Sănătatea este starea de bunăstare fizică, mintală şi socială totală şi nu

numai absenţa bolii sau infirmităţii”. Cu alte cuvinte, „sănătatea” este un

potenţial uman pozitiv şi nu doar o „problemă”. Piramida lui Maslow:
1Apa , hrana, nevoi fundamentale- Nevoia de hrană, de apă, de adăpost,
chiar nevoia de transport, adică acele nevoi care i-au forțat pe oamenii să
lase deoparte instinctul de prădător, de animal, pentru a se asocia în
vederea supraviețuirii. Fără satisfacerea nevoilor de bază, ființa umană
încetează să existe.2.Ssiguranga si securitatea- Nu are legătură cu nevoile
fiziologice ? Nu, e mai mult. Pentru că siguranța personală depășește
siguranța fizică, teama de a fi agresat, și face apel la siguranța
financiarăpersonala 3. Nevoi sociale si de aparenta- Omul simte acest
imbold de a intra în relații cu ceilalți, de a încadra în grupuri sociale
extinse. 4. Nevoia de recunoastere soiala – Lipsa respectului poate da
naștere cu vremea la sentimente de inferioritate, transformate în complex
de inferioritate.5.Autorealizarea dezvoltarea personalam autorealoizarea
Împlinirii potențialului Boala reprezintă o deviere de la starea de sănătate
datorită unor modificări ale mediului intern sau acţiunii unor agenţi din
mediul extern. GRUPELE DE DETERMINANȚI Determinanți
macroeconomici Determinanți ambientali ( factori de mediu)
Determinanți socio-economici .Determinanți educaționali Determinanți
direcți Determinanți indirecți: Fumatul Alimentația neechilibrată
Consumul de alcool Consumul de droguri Antisanitaria. Determinanți
indirecți: Sărăcia Modificările climei Poluarea Factorii socio-demografici
Educația Educația pentru sănătate se înscrie și reprezintă una din
condițiile de reușită a măsurilor de sănătate publică: campanii de
depistare, protecția mediului, ameliorarea calității și a accesibilității la
îngrijire,Promovarea sănătăţii este un termen care presupune o abordare
multidimensională de îmbunătăţire a stării de sănătate, care include
activităţi de educaţie, activităţi de promovare a unor schimbări
comportamentale şi de stil de viaţă, politici şi măsuri legislative. Scopul
PS- de a contribui la manținerea sănătății populației pe o durată cât mai
lungă prin încurajarea și susținerea schimbărilor benefice ale stilului de
viață, alimentației și mediului. Scopul EPS- este sporirea gradului de
cunoștințe igienice a populației și utilizarea lor pentru a promova
permanent o stare de bună sănătate și un mod sănătos de viață.
Promovarea sănătății – concept multidisciplinar 1. Servicii preventive
ex: imunizări, măsurarea tensiunii arteriale, folosirea gumei de mestecat
cu nicotină pentru abandonarea fumatului; 2. Educaţie în medicina
preventivă, ex: informaţii şi sfaturi legate de renunţarea la fumat 3.
Protejarea sănătăţii prin metode preventive, ex: fluorizarea apei; 4.
Educaţie pentru protejarea stării de sănătate prin metode preventive, ex:
pentru adoptarea legii de obligativitate a purtării centurii de siguranţă 5.
Educaţie pentru sănătate pozitivă, ex: dobândirea unor abilităţi de viaţă/
comportamente sănătoase în rândul tinerilor 6. Mesaje pozitive pentru
protejarea sănătăţii, ex: politica legată de fumat la locurile de muncă; 7.
Educaţia pentru sănătate orientată pe sănătatea pozitivă, ex: pentru
adoptarea unei legi de interzicere a publicităţii produselor din tutun
Funcțiile educației pentru sănătate: Funcţia sanogenică are ca scop
optimizarea sănătăţii individuale şi comunitare, pentru atingerea idealului
de sănătate. Ea se adresează populaţiei sănătoase, educaţia sanogenică
constituind o parte integrantă a medicinii omului sănătos. Funcţia
prevenţională vizează atingerea obiectivelor prevenţiei primare, secundare
şi terţiare. Elementele stilului de viaţă pot fi: sanogene – cele, care
promovează şi fortifică sănătatea; se cultivă încă din fragedă copilărie în
cadrul familiei,ulterior în grădiniţe, şcoli, societate. patogene – cele, care
reprezintă factorii cauzali sau de risc pentru anumite îmbolnăviri fumatul,
alcoolismul,narcomania, toxicomania, huliganismul, alimentaţia excesivă
sau carenţială, prac-ticile sexual “riscante”, sedentarismul. Componentele
modului sănătos de viaţă: Regim alimentar echilibrat Activitatea fizică
Igiena generală a corpului , intărirea organismului Abandonarea
obiceiurilor nocive Echilibrul psihologic Principalii indicatori ai
modului de viață sunt: natura muncii (ocupației, profesiei) și durata ei;
învățămantul, calificarea profesională și accesibilitatea formelor acestora;
rezidența și circulația (timpul afectat și mijloacele de transport disponibile
ș tilizate); -locuința (mp/ persoana) și echipamentul acesteia gradul de
confort); condițiile de igienă și asistența sanitară (accesibilitatea
acesteia);mijloacele de comunicare, telecomunicare; informațiile și
cultura; timpul liber (durata și folosirea acestuia); tradiții și obiceiuri.
CO-morbiditatea este orice combinarea a 2 sau mai mulyteboli-
deeficiente aparute la acelasi individ Deficienta corespunde pierderii de
substanta sau alterarii unei functii sau a unei structuri psihologice,
fiziologice sau anatomice. Deficienta poate fi rezultatul unei maladii, a
unui accident, dar si a unor conditii negative din mediul de dezvoltare a
unui copil. Formele si mijloacele EDS: 1. forme auditive (orale,
consilierea, consultația, convorbirea în grup)- Metoda orală permite
lectorului modificarea conţinutului şi formei de expunere în raport cu
reacţia auditorului.2. Tipărituri 3. forme imagistice (vizuale,broșuri, ziare,
panou, poster) 4. forme audio-vizuale ( internet, filme, video clipuri,
emisiuni.5forme complexe Principiile de bază în promovarea sănătății:
Implicarea activă a populației ca ansamblu în planificarea unor programe
care favorizează zilnic sănătatea, ceea ce determină ca aceasta să fie
informată. De asemenea să se folosească strategiile preventive ecologice,
prin care se dorește scăderea incidenței bolilor prin acțiunea asupra
factorilor de risc. Orientarea asupra cauzelor sau factorilor care
influențează sănătatea: biologici, ambientali modul de viață, serviciile de
sănătate adică asupra determinanților sănătății. Folosirea unor abordări
diferite, dar complementare, fiindcă doar sectorul medical nu poate să
promoveze sănătatea. Acesta din urmă, fiind un domeniu multidisciplinar,
cuprinde atât informare și educarea, dezvoltarea, organizarea comunității,
cât și devotarea pentru sănătate și legislație. Urmărirea participării
publice, fiindcă promovarea sănătății devine posibilă doar dacă
cunoștințele dobândite de către indivizi se regăsesc în comportamentele
lor, astfel, contribuind la promovarea sănătății. Implicarea cadrelor
medicale în promovarea sănătății, îndeosebi la nivelul asistenței medicale
primare. Modele de abordare a promovării sănătăţii şi prevenirii
bolilor1. Modelul bazat pe înţelegerea etiologiei bolilor - Bolile prenatale
care sunt determinate la fecundare (afectiuni ale unei singure gene, ce
produc2. Modelul epidemiologic (al bolilor transmisibile, tip cauză efect)
- valabil pentru un nr. redus de boli, -principalele boli netransmisibile
dominante ale tabloului de morbiditate: fumatul, al nesanatoasa, lipsa
activitatii fizice, consumul in exces al3. Modelul etapelor vieţii – element
nefavorabil, apar cu probabilităţi diferite în orice etapă ale vieţii (adaptat
problematicii actuale a stării de sănătate)- Expunerea la riscuri apare cu
frecvență diferită în diferite etape cheie ale vieții producănd efecte
ireversibile asupra stării de sănătate – există perioade critice de expunere.