EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

Profesor Onița Cristiana Amalia

OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii)

• descrie educația pentru sănătate nu ca o limitare a informațiilor legate de sănătate, ci ca o

„creştere a motivației, abilităților și încrederii (autoeficacitatea) necesare pentru îmbunătățirea
sănătății”, precum și „comunicarea informațiilor cu privire la aspectele sociale, condițiile economice și de
mediu care au impact asupra sănătății, cât şi factorii de risc individuali”

EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

Educaţia pentru sănătate este o parte a sistemului de sănătate care promovează comportamentele
echilibrate şi este o metodă utilă atât în prevenţie, cât şi în intervenție.

Abordează factori care afectează comportamentele legate de sănătate:

• disponibilitatea resurselor

• eficiența conducerii comunității

• sprijinul social (ex. susţinerea familiei)

• autoeficacitatea

CONCEPTUL DE SANATATE

CONCEPTUL DE BOALA

CONCEPTUL DE SĂNĂTATE

Definiţia sănătăţii = absenţa bolii sau a infirmităţii, a incapacităţii şi a handicapului, sănătatea fiind privită
sub aspect pozitiv, ca o „stare de bine". Starea de bine a individului sau a grupurilor populaţionale
reprezintă un aspect important, care ţine de calitatea vieţii.

Sănătatea ca noţiune individuală este rezultatul interacţiunii dintre zestrea biologică, genetică a omului şi
condiţiile mediului său de viaţă şi de activitate.

CONCEPTUL DE SĂNĂTATE

Starea de sănătate definită de OMS

„O bunăstare completă, fizică, mentală şi socială, care nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii."

Este definiţia cea mai frecvent utilizată, care prezintă o serie de caracteristici:

□ este acceptată de toată lumea ca o aspiraţie;

□ realizarea ei presupune participarea comunităţii;

□ subliniază latura pozitivă şi caracterul multifactorial al stării de sănătate.

Starea de sănătate este influenţată în sens pozitiv sau negativ de

• factorii biologici

• comportamentali

• obiceiuri

• factori economici

• politici

• sociali

• culturali

CONCEPTUL DE SĂNĂTATE

Etapele intermediare plecând de la sănătate la deces

Sănătate - Disconfort - Boală - Incapacitate - Invaliditate - Deces

CONCEPTUL DE SĂNĂTATE

Cunoaşterea stării de sănătate a unei populaţii are o importantă majoră pentru:

• determinarea nevoilor de sănătate şi identificarea problemelor prioritare.

• tipul şi direcţia intervenţiilor (pentru individ, colectivitate şi pentru factorii care condiţionează

diferitele asocieri).

• identificarea comportamentului persoanelor care beneficiază de serviciile de sănătate.

• identificarea comportamentului furnizorilor de îngrijiri de sănătate.

• stabilirea structurii şi arhitecturii spitalelor, centrelor de sănătate, centrelor de diagnostic şi

tratament.

• planificarea şi alocarea resurselor.

CONCEPTUL DE BOALĂ

Definiția bolii = M. Jenicek (1987) o defineşte ca fiind „o neadaptare sau o deficienţă a mecanismului de
adaptare a organismului ca şi absenţa reacţiilor la stimulii la care organismul este expus".

Noţiunea de „boală" ca stare obiectivă, reprezintă o modificare

morfofuncţională a unui organ sau a funcţiilor vitale în totalitatea lor.

De asemenea, boala poate fi percepută sub aspect subiectiv ca pierderea stării de sănătate.

Pentru specialişti, noţiunea de boală este definită utilizând criterii biomedicale, fiind reprezentată de
semne şi simptome.

Aşa cum diagnosticul stării de sănătate la nivel de individ se bazează pe o simptomatologie şi investigaţii
paraclinice, şi la nivel de comunitate se poate măsura starea de sănătate, stabilindu-se diagnosticul la
nivel comunitar.

CONCEPTUL DE BOALĂ

Caracteristicile diagnosticului stării de sănătate:

1. Identificarea persoanei (ex.nume, sex, vârstă)

2. Anamneză (examen clinic, examen paraclinic, se prelucrează datele, se centralizează, se

calculează indicii, se compară rezultatele cu anumite modele de referinţă)

3. Diagnosticul de boală a individului

4. Determinarea etiologiei bolii

5. Determinarea cauzelor implicate

6. Tratamentul etiologic sau simptomatic

7. Controlul prin monitorizarea stării de sănătate a colectivităţii

CONCEPTUL DE BOALĂ

OMS defineşte următorii termeni care exprimă consecinţele bolii:

• deficienţă - este devierea de la normalitate prin orice pierdere sau anormalitate a structurii sau
funcţiei anatomice, fiziologice şi psihologice.

• incapacitatea - este orice restricţie sau lipsa posibilităţii de a desfăşura o activitate într-o manieră
considerată ca fiind normală pentru un individ. Este o deviere de la normele performanţei obişnuite a
individului, caracterizată prin deficienţe ale comportamentului sau activităţilor considerate
corespunzătoare de către societate.

• handicap - este o inegalitate socio-profesională a unei persoane, care limitează îndeplinirea

rolului acesteia în societate (în funcţie de vârstă, sex, categorie socio-profesională, nivel de educaţie).

DIMENSIUNILE SĂNĂTĂȚII

Aceste 5 dimensiuni oferă o imagine completă a sănătății, deoarece o schimbare în oricare dintre acestea
le afectează pe celelalte direct sau indirect.

DIMENSIUNEA EMOȚIONALĂ
Calitatea sănătăţii reflectă şi emoțiile unei persoane, relaţia faţă de sine, cât și faţă de alţii. Astfel, această
dimensiune este strâns legată capacitatea unei persoane de a gestiona şi controla emoţiile, dar şi
soluționarea problemelor cotidiene şi gestionarea stresului.

Toate acestea influenţând sănătatea fizică.

DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ

Înțelegerea scopului general al vieții este cunoscută sub numele de sănătate spirituală. Indivizii obișnuiau
să găsească acest obiectiv al vieții prin credință, în timp ce alți indivizi își căutau propriul scop. O
persoană care are un scop are în general o viață mai fericită și sănătoasă în comparație cu cei care nu au
niciun scop.

În acest caz, sănătatea spirituală este strâns legată de cea mentală și emoțională.

DIMENSIUNEA

FIZICĂ

Dimensiunea fizică nu este altceva decât un aspect fizic al sănătății. Aceasta indică sensul progresiv
tradițional al sănătății, referindu-se la absența unei boli.

Componentele sănătății fizice - componentele sănătății

fizice care sunt afectate de stilul de viata:

1. Activitate fizică: atât adulţii cât şi copiii trebuie să introducă în rutina zilnică activitatea fizică (ex.
drumeții, mersul pe jos, mersul cu bicicleta, alergatul și antrenamentele cu greutăţi).

Există numeroase dovezi şi argumente care sprijină ideea că activitatea fizică în cadru formal şi
nonformal, cât şi în timpul liber, ajută la menţinerea şi promovarea sănătăţii.

Activitatea fizică regulată poate să îmbunătăţească structura diverselor ţesuturi şi organe, să le

amelioreze funcţiile şi să contracareze deteriorările care tind să apară datorită inactivităţii şi înaintării în
vârstă.

DIMENSIUNEA

FIZICĂ

DIMENSIUNEA

FIZICĂ

DIMENSIUNEA SOCIALĂ

Dimensiunile sociale ale sănătății, sunt direct legate de capacitatea unui individ de a crea şi de a menține
relațiile cu persoanele din jur. Dimensiunea socială nu se referă doar la stabilirea unor relaţii, ci şi la
menţinerea unui comportament adecvat.
Familia este entitatea socială de bază a relației care are un impact direct asupra vieții unei persoane.
Rețelele sociale, prietenii, profesorii sunt de asemenea, relaţii importante ce influenţează viața socială a
oricărui individ.

DIMENSIUNEA INTELECTUALĂ

Sănătatea mintală este ceea ce gândim, simţim, modul cum acţionăm şi cum facem faţă încercărilor. Este
modul în care ne privim pe noi însine, cât şi persoanele din jurul nostru. La fel ca sănătatea fizică,
sănătatea noastră mintală este importantă în fiecare stadiu al vieţii. Sănătatea mintală include modul
cum facem faţă stresului, cum relaţionăm cu persoanele din jurul nostru şi cum luăm deciziile.

Atunci când apare o schimbare în una din aceste dimensiuni, sunt afectate direct sau indirect şi celelalte
dimensiuni. În acest caz, problemele de sănătatea mintală interferă cu relaţiille cu persoanele din jur, cât
şi sănătatea noastră fizică.

Introducerea activităţii fizice poate ajuta sănătatea noastră mintală şi poate creşte totodată şi stima de
sine.

Aşadar, toate dimensiunile menţionate sunt strâns legate între ele, iar stilul nostru de viaţă determină de
asemenea

starea noastră de sănătate

PIRAMIDA LUI MASLOW

Ierarhia nevoilor umane, aşa cum o numeşte Maslow (1943,1970) rămâne cea mai discutată teorie
referitoare la nevoile fundamentale ale oamenilor, utilizată atât în psihologie cât şi în alte domenii.

Maslow și-a dezvoltat teoria ca o contribuție la mișcarea psihologiei umaniste, împotriva curentului
comportamental și psihanalitic predominant în prima jumătate a secolului trecut.

PIRAMIDA LUI MASLOW

În teoria sa privind motivația și dezvoltarea personalității, Maslow a propus

5 nevoi strâns legate de comportamentul uman

Nevoia de bază descrisă de Maslow este termenul de ”nevoi fiziologice”, printre care se numără
impulsurile de foame, sete, oxigen, nevoia de adăpost, somn.

Conform ideii lui Maslow, aceste nevoi fiziologice trebuie să fie satisfăcute înainte ca alte nevoi
superioare din această piramidă să poată fi îndeplinite.

PIRAMIDA LUI MASLOW

Următoarele nevoi de la baza până la vârful piramidei sunt: nevoia de siguranță (care include
următoarele aspecte: ordine, nevoia de justiție, nevoia de stabilitate în relații și nevoia de siguranță
financiară; nevoia de apartenență (nevoia de a aparține unui grup).

În mediul spitalicesc aceste doua nevoi sunt esenţiale.

De ce? De multe ori poate apărea nesiguranţa pacienţilor, iar pentru a preveni acest sentiment, toate
procedurile trebuie să le fie explicate. Iar atunci când vine vorba de apartenenţă, această nevoie este
îndeplinită de către prieteni şi familie, dar şi de specialişti. Pacienţi trebuie încurajaţi să ne comunice
orice aspect, mai ales legat de sănătatea acestuia.

PIRAMIDA LUI MASLOW

În vârful piramidei clasice se află stima de sine și autoactualizarea. În timp ce stima de sine poate fi
dobândită prin realizări personale, o condiție prealabilă pentru împlinirea realizării de sine este creșterea
pe plan personal.

Când o persoană își pierde capacitatea de a avea grijă de sine, de exemplu din cauza unei tulburări
neurologice, cum este boala Parkinson, își poate pierde stima de sine. În acest caz, indivizii ar trebui
încurajați să continue implicarea în activitățile zilnice atât cât este posibil.

Modelul lui Maslow nu este doar o teorie a nevoilor umane, ci și un model de dezvoltare personală. În
special, nevoia de autoactualizare poate fi satisfăcută doar prin investirea unui efort personal și
ajungerea la potențialul maxim.

Autoactualiz
area

Stima de
sine

Nevoia de apartenență

Nevoia de siguranță
Piramida lui Maslow poate fi văzută și ca un mod optim în care dezvoltarea apare din perioada copilăriei
și continuă până la vârsta adultă. În timp ce primele nevoi fiziologice și de siguranță joacă rolul dominant
în propria viață, în adolescență și la vârsta adultă, nevoile de creștere dincolo de acești primi pași are o
mai mare importanță și, în cel mai bun caz, ulterior are loc împlinirea autoactualizării.
Nevoi fiziologice
Iar semnificaţia piramidei lui Maslow în sistemul medical este de a reaminti faptul că nevoile
fundamentale ale unui individ trebuiesc îndeplinite, pentru păstrare sănătăţii fizice și mentale.

Determinanţii sănătăţii

Definiţie

Determinantul stării de sănătate reprezintă un "factor sau orice condiție care are efect asupra sănătăţii,
sau în termeni cantitativi măsurabili are un efect asupra stării de sanătate" (D. Ruwaard, 1997).

Determinanţii sănătăţii

Determinanții se referă la:

• factorii de risc

• factorii de protectie

• factorii indiferenți

Determinanţii sănătăţii

Factorul de risc = reprezintă orice condiție (socială, biologică, economică, comportamentală, etc) care
poate fi descrisă şi dovedită ca o asociere, sau o cauză apariţiei unei stări de boală sau deces.

Odată identificat, factorul de risc poate fi influenţat prin programe de intervenţie.

Factorul de protectie = este considerat orice factor care conduce la imbunătâţirea stării de sănătate.

Factorul indiferent = este factorul care nu a putut fi asociat unui efect asupra stării de sănătate, prin
tehnicile existente în acel moment. Un exemplu poate fi talidomida (sedativ), care a fost considerate o
perioadă de timp factor indiferent, însă studile epidemilogice ulterioare au pus in evidenţă apariţia
malformaţiilor la făt, devenind astfel factor de risc.

Determinanţii sănătăţii

Determinanții se asociază diferit în producerea unei boli, descriindu-se mai multe modele:

• Asocierea dintre un factor de risc și apariția bolii (ex. Bacilul Koch și

tuberculoza)

• Asocierea dintre 2 factori care sunt în interrelație și cauzează apariția bolii (abuz de alcool, care
conduce la malnutriția mamei, ulterior la copii cu greutate mică la naștere)

• Asocierea mai multor factori în producerea bolii (ex. fumatul, poluarea mediului și substanțele
cancerigene pot conduce la apariția cancerului pulmonar)

• Un factor de risc poate produce multiple efecte (fumatul poate conduce la

apariția: bronșitei cronice, cancerului pulmonar, cardiopatiei ischemice)

• Multiple cauze pot conduce la multiple efecte (poluarea, fumatul, radiațiile pot conduce la
apariția cancerului pulmonar, enfizemului și bronșitei)
 Riscul de îmbolnăvire

Este o probabilitate care exprimă în cifre (este cuantificabil) frecvenţa apariţiei

unei boli în rândul populaţie la care expunerea este definită. Acest termen se referă la riscul de boalã sau
la riscul de deces.

Riscul exprimă frecvenţa apariţiei unui eveniment (boală, deces) la persoanele expuse factorului de risc
în comparaţie cu persoanele care nu sunt expuse factorului respectiv

Populaţia la risc

Reprezintã "totalitatea persoanelor care au o susceptibilitate crescută, comparativ cu restul populaţiei,

de a se îmbolnăvi ca urmare a unei expuneri unice, repetate sau prelungite la factori de risc,
susceptibilitate determinată de cauze ereditare, sociale, economice sau cauze necunoscute" (M.
Jenicek).

Populatia la risc este astfel populaţia expusă actiunii factorilor de risc, care este susceptibilă la o anumită
boală. Termenul se referă la o persoană, un grup din populație sau la o populație.

Persoanele la risc înalt

Sunt "persoanele care au o probabilitate mai mare de a face o boală", iar termenul se referă la o
persoană, un grup din populație sau la o populatie.

Populaţia ţintă

Este reprezentată de populația în care boala este frecventă şi în care cele mai multe persoane prezintã
unele caracteristici: nu sunt expuse la factori care ar putea fi asociați pe plan cauzal problemelor de
sănătate identificate; este populatia vizatã pentru aplicarea diferitelor tipuri de intervenție.

Factorii care influenţează starea de sănătate a populaţiei – (Model epidemiologic, Denver)

Tendinţa actuală este ca modelul stării de sănătate să cuprindă identificarea priorităţilor şi să includă

atât determinanţii stării de sănătate, cât şi alţi factori care influenţează starea de sănătate.
Acest model integrează determinanţii stării de sănătate şi îngrijirile de sănătate în metodele de evaluare
a rezultatelor din diferitele intervenţii aplicate.

Rezultatele pot ajuta la îmbunătăţirea stării de sănătate, reducerea mortalităţii, morbidităţii, la

vindecare, contribuind la modificări în ceea ce priveşte calitatea vieţii. Determinanţii stării de sănătate
pot fi modificaţi prin promovarea sănătăţii şi prevenţiei, la care se adaugă implicarea comunităţii, al cărui
rol este esenţial.

Factorii care influenţează îngrijirile de sănătate pot fi modificaţi prin diagnostic precoce, screening,
precum şi prin implicarea pacientului sau a comunităţii.

Factorii cei mai importanţi care influenţează sănătatea rămân sărăcia, stilul de viaţă, şomajul, locuinţele
necorespunzătoare, nivelul de educaţie al populaţiei, poluarea mediului.

Abordarea lor la nivel naţional, cu intervenţii adecvate la nivel comunitar, ar trebui să se bazeze pe
programe şi proiecte în care să fie utilizate resurse publice şi private din comunitatea respectivă.

Grupele de determinanţi

OMS prezintă un model al stării de sănătate, care pune în evidenţă interacţiunea dintre determinanţii
sănătăţii şi starea de sănătate.

Determinanţii stării de sănătate sunt distribuiţi în 4 grupe, fiecare grupă incluzând determinanţi direcţi şi
indirecţi.

Grupele de determinanți:

• macroeconomici

• factori de mediu

• socio-demografici

• educaționali

În grupul determinanților direcți, cu importanță majoră, sunt incluși:

• fumatul

• nutriția

• abuzul de alcoolul

• abuzul de droguri

• accesul la apă potabilă

• odihna

• habitatul

• violența domestică

• accesul la îngrijiri de sănătate

În grupul determinanților indirecți, o importanță mare o au următorii factori:

• produsul intern brut (PIB)

• distribuția veniturilor între județe sau în interiorul județului

• pragul de sărăcie

• modificările climatice

• poluarea

• factorii socio-demografici (clasele sociale, modificări în structura populației, migrația, etc)

• educația

• situațiile de criză (dezastre naturale sau produse de om, conflicte, migrația etc)

În relaţia dintre starea de sănătate şi determinanţi apar unele probleme legate de:

• Modificările din distribuţia, intensitatea şi natura ponderii bolilor şi accidentelor

• Relaţia dintre sărăcie, echitate şi starea de sănătate

• Importanţa determinanţilor stării de sănătate

• Rolul sectorului de sănătate, cât şi al organizaţiilor internaţioanale

Astfel, determinanţii exterior sistemului de îngrijiri de sănătate influenţează direct rezultatele obţinute
de sănătatea populaţiei ca urmare a aplicărilor diferitelor intervenţii.

Determinanţii interacţionează unii cu alţii, de aceea este important impactul pe care rezultatul acestor
interacţiuni o au asupra sănătăţii. Starea de sănătate este un important determinant al dezvoltării socio-
economice, iar statutul socio-economic reprezintă un determinant important al stării de sănăt

Astfel, modelul sănătăţii include următoarele

Determinanţii sănătăţii – Starea de sănătate – Consecinţele problemelor de sănătate

BIBLIOGRAFIE

1. Enăchescu D., Marcu M. Gr., "SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI MANAGEMENT SANITAR", Ed. ALL, 1994

2. Marcu A., Marcu M. Gr., Vitcu A.- "METODE UTILIZATE ÎN MONITORIZAREA STĂRII DE SĂNĂTATE"
- Ed. Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, 2002

3. https://www.osmosis.org/answers/maslows-hierarchy-of-needs-in-nursing

4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7387820/

5. Debbie L. Stoewen, Dimensions of wellness: Change your habits, change your life, Can Vet.
J.2017 Aug; 58(8): 861–862.

6. Hayre-Kwan S.,. Quinn B, Chu T., Orr P, Snoke J., Nursing and Maslow’s Hierarchy: A Health Care
Pyramid Approach to Safety and Security During a Global Pandemic, 2021
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5508938/