Curs 2 Educatie pentru sanatate

Condiţiile esenţiale pentru sănătate

Condiţiile esenţiale pentru sănătate: pace, adapost, educatie, alimentatie, venituri,

ecosistem stabil, resurse confirmate, dreptate.

Determinanţii sănătăţii:
Pentru înţelegerea relaţiilor diferitelor categorii de factori cu starea de sănătate, în
documentul “O nouă perspectivă asupra sănătăţii canadienilor”(1974), cunoscut ca
Raportul Lalonde(după numele ministrului canadian al sănătăţii de la acea vreme),
un nou model conceptual a propus clasificarea determinanţilor sănătăţii în patru
categorii:
 comportamente,
 mediu,
 biologia umană
 îngrijiri de sănătate

Modelul celor patru categorii de factori a reprezentat un evident progres în

înţelegerea relaţiilor care influenţează sănătatea şi în fundamentarea unor noi tipuri
de intervenţii, medicale şi nemedicale.
Allan Dever, 1976, a descris modelul epidemiologic al factorilor care determină
starea de sănătate şi o abordare modernă.
Modelul actual grupează diferit determinanţii sănătăţii.
Se adaugă conceptul esenţial de răspuns individual (al gazdei), care include
înţelesul epidemiologic clasic, dar reprezintă mai mult decât acesta.
Comportamentul nu mai este văzut în acest model ca un factor independent, care ar
ţine doar de libera alegere a individului, caz în care individul ar putea fi blamat şi
făcut responsabil pentru alegerea unor comportamente nesănătoase.
Comportamentul este considerat un răspuns individual la factori de mediu, în
special de natură socio-economică.
Presiunea grupului social din care face parte individul sau mijloacele economice de
acesta care dispune, pot condiţiona în mare măsură “alegerile individuale” în
privinţa comportamentelor.
De asemenea, modelul propune o reinterpretare a categoriei “factori biologici” ca
răspuns biologic individual la factoride mediu social şi fizic pe un anumit fond de
receptivitate determinate genetic.

1
Este demonstrată influenţa evenimentelor din mediul social, procesate de sistemul
nervos, asupra funcţionării sistemului imun sau endocrin, care la rândul lor fac
individul mai vulnerabil sau mai rezistent la agenţii declanşatori ai multor boli.
Acest model sugerează şi mecanismele care ar putea explica creşterea
spectaculoasă a speranţei de viaţă în unele societăţi contemporane, chiar dacă ele
cheltuiesc relativ puţin pentru servicii de sănătate (Iglehart, 1988). În cazul
Japoniei de exemplu, există un înalt nivel de autoapreciere şi încredere la nivel
individual şi colectiv, bazate pe o creştere economică susţinută, însoţită de o
creştere a veniturilor individuale, distribuite relativ echitabil marii majorităţi a
membrilor societăţii, care au astfel posibilitatea unei existenţe aducătoare de tot
mai multe satisfacţii.
Factorii importanţi care influenţează sănătatea rămân: sărăcia, factorii sociali, stilul
de viaţă, şomajul, locuinţele nesănătoase, poluarea mediului, nivelul de educaţie.
Aceşti factori necesită o abordare la nivel naţional cu intervenţii la nivelul
comunităţii, care ar trebui să dezvolte proiecte cu implicarea unor resurse publice
şi private din comunitatea respectivă.
Este util ca indivizii şi familia să-şi recunoască responsabilitatea pentru menţinerea
şi ameliorarea sănătăţii.
Din experienţa altor ţări reiese că în determinarea unui anumit nivel al stării de
sănătate a populaţiei, stilul de viaţă intervine cu o pondere de 40%, mediul cu 20%,
factorii biologici cu 30%, iar serviciile de sănătate intervin direct doar
cu 10%.
Modelul integrat al stării de sănătate – Acest model integrează determinanţii stării
de sănătate şi îngrijiri de sănătate în modelele de evaluare a rezultatelor din
diferitele intervenţii aplicate. Rezultatele pot merge de la îmbunătăţirea stării de
sănătate, reducerea mortalităţii, morbidităţii/incapacităţii, la vindecare sau
modificări în calitatea vieţii. Un rol important îl are cercetarea şi educaţia, precum
şi un cadru de lucru în condiţii de etică.

Concluzie: corelarea indicilor care caracterizează starea de sănătate a populaţiei cu

factorii complecşi ai mediului ambiant, cu gradul de dezvoltare al serviciilor de
sănătate şi cu eficienţa şi eficacitatea activităţii acestora asigura cunoaşterea şi
interpretarea corecta a nivelului stării de sănătate a populaţiei şi permite stabilirea
de măsuri şi soluţii care trebuie adoptate de factorii de decizie ai sistemului de
asigurare a sănătăţii publice

Grupele de determinanţi (OMS):

În 1998 OMS a clasificat determinantii starii de sanatate in 4 grupe:
 macroeconomici,
 factori de mediu,
2
  socio-economici
 educationali.

Fiecare grup include determinanti directi si indirecti.

Determinantii directi de importanta majora sunt:
 stilul de viata (fumat, tip de alimentatie, alcool, utilizarea de droguri),
 conditii de mediu fizic si social (accesul la apa potabila, sanitatia, habitatul),
 comportamente de grup social (violenta in mediul familial, accesul la
serviciile de sanatate).

Determinantii indirecti sunt reprezentati de:

 produsul intern brut
 saracia
 poluarea
 modificarile de clima
 migratia
 modificari socio-demografice in structura populatiei
 situatiile de criza (dezastrele naturale, conflictele armate, etc.)

Consecinţele problemelor de sănătate, stilul de viaţă, modul de viaţă:

Definiţii: Stilurile de viata sunt modele conform carora oamenii aleg sa traiasca.
Ele sunt rezultatul unui total de forte economice, culturale si sociale care contribuie
la dezvoltarea calitatilor indivizilor.
Stilul de viata este confundat de cele mai multe ori cu alte concepte inrudite
precum "mod de viata", "clasa sociala", "cultura/subcultura".
Stebbins defineşte stilul de viaţă ca fiind „un set de comportamente care este
determinat de un set coerent de interese sau condiţii sociale, fiind explicat şi
justificat de un set de valori, atitudini şi orientări interdependente şi care, în
anumite condiţii, devine baza identităţii sociale comune a celor care îl execută”
Stilul de viata defineste individul privit ca un intreg, in interactiune cu mediul sau
specific. Se poate spune ca stilul de viata poate reprezenta tiparul vietii individului
ce se exprima prin interese, opinii, atitudini.
Stilul de viata este modalitatea prin care individul alege sa isi traiasca viata si
acesta se formeaza in timp, odata cu dezvoltarea sa personala. De-a lungul vietii
trecem prin mai multe stiluri de viata care se formeaza sau se adopta in functie de
diferitele stagii ale vietii: copilarie, adolescenta, maturitate.
Modul de viata, face referire la felul in care isi desfasoara viata anumite grupuri

3
sociale, ce atitudini si comportamente adopta acele grupuri sociale la un anumit
moment dat.
Stilul de viata este mai degraba un indicator al optiunii individuale, facand referire
la strategiile de viata, atitudinile si comportamentele individului.
Spre deosebire de valori care sunt destul de stabile, stilurile de viata sunt intr-o
continua schimbare pe parcursul vietii.
Nu se poate spune ca unui om ii este specific un anumit stil de viata permanent.
Acesta isi poate modifica felul in care alege sa isi traiasca viata conform anumitor
factori ce au un grad de diversificare foarte ridicat.

Componentele stilului de viaţă sunt:

 stilul de lucru
 stilul de recreere
 stilul de distracţie
 stilul de comunicare
 stilul de relaţionare
 stilul de cunoaştere
 stilul de consum
 stilul de alimentaţie
 stilul de ecologie.

Stilul de viaţă este un factor ce poate fi controlat, deci in procent mare rezulta că ne
putem controla sănătatea.
În timp ce ereditatea şi mediul joacă un rol deosebit în statutul sănătăţii noastre,
alegerile pe care le facem în ceea ce priveşte stilul de viaţă ne afectează şi ne
determină starea de sănătate într-o mai mare măsură.
Deşi nu toate componentele stilului de viaţă se situează sub controlul individului,
toţi oamenii abordează tipuri de stiluri de viaţă care le afecetază în mod direct
sănătatea şi bunăstarea.
Rolul factorilor comportamentali în etiologia, evoluţia şi recuperarea din boală este
astăzi tot mai clar precizat şi înţeles. Peste 50% din cauzele de mortalitate din ţările
dezvoltate (inclusive Europa Centrală şi de Est) se datorează factorilor
comportamentali.

Cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate:

 Stil de viaţă 50%
 Factori biologici 25%
 Factori de mediu 15%
 Sistem medical 10%

4
Factorii comportamentali ai stilului de viaţă se pot constitui în:
 Factori de risc pentru îmbolnăviri, răniri şi morţi premature (ex: fumat,
conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de
siguranţă, relaţii sexuale neprotejateetc.);
 Factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciţiilor
fizice,alimentaţie raţională, suport social etc.)

Pentru a ajunge la o stare de sănătate optimă, este necesar să fim conştienţi de

factorii de risc şi de cei de protecţie; să avem informaţii corecte şi cunoştinţe
adecvate despre aceştia; să avem o atitudine pozitivă faţă de factorii de protecţie şi
una negative faţă de cei de risc; să practicăm comportamentele sănătoase şi să le
evităm pe cele nocive.

Factorii comportamentali ai stilului de viaţă:

1. Uzul de substanţe : nicotina (fumat activ, pasiv, orice tip de ţigaretă, pipă);
consum de alcool (depăşirea consumului ocazional); medicamente, droguri (non-
aderenţa, automedicaţia, autoinjectarea drogurilor)
2. Comportament alimentar: balanţă calorică(aport-necesitate); balanţa dietei
(proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale); regularitatea meselor (3 mese/zi);
preferinţe culinare (carne albă vs. roşie, vegetale, fructe vs.dulciuri, condimente);
metode de preparare şi conservare (fierbere vs. prăjire,îngheţare vs. proaspete)
3. Activitate fizică: tip de mişcare aerobic (flexibilitate, vigoare); frecvenţa
(3-5/săptămână); intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă); durată
(20-60 minute)
4. Somn, relaxare: 7-8 ore de somn zilnic; hobiuri; exerciţii de relaxare, meditaţie;
echilibru muncă/recreaţie
5. Alte comportamente preventive: imunizări/vaccinări; verificări medicale
periodice; autoexaminări (ex: palparea sânilor, testiculelor); comportament sexual
(evitarea sarcinilor nedorite, a avorturilor septice, a bolilor cu transmisie sexuală
prin utilizarea prezervativelor sau partener stabil); comportament la volan
(utilizarea centurilor de siguranţă, viteză redusă, etc.); evitarea expunerii excesive
şi neprotejate a pielii la soare; evitarea accidentelor domestice şi ocupaţionale.