INTRODUCERE ÎN SĂNĂTATEA

ORALĂ
Medicina actuală manifestă o tendinţă de

evoluţie spre aspectele preventive şi sociale.

Această tendinţă de evoluţie poate crea în viitor

premisele pentru îmbunătăţirea stării de

sănătate, generală şi implicit orală, obiectivul
principal al medicinii.
Din totdeauna idealul medicinii dentare a fost
menţinerea şi/sau reabilitarea şi promovarea sănătăţii
oro-dentare, modalităţile în care s-a concretizat acest
deziderat de sănătate orală în contextul unei stări de
sănătate optimă au variat de-a lungul timpului.
 CONCEPTE
La acest moment există o mare varietate de concepte
sau viziuni asupra sănătăţii care diferă după indivizi,
profesii şi specificul valorilor culturale. Sănătatea nu este
un concept absolut, dar este acel „ceva” pe care îl ştim şi
pe care trebuie să-l îmbunătăţim.
Configurarea conceptului de sănătate s-a făcut pe două
planuri:
 pe de o parte încercările pentru definire;
 iar pe de altă parte pentru descrierea unor modele ale
sănătăţii.
În nici unul din aceste două planuri nu s-a înregistrat un
succes deplin.
Trebuie să subliniem că, noţiunile pe care le avem despre
sănătate nu pot fi transpuse într-o definiţie scurtă, dar
cuprinzătoare.
Medicina dentară comunitară (stomatologie
comunitară) = asistenţă publică de medicină dentară
➩ promovarea sănătăţii orale ➩ calitatea vieţii
corelată cu sănătatea orală
Sănătate orală publică (sănătate orală) =
monitorizarea şi asistenţa publică a bolilor
stomatologice
Cinci abordări în definirea sănătăţii
• Modelul medical se bazează pe perspectiva bolii, maladiei şi
funcţionării potrivite. Acest model afirmă următorul lucru:
gradul de sănătate al individului sau al naţiunii poate fi dedus
din gravitatea maladiilor/maladiei prezente în aceasta entitate
• Modelul holistic cuprinde persoana în totalitatea şi
integritatea ei, cuprinzând sănătatea fizică, mentală şi socială.
• Modelul de bunăstare este preocupat de stările mai bune
decât normalul, precum şi de senzaţiile subiective de sănătate.
• Modelul de ambianţă descrie interacţiunile optime ale
individului cu mediul ambiant
• Modelul eclectic include definiţiile neobişnuite ale sănătăţii
Definirea sănătăţii- criterii de referinţă
 Sănătatea este definită, în constituţia OMS, ca “….starea
completă de bunăstare fizică, mentală şi socială, care nu constă
numai în absenţa bolii sau infirmităţii”.
(OMS, 19-22 iunie 1946)
 SĂNĂTATE PUBLICĂ (SP):
– ştiinţa şi arta de a preveni bolile, prelungi viaţa şi promova
sănătatea fizică prin eforturile organizate ale societăţii
(Winslow CEA 1920)
- este sănătatea populaţiei; ea este abordată cu referire la un
grup, o comunitate sau o naţiune (Knutson JW 1955)
– aplicarea dorinţei şi intenţiei societăţii de a asigura
populaţiei condiţiile necesare unei sănătăţi depline (Institutul
de Medicină al SUA – 1988).
 Caracteristicile care stau la baza definiţiei Sănătăţii
sunt:
este acceptată ca o “aspiraţie”;
implică responsabilitatea societăţii în realizarea ei;
subliniază caracterul pozitiv şi multiaxial al sănătăţii.
Definiţia înscrisă, încă din 1948, în Constituţia OMS
orientează medicina către păstrarea stării de sănătate
şi creează premisele de transformare a activităţii
medicale preventive dintr-o acţiune teoretică
declarativă într-una aplicată pe scară largă cu mijloace
eficiente
Sănătatea- Definiții clasice
Dintre definiţiile clasice o menţionăm pe cea a lui

Ferber care considera sănătatea “o stare în procesul

de adaptare care trebuie să garanteze funcţionarea
organismului uman şi participarea lui la procesul de
socializare”
o Canadian Association of Public Health Dentistry

– sănătatea publică dentară se ocupă cu diagnosticul,

prevenirea şi controlul afecţiunilor dentare şi
promovarea sănătăţii orale prin acţiuni ale societăţii.
o Există tendinţa de a înlocui termenul de sănătate

dentară cu cel de sănătate orală.

o Personal calificat – abilităţi dedicate – medici

specializaţi şi asistente igieniste

CONCEPTUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ DENTARĂ ÎN S.U.A.
o Dental public health – este recunoscută ca
specialitate a medicinei dentare
o American Board of Dental Public Health –
defineşte sănătatea publică dentară astfel: ştiinţa şi
arta prevenirii şi controlului bolilor dentare şi
promovarea sănătăţii dentare prin efortul comunităţii;
o este o practică stomatologică destinată predilect
colectivităţilor ca sumă a indivizilor, nu indivizilor în
parte.
Este sănătatea orală o problemă de sănătate publică?
 Condiţii care definesc includerea unei probleme de
sănătate în domeniul sănătăţii publice:
Ponderea mare a populaţiei afectate

Cauze cunoscute ale bolii în acţiune

Capacitate de intervenţie posibilă

Necesitatea intervenţiei să fie acceptată de autorităţi

 Definirea SP in România
 Sănătatea publică - asistenţa de sănătate publică
reprezintă efortul organizat al societăţii în vederea
protejării şi promovării sănătăţii populaţiei (Legea 95
din 2006, art. 2)
Scopul asistenţei de sănătate publică îl constituie
promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi
îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Asistenţa de sănătate publică este o componentă a
sistemului de sănătate publică.
Orientarea spre aplicaţiile preventive şi recuperatorii
este prioritară faţă de aplicaţiile curative
Afecţiunile orale (boala carioasă, afecţiunile
parodontale şi cancerul oral şi labial), au o mare
răspândire la nivel populațional, iar prin implicaţiile
medicale şi socio-economice pe care le determină se
situează printre cele mai importante probleme de
sănătate publică ale epocii actuale.
SĂNĂTATEA ORALĂ
 Reprezintă:
 intervenţia finanţată a societăţii efectuată - buget
 prin autorităţi competente – structuri dedicate
 în scopul cunoaşterii, - studii epidemiologice
 prevenirii şi – profilaxie primară
 conservării sănătăţii orale, - dispensarizare
 ca o condiţie pentru ameliorarea continuă a calităţii
vieţii corelată cu sănătatea orală. – starea de sănătate şi
confort a populaţiei
Dolan
Analiza critică a definiţiilor sănătăţii formulate de-a

lungul timpului l-au determinat pe Dolan să

considere sănătatea orală ca fiind “prezenţa unei
dentiţii sănătoase şi funcţionale, care să-i permită
individului să-şi exercite rolul social”
Guyatt
În timp, conţinutul conceptului de sănătate orală s-a

modificat astfel că astăzi acesta presupune …“funcţionarea

optimă a sistemului stomatognat care permite integrarea
socială a individului şi desfăşurarea activităţilor zilnice”
asigurând calitatea vieţii acestuia.
Această nouă abordare a sănătăţii orale a creat premisele

corelării calităţii vieţii cu starea generală de sănătate şi cu

sănătatea orală prin introducerea de către Guyatt a unui
nou concept, cel de calitate a vieţii legată de sănătate.
 Calitatea vieţii legată de sănătatea orală
(Oral Health Related Quality of Life – OHQOL) (Kressin,
1997)
• capacitatea de a manca şi satisfacţia legata de
consumul de alimente;
• aspectul estetic;
• vorbirea corecta;
• starea generala de sanatate şi sentimental general de
bine;
• somnul şi capacitatea de relaxare;
• viaţa sociala;
• viaţa afectiva.
• zambetul;
• increderea;
• lipsa grijilor;
• buna dispoziţie;
• capacitatea de a munci;
• venitul;
• personalitatea;
• confortul;
• respiraţia.
Definirea conceptului de boală
Boala- este o stare obiectivă care poate fi verificată prin

acceptarea unei dovezi în societatea noastră, dovada este

determinată prin medicina ştiinţifică.
În raport cu sănătatea, boala se manifestă ca o formă

particulară de existenţă a omului, caracterizată printr-un

proces care tulbură echilibrul părţilor în organism şi al
organismului în raport cu mediul şi care duce, fie la
limitarea sau dispariţia libertăţii şi a capacităţii de muncă,
fie la decesul celui care s-a îmbolnăvit.
Suferința
Suferinţa - experienţa subiectivă de pierdere a

sănătăţii.
Aceasta este privită în termeni de simptome. Suferinţa

şi boala nu sunt acelaşi lucru, deși este semnalat un

grad mare de coexistenţă. Se poate diagnostica o boală
fără existenţa unei suferinţe sau fără raportarea unor
simptome
Starea de boală
Starea de boală- este un termen generic folosit pentru

a ne referi la experienţa de boală şi suferinţă în acelaşi

timp.
Starea de boală reprezintă o inadaptare globală a

persoanei, faţă de ea însăşi şi de mediu, încât

răspunsurile faţă de situaţiile ambientale vor apărea
depăşite
FACTORII DETERMINANŢI AI STĂRII DE
SĂNĂTATE
Determinanţii stării de sănătate îşi exercită influenţele

cu intensităţi diferite şi au o variabilitate importantă în

raport cu nivelul de dezvoltare economico-socială şi
culturală, nivelul atins de ştiinţă şi tehnică, condiţiile
aferente de medicină, gradul de accesibilitate a
populaţiei la sistemul de sănătate, mediul rezidenţial
(rural şi urban), zonele geografice, vârsta şi sexul etc.
Modelul Dever al determinanţilor stării de sănătate
Maturizare şi Sisteme interne Moştenire genetică
îmbătrânire complexe

Social preventive
Biologia umană

Psihic Mediul Starea de Servicii de curative

sănătate sănătate

Fizic de recuperare
Comportamente

Riscuri profesionale Obiceiuri Riscuri în timpul

alimentare şi de liber
consum
A. FACTORII SOCIALI
o Reprezintă un complex care contribuie la starea de sănătate prin componentele

sale: vîrstă, gen, statut socio-economic.

 Aceste componente reprezintă factori importanţi în determinarea stării de

sănătate prin condiţiile de viaţă şi de muncă pentru care pot opta oamenii, fie
prin oportunitatea alegerii unui stil de viaţă sănătos şi a unor servicii medicale
de calitate.
 Există o relaţie strânsă între capitalul educaţional şi cel biologic, numeroase

studii arătând că "indivizii cei mai educaţi optează pentru servicii medicale de
calitate sporită, selectând alternativele cele mai adecvate pentru menţinerea
sănătăţii în parametrii optimi“
 Nivelul educaţional influenţează strategiile de viaţă dezvoltate de oameni pentru

a avea o viaţă bună, implicit pentru menţinerea unei stări bune de

sănătate(Anderson 2004, Precupeţu 2008), printr-un nivel mai ridicat de
informare şi cunoştinţe cu privire la sănătate şi alegerea unui stil de viaţă în
concordanţă cu aspectele menţionate anterior.
 Există o relaţie directă între nivelul de educaţie şi calitatea vieţii privită

din punct de vedere al sănătăţii orale

 În ceea ce priveşte factorii socio-economici cu impact deosebit asupra

stării de sănătate a populaţiei din ţara noastră, aceştia sunt:

 nivelul sărăciei sau deprivarea materială

 rata şomajului,

 structura cheltuielilor în gospodărie,

 excluziunea socială.
Conform Eurostat, persoanele care se confruntă cu deprivarea
materială nu au mijloacele necesare pentru cel puţin cinci puncte
din această enumerare:
cheltuieli neaşteptate,
o săptămână de vacanţă în fiecare an departe de casă,
evitarea restanţelor (la plata creditului ipotecar, a ratelor, a chiriei
şi a utilităţilor),
la fiecare două zile o mâncare cu carne, sau echivalentul
vegetarian,
menţinerea locuinţei la un nivel de încălzire adecvat,
o maşină/camionetă proprietate personală,
schimbarea încălţămintei, îmbrăcămintei şi mobilei uzate,
bani de buzunar (cheltuirea săptămânală a unei sume mici de bani
pentru sine),
activităţile de recreere în mod regulat,
 ieşire cu prietenii cel puţin o dată pe lună,
conectare la internet.
 În Uniunea Europeană, 6,7% din populaţie (33 de milioane de persoane) suferea
anul trecut din cauza deprivării materiale severe, cea mai ridicată rată fiind în
Bulgaria (30%), Grecia (21,1%), România (19,4%) şi Ungaria (14,5%), arată datele
preliminare publicate marţi de Eurostat.

În contrast, rate de sub 3% au fost înregistrate în 2017 în Suedia (0,8% în 2016),

Luxemburg (1,6% în 2016), Finlanda (2%) şi Olanda (2,6%).

Datele pe 2017 reflectă continuarea tendinţei de scădere a procentului de

cetăţeni din UE care se confruntă cu deprivarea materială severă, de la nivelul
de vârf de 9,9% în 2012.

În majoritatea statelor pentru care sunt disponibile datele pentru 2017,

procentul de cetăţeni care se confruntă cu deprivarea materială severă a scăzut
comparativ cu 2016, excepţiile fiind Danemarca (unde a crescut cu 0,5 puncte
procentuale, de la 2,6% în 2016 la 3,1% în 2017), şi Olanda, unde a rămas stabilă,
la 2,6%.

Cele mai mari scăderi s-au înregistrat în România (de la 23,8% în 2016 la 19,4%
în 2017, sau minus 4,4 puncte procentuale), Italia (de la 12,1% la 9,2%, sau
minus 2,9 puncte procentuale), Croaţia (de la 12,5% la 10,3%, sau minus 2,2
puncte procentuale), Bulgaria (de la 31,9% la 30%, sau minus 1,9 puncte
Categoriile populaţionale
cele mai afectate de sărăcie
sunt: copiii abandonaţi,
neglijaţi sever, abuzaţi,
trăind în sărăcie extremă,
familiile în şomaj cronic,
familiile cu mulţi copii,
femei victime ale violenţei
domestice, victime ale
traficului de persoane,
exploatării sexuale,
populaţia din zone
defavorizate economic.
Rata şomajului în luna ianuarie 2019 a scăzut cu 0,1 puncte
procentuale faţă de cea înregistrată în luna precedentă
(4,0%), anunţă Institutul Naţional de Statistică (INS).
Rata şomajului la bărbaţi a fost cu 0,8 puncte procentuale
mai mare decât la femei.
Numărul şomerilor (în vârstă de 15-74 ani) estimat pentru
luna ianuarie a anului 2019 a fost de 354 mii persoane, în
scădere atât faţă de luna precedentă (359 mii persoane), cât
şi faţă de aceeaşi lună a anului anterior (403 mii persoane),
mai anunţă INS.
Pentru persoanele adulte (25-74 ani), rata şomajului a fost
estimată la 3,0% pentru luna ianuarie 2019 (3,4% în cazul
bărbaţilor şi 2,4% în cel al femeilor).
Numărul şomerilor în vârstă de 25-74 ani reprezenta 71,4%
din numărul total al şomerilor estimat pentru luna
ianuarie 2019.
La nivelul Uniunii Europene, 14,3% dintre tineri
nu aveau in 2017 un loc de munca sau nu urmau
niciun program educational ori de formare, cel
mai ridicat procentaj fiind in Italia (25,7%), Cipru
(22,7%), Grecia (21,4%), Croatia (20,2%), Romania
(19,3%) si Bulgaria (18,6%), arata datele prezentate
vineri de Oficiul European de Statistica
(Eurostat).
 In contrast, cea mai scazuta rata NEET (Not in Education,
Employment or Trening, respectiv tineri care nu au un loc de munca
sau nu urmeaza niciun program educational ori de formare) a
persoanelor cu varsta cuprinsa intre 18 si 24 de ani a fost inregistrata
anul trecut in Olanda (5,3%), Slovenia (8%), Austria (8,1%),
Luxemburg si Suedia (ambele cu 8,2%), Cehia (8,3%), Malta (8,5%),
Germania (8,6%) si Danemarca (9,2%).

De asemenea, peste 15% dintre tineri nu aveau un loc de munca sau

nu urmau niciun program educational ori de formare in Spania
(17,1%), Franta (15,6%) si Slovacia (15,3%).

Peste 38 de milioane de persoane cu varsta intre 18 si 24 de ani

locuiesc in Uniunea Europeana (UE), iar cele mai multe urmau un
program educational.

Anul trecut, 40,4% din tineri urmau un program educational, 27,4%

lucrau si inca 17,8% studiau si lucrau.
 STRUCTURA VENITURILOR ÎN GOSPODĂRIE
- veniturile băneşti au fost, în medie, de 4090 lei lunar pe
gospodărie (1573 lei pe persoană), iar veniturile în natură de
364 lei lunar pe gospodărie (140 lei pe persoană). - salariile şi
celelalte venituri asociate lor au format cea mai importantă
sursă de venituri (67,0% din veniturile totale ale
gospodăriilor)
. - la formarea veniturilor totale ale gospodăriilor, au
contribuit, de asemenea, veniturile din prestaţii sociale
(18,0%), veniturile din agricultură (2,2%), veniturile din
activităţi neagricole independente (2,5%), cele din
proprietate şi vânzărea de active din patrimoniul gospodăriei
(1,1%) precum şi veniturile în natură (8,2%), în principal,
contravaloarea consumului de produse agroalimentare din
resurse proprii (6,8%).
 STRUCTURA CHELTUIELILOR ÎN GOSPODĂRIE
- principalele destinaţii ale cheltuielilor efectuate de
gospodării sunt consumul de bunuri alimentare,
nealimentare, servicii şi transferurile către administraţia
publică şi privată şi către bugetele asigurărilor sociale, sub
forma impozitelor, contribuţiilor, cotizaţiilor, precum şi
acoperirea unor nevoi legate de producţia gospodăriei
(hrana animalelor şi păsărilor, plata muncii pentru
producţia gospodăriei, produse pentru însămânţat,
servicii veterinare etc.).
- cheltuielile pentru investiţii, destinate pentru
cumpărarea sau construcţia de locuinţe, cumpărarea de
terenuri şi echipament necesar producţiei gospodăriei,
cumpărarea de acţiuni etc. deţin o pondere mică în
cheltuielile totale ale gospodăriilor populaţiei (doar 0,6%).
România se află pe ultimul loc în Europa în
clasamentul cheltuielilor de sănătate pe cap de
locuitor, cu 400 de euro, de 14 ori mai puțin decât
Luxemburg, care conduce topul și unde se cheltuie
5.600 de euro pe cap de locuitor, conform Eurostat,
informează mediafax.
În coada clasamentului se află, alături de România,
Bulgaria, cu 600 de euro și Polonia, cu 700 de euro. În
frunte, pe lângă Luxemburg, se află Suedia, cu 5.100 de
euro și Danemarca, cu 5.000 de euro.
Norvegia și Elveția au alocări mult mai mari decât
statele membre UE, cu peste 6.000 de euro cheltuieli
de sănătate pe cap de locuitor, respectiv aproape 8.500
de euro.
România se află pe ultimul loc și la cheltuieli pentru
sănătate ca procent din PIB, cu 5%, precedată de
Luxemburg și Letonia, cu 6,2% din PIB. Franța are cel
mai mare procent din PIB alocat pentru sănătate
(11,5%), urmată de Germania (11,1%) și Suedia (10.9%).
 CÂŢI BANI TREBUIE SĂ CHELTUIE PE LUNĂ O
FAMILIE DIN ROMÂNIA PENTRU A AVEA UN TRAI
DECENT

Studiu realizat de Syndex, Institutul de Cercetare a

Calităţii Vieţii împreună cu Fundaţia Friedrich Ebert
Stifung, care a stabilit care este valoarea coşului de
consum pentru un trai decent în România în 2018.
Potrivit studiului, valoarea
coşului de consum pentru un
trai decent este de 6.762 lei
pe lună pentru o familie de
doi adulţi şi doi copii, în
mediul urban, luând în
calcul că unul dintre copii are
12-14 ani, iar celălalt 8-10 ani.
Pentru o familie de doi adulţi
şi un copil este de 5.551 lei,
pentru una de doi adulţi fără
copii de 4.146 lei, iar pentru o
persoană adultă de 2.552
lei/lună.
Ce înseamnă trai decent în România
Trai minim decent înseamnă, în accepțiunea celor care au
făcut studiul, situația în care nevoile biologice și sociale
generale la un moment dat sunt acoperite. Mai concret,
traiul decent poate fi descris ca fiind o situație în care o
familie:
- își poate permite o alimentație echilibrată, sănătoasă,
fără a face compromisuri la calitatea produselor
- își poate procura haine și încălțăminte noi din magazine
de specialitate și își poate reînnoi garderoba ținând cont de
uzură
- dispune de o locuință care oferă adăpost și siguranță și
care permite un anumit grad de intimitate și autonomie
membrilor familiei, este mobilată și echipată cu aparate
electrocasnice de calitate, în stare bună de funcționare
și poate plăti fără dificultăți facturile curente (întreținere,
energie, apă, telefon etc.)
- poate întreține locuința și are suficiente mijloace pentru
a-și procura produse de igienă personală suficiente pentru
un trai sănătos, condiție necesară pentru confortul
psihologic și pentru viața socială a individului
- îi poate asigura fiecărui membru un nivel adecvat de
îngrijire a sănătății, lucru care depinde de servicii
medicale preventive care pot sau nu să fie acoperite de
sistemele publice de asigurări sociale; poate oferi copiilor
condiții bune pentru dezvoltarea cognitivă, emoțională,
socială și fizică, acestea depinzând atât de calitatea
educației formale, cât și de participarea la activități extra-
școlare adecvate vârstei și așteptărilor acestora
 poate oferi membrilor săi posibilitatea de a se recrea și de a-și
petrece timpul liber împreună în afara casei (ieșire la cafenea,
la cinema, la muzeu etc.), precum și posibilitatea de a merge în
vacanță măcar o dată pe an
- poate asigura membrilor săi mijloacele de mobilitate și
comunicare necesare pentru o participare activă la viața
comunității
- poate permite adulților să beneficieze de formare pe tot
parcursul vieții, de activități sociale, culturale, artistice sau
sportive dedicate lor
- își poate constitui un fond de economii pentru a putea
procura bunuri scumpe de lungă folosință (de exemplu,
avansul la procurarea locuinței) sau pentru a acoperi cheltuieli
extraordinare ocazionale sau neprevăzute, inclusiv pentru a
avea posibilitatea de a-și ajuta apropiații în caz de nevoie.
Excluziunea sociala
Conceptul de excluziune sociala poate fi interpretat
intr-un mod larg si totodata radical. El poate sugera ca
lipsa resurselor tinde sa excluda persoana de la tipuri
normale de interactiune sociala. Poate sugera faptul ca
relatiile sociale afecteaza veniturile indivizilor.
Excluziunea sociala poate de asemenea sa ne sugereze
ca genul, rasismul, homofobia, dizabilitatile, varsta,
lipsa de cultura si capital social sunt forme importante
de excluziune
Gough sustine ca un individ poate sa treaca prin mai
multe faze care desemneaza starea de saracie a lui.
Aceste etape fiind urmatoarele :
„saracia absoluta (masurata prin insatisfacerea
nevoilor fiziologice),
trecand apoi prin saracia relativa,
urmand excluziunea sociala de gradul 1 (venit mic,
lipsa unor resurse particulare),
excluziunea de gradul 2 (discriminare, rasism),
de gradul 3 (lipsa capitalului cultural si social) si
 stadiul de deprivare (alienare)
Anul trecut, peste 35% dintre români era expuși
riscului de excluziune socială, potrivit datele
biroului european de statistică Eurostat.
La nivelul Uniunii Europene, 112,9 milioane de
persoane (22,5% din populația UE) erau supuse
riscului de excluziune socială, adică se încadrau cel
puțin într-una din următoarele categorii: persoane
aflate în risc de sărăcie, persoane ce se confruntă cu
privaţiuni materiale grave şi persoane ce trăiesc în
familii cu o intensitate a muncii foarte scăzută (în care
adulţii au utilizat mai puţin de 20% din potenţialul lor
de muncă în cursul anului anterior).
Tendința este de descreștere a ponderii populației supuse
riscului, atât în România cât și în Uniunea Europeană,
arată datele Eurostat. Totuși, peste o treime din populație
era, în 2017, expusă riscului de excluziune socială în trei
state membre UE: Bulgaria (38,9%), România (35,7%) și
Grecia (34,8%). La polul opus, cele mai mici ponderi ale
populației expusă riscului erau în Cehia (12,2%), Finlanda
(15,7%) și Slovacia (16,3%).
Potrivit datelor statistice, unul din șase europeni risca
sărăcia în 2017, adică venitul disponibil era mai redus decât
pragul național al riscului de sărăcie. Circa 23,6% dintre
români au un venit disponibil (după plata transferurilor
sociale) mai mic de 7.388 lei/an, în cazul unui adult singur,
sau 15.516 lei/an (o familie formată din doi adulți și doi
copii cu vârsta sub 14 ani).
Aproape 20% dintre locuitorii României se confruntă cu
privațiuni materiale grave, adică nu-și pot plăti facturile, nu-și
pot încălzi adecvat locuința sau nu își permit o să plece pentru
o săptămână în vacanță. Procentul este triplu comparativ cu
media europeană de 6,9%, și doar în Bulgaria (30%) și Grecia
(21,1%) sunt mai mulți cetățeni în stare de deprivare materială
severă.
În schimb, la capitolul intensitatea muncii, România stă mai
bine decât media UE. Astfel, doar 6,9% dintre românii în
vârstă de până la 60 de ani locuiesc în gospodări cu intensitate
redusă a muncii, în timp ce ponderea medie la nivel european
este de 9,3%.
B. Factorii comportamentali cu impactul cel mai puternic
asupra stării de sănătate sunt:

1 -fumatul;

2 -consumul de alcool;

3 -consumul de droguri;

4 -dieta;

5 -inactivitatea fizică.
1. Fumatul
Numărul global de fumători este de aproape 1,1 miliarde, dintre
care 80% trăiesc în ţări cu venituri mici şi medii. La nivel
mondial, peste 80% dintre fumători sunt bărbaţi. Diferenţele
între fumătorii de gen masculin şi feminin sunt deosebit de
ridicate în Regiunile Asia de Sud-Est, Pacificul de Vest şi în
ţările cu venituri mici şi medii.
În privinţa minorilor, prevalenţa fumatului rămâne în
continuare mai ridicată la băieţi faţă de fete, în ciuda unei
tendinţe de apropiere ce face această diferenţă mai redusă
decât între bărbaţi şi femei.
Prevalenţa fumatului la fete se apropie sau, în unele ţări,
depăşește prevalenţa la femei. În majoritatea ţărilor, între 15%-
50% din populaţie este afectată de fumat pasiv, iar în unele ţări
expunerea involuntară la fumulde tutun afectează 70% din
populaţie (1)
Dintre regiunile OMS, Europa avea în 2013 cea mai
mare prevalenţă a fumatului la persoanele ≥ 15 ani
(28%) şi una dintre cele mai ridicate la cohorta
adolescenţilor (apropiată în unele ţări precum Cehia,
Letonia sau Lituania de cea înregistrată în rândul
adulţilor).
În Europa 19% dintre femeile cu vârsta peste 15 ani
fumau, faţă de 2-3% în Regiunile Africa, Asia de Sud-
Est, Mediterana de Est şi Pacificul de Vest. În ţări
precum Danemarca, Irlanda, Olanda, Norvegia,
Suedia şi Regatul Unit, diferenţa bărbaţi vs femei în
privinţa fumatului era sub 5% (2).
În România, se fumează zilnic peste 5 milioane de
pachete de ţigări, iar aproximativ 85% dintre pacienţii
cu cancer bronhopulmonar sunt fumători, potrivit
Societăţii Române de Pneumologie. 70 de decese sunt
cauzate zilnic de fumat.
Totodata, acelasi for subliniaza ca 42.000 de oameni
sufera complicatii provocate de tigari.
Conform Eurobarometrului 2017, realizat de Comisia
Europeană și publicat cu ocazia Zilei Mondiale fără
Tutun, in România consumul de tutun se mentine încă
relativ ridicat, cu o prevalenţa a fumatului de 28% in
randul celor cu varsta peste 15 ani, aproape de media
europeana (26%). În rândul bărbaţilor, prevalenţa este
de 38%, în rândul femeilor de 19% (3).
România se situeaza pe locul 9 în Uniunea Europeană,
alături de Cipru, Austria, Slovenia si Spania. Desi
fumează mai putin decât grecii (37%), bulgarii și francezii
(36%), românii consumă considerabil mai mult tutun
decât suedezii (7%) si englezii (17%).
Raportul european arata ca procentul tinerilor care se
apuca de fumat, respectiv cei din categoria de vârsta 15 -
24 de ani, a crescut de la 25%, cât era în 2014, la 29% în
2017 (4). Datele arata ca se debuteaza precoce, ceea ce
se întâmpla si la adolescentii români. De asemenea,
cifrele ne arata si ca exista un procent important de
fumatori înraiti care nu au renuntat la acest viciu chiar
daca legea antifumat a intrat în vigoare.
Adoptarea celei mai semnificative politici de sănătate
publică din ultimii ani, legea care a interzis fumatul în
spaiile publice închise, a determinat saltul important al
României de 12 poziții, de pe locul 19 pe locul 7, în
clasamentul european al politicilor de control al
tutunului — Scala Europeană de control al tutunului.
Efectele directe ale acestei politici au dus la scăderea
numărului de internări asociate bolilor exacerbate de
fumatul pasiv. Conform rezultatelor Eurobarometrului
2017 realizat de Comisia Europeană, reducerea
expunerii la fum de tutun este semnificativă în România
în 2017 fată de 2014: în baruri a scăzut cu 69 de puncte
procentuale (de la 80% la 11%) iar în restaurante a
scăzut cu 53 de puncte procentuale (de la 59% la 6%).
Factorii de risc care conduc la consumul de tutun sunt:
 debutul timpuriu al consumului de tutun,

 normele sociale favorabile comportamentelor de consum,

 disponibilitatea produselor din tutun,

 atitudini si comportamente familiale permisive fata de consumul de

tutun,
 absenţa unor legaturi familiale de tip emotional-suportiv, anturajul.

 Interzicerea fumatului în spaţiile publice este reglementat prin lege şi a

intrat in vigoare pe 16 martie 2016.

2. Consumul de alcool

 Conform Organizației Mondiale a

Sănătății (OMS), după fumat și
hipertensiunea arterială, alcoolul
este al treilea factor de risc pentru
boală și moarte prematură pentru
populația generală din Uniunea
Europeană (UE). (WHO, 2014:3;
Lammerich & Kullas, 2015:4)
Pentru adolescenții și tinerii cu
vârsta cuprinsă între 10 și 24 ani,
alcoolul este însă principalul
factor de risc, fiind responsabil
pentru 7% din anii de viață trăiți
cu incapacitate sau pierduți prin
deces prematur. (Marshall,
2014:160–164)
Alcoolul este implicat în producerea a peste 200 de boli diferite,
între care: tulburări neuropsihiatrice (epilepsie, depresie,
anxietate şi altele), boli digestive (ciroză hepatică alcoolică,
pancreatită acută și cronică, gastropatie alcoolică), cancere (de
tub digestiv şi sân), boli cardiovasculare (ischemice, hemoragice,
hipertensiune arterială), sindrom alcoolic fetal, diabet zaharat,
boli infecţioase (pneumonie, tuberculoză și altele), traumatisme
(auto şi heteroagresivitate, suicid, omor, intoxicații accidentale,
accidente rutiere, domestice sau profesionale).(WHO, 201:2-12)
Pe lângă impactul asupra sănătății, consumul excesiv de alcool
poate avea consecințe sociale dramatice: probleme relaționale
(deteriorarea relațiilor familiale, separare, divorț, abuz și
neglijare a copiilor), pierderea prietenilor, dificultăți materiale,
pierderea locului de muncă, pierderea locuinței, excludere
socială, probleme legale (amenzi, închisoare), comportament
sexual nepotrivit (sex neprotejat, viol, sarcină nedorită). (WHO,
2014:18)
Consumul dăunător de alcool (excesiv, de risc, periculos)
OMS definește consumul excesiv de alcool ca fiind

consumul a cel puțin 60 grame alcool pur la bărbați sau 40

grame alcool pur la femei, cel puțin o dată în ultimele 30 de
zile. În alte studii, consumul dăunător este descris ca fiind
consumul a cel puțin 5 băuturi alcoolice cu o ocazie, cel
puțin o dată unele în ultimele 30 de zile. (Steffens &
Sarrazin, 2016:10, Hibell et al, 2012:11)
Consumul de alcool realizat exclusiv de populația băutoare
este de 21,3 litri de alcool pur/persoană/an. Aproximativ
92% din bărbați și 70% din femei au consumat cel puțin o
dată în viață alcool, în timp ce două treimi din populaţie
consumă alcool în mod regulat. România ocupă locul III în
UE după cantitatea de alcool consumată și locul II în rândul
țărilor cu cel mai dăunător model de consum.
Băutura preferată a românilor este berea. Mai puțin de 60%
din români consumă vin. Băuturile spirtoase sunt
consumate de 39% din băutorii sub 35 ani și aproximativ
42% de cei în vârstă de 35-65 ani. (WHO, 2014; RARHA,
2016:78, 95-96, 232)
În România, consumul de alcool la populația în vârstă de 15
ani şi peste este de 14,4 litri de alcool pur per persoană pe
an, cu o evoluție crescătoare în ultimul deceniu.
 Datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că, în ţara

noastră, mai bine de doua milioane de persoane consumă alcool

în exces, astfel că 70% din cazurile de violenţă în familie şi
aproape jumătate din cazurile de crimă sunt cauzate de băutura
peste masură.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, excesul de alcool

omoară mai mulţi oameni decât SIDA şi tuberculoza la un loc:
aproximativ 100 de români mor anual, în medie, din cauza
băuturii.
Cauzele creşterii consumului de alcool:
• creşterea producţiei şi diversitatea băuturilor
alcoolice;
• disponibilitatea şi accesibilitatea largă;
• percepţia culturală de ingredient festiv a alcoolului;
• creşterea nivelului de trai, a venitului pe cap de
locuitor;
• promovarea sa drept scop recreaţional,
detensionant, de creştere a bunei-dispoziţii, de
“liant social”, pentru umplerea timpului liber sau
din “plictiseală”, lipsa de ocupaţie, pasivitate;
• modelele (părinţi, profesori, staruri de muzică sau
cinema,
sportivi etc.) ce oferă această imagine/atitudine;
• tradiţia consumului (bere în Danemarca, vin în
Romania).
Situaţia consumului de alcool în lume
3. Consumul de droguri
 Consumul de droguri este și va rămâne
pentru mult timp un subiect demn de
dezbatere, ce ridică probleme majore
pentru tinerii care consumă astfel de
substanțe, o provocare serioasă pentru
părinți și pedagogi și un semnal de
alarmă pentru societate. Astfel, odată
cu dezvoltarea pieței negre de desfacere
a drogurilor, România a devenit un loc
unde consumul de droguri este deseori
încurajat.
 Motivele pentru care tinerii aleg să
consume astfel de substanțe sunt
diverse. Fie că vorbim de pură
curiozitate, de dorința de a
experimenta senzații noi, teribilism sau
validare socială la nivel de grup tinerii
ignoră orice mesaj sau informație care
ar putea să le vină în ajutor, chiar dacă
statisticile arată că nu sunt puține
cauzurile în care consumul de droguri a
cauzat moarte.
 România este unul dintre statele UE
cu cele mai mari creşteri ale
prevalenţei consumului de substanţe
interzise. În doar trei ani, procentele
au crescut de la 1,7%, la 4,3%. În 2012
erau înregistraţi în evidenţe peste
600.000 de consumatori, numărul real
fiind însă cu mult mai mare. Situaţia
se agravează în rândul tinerilor, peste
11% dintre elevi, respectiv 150.000 de
copii, consumând măcar o dată
substanțe interzise.
 Creşteri semnificative s-au înregistrat
în rândul consumului
de etnobotanice şi marijuana. De
asemenea, a crescut şi consumul de
cocaină şi heroină. Din cauza
drogurilor injectabile, România a fost
declarată, în 2013, drept focar
HIV/SIDA. În plus, debutul
consumului de droguri a scăzut de la
16 la 14 ani.
Vârsta de debut în consumul de canabis, în funcţie
de grupa de vârstă (sursa ANA)
PREVALENŢA CONSUMULUI DE DROGURI ILEGALE DE-A LUNGUL
VIEŢII - DATE COMPARATE 2004, 2007, 2010, 2013
Canabisul continuă să fie cel mai consumat drog în România,
4,6% din populaţia generală cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani
declarând că a experimentat consumul de canabis, din care, 2% în
ultimul an şi 1% în ultima lună. După canabis, pe poziţia a doua în
„topul" celor mai consumate droguri în România, se situează
substanţele noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP), cunoscute şi
sub denumirea de „etnobotanice". Astfel, 2% din populaţia
generală cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani inclusă în eşantion
a experimentat consumul de SNPP, în timp ce doar 0,3% dintre
persoanele intervievate au declarat consum de SNPP în ultimul
an. În schimb, pentru acest tip de drog nu s-a înregistrat consum
actual. Urmează: ecstasy - 0,9%, cocaină / crack - 0,8%, LSD şi
ketamină - câte 0,4%, heroină şi amfetamine - câte 0,3%.
Distribuţia cazurilor de deces direct asociate consumului de
droguri, în funcţie de sexul persoanei decedate, date comparate
2001-2014 (Sursa: INML Bucureşti)
4. Dieta şi nutriţia
Dieta si nutritia afecteaza si sunt afectate de conditiile

existente in cavitatea orala.

O buna nutritie este fundamentul sanataţii generale si

orale in acelasi timp

Cavitatea orala are rasunet asupra starii generale, orice

problema existenta la acest nivel influentand apetitul,

dieta si nu in ultimul rand statusul nutritional.
Asocierea dintre alimentatie si boala a fost recunoscuta de

secole, dar abia in sec. 20 majoritatea substantelor nutritive

au fost izolate functionarea si mecanismul de actiune
studiate ex. Vit. C nu a fost izolata, numita si sintetizata
pana in anul 1930.
Astazi, cercetarea in nutritie are ca scop determinarea altor

efecte asupra sanatatii decat cele determinate de

substantele nutritive ex. cum se pot preveni bolile cronice
si prelungi durata de viata
 Preocuparea pentru sănătatea orală trebuie sa înceapă încă din

primii ani de viaţă, fiind responsabilitatea parinţilor să îi ţină

departe pe copii de dulciuri. Dacă bazele unei alimentaţii
sănătoase sunt asimilate în copilărie, aceste obiceiuri vor
continua si pe parcursul vieţii adulte, asigurând o bună sănătate
orală. La fel precum alimentele consumate, este important şi
momentul când acestea sunt consumate. Dulciurile se consumă
doar odată cu masa principală, şi nu între mese. În timpul
mesei, secreţia de salivă creşte şi astfel majoritatea acizilor sunt
neutralizaţi. De asemenea, trebuie evitat consumul între mese a
băuturilor acidulate sau dulci
Foarte importantă este şi structura alimentelor. De
exemplu:
lichidele actionează pentru o perioadă scurtă de
timp;
alimentele tari sunt cele mai sigure, deoarece
produc o creştere a secreţiei de salivă şi ajută la
autocuraţarea dinţilor, în vreme ce
alimentele moi si lipicioase sunt periculoase,
deoarece se lipesc de dinţi şi între aceştia, oferind
un mediu prielnic dezvoltării plăcii bacteriene
Diagrama care schematizeaza relatia dintre nutritie si
sanatatea orala

Nutritia afecteaza cav.orala

Subnutritia Dieta afecteaza
(dezvoltarea tisulara, dentitia
regenerarea, scaderea Demineralizare
rezistentei) Carie
Supranutritia Durere, infectie,
(defecte de dezvoltare sau disabilitati
regenerare tisulara)

Tulburari alimenare
O.M.S. recomandă ca, pe lângă obiectivele de dietă

pentru prevenirea tuturor bolilor cronice majore legate

de dietă, o dietă bogată în fructe, legume şi alimente cu
cereale integrale şi amidon şi săracă în zahăr liber şi
grăsimi este posibil să îmbunătăţească multe aspecte ale
sănătăţii orale, inclusiv prevenirea cariilor dentare,
situaţia parodontală, bolile infecţioase orale, precum şi
cancerul oral.(World Health Organization. World Health
Report 2002. Reducing risks, promoting healthy life.
WHO Regional Office for Europe, Copenhagen, 2002
Dieta adecvata echilibrata nutritional
Nu exista alimente bune sau rele
Toate alimentele se pot incadra intr-o dieta
sanatoasa care impune alegerea unor alimente –
includ tipurile si cantitatile de substante nutritive
din necesarul zilnic pentru a mentine sanatatea si
a preveni imbolnavirea
Cheile unei diete sanatoase:
- proportionalitate-alimente suficiente care sa
satisfaca necesarul caloric si nutritional
- varietate- alimente care sa asigure un spectru larg
de utilizarea a substantelor nutritive
- moderatie- evitarea excesului caloric, reducerea
riscurilor dietare pentru bolile cronice
5. Inactivitatea fizică
Activităţile sau exerciţiile fizice de orice natură oferă

oamenilor de toate vârstele o bună condiţie

fiziologică, psihologică şi socială, iar dacă acestea
sunt efectuate în mod regulat, chiar dacă au o
intensitate moderată sau redusă, nu pot decât să
diminueze riscul mortalităţii premature, în general,
şi să prevină apariţia unor boli precum
hipertensiunea arterială, cancerul de colon, diabetul
zaharat şi osteoporoza, în special.
Cu toate acestea, stilul de viaţă din ce în ce mai

sedentar adoptat de anumiţi oameni, combinat cu

utilizarea crescândă a tehnologiei moderne în
activităţile cotidiene au determinat diminuarea,
dacă nu chiar încetarea totală a activităţilor sau
exerciţiilor fizice prestate nu numai de bătrâni, ci
şi de copii atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în
curs de dezvoltare.
Conform datelor statistice, sedentarismul,
exprimat prin lipsa activităţilor fizice, este un stil
de viaţă adoptat de peste 60% din populaţia
globului; cel mai alarmant semn în acest sens
fiind faptul că ponderea orelor de
activitate/educaţie fizică din structura
programelor de învăţământ s–a redus
dramatic în şcolile de toate gradele.
De exemplu, raportul Directorului General pentru Sănătate

şi Activităţi Fizice din S.U.A. a arătat că ponderea orelor de

educaţie fizică a scăzut de la 42% în 1991 la 25% în 1995;
tendinţa spre inactivism accentuându–se pe măsura
înaintării în vârstă şi devenind predominantă în rândul
femeilor. Studiile efectuate în acelaşi scop în Europa au
scos în evidenţă că numai 3 (12%) din cele 25 de ţări
componente au planuri de învăţământ care să conţină cel
puţin 2 ore de educaţie fizică pe săptămână atât în ciclul
primar cât şi în cel gimnazial.
Lipsa activităţii fizice se poate exprima la fel de
sugestiv şi prin intermediul altui indicator cum
ar fi cel al numărului de ore de vizionare la
televizor sau pe chat care variază amplu de la o
ţară la alta, sau de la un individ la altul, în funcţie
de nivelul de trai sau de gradul de ocupaţie
profesională şi preferinţe culturale. Cu toate
acestea, procentul copiilor sub 13 ani care petrec
mai mult de 4 ore zilnic în faţa televizorului sau
calculatorului este de–a dreptul copleşitor (25–30
%), ceea ce înseamnă că sedentarismul este
aproape un stil de viaţă obişnuit în rândul acestei
grupe de vârstă.
Lipsa activităţilor sau exerciţiului fizic însoţită de

o alimentaţie necorespunzătoare poate conduce,

pe fondul unei uşoare predispoziţii genetice, la
obezitate. De asemenea, obezitatea creează
premisele fiziologice ale diabetului zaharat;
studiile secţionale efectuate arătând că diabetul
mellitus (exprimat prin intoleranţa acută la
produsele glucidice) afectează peste 135 milioane
de persoane care manifestă totodată serioase
tulburări vasculare şi neuronale.
Cu toate acestea, tendinţele de evoluţie pe plan mondial
sunt foarte eterogene; populaţiile din ţările dezvoltate
preferând să adopte un stil de viaţă mult mai activ şi mai
sănătos prin acordarea unei atenţii deosebite activităţilor
fizice alternative la servici sau în rândul comunităţii din
care fac parte, în timp ce populaţiile din ţările
subdezvoltate, în absenţa unor ”politici” speciale de
promovare a sportului, optează pentru un mod de viaţă
mai tradiţional, în care accentul se pune numai pe
ocupaţiile existenţiale esenţiale.
De aceea, sedentarismul şi obezitatea pe care o produce,
constituie importante handicapuri ale civilizaţiei
moderne, stilul activ de viaţă fiind singurul în stare să
ofere o dezvoltare armonioasă şi sănătoasă a speciei
umane.