arhiveazăcreând astfel posibilitatea folosirii lor în analize
secundare.

Sociologie juridica

Curs 4

20.04.2014

Metode si tehnici de carcetare sociologica

I).Eșantionarea

1.Populație este în cercetarea sociologică nu este identic cupopulație în

știința demografiei, sensul termenului desemneaza unități ca entități alerealității
sociale. Sigur că suportul acestor entități sunt indivizii umani.Cercetăm indivizii
întotdeauna ca aparținând unorgrupuri și microgrupuri, colectivități umane și
urmărim analiza opiniilor indivizilor din perspectiva conștiinței apartenenței
lor la grupuri și comunități.

9
 Măsura în care conștiința lor filtrează și redă apartenența la grup.Deci
unitățile pupolaționale în sociologie pot fi școli de diferite tipuri și grade,secții,
întreprinderi,ateliere, companii, spitale, cămine pentru vastnici, case de
copii,administrația locală în domeniu etc.
În primul rând are menirea de a cereceta întregul prin cercetarea părții.Nu
e necesar și nici recomandabil să se analizeze întreaga colectivitate sau
comunitate în care se încadrează fenomenul ales pentru cercetarea
sociologică,pentru că sociologii au creat eșantionarea pentru a stabili o
populație mult mai restrânsă decât populația de origine concluzionând prin
explorarea de la parte la întreg.
Concluziile obținute astfel pot fi valide doar prin stabilirea unui eșantion
reprezentativ pentru populația implicată la un fenomen ales pentru cercetare.

2.Eșantion reprezentativ sa fie suficient de mare pentru a surprinde toate

variabilele,toate caracteristicile populației de origine,pe categorii de vârstă,de
gen,de profesie,nivel de educație,etnie,mediu,rezidență,apartenența
religioasă,nivel de avere,venituri etc.
Un eșantion trebuie să fie destul de restrâns încât cercetarea să poata fi realizată
într-un regim de conturi financiare,resurse umane,durată de timp
rezonabilă,minimizarea costurilor și maximizarea reprezentanților.
Precizia cercetării este dată de talia eșantionului (marimea) și aceasta talie
depinde de natura problemelor supuse cercetării.De regulă,precizia cercetării se
încadrează într-o majoritate de eroare în jur de 2,5% în alte tipuri,poate fi și de
1-1,5% sau cercetările exit poll-ului pot fi foarte exacte cu erori sub 1% însa în
unele cazuri de cercetare sociologică se poatea ajunge până la 4,5%.
Anchete de opinie,sondaje de opinie pe 1000-1200 de subiecti (nu mai
mult de 1500),obligatoriu este să anunțe tipul de cercetare,eșantionul și manșa
de eroare.Eșantionarea este făcută să ne dea un grad de probabilitate a
concluziilor care să se apropie de o certitudine,deci mărimea în sine a
eșantionării este condiția precizării unei cercetări.

3.Procedeul probabilist ce satisface regula fundamentală a

eșantionării,acea de a asigura fiecărui element al polulației șanse egale de a
figura în eșantion.Dacă populația este înscrisă în tabele sau liste
numerotate,atunci se pot utiliza tabele speciale de numere prin hazard.Regula
obligatorie este să dai șansa fiecărei unități să figureze în eșantion.
Procedee probabilistice:

10
 1. eșantionareasimplă -aleatorie ;
2. eșantionareaaleatorie- sistematică;
3. eșantionareastratificată;
4. eșantionareapegrupuri;
5. eșantionareape cote;

Problema eșantionării este de fapt problema relațiilor de reprezentare în acest

sens a raportului statisticii în cercetarea fenomenelor sociale,inclusiv de natura
juridică,este de mare utilitate.În stabilirea taliei eșantionului se apelează la teoria
matematică a probabilității și la legea numerelor mari.În cazul în care eșantionul
este prea mic,el nu are valoarea asigurată chiar dacă reprezintă 80-90% din
populație.Faptul că 20% dintr-un eșantion de 1000 de subiecti și ce exprimă o
anumită opinie,poate avea mai multă semnificație și valoare decât faptul că 80%
dintr-un eșantion de 20 de subiecți a exprimat aceleași opinii.Valoarea depinde
în primul rând de talia absolută a eșantionului și numai în al-2-lea rând de
procentul de reprezentativitate în populație.

II. Analiza cauzala :

Orice fenomen sau proces social trebuie explicat,prognozat sau identificat în
realitățile pe care le are cu alte componente ale mediului în care se desfășoară.În
realitate întâlnim frecvent situații de incertitudine (clase cu granițe difuze) de
aceea trebuie să operăm în planul cunoașterii cu distincții între clar – neclar,cert
– incert,orientat – neorientat etc.Fenomele aleatorii nu pot fi prevăzute cu
exactitate și au un grad ridicat de complexitate.Analizele cantitative în
sociologie devin relevante dacă se ajunge la relațiile cauză – efect (De
exemplu :ce influență exercită gradul de calificare asupra productivității
muncii?Ce legătura există între originea sociala asupra performanțelor școlare?
etc.)
Analiza cauzală presupune analize statistice care să determine valoarea
coeficentului de corelație când se apropie de -1 sau +1,legătura sa este foarte
puternică.-1 variaza în sens contrar,+1 variază în același sens.Când coeficientul
este 0 înseamnă că nu există nici-o legătură între faptele presupuse a fi într-o
legătură.Astfel stabilim valoarea coeficientului de corelație.Pe baza relației
statistice,un statistician american de origine vieneză,Lazarsfeld a creat „analiza
multi-variată”,ea constând în introducerea a cât mai multe variabile
intermediare pentru a verifica dacă legătura dintre două variabile este

11
reală,aparentă sau doar insuficientă,apoi a introdus o variabilă test în analiza
relației dintre variabila independentă și variabilele dependente.De asemenea,sunt
utilizate și alte tipuri de analiză care nu pun accentul pe descrierea faptelor,pe
elementul cantitativ în dauna celui calitativ:analiza
structurală,funcțională,sistemică.

III. Analiza documentelor

Este o cale foarte des folosită în cercetarea socilogică.Documentele sociale
pot fi:
1. oficiale și neoficiale
2. publice și private
3. critice și biografice
4. statistice, jurnale, memorii, documentele juridice (hotărâri
judecătorești,acte sub semnătură privată,acte notariale,texte de lege etc.)
Jurnalistul Nicolae Popa,precizează că cercetătorul trebuie să respecte 2
condiții în utilizarea documentelor juridice:
1. Să reconstituie realitatea ca manifestare a unui fapt juridic.Documentele
juridice prezintă importanță prin reconstituirea sociologică pe care o
permit
2. Documentele trebuie privite ca o dovadă a unei realități,a unui context
istoric

Analiza sociologică a jurisprudenței se realizaează prin combinarea științei

dreptului cu mijloacele sociologice.

1.Ancheta de opinie:
Ancheta sociologică este metoda eficientă în mod curent,are avantaje în
special în culegerea într-un timp relativ scurt a unui material informativ
bogat,complex și variat.Are o arie foarte largă de aplicabilitate mergând de la
caracteristicile mediului social ale condițiilor de viață,parametri până la opinile
și mai ales atitudinile,trebuințele,aspirațiile,motivațiile,comportamentele
oamenilor.Cunoașterea opiniilor oamenilor este utilă atâta timp cât opiniile nu
sunt absolutizate,nefiind observații obiective despre faptele sociale
studiate.Opiniile trebuie subordonate în cercetarea sociologică informațiilor
obținute prin intermediul metodelor obiective.

12
 Ancheta de opinie se poate realiza cu 2 tehnici fundamentale:
a) Interviul
b) chestionarul

a).Interviul este tehnica cea mai frecventă,în raport cu alte tipuri de

interviuri,interviul social e diferit:
1. Întrebările nu sunt adresate individului ca individ ci individului ca
membru al colectivității investigate.
2. Subiecții investigați participă voluntar la anchetă,secretul răspunsului
fiind asigurat cu secretul profesional în deontologia sociologică.

În cercetarea sociologică de teren se recurge la câteva tipuri de interviuri:

1. Interviul directiv este construit pe baza unor probleme prestabilite.
2. Interviul non-directiv care nu presupune stabilitrea anterioară a unui set
de probleme (interviu nestandardizat).

Deasemenea,interviul socilogic se poate realiza în panel sau în trend.

b).Interviul în panel este o tehnică particulară a anchetei sociologice care

constă în repetarea unor interviuri asupra aceluiași grup de indivizi.În acest caz
grupul rămâne același înainte și după eveniment.Panel-ul permite selecționarea
riguroasă a indivizilor,care își schimbă comportamentul,izolați. Acești indivizi
sunt supuși unui studiu mai aprofundat pentru determinarea elementelor
psihologice și psihosociale care au condus la producerea mutațiilor de
opinie.Panel-ul permite relaționarea informației obținute într-un anumit moment
cu informațiile obținute succesiv,studierea și explicarea mutațiilor.Aceasta este o
cercetare lentă,costisitoare însă o tehnică utilă pentru înțelegerea completă a
comportamentului uman.
c).Interviul în trend in care se investighează două grupuri diferite,unul înainte
și altul după consumarea evenimentelor.Studiile de acest fel indică influența
unor evenimente certe asupra opiniei publice,în timp ce panel-ul permite soluția
indivizilor care si-au schimbat opiniile în timpul interviurilor repetate.
Interviul este o tehnică de cooperare verbală între două
persoane,anchetator și anchetat,pe baza căror se pot obține
informații,date,mărturii,de la cel anchetat.În practica judiciară se utilizează un
gen special de interviu,interogatoriu, care are caracter obligatoriu pentru
inculpat.Trebuie să respecte anumite cerințe exigente:

13
  Să apeleze la un limbaj obișnuit;
 Să evite termeni tehnici;
 Întrebările să nu afecteze interesele subiectului;
 Să nu permită să inducă denaturări ale mesajului.

Sociologie juridica

Curs 5

27.03.2014

Chestionarul

Un sociolog elvețian a calculat șansa de eroare în funcție de talia absolută

a fiecărui eșantion în parte.
Volum Erori posibile(%)
eșantion(indivizi)
619 6
879 5
1374 4
2442 3
5449 2
21978 1
87912 0,5
2197800 0,1

I).Tipuri de interviu:

1.Interviu neformalizat(nestandardizat)

2.Interviu formalizat(standardizat)

1).Interviul neformalizat se desfasoara ca o discutie libera intre

operatorul de interviu si interdievatul.Se utilizeaza ca instrument ghidul de
interviu.Ghid=lista cu probleme conceputa a permite culegerea informatiilor
necesare atingerii obiectivului de cercetare.Operatorul de interviu are libertatea
de a alege modalitatea pe care o crede potrivita conditiilor concrete in care se
desfasoara interviul.Singura lui obligatie este de a aborda toate problemele

14
pentru a obtine toate datele necesare.Este necesar de buna pregatire a
operatorului.

A).Interviul neformalizat se poate desfasura in 2 faze:

a.Discutie libera centrata pe tema in care se formeaza tema si se da libertate

subiectului de a spune ce vrea

b.Discutie centrata pe probleme,operatorul cauta sa auda pe interdievat sa

evite discutii inutile

Interviul neformal are avantajul de a obtine multe informatii pe probleme mai

mult decat s-ar apela la raspunsurile de pe chestionar.

B).Inconveniente interviu neformalizat:

a) succesul lui depinde de personalitatea operatorului de interviu

b) necesita timp indelungat pentru realizare
c) raspunsurile subiectilor sunt dificil de retinut si consemnat cu
exactitate,cu exceptia cand se accepta inregistrarea raspunsurilor
d) informatiile obtinute sunt dificil de prelucrat statistic

Interviu neformalizat este de regula utilizat pe putini subiecti,rezultatele sale

neavand o relevanta foarte mare.

2).Interviul formalizat se aplica pe multi subiecti,de regula esantionul

este reprezentativ pentru populatia din care este selectat.Se desfasoara sub forma
de intrebari standard anterior formulate adresate tuturor subiectilor.Se
consemneaza raspunsurile.

II).Chestionarul presupune o lista de intrebari formulate astfel incat

raspunsurile primite sa permita culegerea informatiilor necesare la
tema.Intrebari in ordine si numar.Nu pot fi modificate de operatorul de
interviu.Rolul operatorului de interviu este de a pune tuturor subiectilor exact
aceleasi intrebari fara a modifica frazarea si intonatia.

15
A).Sunt 4 principii generale de alcatuire a chestionarului:

1).Numarul de intrebari(se tine seama de obiectul cercetarii,modul de aplicare

al chestionarului si timpul de realizare de cel mult o ora)

2).Formularea intrebarilor care trebuie sa fie:

a) Clara
b) Utilizarea de cuvinte simple,directe si familiare
c) Evitarea utilizarii cuvintelor nedefinite.De exemplu:des,rar,putin,mult
d) Evitarea intrebarilor ce contin dubla negatie.De exemplu:Nu e asa ca nu
va plac....?
e) Sa nu fie dubla intrebare
f) Sa nu fie pretentioase(sa nu sugereze raspunsul dorit)
g) Sa fie aplicabile la toti
h) Sa fie cat mai scurte

3).Ordinea intrebarilor trebuie:

a) Sa asigure o derulare fireasca,fara a sari de la o problema la alta

b) Sa evite posibilitatea contaminarii reciproce a intrebarii avand
posibilitatea...
c) Sa asigure o alternanta a intrebarilor mai dificile pentru subiect cu
intrebari mai usoare

4).Punerea in pagina a intrebarilor:

a) Evitarea posibilitatii omiterii neintentionate a punerii intrebarii sau

nedarea raspunsurilor la unele intrebari
b) Furnizarea de instructiuni clare privind modul in care se da raspunsul
c) Asigurarea unui spatiu suficient pentru raspunsuri complete
d) Asezarea aerisita a intrebarii in pagina si exprimarea lizibila pe hartie
buna

B).Tipuri de intrebari utilizate de chestionar:

Sunt 3 criterii de intrebari fiecare avand diferite tipuri de intrebari:

16
1).Criteriul dupa continutul intrebarii(natura informatiei solicitate)

a).Intrebari factuale care nu ridica probleme deosebite cu exceptia in care

vizeaza aspecte delicate pentru ca subiectii nu sunt dispusi sa vorbeasca despre
ele.Ridica probleme si cele care solicita memoria.O categorie aparte de intrebari
factuale sunt cele personale.

b).Intrebari opinie care se refera la parerea despre viata naturala si sociala.Are

cea mai mare pondere in randul intrebarilor.Cele mai mari probleme sunt in
aprecierea acuratetii lor.

Se apeleaza la sinceritate.Dupa sinceritate avem 3 tipuri de raspunsuri:

a) Cand este dispus sa recunoasca

b) Cand nu este dispus sa recunoasca si spune altceva decat crede
c) Cand nu are nici o opinie dar in principal din motive de prestigiu nu
recunoaste si creeaza ad-hoc o opinie

Pentru verificarea sinceritatii sunt 2 modalitati:

a) Analizarea coerentei raspunsurilor

b) Utilizarea de intrebari capcana

c).Intrebari de motivatie care solicita motivarea logica a raspunsurilor.Se

recomanda cand se considera necesar pentru ca incurca subiectii si poate fi
neconcordanta intre motivele reale si cele chestionate.

d).Intrebari de cunostinte care vizeaza nivelul de cunoastere pe care o vizeaza

cercetarea.Poate fi pusa in 2 moduri:

a) Direct
b) Indirect cu variante de raspuns

2).Criteriul dupa forma intrebarii (modul in care este asteptat raspunsul de la

subiect):

a).Intrebari deschise in care subiectul are libertatea de a da raspunsul in modul

si forma dorita.

17
b).Intrebari inchise in care variantele de raspuns sunt limitate.De
exemplu:Da,Nu si Nu stiu.

c.)Intrebari cu raspunsuri preformulate se formuleaza ca intrebari deschise

dar cu variante posibile de raspuns de unde subiectul alege pe cel potrivit cu
opinia lui.

3).Criteriul dupa pozitia intrebarii in chestionar:

a).Intrebari de introducere

b).Intrebari de continut

c).Intrebari de trecere care daca in chestionar se abordeaza mai multe teme

este necesar a face trecerea lin de la o tema la alta.

d).Intrebari filtru care filtreza subiectii al caror raspuns depinde punerea sau
nepunerea de intrebari ulterioare.

e).Intrebari de incheiere care de regula reprezinta partea finala a chestionarului

si sunt intrebari personale.

C).Modalitati de administrare (aplicare) chestionar pe teren:

1.Autoadministrare

2.Administrare indirecta

3.Expediere prin posta

4.Administrare colectiva

Sociologie juridica

Curs 6

10.04.2014

18
1.Autoadministrarea care presupune aplicarea directa de catre
subiecti.Subiectul este pus in contact direct cu formularul si el scrie
raspunsurile.

2.Administrare indirecta in care intrebarile sunt prezentate subiectilor de un

operator de teren special instruit care are si sarcina de a nota raspunsurile
primite in rubricile prevazute in formular.Operatorul trebuie sa respecte 4
reguli:

a) Sa ajute subiectii sa se deconecteze si sa le castige increderea

b) Sa dea explicatii intr-o forma clara si concisa
c) Sa noteze cu atentie si cat mai explicit raspunsurile si posibilele reactii la
subiecti
d) Sa nu influenteze sau sa orienteze in vreun fel opiniile subiectilor,nici prin
cuvant,nici prin gesturi sau mimica.

3.Expedierea prin posta in care formularele sunt trimise subiectilor din

esantion prin posta urmand a fi completate prin autoadministrare.Riscurile
acestei metode sunt:

a) De a nu putea chestiona tot esantionul

b) Pierderea de formulare

Experienta a aratat ca se reprimesc 40% din formularele expediate la

subiecti.Unii sociologi cred ca o recuperare de 20% din chestionarele trimise
prin posta este acceptabila,in acest caz se pune problema reprezentarii si apar
dificultati de apreciere si analiza a datelor obtinute.Poate fi ameliorata daca am
depune personal formularele in cutia postala de la casele subiectilor,urmand a fi
primit inapoi prin posta.Am putea evita un procent de non-raspuns si in cazul
inmanarii directe in care am putea face cunostinta cu subiectul si sa dam
lamuriri suplimentare.Contactul personal uneori afectiv are o influenta pozitiva
asupra subiectilor,in special pentru cei nehotarati.Procedeul postasului da
rezultate bune cand formularele nu sunt pentru indivizi ci pentru inteprinderi
care dispun de secretariate si care sunt obisnuiti a trimite prin posta
documente.De asemenea este mai eficient cand chestionarele sunt adresate
unor:personalitati,sefi,directori,oameni de cultura pentru ca eu accepta
participarea mai usor.Se practica si trimiterea de scrisoare politicoasa pentru
aducerea aminte sau convingerea subiectului a raspune la chestionarul adresat.

19
4.Administrare colectiva in care chestionarul este pus direct la subiecti la
aceeasi ora si loc si chestionarul este completat de toti subiectii in acelasi
timp.Are 2 variante:

a) Subiectii sunt intr-o singura sala sau mai multe dupa marimea
esantionului si li se dau chestionare avand timp limitat de completare,in
jur de 45 de minute.
b) Intrebarile sunt scrise pe o tabla si numerotate dupa care subiectii primesc
coli pe care vor nota raspunsurile in ordinea intrebarilor.

Sociologi ca Morris Duverger au si o alta varianta.Distribuirea formularelor

la intrarea sau iesirea dintr-o biblioteca,sala de curs,agentie alese la intamplare
solicitand subiectilor sa le completeze pe loc si sa le inapoieze.Fiecare procedeu
are avantaje si dezavantaje.

Capitol nou

Devianta si crima

I).Devianta:

Pentru a explica cuvantul devianta pornim de la alte 2 concepte

(conformitate si nonconformitate).In viata sociala avem
comportamente,atitudini,acte ce sunt in zona permisa actiunilor indicate de
normele sociale,normele stabilesc ceea ce se asteapta de la oameni si nu ceea ce
ei fac.In multe cazuri oamenii vin in contradictie cu ceea ce majoritatea
considera a fi comportament acceptat depasind limitele acceptate.

Devianta este acel comportament pe care unii oamenii il resping ca

fiind dincolo de toleranta,este comportamentul negativ si provoaca reactii
ostile cu sanctiune din partea membrilor din grup.Un comportament deviant
este atipic care se indeparteaza de la pozitia standard si trece dincolo de norme si
valorile recunoscute de la un sistem social.

Sunt 2 sensuri in definitia deviantei:

1. Un sens restrans cu accent pe normativ si acceptarea actelor de incalcare a

legii avand semnificatie negativa,rezulta ca devianta este negativa.
2. Unul larg care este pozitiv actiunea de schimbare sau revolta impotriva
normelor calificandu-le ca actiuni revolutionare,rezulta ca devianta este
pozitiva.

20
Devianta cuprinde toate comportamentele indivizilor ce se abat de la linia
standard.Nu toate au consecinte negative sociale,nu toate comportamentele
atipice sunt antisociale.

Sociologia juridica studiaza devianta ca delicventa penala.Criminalitatea

reprezinta toate delicventele care se incadreaza in lege.Din punct de vedere
juridic delicventa juvenila reprezinta toate infractiunile dintr-o societate pe
un anume timp si spatiu facute de indivizi pana la varsta majoratului.

Sociologul Morris Cuisson spune ca sociologii folosesc termenul de devianta cu

sensul de ansamblul dispersat de transgrupari,de conduite dezaprobate si indivizi
marginali.Dupa Morris Cuisson sunt 7 categorii de acte diviante:

1. Infractiunile si delictele
2. Sinuciderea (actul suprem de auto-agresiune)
3. Deviantele sexuale (prostitutia)
4. Deviantele religioase (vrajitorii,erezii,secte)
5. Bolile mintale (nu boala in sine,ci manifestarile pe care ea le are)
6. Handicapurile fizice (reprezinta tensiunile intre persoanele normale si cele
cu handicap)

Clasificarea dupa gradatie la de perfet voluntar la involuntar pe 4 grade:

1. Deviantii subculturali reprezentati de nonconformist sau minoritatile

active care pun in discutie deschis normele pe care le incalca si cauta
norme substituante.Ei isi asuma devianta.
2. Transgresorii sunt cei ce violeaza deliberat o norma pe care o recunosc
ca fiind valabila.Nu actioneaza din principiu ci din interes sau pasiune.
3. Indivizii cu tulburari de comportament la care caracterul voluntar nu
este clar acceptat,dar nici exclus.De exemplu:alcoolicii.Ei actioneaza in
primele faze ale evolutiei lor voluntare apoi dependenta se instaleaza
limitand libertatea.
4. Handicapatii sunt persoane cu handicap fizic sau psihic.Nu se pune
problema actiunilor voluntare.

Forme de violenta:infractiunile,sinuciderile si toxicomania etc.

Relativitatea deviantei care se manifesta in 3 feluri:

1. Un act nu poate fi izolat de situatia in care se produce

21
 2. Un act va fi apreciat dupa statusul autorilor sai.De exemplu:diferenta intre
omor pentru un militar si un omor civil.
3. Contextul in care apare,adica ceea ce este condamnat intr-o cultura este
tolerat in alta.De exemplu:drogurile.

Curs 7

08.05.2014

Devianta

Teorii despre devianta

Teoriile despre devianta explica diversitatea actelor deviante, pot fi grupate in 3

categorii:

1. Teorii biologice si psihologice- teora biologica, teoria comportarii sub-

normale, teoria comportarii psihotice, teoria nevrozelor si teoria
evaluativa
2. Teorii sociologice despre micronivel: teoria populara, teoria controlului,
teoria etichetarii, teoria anomiei, teoria transimisiei culturale si teoria
asocierii diferentiale.
3. Teorii sociologice despre macronivel: teoria tensiunii structurale, teoria
conflictului, teoria reactiei sociale sau de marcaj.

Teoria biologica.

Multa vreme(secole) cauzele comportamentului deviant erau considerate a fi

considerate forte supranaturale, se credea ca oameii actioaneaza in moduri
irationale si atipice iesite din comun, pentru ca ar fi fost posedati de diavoli sau
de spirite rele. De la secolul al 19 lea incep a se crea o prima bresa care zguduie
credinta.

In plus o contributie in acest sens importanta cel putin pentru vremea respectiva
a avut-o medicul italian de penitenciar Cesare Lombroso care a publicat mai
multe carti in ultimul sfert al veacului al 19 lea. A efectuat mii de observatii pe
detinuti si a ajuns la concluzia care intr-un timp a rezistat ca acestia detinutii
aveau trasaturi diferentiate( frunte ingusta, pometii proeminenti, par pe corp). El
a crezut in perspectiva ecolutionista, din aceasta perspectiva el sustinea cel putin
22
in prima partea a activitatii ca criminali sunt atavici, subdezvoltati din punct de
vedere biologic ca poarta inca de la nastere stigma de criminal. Adeptii acestei
teorii sustinea pe criminalii sunt o stare anterioara a omului numita homo
deminques. In ultima parte a activitatii a avut si alte argumente dovezii in
sprijinul teoriei sale , a interpretat tatuajul ca un semn al criminalitatii innascute
pe mana dreapta.

Lucrarea lui Lombrosso avea multe puncte slabe deorece a atribuit criminalilor
calitati innascute facea imposibila incercarea acestuia de reeducare.

Teoria despre tipul fizic, distinct al criminalului. In anul 1949 , Sheldon a

afirmat ca tipul anatomic are legatura cu criminalitatea , el a descris criminalul
ca fiind probabil un mezomorf ( musculor, dur si atletic) si a mai descris
ectomorf ( inalt slab fragil osos si delicat) si endomorf ( scund gras moale si
rotund)

Principiile generale ale pozitiei lui Sheldon au fost sustinute de sotii Glueck,
desi au afirmat ca tipul anatomic nu este o cauza directa a criminalitatii, totusi
au apreciat ca mezomorfii au alt tip de personalitate si anume insensibili, si ar
putea sa reactioneze la frustrare cu comportament agresiv, au concluzionat ca
relatia intre caracteristicile fizice si criminale este una indirecte.

Sotii au facut urmatorul experiment: au comparat 500 de delicventii juvenili cu

un esantion de 500 indivizi ca tipul mezomorf predomina in grupul de delicventi
desi toate tipurile de corpuri au fost prezente in ambele grupuri.

Concluzia lor: impreuna cu alte caracteristici personale si experiente pot dispune

anumiti oameni spre crima, concluzia lor este discutabila, nefiind acceptata de
multi cercetatori, ipotezele de la care se porneste fiind dubios intemeiate.

A crescut in secolul 20 interesul fata de factorul biologic in explicarea

criminalitatii, unii cercetatori au avansat ideea in acest context ca o parte din
criminali au dereglare la nivelul genelor, se stie ca barbatul normal primeste la
nastere un singur cromozom X si Y de la tatal lui. Femeile normale primesc cate
un singur cromozom X de la ambii parinti.

Insa spre anii 1970 1980 s-a descoperit ca unii barbati mostenesc de la tata 2
cromozomi y creandu-se astfel tipul XYY, acest tip este stimatizat drept
criminal, un cromozom Y in plus determina o masculinitate mai accentuata,
inaltime neobismuita, piele patata, performante slabe la testele IQ, au fertilitate
sporita si tendinte agresive puternice.
23
Numarul de subiectii studiat a fost prea mic pentru a stabili un grad de
certitudine intre presenta unui cromozom masculin suplimentar si
comportamentul criminal,

Un cercetator Pyeeritz a aratat ca 1 % dintre barbatii americani de tipul XYY

ajung in inchisoare, marea majoritate XYY nu au fost niciodata acuzati de crima
si isi duc viata normala.

In 1985 Wilson si Herrnstein au ajuns la concluzia ca factori biologici au efect

neglijabil asupra comportamentului criminal si ca mediul social are un rol
important in promovarea sau inhibarea oricarei influente pe care caracteristicile
biologice o pot avea.

Un antopolog si jurist numit Julien in 1896 la Congresul International de

Antropologie Criminala a prezentat forma frecventa a picioarelor prostituatelor.
Lombroso a facut observatia ca morfologia prostituatei este mai anormala decat
a criminalului, in special datorita anomaliilor de natura anacromica, deoarece
piciorul capabil sa prinda este similar ca la maimute.

Teoria comportarii subnormale

Redus mintal si deficient mintal vor sa indice ca unele persoane sunt subnormale
si ca din acest status comit anumite acte deviante, antisociale.

Pesoanele subnormale se clasifica in 3 grupe in raport cu IQ si in masura in care

ei fac fata:

1. Idiotii nu reusesc sa invete nici cele mai simple cerinte ocupationale, nu

se ingrijesc de nevoile lor fizice comune, nu sunt capabili sa foloseasca
forme minime de limbaj.
2. Imbecilii: persoanele bolnave ce pot atinge un nivel de dezvoltare
intelectual corespunzator varstei de 5 -7 ani.
3. Cretini: manifesta tulburari de infatisare(gusa) aspect de imbatranire
precoce, dar daca sunt educati, pot duce o viata relativ normala.

Se apreciaza ca subnormali nu incalca normele si nu se ridica la cerintele unora

dintre ele. Subnormali nu trebuie priviti ca devianti , ci incomplet socializati.
Pentru aceasta se recomanda institutii speciale, familii, institutii speciale, de
ocrotire a sanatatii. Un cercatator Goffman a conchis ca interactiunea dintre
persoanele subnormale si persoanele normale pe de alta parte, intervine o gama
intreaga de stigmatizari. In actele subnormalilor parasim totusi domeniul actiunii

24
voluntare, de accea subnormali ca si persoanele cu dizabilitati nu trebuie
considerati devianti

Teoria comportarii psihotice

Psihoticii pot fi considerati ca desocializati, persoane care au fost relativ

normale, dar care acum nu mai au aceasta calitate. Totusi psihoticii se angajeaza
in comportari bizare, ciudate, exagerate. Multi dintre ei manifesta trasaturi de
comportament ce sunt periculoase lor sau altora, aceste comportari presupun
dezorientare, confuzie, tendinte de sinucidere, omucidere, alte incapacitati
evidente de automentinere.

De asemenea tulburarile de gandire afective si de adaptare la relatiile sociale

sunt obisnuite psihoticilor. Mai sunt prezente la ei subnormalitati de vorbire,
memorie, defectele si dezordinele motorii confuzii mintale, depresiile,
dezorientarile, halucinatiile, apatia, stupoare, tendinte de inselare.

In literatura de specialitate se mentioneaza 2 tipuri de psihoze: organice si

functionale. Cele organice au o baza cunoscuta: sunt produse de infectii, de
intoxicatii, produse de alcool, intoxicatii permanente, raniri prin accidente,
tulburari de metabolism.etc.

Psihozele functionale nu au baza organica, iar tratamentul este psihologic si nu

medical.

3 tipuri majore de psihoze functionale:

1. Psigoza maniac – depresiva: au loc intense cicluri emotionale, ele sunt

violente in faza maniaca cand procesele psihologice se succed cu mare
repeziciune , pacientul eeste supra-activ, vorbaret si aproape imun la
oboseala. In faza depresiva situatia se schimba, pacientul devine lent,
incet, intra in depresie in toate reactiile
2. Paranoia: iluzia grandorii sau a persecutiei si interpretare-gresita a
evenimentelor reale, asa incat ele se sprijine iluziile afirmate.
3. Schizofrenia: fuga de lume, pierderea contactului cu lumea de afara,
subiectul e impachetat in propria sa lume interna.

Teoria nevrozelor

Nevroza are un debut insidios si se manifesta prin simptome de intensitate

redusa care nu afecteaza insertia individului real. Ele sunt resimtite si apreciate
ca neplacute, ele apartin psihiatriei minore prin opozitie cu psihozele. In cazul in
25
care tulburarile se fixeaza in trasaturi de caracter, un grad de invaliditatete
psigica prin instalarea si persistenta conduitelor deviante.

Existenta nevrozei se bazeaza pe raportul dintre dorinta si posibilitatea de

realizare.

Marele psiholog Paul Janet considera nevrozele ca maladii ale personalitatii, cu

origine in conflicte si avand drept efect perturbarea adaptarii in special a
conduitelor sociale.

2 tipuri de nevroze:

1. Isteria se caracterizeaza prin sugestibilitate, demonstativitate si imitarea

unui boli.
2. Psihastenia: sentiment de incompletitudine, perceptie lipsita de precizie,
autoritarism, meticulozitate...

Sociologie juridica

Curs 8

15.05.2014

I).Teoria evaluativă:

S-a ajuns la această teorie în legătură cu încercările de a defini

comportarea normală şi anormală prin 2 căi principale:

1. calea statistică
2. calea patologică
1).Adepţii căii statistice,printre care şi Emil Durkhain pun semnul
egalităţii între normal şi medie.Definesc normalul ca fiind ceea ce este cel mai
obişnuit,cel mai frecvent,iar anormalul este orice devianţă semnificativă de la
medie.De asemenea ei susţin ca există grade de anormalitate.

Concluzia teoriei: Cu cât mai rar şi mai puţin comună este trăsătura sau
comportarea,cu atât mai anormală este ea.Nu există o linie de demarcaţie rigidă

26
între normalitate şi anormalitate.O persoană poate fi anormală într-o privinţă,dar
poate fi perfect normală în alte situaţii.

2).Adepţii căii patologice consideră normalitatea ca funcţie relativ

normală a organismului,iar anormalitatea ca fiind periculoasă sau ca o deviaţie
nesănătoasă de la această normă.
Cocluzia: Anormalitatea ar fi încălcarea balanţei totale a organismului şi
este calitativ altceva decât normalitatea.

II).Teoria populară:
Această teorie porneşte de la ipotezele cauzei crimelor şi delicvenţei.Un
criminolog,Uton a examinat 21 de cercetări alese din întreaga literatură
criminologică şi a ajuns la concluzia că 12 factori pot fi posibili în asociere cu
criminalitatea şi delicvenţa:
1. Mărimea familiei delicventului
2. Prezenţa unui criminal în familie
3. Apartenenţa la un club
4. Frecventarea bisericii
5. Cartea de muncă
6. Statusul social
7. Sărăcia
8. Mama angajată să lucreze în afara gospodăriei
9. Absenteismul şcolar
10.Familia dezorganizată
11.Sănătatea
12.Rezultatele educaţionale

O critică a teoriei populare spune că această teorie accentuează prea mult

noţiunile de responsabilitate şi libera alegere,transformând astfel devianţa într-
un lucru în sine.
Combinând aceşti factori precum şi adăugând alţii,unii cercetători au susţinut că
pot prezice delicvenţa cu o precizie de 90% pe baza a 5 factori foarte decisivi
ai vieţii de familie:
1. Disciplina impusă de tată (Aspru,Respingător,Excentric)
2. Supravegherea din partea mamei (indiferentă)
3. Afecţiunea tatălui lipseşte
4. Afecţiunea mamei (rece, indiferentă, ostilă)
5. Coeziunea familiei (lipsa de căldură sufletească)

27
 Dacă toţi aceşti factori sunt favorabili,cocluzia la care se ajunge
este:delicvenţa serioasă este practic necunoscută,nu se produce.

III).Teoria controlului:
Autorul teoriei este Walter Rikles (1960).S-au concentrat asupra
problemei: De ce în zonele cu criminalitate ridicată unii tineri nu ajung
delicvenţi?Ei susţin că dezvoltarea unei imagini bune despre sine a unei
persoane serveşte ca să-l izoleze de subcultură delicventă înconjurătoare.Punctul
de vedere al teoriei controlului se referă la comportamentul criminal ce rezultă
din lipsa unui control intern efectuat de individ şi în lipsa unui control
extern,efectiv şi adecvat efectuat de societate.Ideea centrală este că ceea ce
trebuie explicat nu este devianţa,ci conformismul.
Explicaţia: Conformismul rezultă din mecanisme de control intern şi
extern,atunci se pune întrebarea: Ce sunt aceste mecanisme de control social?
Adepţii teoriei controlul au utilizat teoria lui Durchaim au afirmat că
integrarea comunităţii si legăturile sociale puternice îi fac pe oameni să accepte
normele şi valorile comunităţii lor şi să se conformeze acestora.Un autor din
1970 pe nume Hirche a emis ideea că legăturile puternice au câteva
caracteristici definitorii,de fapt 3:
1. Ataşamentul ce presupune legături puternice cu anumiţiindivizivi
din comunitate.În primul rând pentru că relaţiile cu oamenii
importanţi îi determină pe indivizi să ia în considerare sentimentele
şi preocupările acestora şi după toate probabilităţile să acţioneze în
moduri responsabile.
2. Angajamentul ce investiţia oamenilor în societate şi le temperează
comportamentul.
3. Implicarea care în activităţile nedeviante şi cu oameni nedevianţi
lasă mai puţin timp pentru comportament delicvent.Sistemele de
credinţă împărtăşite leagă laolaltă membrii comunităţiişi le întăreşte
rezistenţa la acţiuni deviante.

Teoria controlului,spun alţi autori,are şi unele neajunsuri.

În primul rând se pune accent pe importanţa controlului intern şi integrării
sociale a comunităţii,fiind astfel o explicaţie incompletă.
În al doilea rând şi din prima cauză,teoria controlului nu este capabilă să
explice crima gulerelor albe comise de oameni cu status social superior şi
aparent oameni respectabili şi care sunt bine integraţi în comunităţile lor.

28
În al treilea rând teoria controlului nu ajută la explicarea comportamentului
celor integraţi în subculturi deviante în care legăturile sociale puternice şi
normele sociale nu sunt privite favorabil de societatea mare.Deci,problema nu
este numai integrarea în comunitate,ci şi natura sistemului de credinţe al acestei
comunităţi.
Şi în al patrulea rând,teoria nu rezolvă problema: De ce oamenii se
angajează într-o formă de devianţă şi nu alta şi nu rezolvă nici lipsa
comportamentului lor deviant?

IV).Teoria etichetării:

Pleacă de la paradigma relativităţii deviantei,adica o persoană sau un act

devin anormal numai dacă eticheta de devianţă a fost aplicată cu succes de către
alţi oameni.Adepţii acestei teorii consideră că procesul prin care oamenii sunt
etichetaţi ca devianţi trebuie să preocupe sociologia şi nu actele lor.
Becker şi Limer au remarcat faptul că în mod virtual,fiecare individ se
comportă într-o manieră deviantă într-un moment sau altul şi cea mai mare parte
din această comportare este temporară,exploratorie (de încercare),minoră şi face
parte din categoria de devianţă primară.Acest gen de comportare poate să trecă
nesemnalat şi indivizii implicaţi nu se privesc pe sine ca fiind devianţi şi nu sunt
priviţi ca atare de către alţii,dar dacă aceste acte sunt descoperite şi făcute
publice de către oameni semnificativi,prieteni,părinţi,angajaţi,poliţie,situaţia se
schimbă în mod radical.
Persoana care încalcă norma e confruntată cu proba,deseori într-o
situaţie pe care un cercetător,Ger Sfaenhel a numit-o ceremonie de
degradare.În această ceremonie persoana e acuzată de actul deviant,mustrată şi
poate fi pedepsită şi forţată să recunoască superioritatea morală a
acuzatorilor.De acum persoana respectivă este etichetată de către alţii ca
deviantă.Ca rezultat cel care a încălcat norma acceptă etichetarea,îşi construieşte
un nou concept despre sine şi începe să se comporte în mod corespunzător
acestei situaţii.
„Sinele” este un cuvânt anglo-saxon care înseamnă „acelaşi” sau „identic”
aplicat la fiinţa umană,termenul desemnează unicitate,identitate persistentă de-a
lungul timpului.Să facem distincţie între sinele educaţional şi sinele social.În
cultura occidentală a fi uman înseamnă a avea un sine,adică o identitate
interioară,neschimbătoare chiar dacă experienţele sociale îşi au vicisitudinile lor.

29
 Recunoaşterea sinelui situaţional înseamnă să înţelegem că toţi indivizii
acţionează o succesiune de sineuri pe măsură ce trec de la un stadiu al viţii la
altul.Recunoaşterea sinelui situaţional a generat o nouă perspectivă asupra
devianţei,sănătăţii mentale şi unităţii ca rezultatul unor deficienţe
caracterologice având cauză originea situaţională.
Etichetarea s-a dovedit profetică şi devianţa s-a dovedit
obişnuită,importanţa lor degradează semnificativ,oamenii normali aplică stigma
devianţelor deseori forţându-i să stea în compania altor devianţi.Paradoxul este
ca sancţiunile în cadrul procesului de degradare au drept efect întărirea tocmai
a comportării pe care ele au intenţionat să o elimine.Nu este exclus că anumiţi
devianţi să ajungă la stadiul de devianţă secundară prin autoetichetare.

V).Teoria anomiei şi tensiunii structurale:

Autori ai teoriei sunt Emil Durchain (sociolog şi jurist francez) şi Robert
Melton (sociolog american).
Anomie-termenul a fost introdus în sociologie de Emil Durchain în
1893,astfel anomia desemnează condiţia de confuzie existentă la nivelul
individului şi al societăţii,atunci când normele sunt slabe,conflictuale sau
absente.Consecinţa acestei stări: un înalt grad de anomie riscă să dezintegreze
societatea,deoarece membrii ei nu mai împărtăşesc valori şi ţeluri
comune.Indivizii în stare de anomie sunt lipsiţi de linii directoare de
conduită.Sentimentul unei discipline sociale ce acţionează asupra dorinţelor şi
actelor lor este foarte slab.

Sociologie juridica

Curs 9

21.05.2014

I).Teoria anomiei:

A fost modificata in anii 50’de Merton.Acesta a aplicat conceptul de anomie la

teoria comportamentului deviant.Merton era adeptul teoriei...

Merton a privit devianta ca un produs al inbalantei in sistemele sociale.Devianta

i-a nastere cand apare o inbalanta intre scopurile aprobate social si
mijloacele pentru realizarea lor.

30
 Oamenii care accepta scopul aprobat social dar descopera ca realizarea lor
este blocata pot ajunge la anomie si cauta succesul folosind mijloace
dezaprobate de societate.Merton spune ca oamenii pot raspunde acestei situatii
intr-una din urmatoarele 5 cai diferite dupa acceptarea sau respingerea
scopurilor si mijloacelor:

1. Conformitatea
2. Inovatia
3. Ritualism
4. Retractorism
5. Rebeliune

El a facut o schema a acestor cai:

Nr.Crt. Modul de adaptare Scopul aprobat social Mijloace aprobate

1 Conformism
2 Inovativ
3 Ritualism
4 Retractor
5 Rebel
*Rebeli care creeaza noi scopuri.
social
+ +
+ -
- +
- -
-* -**

** Rebeli care creeaza noi mijloace.

1. Conformismul presupune acceptarea de oameni a scopurilor si

mijloacelor oprobate social.
2. Inovatia accepta scopul aprobat social dar mijloacele sunt dezaprobate
social (cea mai comuna forma de devianta)
3. Ritualism cand oamenii abordeaza scopurile ca fiind irelevante dar inca
accepta mijloacele si le utilizeaza ca obligatii. De exemplu:birocratul.
4. Retractorismul sau marginalizarea este situatia persoanei ce
abandoneaza si scopurile si mijloacele acceptate social.Se spune ca
retractorul este o dubla greseala a societatii.
5. Rebeliunea este modul de adaptare prin care persoana nu reuseste sa
accepte scopuri si mijloace aprobate social dar le inlocuiesc cu altele.

Frank Herei a completat schema lui Merton cu 2 situatii:

31
 1. Indiferenta este situatia cand persoana se incred in alte scopuri si
mijloace pe care pot sa le utilizeze pentru a le obtine.De exemplu: un
designer,o secta religioasa.
2. Ambivalenta este un conflict care ar avea la baza o stare emotionala sau
calcul rational.De exemplu: un calugar ce respecta succesul in manastire
dar in afara ei ii judeca pe altii.

Ca valoare teoria anomiei a fost aplicata cu succes gangurilor de delicventa

juvenila.Albert Cohen a spus ca gangurilee sunt alcatuite din tineri din clasa de
jos carora le lipseste baza sociala si educationala necesara pentru a obtine succes
pe cai aprobate social si care sunt accesibile pentru cei din clasa de
mijloc.Membri unu gang incearca sa obtina respectul celor de o varsta cu ei
provocand scandal.Merton sustine ca devianta se naste din tensiune structurii ce
rezulta din lipsa unei relatii sociale intre scopuri si mijloacele acceptate social.

II).Teoria transmisiei si asocierii diferentiala:

Autorii ei sunt Mac Guy si Shaw ce au descoperit ca ratele inalte de

criminalitate s-au mentinut in aceleasi vecinatati din Chicago timp de 20 de ani
cu toate ca s-au schimbat in unele privinte (etnia grupurilor) ce le-au populat.

Au concluzionat ca o comportare devianta deja exista,ca modelul cultural

intr-un grup devianta tinde sa fie transmisa noilor veniti si tineretului.Noii veniti
invata comportarea devianta in relatia cu rezidentii.

Shaterland in anii 50” sustine ca ca are loc transmisia culturala a deviantei

anume comportamentul deviant se invata printr-un proces de asociere
diferentiata.Acelasi Shaterland spune ca oamenii tind sa se conformeze dar tot
asa ei tind sa fie devienti daca socializarea lor nu influenteaza respectul fata de
normele sociale.

El a dat ipoteza dupa care conduita devianta la fel ca oricare

comportament social se invata de la alti oameni.El spune apoi ca nimeni nu este
expus exclusiv conformistilor sau deviantilor ci unor factori ce determina ce
influenta este mai puternica.Sunt numiti de el 3 factori:

1. Intensitatea contactelor cu alti (este mai probabil ca o persoana sa fie

influentata de prieteni decat cunostintele mai indepartate ce sunt deviante)

32
 2. Varsta (influentele din copilarie sunt mai puternice decat cele care au loc
in cursul vietii).Sotii Cler au concluzionat ca viata de familie a copilului
este aproape singurul factor important in producerea delicventei.
3. Raportul dintre contactul cu deviantii si conformistii (nimeni nu se
naste cu informatii tehnice si justificari proprii deviantului)

Ca alte elemente ale culturii aceste lucruri trebuie sa fie date de la un grup la
altul.Deci ideea cheie a acestei teori este ca criminalitatea se invata in cursul
socializarii.Ce deosebeste criminalul de un necriminal il reprezinta
continutul socializarii (ce este invatat si nu cum).

III).Teoria reactiei sociale sau de marcaj:

Aceasta teorie considera devianta ca fiind incapacitatea de a clasifica

diferitele actiuni ca potrivite sau nepotrivite.

Autorii teoriei sunt Ericsson si Becker care suntin ca niciun

comportament nu este inerent sau deviant.Grupurile eticheteaza diferitele acte ca
fiind deviante.Pentru aceasta teorie importanta este ca desi din cand in cand
oamenii se angajeaza in acte definite de societatea lor ca fiind deviante,aceste
acte nu sunt mereu observate sau daca sunt observate ele sunt considerate
comportament gresit temporar (devianta primara).

Teoria etichetarii spune ca ce este important nu este actul ci devianta

secundara,etichetarea publica ca deviant si ca urmare a acceptarii identitatii
deviante de persoana care a comis actul.Aceasta acceptare schimba constiinta de
sine a unei persoane si o face sa fie devianta.

Teoria leaga micro si macro de abordare a deviantei.Definirea deviantei

rezida in diferentele culturale la nivel macro dar aplicarea acestora diferita are
loc prin interactiuni personale cu altii cu rol important in identitatea personala
(nivel micro).

Teoria pune accent pe identitate personala si interactiune simbolica adica

actul deviant mai putin important decat etichetarea de a fi deviant.

Teoria este utila in prezent deviantei ca proces social decat un proces

moral pentru ca unele persoane au puterea de a impune altora puncte de vedere
asupra comportamentului cuvenit.

33
 Teoria este un model util de a preveni comportamentele deviante ca
violari atat a normelor legale cat si cele sociale.

IV).Mijloace de inregistrare a crimei:

Sociologia criminalitatii acumuleaza multe date empirice prin care se

ajunge la descrierea tendintei si modelelor acestei actiuni criminale.Datele ofera
o baza necesara pentru intarirea legii si asemenea date sunt capabile sa asigure
calcularea probabilitatii ca o persoana sa fie victima unei crime.Datele pot fi
utilizate pentru un ghid de organizare a actiunilor preventive.

Controversata problema cu statistica criminalitatii este acea a CIFREI NEGRE

A CRIMEI sau Crimei Ascunse.Toti sociologii stiu ca statisticile date de
politie nu sunt exacte si ca se bucura inca pe aproximari speculative pentru
stabilirea cifrei negre.

Dificultatile provin de la nivelurile criminalitatii:

1. Criminalitate reala (toate incalcarile de norme comise intr-o zona pe un

timp determinat)
2. Criminalitate aparenta (toate incalcarile de norme comise intr-o zona pe
un timp determinat raportate si inregistrate la politie)
3. Criminalitate legala care are 2 sensuri,primul sensul sociologic dat
crimei (adica orice violare a legii) si al-2-lea sens il reprezinta de toate
delictele care au fost judecate si au primit o sentinta definitiva.
!!! Diferenta intre criminalitate reala si aparenta este CIFRA
NEAGRA.

Sociologie juridica

Curs 10

22.05.2014

De ce nu toate crimele sunt cunoscute la un moment dat?

1. Sunt cunoscute doar de criminali.

2. Criminalul poate fi un apropiat (prieten,ruda)
3. Crima poate fi incomoda pentru victima cand e persoana publica.

34
 4. Deseori oamenii se tem de represalii din partea agresorului.
5. Crima pare neinsemnata pentru justificarea timpului si efortului necesar.
6. Este o atitudine: “La ce foloseste declararea crimei? “
7. Nu exista o dorinta din partea unor segmente ale publicului de a intari
legile.
8. Victima nu vrea sa aiba de a face cu politia pentru a nu fi cunoscute
propriile probleme ilegale.

I).Mijloace de inregistrare a crimei:

Sunt mai multe abordari:

1. Cea mai cunoscuta este perspectiva F.B.I. “Raportul uniform al

crimei”.In fiecare luna politia statala face un raport despre crimele
cunoscute de ei.
2. Pe acele rapoarte se formeaza un “Index al crimelor”
a. Asasinat,omor fara premeditare (crimele de homicid)
b. Viol prin forta
c. Spargerile (orice patrundere ilegala)
d. Jafurile (insusire de valori)
e. Atac grav (cu intentia de a ucide)
f. Furtul
g. Furtul de autovehicule
3. Ceasul crimei indica frecventa in timp a fiecarei crime din indexul
crimelor.
4. Raportul victimizarii pe baza unui sondaj de opinie.Sondajul de opinie
da informatii cu privire la caracterul victimelor,relatia victima-agresor si
informatii despre agresor.

Crima inregistrata in index nu acopera toate tipurile de crima,doar pe cele din

clasele de jos.In sociologie juridica este si “crima gulerelor albe” dupa cum
urmeaza:

1. Crima comisa de corporatii sau organizatiile mari (reclama falsa,eliminare

necinstita a concurentei)
2. Acte incluse in codul informal al unor profesii (mita,favoritism)
3. Incalcari ale legii de catre salariati in dauna patronilor
4. Crima de computere (introducere de date false)

35
Nu mereu statisticile crescute indica si cresterea reala a criminalitatii,pot fi si
alte cauze:

1. Perfectionarea procesului de inregistrare a crimei prin buna cooperare cu

populatia.
2. Nevoia de a influenta organele parlamentare de a spori bugetul politiei.
3. Interesul unor grupuri de denigrare a natiunii,a realitatii din tara.

II).Fenomenul “Copiii strazii” numite “persoane care muncesc in strada”

Este un fenomen actual pe tot globul.In Romania sunt aproximatix 15 000 de

copii ai strazii.Fenomenul s-a nascut in urma razboaielor,migratiei fortei de
munca,evacuarea din casa.

Categorii de copii ai strazii:

1. Copii care au legatura permanent cu familia “copiii de strada”.Acesti

copii nu frecventeaza scoala si apartin inca familiilor din care
provin.Dupa ce pierd toata ziua pe strada incercand sa faca bani ei se
intorc seara acasa sa doarma.
2. Copii care au legaturi sporadice cu familia “copii in strada”.Sunt
copii carora li se formeaza motivatii puternice “autoimpuse sau
inoculate”de a ramane in strada care ii vor impinge sa ramana definitiv pe
strada.
3. Copii care si-au pierdut orice legatura cu familia “copii ai
strazii”.Traiesc permanent pe strada,supravietuirea fiind singurul lucru pe
care se axeaza.
4. “Familii cu copii pe strada”.Somajul,taxele si naivitatea reprezinta
cauze ale pierderii locuintelor.Ajunsi in strada aceste persoane recurg la
delicte pentru supravietuire.

Copiii strazii sunt copii sau adolescenti sub 18 ani care la o perioada de referinta
a vietii se afla in strada,se deplaseaza dintr-un loc in altul si au un grup propriu
de prieteni.

Clasificare dupa domiciliu:

1. Minori fara domiciliu (au rupt orice legatura cu familia)

36
 2. Vagabonzi de ocazie (lipsesc un timp de acasa si apoi revin)
3. Copii care muncesc in strada

Clasificarea e in legatura cu elementul cauzal ce a determinat situatia.

Fenomenul poate fi abordat din 3 abordari:

1. Protectia copilului (pericolele la care ei sunt expusi)

2. Reprimarea pe care ei il reprezinta pentru societate
3. Calitatea lor de fiinte umane ce reclama protejarea lor din perspectiva
drepturilor omului

37