Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Demonstrează prin argumente pro sau contra că stilul de viaţă ca factor determinant al să nă tă ţii este
prioritar eredită ţii şi mediului.
Promovarea sănătăţii este procesul care oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea de a-şi
creşte controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi, prin aceasta, de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate.
Reprezintă un concept unificator pentru cei care recunosc nevoia fundamentală de schimbare atât a stilului de
viaţă, cât şi a condiţiilor de trai. Promovarea sănătăţii reprezintă o strategie de mediere între individ şi mediu,
combinând alegerea personală cu responsabilitatea socială şi având drept scop asigurarea în viitor a unei mai
bune stări de sănătate (WHO-EURO, Health Promotion Glossary, 1989). Promovarea sănătăţii este un
termen care presupune o abordare multidimensională de îmbunătăţire a stării de sănătate, care include
activităţi de educaţie, activităţi de promovare a unor schimbări comportamentale şi de stil de viaţă, politici şi
măsuri legislative. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) subliniază (1986) că sănăta-tea este mult prea
importantă pentru a fi lăsată numai practicienilor din domeniul sanitar; educaţia şi elaborarea de politici
trebuie să fie centrale pentru dezvoltarea sănătăţii la nivel individual, comunitar şi naţional.
Teoria de specialitate susține că suntem sănătoși când ne simțim bine fizic, psihic și social. Componenta
fizică a sănătății, este pusă în relație cu buna funcționare a tuturor organelor corpului uman și cu termeni ce
denumesc deprinderi elementare, însușite în primii ani de viață – mersul, săritul, alergatul. Componenta psihică
este evidențiată de manifestările normale obișnuite ale unei persoane – bucuria, tristețea, furia, mulțumirea, în
timp ce componenta socială se referă la posibilitatea fiecăruia de a relaționa normal, benefic și constructiv cu
ceilalți indivizi. Aceste trei componente sunt în strânsă legătura, susținându-se, dar și excluzându-se una pe
cealaltă.
Știm cu toții că ne putem considera persoane sănătoase fizic, atâta timp cât nu suferim de boli sau nu avem o
oarecare infirmitate dar nu putem diminua importanța majoră a componentelor psihică și socială care,
perturbate de factori psihologici sau sociali influențează deplina stare de sănătate. Astfel de factori pot fi:
comportamentele sănătoase sau nesănătoase, potențialul cognitiv, afectiv sau volitiv al fiecăruia dar și normele
culturale și sociale, proprii mediului de viața în care trăim.
De mare și recunoscută valoare, sănătatea se poate pierde din lipsă de preocupare pentru acțiunile
minime obligatorii, care conduc la menţinerea și îmbunătățire ei. Această preocupare reprezintă motorul
educaţiei pentru sănătate, ce are ca scop, dezvoltarea abilităţilor cognitive, sociale şi emoţionale cu rol
protector asupra sănătăţii, întărirea comportamentelor sănătoase şi reducerea comportamentelor de risc. Dus
la îndeplinire, acest scop se concretizează în creșterea în rândul populației, a nivelului de cunoștințe medicale
în domeniul prevenției bolilor, al sanogenezei, al protecției mediului, în formarea și dezvoltarea unor deprinderi
și obișnuințe corecte care să promoveze sănătatea, în antrenarea maselor, pentru a participa activ la
consolidarea sănătății.
Educaţia pentru sănătate face parte din viaţa culturală a fiecărei ţări, deci organizarea şi propagarea
noţiunilor de ocrotire a sănătăţii, a sanogenezei, nu trebuie să revină exclusiv sectorului sanitar ci, în egală
măsură, trebuie să implice şi sectoare precum: învăţământul, organizaţiile civice, biserica, diversele asociaţii și
unităţi productive sau comerciale de stat ori particulare, toate având anumite responsabilităţi în acest sens.
Educaţia pentru sănătate practicată în şcoli reprezintă cea mai eficientă cale de promovare a
cunoştinţelor corecte privind diferite aspecte ale sănătăţii şi totodată de formare a atitudinilor şi deprinderilor
indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos. În multe ţări, acest tip de educaţie fiind disciplină
obligatorie în şcoli, începând din clasa întâi până într-a douăsprezecea, folosindu-se pentru fiecare ciclu de
dezvoltare, programe și materiale adecvate vârstei elevilor.
Preocupată fiind de activitatea de educație pentru sănătate din învățământul primar am conștientizat
pe de o parte, importanța activităților specifice din cadrul procesului de învățământ – care intereseaza în
primul rând corpul didactic, pe de alta, importanța celor aflate în afara procesului, interesând deopotrivă corpul
didactic cât și cadrele medico-sanitare care trebuie sa colaboreze pentru realizarea obiectivelor
directe(formarea unor componente ale comportamentului igienic și dezvoltarea acestuia) și
indirecte(promovarea sănătății prin practicarea unui stil de viață sănătos în scopul creșterii randamentului
școlar), ale educației pentru sănătatea școlarilor.
În vremurile noastre, stilul de viață sănătos are o influență majoră în menținerea stării de sănătate,
acest concept referindu-se la un cumul de acțiuni și activități benefice oricui, deseori opționale și care, din
anumite motive, nu pot fi la îndemâna fiecăruia dintre noi. O alimentaţie echilibrată, practicarea exerciţiului
fizic, reducerea consumului de alcool, renunţarea la fumat, adoptarea comportamentelor preventive
(vaccinările sau verificările medicale periodice), respectarea orelor de somn sunt astfel de bune obiceiuri, a
căror practicare/„nepracticare”, este indusă de informare, posibilități materiale și intelectuale, resurse
temporale și spațiale, convingeri personale și sociale.
Comportamentele sănătoase reprezintă baza mult promovatului stil de viață sănătos și mai ales la copii,
ele se dobândesc prin observarea şi imitarea celor deja deprinși cu ele. O alimentaţie sănătoasă sau practicarea
exerciţiului fizic sunt comportamente care se învaţă în familie în perioada micii copilării, consolidându-se şi
dezvoltându-se ulterior, având un rol definitoriu pentru atitudinile şi practicile din perioada adultă.
Este important de știut că stilul de viaţă reprezintă opţiunea strategică adoptată de un individ, ce-i va
orienta deciziile, comportamentele şi condiţiile de viaţă, fiecare dintre noi fiind protagonistul unui stil de viaţă
propriu, repetitiv constant, cu subvarianţe specifice diferitelor etape de vârstă sau influențe culturale și
experiențiale. Stilul de viaţă este tributar credinţelor, reprezentărilor şi imaginilor pe care şi le-a format
individul despre lume şi viaţă, în virtutea cărora el alege, se comportă, acţionează, ia hotărâri ce-l pot conduce
spre reuşită sau eşec. Riscurile pot fi asumate ca rezultat al opţiunilor valorico-normative ale individului,
poartă amprenta comunităţii de apartenenţă şi a microgrupului în care persoana s-a născut şi format.
Pamantul este esential pentru existenta noastra si a generatiilor urmatoare si este datoria noastra, ca oameni,
sa il protejam. Cele mai importante amenintari pentru mediul inconjurator in acest moment sunt incalzirea
globala, poluarea si scaderea biodiversitatii.
Pentru ca actiunile fiecarei persoane conteaza, poti contribui si tu la diminuarea acestor probleme, daca faci
cateva schimbari in stilul tau de viata. Iata, asadar, cateva lucruri, aparent mici, dar care pot face diferenta in
protejarea mediului inconjurator, daca devin o obisnuinta.
Astfel, pungile nu vor ajunge la gropile de gunoi sau in oceane, care sunt deja poluate cu materiale plastice. Mai
mult, daca nu va mai exista cerere pentru pungi de plastic, nu se vor mai consuma resurse pentru producerea lor.
Te-ai gandit vreodata cate pungi de plastic cumperi sau primesti de la magazine, intr-o luna?
Masina personala este foarte utila atunci cand ai de facut multe cumparaturi sau vrei sa pleci intr-o excursie, dar
pentru mersul la munca sau pentru plimbari prin oras s-ar putea sa nu fie cea mai buna alegere, pentru ca ajungi
sa stai foarte mult timp in trafic si, mai important, poluezi mediul inconjurator.
Poti ajunge rapid la birou, fara poluare si fara blocaje in trafic, daca utilizezi o bicicleta electrica sau o trotineta
electrica. Acestea sunt usor de folosit si sunt ideale pentru plimbari prin orasul aglomerat sau in vacante.
Desigur, nu trebuie sa uiti sa porti casca si genunchiere, deoarece siguranta trebuie sa fie pe primul loc.
3. Recicleaza
Reciclarea incepe la tine acasa, prin separarea gunoiului in categorii: PET-uri, sticla, conserve, carton si hartie.
De asemenea, exista firme la care poti duce toate aceste obiecte colectate separat sau pe care le poti chema sa le
ridice de la tine de acasa.
Daca ai haine si jucarii pe care nu le mai vrei, le poti dona sau chiar vinde pe site-urile specializate. La randul
tau, poti cumpara haine care au mai fost purtate, pentru a nu incuraja risipa de resurse utilizate pentru fabricarea
lor.
Nu trebuie sa locuiesti la tara si nici macar la casa pentru a avea o lada sau un cos de compost. Compostarea
inseamna transformarea resturilor organice din bucatarie sau gradina in pamant de compost, ce poate fi utilizat
mai apoi ca ingrasamant pentru plante.
Poti pune in lada de compost resturi de la fructe si legume, zatul de cafea, pliculete de ceai, coji de oua si paine,
dar nu este recomandat sa pui sticla, plastic sau cenusa. Astfel poti utiliza la maximum orice cumperi sau cresti,
fara sa irosesti resurse. Ce faci cu compostul? Il poti folosi atunci cand improspatezi pamantul florilor din casa
sau de pe langa bloc.
Daca vei fi mai atent la modul in care utilizezi energia, vei ajuta mediul inconjurator si, in plus, vei plati mai
putin la factura de electricitate. Poti face asta avand grija sa nu lasi luminile aprinse cand nu esti in incaperea
respectiva si sa folosesti aerul conditionat doar cand temperatura din casa devine inconfortabila. La fel de bine,
poti sa investesti in niste becuri LED - care au devenit mult mai accesibile, acestea avand un consum de pana la
10 ori mai mic decat becurile cu bulb.
Mai mult, nu uita nici de dispozitivele electrice pe care le poti uita in priza cand nu le utilizezi si care vor
consuma energie, fie ca este vorba de televizor sau cuptor cu microunde, fie de laptop, imprimanta sau diferite
incarcatoare. Nu stii cat curent consumi "pasiv"? Poti cumpara o priza cu contor energetic si te vei lamuri destul
de repede.
Dupa ce vei face aceste schimbari in viata ta, poti incerca sa ii determini si pe cei din jurul tau sa foloseasca
mijloace de transport electrice, sa recicleze si sa nu mai cumpere pungi de plastic. Cu cat sunt mai multi oameni
care iau masuri constiente pentru protejarea mediului, cu atat problemele planetei vor fi diminuate.
Cand vine vorba de comunicare, toti ne credem buni la ea. Adevarul este insa altul. Chiar si cei care comunica des nu
sunt atat de buni pe cat considera ei. Aceasta supraestimare a calitatilor noastre comunicative se intampla cand
interactionam cu oamenii pe care ii cunoastem bine.
Cercetatorii de la Universitatea din Chicago Booth School of Business au testat teoria si au descoperit ceva uimitor. In
studiu, cercetatorii i-au grupat pe oameni cu diversi cunoscuti si necunoscuti. Cercetatorii au aflat ca oamenii care se
cunosteau nu s-au inteles mai bine decat cei care nu se vazusera niciodata! Si mai rau, participantii si-au supraestimat
abilitatile de comunicare iar acest lucru a fost mai pronuntat la oamenii care se cunosteau bine.
Cand comunicam cu oameni pe care ii cunoastem, facem prezumtii despre ce inteleg ei, pe care nu le facem cu
strainii. Specialistii au un nume pentru aceasta eroare: prejudecata de apropiere in comunicare.
Comunicarea este legata de leadership. Nu poti sa devii un lider bun pana ce nu esti un comunicator mai bun. Ei sunt
cei care stabilesc o comunicare ce ii inspira pe oameni. Realizeaza cu ei o conexiune reala, emotionala, personala.
Oamenii de comunicare de succes nu doar fac lucrurile diferit, ei sunt fundamental diferiți, arată încredere, integritate,
empatie și răbdare, la un loc cu abilități de negociere, de relaționare interpersonală, aplanare de conflicte și dezvoltare de
încredere și respect între oameni. Nu sunt doar lideri, sunt și modele, scrie Forbes. Fie că vorbim de un singur individ sau
de un grup mare, cei mai buni comunicatori stabilesc raporturi în mod distinct. Iată nouă lucruri pe care aceștia le fac
pentru a obține rezultatele dorite:
Liderii lucrează de obicei cu grupuri de oameni cărora li se adresează unitar, la același nivel. Oamenii de
comunicare de succes dezvoltă un soi de intimitate care îi face pe cei din sală să se simtă important și că
dialogul se poartă doar cu el. Nu exista nici un truc, liderii știu că pentru a obține acest nivel de relaționare
trebuie să fie autentici. Să evoce aceleași sentimente, aceeași energie, să ofere atenție în mod egal
întregii mulțimi de parcă ar fi un singur individ. Cei care reușesc asta cu grupuri extinse se conectează
mult mai facil atunci când trebuie să comunice cu o singură persoană.
2. Caută interacțiune
Un bun comunicator nu galopează prin informație pentru a spune tot ceea ce avea de spus. Acesta nu
este un mod eficient de a capta atenția oamenilor și nu conduce niciodată la dialog constructiv. Ei își
scanează publicul și își ajutează discursul astfel încât oamenii să asculte. Cel mai bun indicator pentru ei
este momentul în care oamenii încep să pună întrebări.
Primul pas pentru o comunicare mai bună este ascultarea. Aici discutăm despre ascultarea activă, cea în care te
concentrezi asupra spuselor emițătorului. Vei observa treptat că dacă le dai celorlalți posibilitatea de a-și expune ideea,
fără să te pierzi în propriile gânduri sau să te cufunzi în crearea unui răspuns inteligent, vei progresa în ceea ce privește
comunicarea.
Cei mai buni oameni de comunicare știu că procesul nu este o stradă cu sens unic, implicit trebuie să își
lase ascultătorii să vorbească și, în timp ce ei vorbesc să analizeze nu doar mesajul, ci și modul în care
acesta e transmis: ton, cuvinte, viteză etc.
Un șef poate comunica obiectivele unei echipe și poate conduce procesul de lucru. Un lider poate
comunica nevoile unei companii. Dar un comunicator puternic știe că cele mai bune rezultate vin din
crearea unei conexiuni emoționale. Oamenii muncesc mai mult, asculta cu mai multă atenție și sunt
conduse spre succes atunci când există o legătură personală puternică.
Orice lider de succes recunoaște că, fiind într-o poziție de autoritate, este dificil pentru oamenii din jurul lor
să fie sinceri. Chiar și cei mai eficienți nu au aceeași relație cu angajații precum acei angajați o au cu
colegii lor de același nivel de deschidere. De aceea ei învață să răspundă la mesajele non-verbale pentru
a putea decoda mult mai bine mesajele pe care le primesc. Limbajul trupului și mimica sunt elemente deosebit de
importante în comunicare. Inconștient putem transmite un anumit mesaj, așa că este de o importanță majoră să fim
conștienți de impactul pe care îl are comunicarea indirectă.
6. Nu pregătesc discursuri
Cred că este corect să spunem că majoritatea oamenilor poartă conversații sau monologuri imaginare
înainte să fie nevoiți să vorbească în public. Își structurează informația, ating toate punctele pe care și le-
au propus și se gândesc la fraze cârlig pentur a-și ține audiența alertă. Comunicatorii excepționali nu fac
asta. Se documentează pe subiect, înțeleg ce au de transmis și apoi, în funcție de audiență își livrează
discursul în conformitate cu contextul și reacțiile publicului.
Cei mai eficienți oameni de comunicare știu să treacă direct la subiect. Seth Godin scrie articole care au o
lungime medie de 200 de cuvinte. La fel ca el, liderii spun ce au de spus în cel mai concis și direct mod cu
putință. Șansele interpretării greșite sunt menținute la minim.
8. Simplifică totul
Unele mesaje pot fi complicate sau confuze. Rolul comunicatorului este să depășească barierele acestea
și să clarifice subiectul pentru public. Asta presupune să preia rolul de profesor și să explice în timp scurt
probleme complexe și importante. A lua informația brută și a o transmite pur si simplu mai departe nu este
comunicare de fapt. A o structura, compartimenta și a o dispune logic pentru o audiență eterogenă este un
act de comunicare condus și încheiat cu succes.
9. Sunt disponibili
Comunicatorii nu se ascund după uși închise. Aceștia sunt mereu disponibili pentru angajații lor chiar și în
afara momentelor în care țin discursuri sau ședințe. Oferă răspunsuri, pun întrebările corecte și creează
contexte pentru ca echipele să interacționeze.
Construieşte un proiect al unui program de intervenţie interculturală, destinat unui grup de persoane în
care se manifestă tensiuni interlingvistice sau interconfesionale, conform modelului:
1. Obiectivele programului de intervenţie
2. Conţinuturile programului de intervenţie
3. Resursele necesare (umane, materiale etc.)
4. Strategiile Şi activită ţile programului de intervenţie
PROIECT
DE INTERVENȚIE ÎN
EDUCAȚIA
INERCULTURALĂ
Email ctpetruponi@yahoo.com
2. Proiectul pe care intenționați să-l realizați se va adresa unui număr de / _20____/ copii, din
care /__15____/ (___75___%) de etnie romă.
PROBLEMA IDENTIFICATĂ
Proiectul de intervenție în educație interculturală pentru elevii mici, în deosebi celor de etnie
romă, este un serviciu adus comunităţii, nesubstituindu-se familiei, dar ajutând părinţii care se
implică în desfăşurarea programului.
Proiectul nostru oferă copiilor servicii de îngrijire după terminarea orelor de şcoală,
programe educative , asistenţă sociopedagogică, temele date pentru acasă şi activităţi
recreative .
- abandonul școlar
- insuccesul școlar
- integrarea în colectivitate a unor copii de etnie romă
Elementele de bază ale educaţiei propuse în cadrul programului „Şcoala
după şcoală” vizează îmbunătăţirea competenţelor sociale, nivelul cooperarii, nivelul comunicării
verbale şi nonverbale şi nivelul creativităţii prin:
Grupul ţintă :
-20 elevi de 7 / 11 ani ( clasele I-IV)aflate în situație de abandon școlar sau cu rezultate
nesatisfăcătoare la învățătură din familii ce aparțin unor culturi diferite și care locuiesc în
Tîrgu Cărbunești sau în satele aparținătoare.
Selecţia beneficiarilor
Obiectiv general:
Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor alternative de educaţie interculturală prin oferta
programului ce va găzdui şcolarii mici ce provin din culturi diferite după orele de curs, în
vederea petrecerii în siguranţă, util şi plăcut, a timpului liber.
Obiective specifice
Fundamentare
►Asigurarea şi respectarea drepturilor copilului şi plasarea acestora în zona de interes
constituie o prioritate.
Datorită condițiilor materiale, foarte multe familii de romi ,și nu numai , au plecat după
anul 1990 să muncească în strainătate pentru a asigura condiții decente de viață copiilor
neglijându-i, lăsându-i în grija bunicilor sau chiar retrăgându-i definitiv de la școală.
Proiectul își propune și educarea părinților pentru a înțelege importanța educației oferite
de școală pentru propriu copil dar și pentru întreaga societate. Ne așteptăm ca părinții să se
implice mai mult, ba chiar să pună educația mai presus de unele tradiții ale propriei culturi :
căsătoria timpurie sau chiar refuzul de a îmbrăca o anumită uniformă comună tuturor elevilor.
Copiii vor avea prilejul de a se cunoaște mai bine atât în activitățile școlare , dar și în cele
extra școlare.
Propunerea activităţilor va porni de la idea că ceea ce vor face aici, chiar şi când este
activitate de învăţare să se insereze în program pe coordonate ludice , antrenând copii în
activităţi plăcute, captivante, care să le câştige interesul.
Existența unui număr numeros de copii romi în orașul Tîrgu Cărbunești care au probleme
de adaptare, eșec școlar sau abandon ;
Crearea unei relaţii privilegiate între copii de etnii sau culturi diferite
Deschiderea spre lumea exterioară dintr-o perspectivă interculturală (supravegheat,
educat, îngrijit, stimulat).
Evitarea monotoniei cadrului de dezvoltare şi a unor relaţii nedorite cu potenţial negativ
de influenţare.
Consecinţele imediate şi tardive ale neglijării, ale abandonului ( care pot fi : manifestari
psihosomatice, întârziere în dezvoltarea afectivă şi socială, tulburări nevrotice sau chiar
psihotice ca urmare a discontinuităţilor ce apar în experienţa afectivă a copilului, inaptitudinea
de a stabili relaţii sociale ca adult etc.)
Nevoi prioritare
Se identifică :
Activităţile ludice reprezintă un element de sprijin în educaţie, la copilul între 7-11 ani,
multe deprinderi şi cunoştinţe fiind dobândite prin joc, iar valorificarea acestui instrument
informativ-formativ presupune atribuirea unui conţinut cu finalităţi de dezvoltare a potenţialului
de cunoaştere afectiv şi volitiv al personalităţii, având astfel un incontestabil rol terapeutic.
Activităţile de terapie ocupaţională se vor desfăşura individual sau în grup sub îndrumarea
personalului specializat utilizând dotările din sala de clasă (jucării, jocuri), obiectivul terapiei
ocupaţionale fiinf pregătirea progresivă şi raţională a copilului pentru activităţile cotidiene cu
grad cât mai mare de independenţă.
2.Activităţile de formare şi dezvoltare a autonomiei personale au caracter permanent şi sunt
desfăşurate de personal, pe cat posibil, cu implicarea activă a copiilor în funcţie de vârstă.
►Consilierea părinţilor cu scopul de a-i învăţa să-şi înţeleagă copiii, nevoile lor,
►Acţiuni şi mişcări necontrolate ( agitaţie, ticuri, mişcări ale ochilor, gurii, mâinilor, picioarelor,
corpului);
UMANE:
MATERIALE:
-sala de clasă;
-materiale necesare activităților: glob, hartă, planșe, calculator, coli, hârtie glasată, foarfeci,
acuarele, culori, caiete, stilouri, aparat foto, markere, cifre și litere magnetice, etc
FINANCIARE
Criterii de selecţie:
Capacitate organizatorică;
Capacitate decizională;
Asumare de responsabilităţi;
Iniţiativă, umor, discreţie;
Dorinţa de perfecţionare continuă;
Aptitudini de comunicare interpersonală;
Deschidere pentru alternative educaţionale;
Loialitate faţă de angajator ;
Cunoştinţe în domeniul gospodăriei, tehnicii, manipulării banilor, şi al acordării
primului ajutor ;
Disponibilităţi şi experienţă de comunicare (inclusiv non-verbală) în relaţiile cu copiii;
Studii medii/studii de specialitate;
Modul de relaţionare cu superiorii, cu colegii, cu alte instituţii/organisme şi modul de
relaţionare cu copiii .
Se vor întocmi fişele postului pentru personal plecând de la schema: