Sunteți pe pagina 1din 6

Ce este actual și ce este desuet în Școala Gusti?

Beatrice Panait

Sociologie, An III

Această lucrare are ca subiect central actualitatea în ziele noastre a Școalii Sociologice
de la București și a sociologiei monografice dezvoltata de profesorul Dimitrie Gusti și
colaboratorii săi. Pentru început, în prima parte, voi vorbi despre personalitatea marcantă a
profesorului și despre sociologia monografică elaborată de către Școala Sociologică de la
București. Urmând ca în partea a doua să analizez aspectele care sunt de actualitate în prezent
din sociologia monografică și școala sociologică de la București.

Dimitrie Gusti

Personalitate de referință în sociologia românească și universală; Dimitrie Gusti


(filosof, sociolog, om politic și etician român) este cunoscut ca fondatorul unuia dintre cele
mai puternice și stabile sisteme sociologice care s-a dezvoltat într-o școală de sociologie
rurală modernă și reformator al învățământului și culturii. Membru al Academiei Române din
1919, instituție căreia a fost și președinte în perioada 1944 - 1946, ministrul Instrucțiunii
Publice, Cultelor și Artelor între 1932 și 1933, profesor la universitățile din Iași și București.

De asemenea este cel care a fondat instituții majore de sociologie și cultură precum
Muzeul Satului, Asociația pentru Știința și Reforma Socială, Institutul Social Român,
Institutul de Științe Sociale al României, Consiliul Național de Cercetări Științifice și a
înființat și a condus revistele „Arhiva pentru știința și reforma socială” și „Sociologie
românească” , în domeniul literar-științific.

Între anii 1925-1948 Dimitrie Gusti a iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare


monografică a satelor din România, cunoscută și sub denumirea de Campaniile Monografice,
iar în 1939 a obţinut prin lege serviciului social obligatoriu pentru studenți, aceștia nu își
puteau obține diploma de licență dacă nu făceau practică în sistemul social. Prin aceasta s-a
instituţionalizat, pentru prima dată în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea
socială practică şi cu pedagogia socială.

Sistemul sociologic gustian este un ansamblu de teorii, concepte și teze care afirmă:
1. Societatea se compune din unităţi sociale, grupuri de indivizi uniți între ei de o
organizare activă și dinamică și de o interdependenţă spirituala. Realitatea socială,
concretizată în unităţile sociale, este condiţionata de patru cadre (explică apariția faptelor
sociale, condiţiile, caracteristicile și efectele fenomenelor sociale): cadrul cosmic, cadrul
biologic, cadrul psihic și cadrul istoric. Alături de aceste patru cadre se găsesc și cele patru
manifestări (care exprimă valorile societăţii, tipurile de activităţi ce definesc viaţa socială):
manifestări economice, manifestări spirituale, manifestări politice și manifestări juridice.
2. Esenţa societăţii este voinţa socială. Toate manifestările unităţilor sociale sunt
exemplificări ale voinței sociale și tipuri de activități întreprinse de oameni.
3. Voinţa socială este compusă din activitate economică şi activitate spirituală, care
sunt reglementate de activitatea juridică şi activitatea politică.
4. Schimbările produse în societate de-a lungul timpului, realizate prin intermediul
activităţilor ei şi îngrădite de factorii exteriori, se numesc procese sociale. 1

Sociologia monografică
Dimitrie Gusti afirmă că de la evoluția gândirii omenești, de când a început omul să
gândească și să reflecteze asupra lui și asupra lumii în care trăiește de atunci a apărut știința
socială și anume sociologia. Din punctul său de vedere sociologia trebuie să tindă spre teorie
prin fapte. Metoda monografică, utilizată în cadrul sociologiei monografice, deschide
sociologiei posibilitatea de a deveni o știință autonomă alături de celelalte științe, iar
observația realizată prin metoda monografică ajută la existența sociologiei.

Definitoriu pentru caracterizarea monografiei sociologice este dubla configurație între


un sistem de gândire sociologică și o metodă de investigație empirică. Metoda monografică
este caracterizată ca fiind singura metodă pe care sociologia și-o poate însuși, cu ajutorul ei se
poate specula, deduce și clasifica conceptele, se pot realiza anchete și este utilă empirismului
practic. De aici reiese faptul că îmbinarea sociologiei cu metoda monografică este o
necesitate.

Sociologiei îi lipsește legătura directă cu faptele, iar monografiei îi lipsește


fundamentarea sociologică, de aceea există necesitatea ca cele două să se îmbine pentru a se
completa una pe cealalaltă. Monografia semnifică alegerea unui domeniu social bine

1
Maria Larionescu, Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate, Editura Metropol. București 1996,
p. 12
dereminat pentru a câștiga noțiuni cât mai complete și pentru a diminua nesiguranța
cunoașterii până la surprinderea metodei folosite pentru a cerceta. 2

Sociologia monografică reprezintă un principiu de realizare științifică a sociologiei și


în plan general al sistemului de cercetare a realității sociale. Îmbină teoria cu faptele, oferind
teoriei un conținut și un fundament, iar faptelor o formă rațională și o sturctură științifică.
Sociologia monografică ne pune la îndemână un mijloc sigur de cunoaștere integrală și
amănunțită a realității, fără de care sociologia ca știință nu este posibilă. Monografia nu se
oprește numai la culegerea și descrierea de date, realizeză operații științifice complexe, de la
descoperirea condițiilor în care se produc fenomenele sociale până la explicarea
mecanismului de funcționare și înțelegere a sensului obiectiv al fenomenelor studiate.
Monografia realizează cunoașterea integrală a realității sociale, manifestările din cadrul său,
condițiile de viață ale indivizilor în toate formele în care acestea există ( concrete sau
fragmentare, abstracte și universale).3

Actualitatea Școlii Sociologice de la București și a Sociologiei Monografice

În cadrul acestei părți a prezentei lucrări voi discuta despre aspectele care oferă
actualitate Școlii Sociologice de la București și Sociologiei Monografice elaborate și
structurate de profesorul Dimitrie Gusti. Din punctul meu de vedere, ceea ce putem încadra
ca fiind de actualitate în cazul celor două subiecte sunt următoarele aspecte: metodologia (în
cadrul cercetariilor s-au folosit de metodologie și instrumente de ceretare), eșantionarea,
cercetarea de teren și metoda statistică elaborată de Anton Golopenția.
În zilele noastre pentru a putea realiza o cercetare cât mai bună este necesară
elaborarea și utilizarea unei metodologii de cercetare care să ajute în procesul de culegere și
analizare a datelor. La fel și atunci în cadrul campaniilor monografice, pentru a putea aduna
date pe care ulterior le analizau, Dimitrie Gusti și colaborarorii săi se foloseau de o
metodologie în analiza satelor care au fost cuprinse în campania monografică.
Metodologia utilizată de Școala Sociologică de la București a fost elaborată în cadrul
seminarului seminarului de sociologie din cadrul Catedrei de Sociologie, Etică şi Politică a
Facultăţii de Litere Bucureşti, în anul universitar 1924-1925, când Dimitrie Gusti apelează la
ajutorul membrilor seminaruluișă îl ajute în alcătuirea un plan de cercetare monografică. În

2
Dimitrie Gusti, Sociologia Militans, Editura Științifică, Bucuresti, 1968-1972, pag. 93
3
Dimitrie Gusti, Sociologia Militans, Editura Științifică, Bucuresti, 1968-1972, pag. 102-103
februarie 1925, tot în cadrul seminarului de sociologie, începe pregătirea pentru prima
campanie monografică.4

Planul era acela de a lucra în comunitate cu ajutorul și implicarea de specialiști din


mai multe domenii pentru a putea cerceta toate aspectele vieții comunităților rurale. În
continuare se stabileau bibliografia, planurile şi se elaborau chestionarele pentru fiecare din
cele patru cadre – cosmologic, biologic, psihologic şi istoric, apoi pentru fiecare din cele
patru manifestări – economice, spirituale, juridice şi politico-administrative, iar pentru
alcătuirea echipelor de cercetare pluridisciplinare, erau necesari minimum 12 specialişti.
Acești specialiști erau cordonați de către un sociolog și aveau un plan de cerectare comun cu
sarcini bine stabilite pentru fiecare cercetător sau grup ce cercetare. 5 Totodata ei realizau și
observații directe. Observația era vazută de Gusti ca fiind o metodă intuitivă care implica
creativitate, iar observatorul trebuia șă fie în centrul acțiunii fenomenului studiat pentru a
putea surprinde toate aspectele esentiale. Era necesar ca observația să fie obiectivă, exactă,
completă, colectivă, comparativă, apoi era controlată și verificată.6

Astfel datorită faputului că, Dimitrie Gusti și colaboratorii săi, au elaborat o


metodologie pentru cercetarea monografică pe care au desfășurat-o în satele românești, o
metodologie bazată pe anchetă sociologică (ce avea drept instrument de cercetare
chestionarul) și pe observație. Acest fapt este unul de actualitate și în prezent,deoarece niciun
cerectător sau sociolog nu poate porni o cercetare fără să elaboreze metodologia pe care o va
folosi în cercetarea sa.

Un alt lucru care poate fi de actualitate din ceea ce am prezentat anterior poate fi
faptul că Dimitrie Gusti și colaboratorii săi, au cercetat fiecare domeniu din aspectele vieții
sociale a comunității satului, lucru care se realizeaza și în zilele noastre, este cercetat fiecare
domeniu din realitatea socială a unei societăți sau comunități
Cercetarea de teren este foarte des utilizată în cercetătri pentru culegerea
informațiilor. Ea este defășurată în prezent de operatori de teren care merg aplică în teren
instrumentul de cercetare personelor cuprinse în eșantion asfel realizându-se culegerea
datelor. Școala Sociologică de la București condusă de profesorul Dimitrie Gusti alături de
colaboratorii săi au utilizat cerecetarea de teren în cadrul campaniilor monografice care au
cercetat și analizat satele românești. Cercetarea de teren desfășurată de Școala Monografică

4
Corina Voicu, Țara Bârsei, Articol: Școala Monografică Dimitrie Gusti și Drăgușul, pag. 422
5
Corina Voicu, Țara Bârsei, Articol: Școala Monografică Dimitrie Gusti și Drăgușul, pag. 423
6
Corina Voicu, Țara Bârsei, Articol: Școala Monografică Dimitrie Gusti și Drăgușul, pag. 423
în statele românești a avut ca metoda de cercetare ancheta sociologică și observația, iar
instrumentele au fost chestionarul și grila de observație De aceea consider că cercetarea de
teren este un alt element de actualitate cuprins în sociologia monografică sau gustiană.

Eșantionarea poate fi un al treilea element de actualitate și ea reprezintă selectarea


unei părți din populația totală astfel încât cunoscând anumite caracteristici ale acestei părti
vom putea estima aceste caracteristici și pentru populația totală. Putem spune că în cadrul
cercetărilor și campaniilor monogtafice cercetătorii împreuna cu Dimitrie Gusti au folosit
eșantionarea pentru a putea selecta satele în care se vor realiza cercetările monografice. Acest
lucru deoarece nu se puteau realiza campanii monografice în absolut toate statele din
România de la acea vreme de aceea au fost nevoiti sa aleagă doar o parte din numărul total de
sate existente.

Statistică este ultimul element despre care vreau să vorbesc pe care îl consider de încă
de actualitate în sociologia monografică și în cadrul școlii Gusti. Deși bazele statisticii
românești a fost puse încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza care a semnat la
12 iulie 1859 Ordonanța de înființare a Oficiului Central de Statistică Administrativă, cel
care a perfecționat și dezvoltat statistica românească oferindu-i statutul unei școli de prestigiu
pe plan internațional alături de Dimitrie Gusti, Octav Onicescu, Grigore Moisil, Gheorghe
Mihoc, Sabin Manuilă a fost Anton Golopenția. 7 Statistica este foarte folosită în analiza
datelor unei cercetări și este o știință care, folosind calculul probabilităților, studiază
fenomenele și procesele de tip colectiv din punct de vedere cantitativ în scopul descrierii
acestora și al descoperirii legilor care guvernează manifestarea lor. Consider statistica drept
un element de actualiatate deoarece aceasta este utilizată și astăzi în cercetări însă într-o
variantă mai modernizată care are încă bazele statisticii dezvoltate de Anton Golopenția.

Concluzii

Dimitrie Gusti alături de colaboratorii săi prin intermediul Școlii Sociologice de la


București au dezvoltat sociologia românească scotând-o din rutina de muncii și cercetării de
birou, prin cercetarea monografică de teren a satelor din România și au transformat-o într-o
știință demnă de a sta alături de celelalte științe sociale, capabilă să descrie realitatea socială,
să o cerceteze și să ofere soluții viabile care să ajute la dezvoltarea ei și a societății. De aceea,

7
Institutul Național de Statistică, Prezentare generală - http://www.insse.ro/cms/ro/content/prezentare-
generala , accesat 21.05.2017, ora 22:37
bazându-mă pe cele spse mai sus în cadrul acestei lucrari, dar și în fraza anteriora, sociologia
gustiană este încă de actualitate în sociologia românească și este un model pentru viitoare
cercetări monografice.

BIBLIOGRAFIE

1. Dimitrie Gusti, Sociologia Militans, Editura Științifică, București, 1968-1972


2. Larionescu Maria, Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate, Editura
Metropol. București 1996
3. Voicu Corina, Țara Bârsei, Articol: Școala Monografică Dimitrie Gusti și Drăgușul
(http://tara-barsei.ro/wp-content/uploads/2014/01/voicu2013.pdf )
4. Institutul Național de Statistică – Prezentare Generală, publicat 25 noiembrie 2011
(http://www.insse.ro/cms/ro/content/prezentare-generala )

S-ar putea să vă placă și