Sunteți pe pagina 1din 6

STIL DE VIA SNTOS

Modul de viata si stilul de viata sunt doua notiuni apropiate in continut si tratate de multe ori ca sinonime. Ele desemneaza totalitatea activitatilor care compun viata unei persoane, a unui grup, a unei colectivitati, organizarea vietii lor pentru satisfacerea trebuintelor lor materiale si spirituale. Totusi, cele doua notiuni nu sunt identice desi utilizarea lor este complementara. Astfel, Modul de viata se refera la elementele obiective ale traiului, la conditiile materiale, economice si sociale ale vietii oamenilor. Principalii indicatori ai modului de viata sunt: -natura muncii (ocupatiei, profesiei) si durata ei; -invatamantul, calificarea profesionala si accesibilitatea formelor acestora; -rezidenta si circulatia (timpul afectat si mijloacele de transport disponibile si utilizate); -locuinta (mp/ persoana) si echipamentul acesteia (gradul de confort); -conditiile de igiena si asistenta sanitara (accesibilitatea acesteia); -mijloacele de comunicare, telecomunicare; -informatiile si cultura; -timpul liber (durata si folosirea acestuia). La acestia se adauga sistemul traditiilor, obiceiurilor, morala si cultura societatii. Toti acesti factori, in miscarea lor istorica, contribuie la formarea profilului psihologic al populatiei, la formarea personalitatii indivizilor si la structurarea relatiilor sociale. Orice mod de viata este produsul unei istorii , reflexul unei culturi si al unor traditii specifice. Fiecare societate are un mod specific de viata. Se poate distinge astfel intre un mod de viata specific societatii traditionale, agrare, rurale, un mod de viata specific societatii industriale, de tip urban si modul de viata specific societatii postindustriale. In fiecare dintre ele, toti indicatorii enumerati mai sus sunt diferiti. Stilul de viata se refera la aspectul subiectiv al modului de viata. El reprezinta o strategie de viata pentru care individul opteaza si care orienteaza toate manifestarile sale particulare. Aceasta strategie are la baza anumite credinte, imagini si reprezentari ale individului despre lume si viata, in virtutea carora el alege, se comporta, actioneaza, face optiuni care il pot conduce la reusita sau la esec. Din acest punct de vedere, stilul de viata se refera la decizii, actiuni si conditii de viata care afecteaza sanatatea persoanelor. Este vorba de riscuri autoasumate, cum ar fi: tabagismul, abuzul de alcool, consumul de droguri, alimentatia excesiva, dezechilibrata sau subnutritia, promiscuitatea sexuala, practicile sexuale riscante, stilul de conducere auto imprudent, sedentarismul, lipsa timpului liber, insuficienta odihnei / somnului, incapacitatea de a face fata stresului cotidian si profesional intr-un mod adecvat. Toate acestea sunt riscuri imputabile persoanei, care pune in pericol sanatatea proprie. Uneori aceste riscuri sunt impuse de conditiile social-economice ale persoanei, cum ar fi: saracia, somajul, discriminarea sociala, sexuala, etnica, inegalitatile si conflictele sociale. Stilul de viata consta din combinatii ale diferitelor practici si deprinderi comportamentale si conditii de mediu ce reflecta modul de viata, influentate de antecedentele familiale, conditiile culturale si

socio-economice ale persoanei. In esenta, stilul de viata este tipul de comportament repetitiv, habitual, conditionat de nivelul de cultura si de nivelul de trai, este modul de viata bazat pe interactiunea dintre conditiile de viata in sens larg si tipurile caracteristice de comportament, determinate de factorii socio-culturali si de caracteristicile personale. Modificarea stilului de viata implica deci schimbarea concomitenta a comportamentului personal si a conditiilor de viata. Stilul de viata este personal si social (grupal) in acelasi timp si aceasta pentru ca optiunile pe care persoana le face si in functie de care isi structureaza stilul de viata sunt individuale, dar valorile, reprezentarile, telurile si aspiratiile in virtutea carora face alegerile au o determinare sociala. In concluzie, se poate spune ca daca modul de viata se refera la aspectele exterioare ale vietii, la conditiile economice si sociale, stilul de viata priveste modul in care persoanele si grupurile sociale valorizeaza aceste conditii, in functie de anumite optiuni valorico-normative. Fiecare individ este protagonistul unui anumit stil de viata propriu si constant, precum si al unor subvariante proprii fiecarei etape de viata parcuse. Daca la un copil nu se poate vorbi inca de un stil de viata propriuzis, odata cu adolescenta, cu procesul de cristalizare a personalitatii, incepe sa se contureze si un stil de viata propriu, pe care tineretea si maturitatea il vor desavarsi. In structurarea lui, influensa familiei, a scolii, a altor institutii educative se interfereaza cu influenta celor apropiati, cu influenta literaturii, a televiziunii, a mass-mediei in general, care pot oferi tipologii diferite ale stilurilor de viata si care pot fi copiate, refuzate, prelucrate critic si valorizate de catre individ. Alaturi de stiluri de viata defavorabile pentru sanatate care cuprind factorii de risc mentionati anterior exista si pot fi modelate prin actiuni de educatie stiluri de viata favorabile sanatatii: practicarea sistematica a exercitiilor fizice si evitarea sedentarismului, alimentatia echilibrata si variata (bogata in legume si fructe proaspete, saraca in grasimi), evitarea fumatului si a consumului de droguri, consumul moderat de alcool, igiena personala si sexuala, prudenta in alegerea partenerilor sexuali si utilizarea mijloacelor de protectie pentru evitarea bolilor cu transmitere sexuala, inclusiv SIDA, efectuarea de controale medicale periodice, folosirea strategiilor adecvate de ajustare la stresul cotidian, profesional. Promovarea unui stil de viata care sa maximizeze, in limitele unor conditii date, sanatatea, bunastarea si implinirea umana, reprezinta un obiectiv a carui realizare presupune actiune conjugata a disciplinelor medicale si comportamentale, a factorilor economici, politici, sociali si culturali. Programul OMS Sanatate pentru toti se bazeaza, in mare masura, pe capacitatea oamenilor de a-si cunoaste si optimiza stilul propriu de viata, de a corija deficientele constatate in structurarea lui, de a opera modificari, remodelari, in sensul realizarii unui stil de viata sanatos. Stilul de viata are o importanta majora in determinarea starii de sanatate a oamenilor. Astfel, ponderea celor patru factori determinanti ai sanatatii este urmatoarea: stilul de viata 51% factorul biologic 20% mediul ambiant 19% sistemul ingrijirilor de sanatate 10%

In acelasi timp, stilul de viata este responsabil de mai mult de jumatate din ani de viata prematur pierduti de catre oameni.

de curs nr 3: Stilul de viata si sanatatea Obiective specifice: - conturarea intelegerii actuale a sanatatii si bolii, vazute ca rezultat a tot ceea ce este si tot ceea ce face individul si comunitatea; - precizarea conceptelor de mod de viata si stil de viata in legatura cu sanatatea ; - precizarea conceptului de calitatea vietii in acest cadru; - argumentarea rolului pe care il joaca suportul social in sanatate si boala; - prezentarea conceptelor de comportament cu risc pentru sanatate, respectiv comportament prosanogen. Cuvinte cheie: mod de viata , stil de viata, calitatea vietii, suportul social, comportament cu risc pentru sanatate, comportament prosanogen. Analiza starilor de sanatate si boala in contextul stilurilor de viata este o intreprindere care a capatat prestanta din ce in ce mai mare in ultimele decenii, pe masura ce s-a constietizat tot mai clar ca tabloul morbiditatii umane s-a modificat semnificativ pe parcursul secolului XX. La inceputul secolului, bolile infectioase si parazitare reprezentau primele cauze de deces, in ordinea ponderii: pneumonia, tuberculoza si gastroenterita. Astazi primele cauze de deces sunt reprezentate de bolile cardiovasculare, cancer si respectiv accidente. Desigur aceasta schimbare se datoreaza im parte performantelor pe care le-a obtinut medicina moderna in terapia bolilor infectioase, insa in mare masura se datoreaza schimbarilor care s-au produs in ceea ce priveste stilurile de viata. Stilul de viata, incadrat in modul de viata al unei macrosocietati, reflecta modul de organizare a vietii individului si grupurilor, in virtutea valorilor si normelor acceptate si asumate care se manifesta prin decizii si actiuni voluntare. Desigur, stilul de viata este in legatura cu multe alte lucruri decat sanatatea si boala, insa, asa cum argumentam anterior, astazi din ce in ce mai mult , sanatatea si boala sunt vazute in contextul a tot ceea ce este si tot ceea ce face individul. In a doua jumatate a secolului XX au survenit modificari ample si rapide in ce priveste stilurile de viata, determinate de schimbarile civilizatiei contemporane la nivel economic dar si la nivel sociocultural. Confortul suplimentar obtinut de omul contemporan ca urmare a cresterii standardului de viata s-a insotit cu cresterea de pondere a sedentarismului, cu cresterea de pondere a comportamentelor adictive si cu sporirea varietatii acestora, cu supraalimentatia, cu automedicatia si supramedicatia, cu expunerea pe scara larga la violenta simbolica in contextul consumului de mass-media. Toate acestea se reflecta de o maniera ampla in schimbarea profilului patologiei umane la omul contemporan, se reflecta in cresterea ponderii bolilor de civilizatie, in a caror etiologie stilul de viata si comportamentul persoanei sunt factori determinanti hotaratori.

Astfel conform evaluarilor realizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), ponderea celor patru varibile generale ale sanatatii si bolii in ceea ce priveste cauzele de deces in tarile dezvoltate, sunt urmatoarele: - biologia umana (factorii de ordin biologic): 25 %; - mediul de viata (factorii de mediu): 15%; - stilul de viata: 50 %; - asistenta medicala (resurse si acces la resurse): 10%. Stilul de viata isi pune amprenta de o maniera specifica asupra sanatatii si bolii prin intermediul comportamentelor cu risc pentru sanatate, respectiv a comportamentelor prosanogene pe care le comporta. Comportamentele cu risc pot fi evitate sau cel putin diminuate iar comportamentele prosanogene pot fi invatate si asumate.

3.2

Calitatea vietii si sanatatea

Calitatea vietii vazuta intr-o calitate stransa cu sanatatea si boala este astazi un fapt comun. Concept complex si multidimensional, calitatea vietii vizeaza spatiul de convergenta dintre elementele obiective ale vietii vazute in legatura cu nevoile si autoevaluarea subiectiva a satisfacerii acestor nevoie. Calitatea vietii se refera astfel la factorii care configureaza viata la nivel de sanatate, de conditii economice, de climat sociocultural, de satisfactie la nivel psihologic si spiritual, de calitate a mediului natural. Toate acestea isi pun amprenta de o maniera complexa si asupra starii de sanatate. Din acest continut complex al conceptului de calitate a vietii pot fi insa desprinse cateva dimensiuni care vizeaza in mod direct sanatatea si boala. Acestea sunt: - dimensiuniea fizica/somatica ce se concretizeaza in autonomia fizica si capacitatea anatomo-functionala curenta, vitalitatea necesara unei vieti normale, absenta disconfortului si a durerii, satisfacerea nevoilor biologice legate de alimentatie, odihna, sexualitate, s.a; - dimensiunea psihica ce se concretizeaza intr-o stare de adaptare psihologica la mediu, gratie unei capacitati cognitive si a unei vieti emotionale adecvate; - dimensiunea sociala ce se concretizeaza in capacitatea de a juca rolurile sociale/ socioprofesionale curente, in capacitatea de relationare interpersonala adecvata, in integrarea sociala si promovarea de aspiratii sociale; -dimensiunea economica ce se concretizeaza in disponibilitatea resurselor de baza necesare in plan material financiar; - dimensiunea cultural spirituala concretizata in acordul de fond cu Lumea, in existenta/nonexistenta unui tel structurat in viata, a unui scop si sens in viata, in promovarea nevoilor culturale prin activitati de hobby si loisir, in sentimentul existentei unei dezvoltari personale in ansamblul vietii. Subdiviziuni utilizate astazi ale conceptului de calitate a vietii sunt cele de calitate subiectiva a vietii si repsectiv calitate a realtiilor interpersonale, ambele cu relevanta directa pentru sanatate si boala. Conceptul de calitate subiectiva a vietii a fost introdus de R.G. Maticek in

contextul teoriei sale despre Boala ca Biografie, cu care a adus nu doar o explicatie redutabila pentru imbolnavirea de cancer ci si un model de interventie pentru prevenirea acestei imbolnaviri. Conceptul de calitate a relatiilor interpesonale se dezvolta in proximitatea modelului explicativ al lui Maticek si trimite direct spre rolul suportului social in sanatate si boala. 3.3 Suportul social in sanatate si boala Despre suportul social se vorbeste astazi in termeni de rol de tampon in raport cu actiunea factorilor stresori. Suportul social intervine astfel ca factor de interpunere intre stress si boala. Conceptul de suport social ca atare vizeaza rezultatul de protectie in raport cu factorii stresori pe care il are existenta si functionarea retelei sociale, retelei de relatii interpersonale a unei persoane. Aceasta retea sociala ofera individului ajutor mutual, posibilitate de comunicare si descarcare emotionala prin impartasirea problemelor si trairilor cu ceilalti, confera sentimentul de integrare, apartenenta si sens, face posibila compasiunea, acceptarea si iubirea precum si existenta stimei de sine prin feed-back-ul existent in relatiile interpersonale. Suportul social este activ in toate dimensiunile sale dintre care cele mai importante sunt: - suportul emotional; - suportul informational; - suportul prin valorizare; - suportul instrumental/material. Se face distinctia intre aspectul cantitativ si cel calitativ al suportului social. Aspectul cantitativ este in directa legatura cu marimea retelei sociale si implicit cu sansa mai mare a disponibilitatii acestuia in termeni de spatiu si timp, pe cand suportul calitativ este in directa legatura cu densitatea si gradul de adecvare a suportului primit, chiar daca dimensiunile retelei sociale sunt reduse. Cele mai importante surse de suport social sunt: - familia; - microgrupul de prieteni; - microgrupul socioprofesional; - microgrupul de vecinantate; - grupurile de apartenenta (ex: biserica, clubul, s.a.); - specialistii care furnizeaza servicii de ingrijirea sanatatii. De precizat in ceea ce priveste personalul care ofera servicii de ingrijire a sanatatii, ca medicii sunt surse de suport social, dar pot fi in acelasi timp surse de stres in cazuri specifice. Exista astazi multe cercetari disponibile despre rolul pozitiv al suportului social, atat in prevenirea imbolnavirilor, cat si in procesul terapeutic si recuperator. Sunt frecvent citate, spre exemplu, cercetarile care atesta faptul ca femeile care trec printr-un stress sever, dar au un confesor, au un risc a se imbolnavi de depresie de cateva ori mai redus decat cele care trec printr-o asemenea situatie dar nu au confesor. In asistenta sociala, utilizarea pe scara larga a grupurilor terapeutice de suport mutual, a grupurilor terapeutice in general, reprezinta si o fructificare a rezultatelor pozitive, constatate ale suportului social.

3.4. Comportament cu risc pentru sanatate si comportament prosanogen Dupa cum am aratat mai inainte, stilurile de viata afecteaza starea de sanatate, respectiv boala, prin intermediul modelelor, patternurilor, comportamentale pe care ele le presupun. Acestea sunt legate de cultura dominanta, dar si de subculturi si contraculturi; atat unele cat si altele implica, la diferite nivele, comportamente cu risc pentru sanatate, dar si comportamente prosanogene. Comportamentele cu risc pentru sanatate pot fi evitate sau diminuate, dupa cum comportamentele prosanogene pot fi invatate si asumate. Cele mai mult discutate pachete comportamentale in contextul comportamentului cu risc pentru sanatate sunt: - comportamentul alimentar, (interesand aici aportul caloric, balanta dietei, regularitatea meselor, calitatea prepararii); - comportamentele adictive, respectiv cu risc pentru instalarea adictiei (interesand alcoolul, tutunul, alte droguri, jocurile de noroc, tulburarile de comportament alimentar, adictiile afectivsexuale, s.a.); - comportamentele sexuale (evitarea bolilor cu transmisie sexuala, evitarea sarcinilor nedorite si a avorturilor); - activitate fizica (evitarea sedentarismului, mentinerea greutatii corporale potrivite); - comportamente cu risc in sfera igienei mentale, insclusiv balanta efort relaxare (7-8 ore de somn zilnic, exersarea hobby-urilor, loisir, ponderea efortului); - comportamente de depistare precoce a imbolnavirilor, respectiv practicarea imunizarilor/vaccinarilor. La nivel international astazi se pune un accent deosebit pe rolul pozitiv accentuat asupra sanatatii pe care l-ar avea in contextul stilului de viata, evitarea fumatului si respectiv a obezitatii. Evitarea, respectiv diminuarea comportamentelor cu risc pentru sanatate si promovarea comportamentelor prosanogene se poate realiza si se realizeaza astazi prin programe ample si complexe de prevenire a imbolnavirilor si de educatie pentru sanatate. Sumar : Unitatea de curs nr. 3 se constituie, in ansamblu, intr-o argumentare a rolului deosebit de amplu pe care il joaca stilul de viata in sanatate si boala in societatea contemporana. Este precizat conceptul de stil de viata iar apoi conceptul de calitate a vietii cu un accent deosebit pe continuturile ei psihosociale. Este prezentata apoi problematica suportului social in contextul sanatatii si bolii. In fine sunt discutate comportamentul cu risc pentru sanatate, repectiv comportamentul prosanogen ca elemente concrete prin care stilul de viata isi pune amprenta starii de sanatate sau boala. Exercitii si aplicatii: Schitati un program de diminuare a comportamentui cu risc in contextul consumului de alcool si alte droguri, respectiv a vietii sexuale, cu referire la categoria sociala a studentilor.