Sunteți pe pagina 1din 3

Curs nr.

1
Modulul: Educație pentru sănătate Prof. Stanciu Maria

1. Definirea conceptelor utilizate în educația pentru sănătate: sănătate,


boală, educație pentru sănătate, promovarea sănătății.
Noțiunea de sănătate sau de boală exprimă stări relative, deosebit de complexe, dificil de
identificat, separat, definit și cuantificat
Deși nici una dintre definițiile date sanătății si bolii nu poate satisface, merită să le amintim,
deoarece fiecare dintre ele adduce idei utile pentru o mai bună înțelegere a problemelor pe
care le ridică promovarea sănătății, obiectivul fundamental al medicinii omului sănătos:
- Sanatatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic ( Schopenhauer)
- Stare de bine complet, atât fizic cât și mental și social, care nu rezidă însă numai în
absența bolii și incapacității;sănătatea este starea pozitivă care privește individul în
totalitate, în contextual cadrului de viață. ( OMS)
Sanătatea este foarte importantă atât pentru individ cât și pentru societate. În anul 1977,
Adunarea Mondială a Sănătății, forul suprem al OMS, a adoptat strategia Sănătate pentru toți
până în anul 2000. Scopul acestei strategii era ca , pânâ în anul 2000, toți locuitorii globului
pământesc să atingă un nivel de sănătate care să le permiăt să ducă o viată socială și
economică productivă.
Acest scop nu a fost atins din cauza inegalităților economice existente in randul statelor din
Regiunea Europeană, ceea ce arată că sănătatea nu este un dat imuabil, ci o stare care este
influențată de o serie de factori externi. Fundamental pentru atingerea scopului era o
distribuire justă a resurselor de sănătate( hrană, adăpost, imunizări,support din partea
celorlalți, resurse materiale) . De aceea, în 1984, OMS publică o altă caracterizare a
sănătății, renunțâ la abordarea strict medicală și vede sănătatea ca un drept, ca o resursă a
vieții de zi cu zi, ca factor essential al vieții: “Sanătatea este…. măsura în care un individ
sau un grup este capabil, pe de o parte, să- și realizeze aspirațiile și să- și satisfacă nevoile
și, pe de altă parte, să schimbe sau să facă față mediului înconjurător.De aceea sănătatea
este văzută ca o resursă pentru viața de zi cu zi, nu ca un obiect material al vieții; este un
concept pozitiv care cuprinde resurse sociale și personale, precum și capacitățile fizice “
- Sănătatea se exprimă prin capacitatea unui individ sau a unui grup de a-și realiza
ambițiile, a- și satisfice nevoile sale și a evolua într-un mediu în care se poate adapta. (
Charta de la Ottawa, 1986)
- Realizarea bunăstării sociale este condiționată de bunăstarea fizică, funcțională și
mentală, deoarece numai un individ în plenitudinea acestor atribuții poate, într-un cadru
social și natural dat, să-și exprime potențialul biologic conform legilor homeostaziei, în
mod favorabil lui și colectivității din care face parte ( Gr. Bușoi)
- Boala (sinonime latină: morbus, greacă: nosos) este o stare particulară a organismului
condiționată de acțiunea nocivă a diverși factori determinanți din mediu și, caracterizată
printr-un complex de modificări morfologice și funcționale - locale și generale, cu
Curs nr.1
Modulul: Educație pentru sănătate Prof. Stanciu Maria

caracter reactiv și lezional, ce tulbură reglarea și activitatea la diferite niveluri


funcționale. Prin acestea se realizează limitarea capacităților de adaptare, respectiv
reducerea capacității de muncă, printr-un proces ce afectează organismul în ansamblul
unității sale biologice și sociale complexe;
O bună sănătate- senzația că te simți bine- este de asemenea o stare de care fiecare individ
trebuie să se bucure și pe care trebuie s-o prețuiască. Menținerea acestei stări de bine este la
fel de importantă ca și acțiunea de prevenire a bolii și morții premature.
- Boala este un dezechilibru bio- psiho- social.În producerea bolii, factorii din mediul
ambiental ( natural și social) și determinarea genetică a unui individ sunt esențiali.
Trecerea de la sănătate la boală se face în general stadializat, dar există o netă diferență între
bolile transmisibile, în care domină trecerea pe termen scurt , și bolile netransmisibile, cu
trecerea de la sănătate la boală pe termen lung și foarte lung.
Educația pentru sănătate- face parte din educația generală
.Educaţia pentru sănătate reprezintă cel mai important instrument al promovării sănătăţii
şi este definită ca fiind activitatea de comunicare/ informare care are ca scop creşterea
stării de bine şi prevenirea sau diminuarea bolii la indivizi şi grupuri populaţionale, prin
influenţarea în mod favorabil a atitudinilor, credinţelor, cunoştinţelor şi
comportamentelor, atât a celor care deţin puterea cât şi a comunităţii în general. Cel mai
important obiectiv al educaţiei pentru sănătate este de a „împuternici” indivizii şi
grupurile din comunitate asupra propriei lor sănătăţi. Pe lângă aceasta, educaţia pentru
sănătate îşi propune ca sănătatea să nu mai fie privită ca o responsabilitate exclusivă a
sectorului sanitar, ci ca responsabilitate a fiecărui individ în parte. Cei care primesc
educaţie pentru sănătate trebuie să devină la rândul lor, furnizori de educaţie pentru
sănătate.
Educația pentru sănătate este un system care include:
-conștiința stării de sănătate
- procesul de predare/ învățare
- participarea individului și a comunității
Promovarea sănătății= este procesul care oferă individului sau colectivităților posibilitatea de a
mări controlul asupra factorilor determinanți ai sănătății și prin aceasta de a-și ameliora
sănătatea. Este un process de mediere între indivizi și mediu.combinând alegerea personală cu
responsabilitatea socială. Pomovarea sănătății contribuie la crearea unui mod de a ști cum să
trăiești, și la dezvoltarea capacității individului de a influența factorii determinanți ai sănătății și
de a face alegeri sănătoase. Din acest motiv, promovarea sanătății necesită colaborarea strânsă
intre toate sectoarele societății astfel încât mediul, în care individul traiește, să permită
promovarea sănătății.

2. Relația dintre educația pentru sănătate și promovarea sănătății


Educația pentru sănătate este unul din mijloacele prin care se asigură promovarea sănătății.
Curs nr.1
Modulul: Educație pentru sănătate Prof. Stanciu Maria

Întrebarea care se pune nu mai este cum putem preveni îmbolnăvirea ci ce ne poate ajuta să
devenim mai sănătoși ?. Acest lucru înseamnă că specialiștii din domeniul sănătății nu sunt
singurii implicați în evaluarea și promovarea sănătății. Este nevoie de implicarea multor alte
instituții cum ar fi: ministerul mediului si alimentației publice,ministerul muncii și protecției
sociale, ministerul educației,politici publice în domeniul sănătății.
De exemplu, dacă vrem să convingem oamenii să urmeze un regim alimentar sănătos, trebuie să
avem grijă ca produsele necesare să existe pe piață și la un preț accesibil. Niciun program de
educație nu va avea success în acest sens, dacă pe piață nu se vor găsi produsele necesare la un
preț acceptabil.

S-ar putea să vă placă și