PSIHOLOGIA SANATATII

I.DEFINIRE PSIHOLOGIA SANATATII:

I.1.FACTORI DETERMINANTI IN APARITIA SI DEZVOLTAREA
PSIHOLOGIEI SANATATII;

1.modificarea cauzelor mortalitatii si morbiditatii:

-peste 50% dintre cauze ale mortalitatii si morbiditatii sunt reprezentate de

comportamente de risc ce pot fi prevenite (fumat,consum de alcool, alimentative
defectuoasa, poluare, conditii de viata precare);

2.costul mare al tratamentelor medicale;

3.identificarea si acceptarea limitelor modelului biomedical in explicarea si

tratamentul bolilor;

4.procentul mare al consultatiilor medicale care sunt cauzate de simptome somatic

functionale, cu substrat psihologic (migrene, oboseala, tahicardie);

5.cresterea interesului pentru prevenirea imbolnavirilor dar si pentru promovarea

sanatatii, a sanatatii, a starii de bine si a calitatii vietii;

6.dezvoltarea si consolidarea stiintelor psiho-comportamentale si sociale care au

oferit modele si teorii ale sanatatii si bolii.

I.2.DEFINIREA PSIHOLOGIEI SANATATII:

-termenul de psihologia sanatatii a fost introdus de psihologul American
J.Matarazzo:ramura teoretica si aplicativa a psihologiei, care prin sinteza si
aplicarea cunostintelor, datelor si tehnicilor specific, contribuie la promovarea si
mentinerea sanatatii, identificarea factorilor psihologici cu rol in etiologia bolilor,
preventia si tratarea bolilor si disfunctiilor si la amelorarea sistemului de ingrijire
medicala si a politicilor sanitare;

-este o disciplina ce combina perspective stiintelor socio-umane (psihologie,

sociologie, antropologie) cu cea a stiintelor natural (medicina clinica, sanatate
publica, imunologie);
-domeniul interdisciplinar ce aplica cunostintele si tehnicile psihologice in
domeniul sanatatii si bolii.

II.3.OBIECTIVELE PSIHOLOGIEI SANATATII:

-promovarea sanatatii;
-mentinerea sanatatii;

-educarea pentru sanatate;

-prevenirea imbolnavirilor;

-identificarea factorilor cognitive, emotionali, comportamentali si sociali cu rol in

etiologia si evolutia bolilor acute si cornice;

-intelegerea experientei bolii;

-asistarea bolnavului pentru o mai buna adaptare la boala, tratament si procedure

medicale;

-ameliorarea ingrijirii medicale si al sistemului medical.

I.4.PRINCIPII SI PARADIGME ALE PSIHOLOGIEI

SANATATII:
I.4.1.PRINCIPII DE STUDIU SI APLICATIVE ALE PS:
 Sanatatea si boala au un determinism multiplu: biologic, psihologic si
social;
 Exista interactiuni complexe intre somatic si psihic;
 Abordare holistica a persoanei sanatoase si /sau bolnave;
 Abordare sistemica-ecologica a starii de sanatate si boala (persoana, grup,
comunitate, societate, mediu fizic, univers )
I.4.2.PARADIGME DE STUDIU SI DE INTERVENTIE IN PS:
 Comportamentala: evidentiaza rolul factorilor comportamentali in
mentinerea sanatatii sau riscului pentru imbolnaviri;aplicarea principiilor
terapiei comportamentale in demersul aplicativ;
  Cognitiva: accent pe rolul factorilor cognitive in mentinerea sanatatii sau
riscului pentru imbolnaviri;aplicarea principiilor terapiei cognitive in
demersul aplicativ;
 Psihofiziologica: accent pe interactiunea dintre somatic si psihic in
mentinerea sanatatii sau a riscului imbolnavirii; aplicarea principiilor
psihofiziologiei in demersul aplicativ;
 Constructivista: accent pe rolul factorilor sociali si culturali in constructia
semnificatiilor legate de sanatate, boala, tratament);
 Ecologic:relatia dintre individ siunivers;
 Comunitara: accent pe rolul grupului de apartenenta;
 Culturala: accent pe rolul diferentelor cultural in mentinerea sanatatii;
 Dezvoltarii: evidentiaza rolul etapelor de dezvoltare din ciclul vietii;
 Feminista:accent pe rolul genului social in vulnerabilitatea/rezistenta la
boala.

I.5.DOMENIILE PSIHOLOGIEI SANATATII:

 Psihologia sanatatii publice (preclinice):
-preventia imbolnavirilor
-promovarea sanatatii
-educarea pentru sanatate
 Psihologia sanatatii clinice:
-asistarea bolnavului acut
-consilierea bolnavului cronic
-pregatirea bolnavului pentru procedure chirurgicale
-psihocardiologie
-psihooncologie
-psihoneuroimunologie
-psihoendocrinologie

I.6.FORMAREA PSIHOLOGULUI IN DOMENIUL

SANATATII:
1. Cunostinte teoretice fundamentale:
 De psihologia sanatatii si alete ramuri ale psihologiei (sociala, clinica,
psihoterapie etc.);
 Din alte discipline:medicina preventive, medicina comunitara, sanatate
publica, sociologie, antropologie;
 2. Abilitati fundamentale pentru:
 Activitate preclinica si clinica:comunicare, evaluare, diagnosticare;
proiectare de programe populationale de interventie;implementarea
programelor populationale de interventie; consiliere si psihoterapie;
interventii individuale si de grup;
 Activitate de cercetare;
 Activitati de instruire, antrenare si supervizare;
 Activitati de management.

I.7.RELATIA PS CU ALTE DISCIPLINE:

1.psihologia sociala:exista situatii in care PS este considerate ramura aplicativa a
psihologiei sociale, in domeniul sanatatii si bolii;
2.psihologia clinica:
-pc vizeaza mailaes tulburarile emotionale si boala mental
-ps vizeaza starea globala de sanatate, rolul factorilor psihosociali in
etiologia bolii somatice (cancer , boala cardiovasculara, SIDA), reactia,
adaptarea si recuperarea din boala somatic acuta (infarct miocardic) sau
cronica(colon iritabil);
-pc dezvolta teorii si concept extreme de relevante pentru ps;
3.psihoterapia si consilierea:furnizeaza ps cunostinte si tehnici de lucru cu pacientii
in ce priveste relationarea psiholog-pacient, modalitati de modificare a cognitiilor
nerealiste, a starii emotionale negative sau ale comportamentelor deficitare;
4.p medicala: termenul desemna cu ceva timp in urma mare parte din domeniul
ps;in prezent este tot mai putin utilizat in ultimii ani din cauza caracterului
restrictiv-se focalizeaza preponderant pe relatia medic-pacient sip e adaptarea
bolnavului la mediul spitalicesc si starea de boala;
5.psihosomatica:domeniu interdisciplinar ale carei modele explicative si tehnici de
interventie se bazau in principal pe modelul psihanalitic, astazi este tot mai putin
utilizat; acest termen a fost inlocuit cu cel de medicina comportamentala,
psihologia sanatatii sau de consultatie de legatura;
6.medicina comportamentala:este de cele mai multe ori considerat sinonim cu cel
de psihologia sanatatii;
-preferinta pentru un termen sau altul este determinate de domeniul din care
specialistii provin;
-scopul mc este integrarea stiintelor comportamentale cu cele medicale si acorda
prioritate utilizarii tehnicilor comportamentale in medicina clinica fata de preventia
imbolnavirilor si promovarea sanatatii;
-in ps obiectivul principal este promovarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor;
asistarea persoanei in stare de boala este un obiectiv derivate din cel anterior.

II.MODELE ALE SANATATII SI BOLII:

II.1.CONCEPTUL DE SANATATE:
 OMS defineste sanatatea ca :”integritate anatomica si functional,
capacitate de confruntare cu stresul fizic, psihic si social, capacitate de
protective impotriva imbolnavirilor si mortii premature, comfort fizic,
psihic, social si spiritual, ca stare de bine”.
 Sanatatea este complexa si este data de dimensiunile, componentele si
gradele pe care le presupune:
1.dimensiunile sanatatii:
-biologica (anatomica, fiziologica si biochimica);
-psihologica (cognitive,emotional,comportamentala);
-socio-profesionala (roluri, relatii, aspiratii);
-spirituala (valori, religie, experiente non-cotidiene)

2.componentele sanatatii:
-absenta bolii, disfunctiei si dizabilitatii;
-rezistenta fizica si fiziologica;
-atitudinea pozitiva fata de viata (a percepe scopul si semnificatia vietii);
-asumarea controlului propriei vieti;
-acceptarea de sine;
-relationarea sociala pozitiva;
-stare subiectiva de bine
3.grade ale sanatatii:
-sanatate optima;
-sanatate;
-sanatate aparenta;
-sanatate precara;
-sanatate foarte precara.
 Factorii care influenteaza starea de sanatate:
1.factori de mediu (aer, apa, sol, fizici, chimici, biologici, sociali);
2.stil de viata(comportament alimentar, sexual, abuz de substante, exercitiu
fizic);
3.factori psihici (cognitii, emotii, perceptia si raspunsul la stres);
4.factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de ingrijire
medicala si politicile sanitare);
5.factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)

II.2.CONCEPTUL DE BOALA:
 Boala este definite ca:
-forma particulara de existenta a materiei vii;
-abatere de la norma;
-consecinta a unor agenti patogeni sau traumatic;
-semne, simptome, disfunctii;
-manifestarea esecului in adaptare
 Termenul de boala (ca si conditie obiectivata si diagnosticata de medic) se
relationeaza cu alte concept:
-deficienta:orice pierdere sau deviatie datorata unei boli sau trauma in
functionarea fizica si psihica optima a individului;
-dizabilitate:orice restricite in indeplinirea sarcinilor cotidiene si in abilitatile
de auto-ingrijire;
-handicap:orice dezavantaj social indus de deficient si dizabilitate;
-suferinta:experienta subiectiva a simptomelor.
 Sarafino descrie procesul sanatate-boala ca si un continuum, in care la un pol
se situeaza sanatate optima, respective starea de bine, iar la celalalt
dizabilitatea creata de boala, uneori moartea prematura.
II.3.CONCEPTUL DE STARE DE BINE:
  Sanatatea este mai mult decat integritate somatica si fiziologica;
 Starea de bine presupune:
-acceptare de sine;
-relatii pozitive cu ceilalti;
-autonomie;
-control asupra propriei vieti;
-sens si scop in viata;
-dezvoltare personala
II.4.CONCEPTUL DE CALITATEA VIETII:
 Este notiune complexa si multidimensionala;
 Este definita ca perceptie subiectiva a pozitiei in lume in relatie cu
standardele si asteptarile personale;
 Poate fi evaluate in domenii :ecologic, economic, cultural, fizic, social,
psihic;
 Dimensiunile calitatii vietii relevante pentru starea de sanatate sau boala
sunt:
-fizica (mobilitate, ingrijire personala, controlul reflexelor, absenta durerii,
vitalitate, energie);
-psihica (reactii emotionale, functionare cognitiva);
-sociala (relatii interpersonal, comunicare, roluri);
-comportamentala (somn, alimentative, recreere, hobiuri);
-independenta (sexualitate)
II.5.MODELE ALE SANATATII SI BOLII:
1.Modelul bio-medical:
-traditional, restrictiv si unilateral;
-nu ia in considerare variabilele nonbiologice;
-este reductionist:ia in calcul doar factori biologici;
-cauzalitatea este liniara :bacil-boala;
-integreaza dualismul cartezian (departajeaza somaticul de psihic);
-pune accent pe starea de boala, ignora sanatatea, respectiv preventia bolilor;
- se focalizeaza pe organul bolnav facand abstractie de presoana; medicul este
responsabil de tratarea bolii
2.Modelul biopsihosocial:
-integreaza achizitiile medicine biologice, cat si variabilele psihocomportamentale,
sociale, cultural si ecologice ca factori importanti in etiologia si evolutia bolilor;
-boala are o cauzalitate multifactoriala;
-psihicul nu poate fi separate de fizic si invers;
-se centreaza atat pe sanatate cat sip e boala;
-pune accent si pe tratament si pe preventie;
-suferinta organului induce suferinta persoanei;
-responsabili de preventia bolilor, tratament si recuperare nu este doar personalul
medical, ci si societatea si persoana in cauza.
 Odata cu aparitia modelului biopsihosocial accentual a trecut de la :
-boala acuta la boala cronica;
-boala –sanatate;
-ingrijire in spital –ingrijire in comunitate;
-tratament-ingrijire;
-abordare curative-abordare preventive;
-interventie-monitorizare;
-pacient-persoana.
 Indicatori relevanti pentru starea de sanatate a unei populatii sunt:
-speranta de viata;
-mortalitatea generala si specifica;
-mortalitatea infantila;
-mortalitatea materna;
-fertilitate;
-morbiditate;
-prevalenta;
-incidenta;
-vulnerabilitate (generala si specifica):conditii de risc, grupuri de risc,
comportament de risc, factori de risc.
 Variabilele de risc pot fi clasificate dupa:
1.distanta dintre risc si imbolnavire:
-proximali (fumat, alcool);
-distali (factori macro-sociali);
-intermediari (ocupatie, familie, sistem medical)
2.rolul factorilor de risc in relatia cu patologia:
 -predispozanti (convingeri, fumat);
-de precipitare (eveniment stresant);
-de mentinere (convingeri, fumat)

III.ROLUL FACTORILOR COGNITIVI IN SANATATE:

III.1.ROLUL TEORIEI SOCIAL-COGNITIVE A PERSONALITATII IN
PSIHOLOGIA SANATATII:
-comportamentul manifest rezulta din interactiunea mecansimelor psihologice cu
factorii de mediu, deci comportamentul este in mare masura discriminative si
dependent de context;
-contextele si situatiile specific nu pot afecta comportamentul decat prin
intermediul mecanismelor cognitive;
-omul este privit ca fiinta proactive decat ca un organism reactive la mediu;
-ideea centrala a teoriei social- cognitive este ca omul isi regleaza comportamentul
pe baza expectantelor, a planificarii si predictiei, a anticiparii situatiilor si
consecintelor actiunilor intreprinse;
III.2.AUTOEFICACITATEA:
-autoeficacitatea perceputa reprezinta o variabila centrala in mecanismele de
autoreglare a organismului la cerintele mediului;
-conceptul de autoeficacitate propus de Bandura (1982) reprezinta un construct
relevant pentru intelegerea factorilor protectori la stress si boala;
-AE:convingerea unei persoane in capacitatile de a-si mobiliza resursele cognitive
si motivationale necesare pentru indeplinirea cu succes a sarcinilor date;
-AE crescuta se asociaza cu atributii autoprotectoare ale esecului sau succesului;
-AE ca proces cognitiv genereaza optiuni, motivatii, emotii, idei si comportamente;
-persoana isi evalueaza abilitatile in functie de succesele si esecurile trecute, dar si
selecteaza anumite sarcini, isi dozeaza efortul, isi monitorizeazaprogresele in
raport cu experienta anterioara;
-evaluarile optimiste ale autoeficacitatii pot fi considerate stimuleaza intentiile de
actiune si pentru persistent in depasirea obstacolelor; cu cat AE este mai accentuate
cu atat nivelul de aspiratie vizand atingerea scopurilor propuse este mai inalt;
-relatia semnificativa dintre eficacitate si comportament este ilustrata de cercetarile
care demonstreaza ca terapia focalizata spre cresterea AE ajuta persoanele fobice
sa-si depaseasca frica si sa adopte comportamente adecvate;
-AE coreleaza semnificativ si cu succesul renuntarii la fumat sau cu toleranta
durerii fizice;
-Bandura si co au investigat relatia dintre AE si sistemul imun:
 AE perceputa are un rol de tampon intre stress si impactul lui asupra
sistemului imun;
 Cresterea nivelului celulelor T (cu rol in distrugerea celulelor canceroase si a
virusilor) a fost demonstrate pe subiectii cu fobie de serpi implicati in
antrenamentul de dobandire a sentimentului de AE;
-Evaluarea acurata sau nu a AE se bazeaza, conform lui Bandura, pe 4 surse
majore de informatii:
 Performantele anterioare;
 Experienta dobandita prin invatarea vicarianta;
 Persuasiunea verbal
 Starea fiziologica din momentul anticiparii si desfasurarii sarcinii;
 Alte surse:grupul de apartenenta, clasa sociala, perceptia colectiva a AE
influenteaza intr-o oarecare masura AE individuala;
-AE concept major in categoria convingerilor despre sine cu rol in mentinerea
sanatatii.
III.3.STIMA DE SINE:
-componenta a schemei cognitive referioare la sine;
-evaluare globala a propriei persoanea (Rosenberg);
-este determinate de combinatia dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a
atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare;
-SS concept cheie in diverse discipline ale psihologiei: sociala, clinica, a sanatatii,
a personalitatii, a dezvoltarii;
-SS este o caracteristica cognitiva de autoprotectie si autointarire (Kaplan);
-caracteristica esentiala in sanatatea mental;
-A.Beck evidentiaza rolul major al SS scazute asociata cu evenimente de viata
negative in declansarea si mentinerea depresiei;
-SS stima de sine crescuta asociaza expectante pentru succes, cu optimism privind
performantelor viitoare, cu lupta pentru atingerea scopului si persistent in depasirea
obstacolelor;
-SS este interpretata ca o variabila individuala relevant in procesul stresului si
bolii;
-SS influenteaza evaluarea stimulilor, a resurselor de coping si modereaza efectele
confruntarii cu circumstantele stresante.
III.4.LOCUS DE CONTROL:
-concept introdus de Rotter, cu origine in teoria invatarii sociale si defineste modul
in care o persoana isi explica succesul sau esecul prin cause de tip intern sau
extern, controlabile sau necontrolabile;
-locusul de control intern: convingerea ca puterea si controlul personal pot
influenta evenimentele, ca succesele proprii se datoreaza aptitudinilor si muncii
depuse;
-locusul de control extern:convingerea ca puterea personala are un effect minim
asupra evenimentelor, acestea fiind cauzate de destin, sansa sau puterea altora;
-Rotter relationeaza conceptual de LOC cu variabile din psihologia personalitatii
precum:alienarea, competent, autonomia, nevoia de success, atribuirea etc;
-diferentele individuale in control se manifesta la trei nivele distincte:
1.cognitiv, convingerea privind posibilitatea de a exercita control asupra
evenimentelor;
2.preferinta si nevoia controlului;
3.comportamental-efortul depus de a obtine controlul
-Rotter considera ca dezvoltarea unei tendinte interne sau externe a LOC depinde
de situatiile obiective si de tipul de cultura si societate;
-formarea internalitatii la copii se asociaza cu atitudini parentale consecvente ,
clare si lipsite de confuzie, educative-constructive, ce acorda incredere, autonomie
si intariri positive;
-internalitatea nu este o expresie a unor capacitate intelectuale superior dezvoltate,
ea are un rol motivational pozitiv pentru actiune si performanta;
-model unidimensional al LOC (Rotter):control personal aupra unei arii largi de
domenii ale vietii;
-model bidimensional al LOC :o dimensiune se refera la controlul asupra
scopurilor si succesele personale, iar a doua-la controlulasupra sistemului socio-
economic si politic;
-studii recente: distinctia intre controlul in situatii specific si controlul generalizat;
cu inaintarea in varsta sau prin confruntarea cu evenimente negative de viata
oamenii tind sa adopte o orientare predominant externa;
-exista opinii care interpreteaza LOC ca un continuum, aceiasi persoana putand
manifesta orientare externa sau interna infunctie de situatie sau de rolul
professional;
-LOC intern-rol de factor protector impotriva stresului (cercetari experimentale);
 LOC extern devine o forma maladaptativa in conditiile de stress prin
modificarile de la nivel biologic, subiectiv si comportamental pe care
perceperea incapacitatii de control le poate induce;
 Persoana cu orientare interna este:
-receptiva la informatiile utile furnizate de mediu;
-preocupata de aptitudinile sale in success si esec;
-rezistenta la incercarile externe de a fi influentat;
-va lua initiative in a-si imbunatati conditiile de mediu;
 Prin aceste caracteristici o persoana devine rezistenta la stress;
 Un nivel inalt de internalitate devine contraproductiv si ca doar o
onternalitate moderata determina ajustari la stress
 Antonovski (1991):
-externalitatea poate fi defensiva (cand persoana atribuie esecul factorilor
externi, protejandu-se astfel pe sine) si pasiva (care este expresia perceptiei
lipsei de control, cu efecte negative);
-internalitatea poate fi responsabila (exprimand dorinta de a-si asuma
controlul si responsabilitatea pentru success si esec) si culpabilizanta
(subiectul se autoblameaza pentru esecuri si nu acorda suficienta importanta
succeselor);
-doar internalitatea responsabila este o sursa de sanogeneza
 Wallston et al.(1978):
-a elaborat conceptul cognitiv relationat cu comportamentele sanogene,
denumit LOCUS DE CONTROL AL SANATATII;
 -controlul intern se refera la convingerea ca propriile actiuni si decizii
influenteaza sanatatea si recuperarea din boala;
-controlul extern:
1.controlul personalului medical: convingerea ca actiunile
doctorilor/asistentelor infuenteaza starea de sanatate prin intermediul
recomandarilor, ingrijirilor medicale si ale tratamentelor pe care le
furnizeaza;
2.controlul datorat sansei: convingerea ca sanatatea si boala sunt determinate
de destin.
III.5.ROBUSTETEA:
-concept introdus de Kobasa ca fiind o variabila individuala cu semnificatie in
rezistenta la stress;
-caracteristici:
 Control:convingerea ca evenimentele pot fi controlate, influentate; se refera la
perceperea abilitatilor de a se raporta active la mediu, de a-si asuma cu
responsabilitate propria soarta;

 Angajare:abilitatea de acrede in actiunile initiate, de a avea un intere real

pentru diverse domenii ale vietii:profesie, familie,etc
 Provocare/stimulare: perceptia schimbarilor ca un aspect normal al vietii care
pot oferi sanse de dezvoltare personala; se exprima si prin tendinta orientarii
spre viitor;
-Robustetea se structereaza prin experientele bogate, variate si recompensatorii
avute in copilarie, adolescenta si tinerete;
-R face ca subiectii sa ramana sanatosi in ciuda stresului intens.
III.6.SENTIMENTUL DE COERENTA:
-Antonovski:
 Sentimentul de coerenta:orientare cognitiv globala ce exprima gradul in
care persoana are convingerea ca:
1.stimulii externi si/sau interni intalniti pe parcursul vietii sunt
explicabili si predictibili;
2.are resurse de a face fata stimulilor;
3.solicitarile au sens si scop, deci implicarea si invistitia de efort este
justificata;
  Caracteristici:
1.comprehensiune:gradul in care persoana poate intelege situatia prin
care trece, ii poate atribui un sens;
2.control:capacitatea persoanei de a percepe existent unor resurse
disponibile in vederea confruntarii cu evenimentele stresante;
3.scop:perceptia unei finalitati necesare sau dorite.

 Exista 4 dimensiuni ale lumii cu semnificatie pentru individ:

-lumea interioara (ganduri si sentimente proprii);
-relatiile interpersonal (familie, prieteni, colegi);
-activitatea defintorie pentru individ (profesie);
-probleme existentiale (esec, decese, izolare etc)
-a intelege, a avea control si a percepe rostulacestor dimensiuni
reprezinta continutul sentimentului de coerenta;
-negarea uneia din cele 4 dimensiuni implica un SC redus;
 Sursele formarii SC:
-consistenta experientelor:reflecta nevoia umana de stabilitate, de
existent a unor reguli, repere, criteria pentru stabilirea prioritatilor;
-dificultatea sarcinilor: echilibru intre dificultatea sarcinilor si resurse
determina conturarea controlabilitatii; effect negative al supra- si
subsolicitarii;
-participarea la decizie: furnizeaza cadrul necesar intelegerii scopului
actiunii;
-Relatia dintre SC si starea de sanatate in conditii de stress:
 Persoanele cu SC puternic tind sa-si mentina sanatatea si in conditii de
stress acut;
 Persoanele cu SC slab sunt mai vulnerabile la stress si la boala;
 Mecanismele ce relationeaza SC cu starea de sanatate: prin evaluari
cognitive mai putin amenintatoare a factorilor de stress reactivitatea
emotional si fiziologica este mai redusa; prin adoptarea de forme de
coping adecvate situatiei problema stresanta este solutionata, redusa sau
tolerate; prin practicarea unor comportamente sanatoase (alimentative,
exercitiu fizic, consum redus de alcool etc) starea de sanatate este
intarita.

III.7. OPTIMISMUL:
-dispozitia spre optimism este definite ca tendinta generala, relative stabile, de a
avea o conceptie pozitiva asupra viitorului si a experientelor vietii;
-structura cognitive-motivationala caracterizata prin reprezentari mentale si
expectante positive privind atingerea scopurilor propuse;
-pesimism:expectatii negative privind efectul actiunilor intreprinse; pesimismul din
perioada de tinerete coreleaza cu deteriorarea starii de sanatate la adultul de varsta
medie si inaintata prin mecanisme imunologice;
-studii effectuate pe un lot de paciente cu cancer mamar sip e unul de pacienti
supusi unei interventii chirurgicale cardiac arata ca O este un bun predictor in
recuperarea postchirurgicala si rata de supravietuire (Scheier si Carver, 1989);

-O influenteaza sanatatea fizica si psihica:

 Prin atentia acordata factorilor de risc;

 Ca predictor pentru copingul active in situatiile de stress si pentru utilizarea
redusa a formelor de coping evitativ, prin negare si retragere;
 Prin tendinta de a-si mentine dispozitia afectiva pozitiva chiar in situatii de
stress acut;

-autori considera ca rol cel mai important are absenta pesimismului cu efectul sau
imunosupresiv;

-O are efecte negative in cel putin 2 situatii:

 Cand determina un comportament pasiv iar efectul pozitiv este asteptat de

la sansa, divinitate sau ajutorul unui prieten;
 In situatiile care desi sunt netransformabile, optimistul persista cu
tenacitate in schimbarea lor
III.ROLUL ALTOR FORME DE CONTROL IN ABORDAREA SANATATII SI
BOLII:

-in activitatile de promovare a sanatatii, de prevenire a imbolnavirilor sau de

recuperare din boala, urmatoarele forme de control sunt importante:
1.informational (cunostinte);

2.cognitiv (convingeri rationale);

3.emotional (reducerea anxietatii, depresiei);
4.comportamental (renuntarea la fumat);
5.fiziologic (biofeedback) ;

6.decizional (de a lua decizii potrivite situatiei);

7.retrospectiv (a intelege ce s-a intamplat).

III.9.RELATIA DINTRE COGNITII SI EMOTII:

-In psihologia sanatatii se ia in discutie:

 Afectivitate pozitiva (dispozitie stenica);

 Afectivitate negative (dispozitie disforica) (Ellis si Beck);
-Exprimarea emotionala prin diverse forme (verbalizare, scris, dans, pictura etc.)
are rol in mentinerea sanatatii si in recuperarea dupa boala;

-Alexitimia:

 Termen introdus de Sifneos;

 Analfabetism emotional sau “lipsa cuvintelor pentru emotii”;
 Deficit de procesare a informatiei emotionale, cu dificultati de recunoastere
si etichitare a emotiei (Lane si co, 1997);
 Cinci caracteristici fundamentale:
1.saracia si platitudinea trairilor emotionale si affective;
2.dificultati in identificarea si diferentierea emotiilor;
3.dificultati in verbalizarea si descrierea emotiilor si sentimentelor;
4.fantezie saraca si neralationata cu viata afectiva;
5.stil cognitive orientat spre exterior, cu preocupari excessive pentru detalii,
aspect concrete si utilitare ale situatiilor (Sifneos, 1996)
-Tipologii caracetrizate prin emotii negative cu impact semnificativ asupra
sanatatii sunt:

 Tipul A (Friedman, Rosenman & Jenkins, 1978, 1986) cu risc crescut crescut
pentru patologia cardio-vasculara si caracterizat prin:
-sentimentul de presiune a timpului;
-competitivitate;
-implicare in munca;
-sindromul AHA (anger, hostility, aggresion/furie, ostilitate,agresivitate);
 Tipul C (Temoshok,1995) asociat de unii cercetatori cu risc pentru cancer:
 -reprimare emotionala;
-depresie;
-lipsa de speranta;
-neajutorare;
 Tipul D (Denollet, 2000) implicat in riscul pentru distress, si in consecinta
pentru imbolnaviri frecvente si se caracterizeaza prin:
-afectivitate negative;
-inhibitie sociala.

IV.ROLUL COMPORTAMENTULUI IN SANATATE:

IV.CONCEPTUL DE STIL DE VIATA:
-defineste totalitatea deciziilor si actiunilor voluntare care afecteaza starea de
sanatate;

-componentele comportamentale ale stilului de viata se pot constitui in:

 factori de risc pentru imbolnaviri (fumat, relatii sexuale neprotejate) (stil de

viata pathogen, negativ);
 factori de protective ai starii de sanatate (exercitii fizice regulate, suport
social) (stil de viata pozitiv, imunogen);

IV.2.COMPONENTELE STILULUI DE VIATA:

-factori comportamentali ai stilului de viata:

1.uzul de substante:

 nicotina (fumat active, pasiv);

 consum de alcool (depasirea consumului ocazional);
 medicamente, droguri (non-aderenta, automedicatia, autoinjectarea
drogurilor)
2.comportamentul alimentar:
 balanta caloric (aport-necesitate);
 balanta dietei (protein,glucide, lipide, vitamine, minerale);
 regularitatea meselor (3 mese/zi);
 preferinte culinare (carne alba vs rosie, legume, fructe vs dulciuri,
condimente);
  metode de preparare si conservare (fierbere vs prajire, inghetare vs
proaspete);
3.Activitate fizica:
 tip de miscare aerobic (flexibilitate, vigoare);
 frecventa (3/5/saptamana);
 intensitate (60-90% din capacitatea cardiaca maxima);
4.Somn, relaxare:
 7-8 ore de somn zilnic;
 Hobiuri;
 Exercitii de relaxare, meditatie;
 Echilibru munca/ recreatie;
5.Alte comportamente preventive:
 Imunizari/vaccinari;
 Verificari medicale periodice;
 Autoexaminari (palparea sanilor, testiculelor);
 Comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite, a avorturilor
septic, a bolilor cu transmitere sexual prin utilizarea prezervativelor,
partener stabil);
 Comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranta, viteza
redusa);
 Evitarea expunerii excessive si neprotejate a pielii la soare;
 Evitarea accidentelor domestic si ocupationale
-Functiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam, Booth, 1994):
1.exprimarea opozitiei fata de autoritatea adultului si normele conventionale ale
societatii (fumat);
2.o modalitate de a se identifica cu grupul si de a fi acceptat de grup (fumat);
3.exprimarea si confirmarea valorilor identitatii personale (consum de alcool);
4. un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte (alcool,
fumat);
5. mecansim de coping, de adaptare la situatiile de stress, frustrate, inadecvare,
esec sau la situatiile anticipate ca fiind esec (consum de alcool, droguri, fumat);
6.o functie de recreere, amuzament, experiente inedited sau pentru a “rupe” rutina-
ex.consumul de droguri.
IV.FUMATUL SI DEPENDENTA DE NICOTINA:
 Fumatul este un comportament care se dezvolta treptat de la faza de
experimentare la faza de dependenta si de formare a unei atitudini positive
fata de fumat;
 Efectele fumatului asupra organismului:
-nicotina este un drog, cu efecte negative asupra SNC, poate produce grave
probleme de sanatate, incluzand depedenta;
 Efectele nicotinei asupra organismului:
-cresterea pulsului si a respiratiei;
-incetinirea activitatii muscular si a reflexelor;
-forteaza organismul sa consume mai mult oxygen, ceea ce face mai dificila
functionarea inimii;
-creste probabilitatea de a suferi un infarct miocardic;
 Efectele asupra creierului:
-tulburari atentionale;
-dificultati de invatare;
-modificari ale dispozitiei affective;
-incetinirea reactiilor;
 Fumatul poate cauza cancer (plamani, buze, pancreas, rinichilor sau
creierului), boli cardiovasculare, boli pulmonare, infarct miocardic, problem
cu sarcina
 Convingeri eronate ale adolescentilor despre fumat:
-“Fumatul te face atractiv”;
-“F te face independent si matur”;
-“F te face sa te simti bine”;
-“Tutunul nu este un drog, nu-ti face nici un rau”;
 Pentru dezvoltarea comportamentelor alternative fumatului nu trebuie sa ne
focalizem pe efectele pe termen lung ci pe efectele immediate ale renuntarii
la fumat; mesajele adresate tinerilor pot fi :
-vei dobandi o forma fizica mai buna, prin cresterea rezistentei
organismului;
-respiratia, parul, hainele tale nu vor mai emana mirosul neplacut de tutun;
-dantura si degetele tale nu vor mai fi ingalbenite;
-vei economisi zilnic o suma importanta de bani pe care poti sa-I folosesti in
alte scopuri;
 -eviti riscul contractarii unor boli grave, adesea incurabile, precum si
sensibilitatea la bolile infectioase;
-iti vei prelungi durata de viata.
 Preventia fumatului pasiv si activ are ca si componente:
-informatii privind consecinte sociale si de sanatate, de scurta durata si de
lunga durata ale fumatului;
-formarea unor valori si atitudini positive fata de un stil de viata sanatos;
-discutarea si analizarea rolului influentei grupului, a familiei si a mass-
media in formarea si mentinerea atitudinilor fata de fumat;
-dezvoltarea deprinderilor de comunicare, asertivitate si de a face fata
presiunii grupului (deprinderea de a spune NU );
-dezvoltarea abilitatilor de luare a deciziilor, de gandire critica si de
management al stresului;
-dezvoltarea unor comportamente alternative (alte comportamente de
relaxare )

IV.4. ALCOOLUL SI DEPENDENTA DE ALCOOL:

-Consumul de alcool devine un comportament format pe baza invatarii sociale,
care presuasiune urmatoarele dimensiuni:
 Invatarea se realizeaza prin observarea comportamentelor unor personae
importante pentru copil si adolescent, cum ar fi parinti , celebritati;
 Invatarea sociala presupune si formarea unei atitudini positive fata de
efectele alcoolului; adolescentii invata ca a consuma alcool face parte dintr-
un process natural in urma caruia devii mai “sociabil” si mai “matur”;
 Adolescentii continua sa consume alcool mai ales datorita influentei
grupului; ei tind sa considere ca relatiile sociale sunt facilitate de consumul
de alcool;
 Utilizarea alcoolului pentru rezolvarea situatiilor de criza pentru care tanarul
nu si-a dezvoltat abilitatile necesare
-Efectele alcoolului:
 Efecte pe termen scurt (relaxare, reducerea inhibitiei, reactii mai lente);
 Efecte pe termen lung (tulburari somatic si psihologice grave);
 Alcoolismul nu etse o problema de imoraliatate sau de carcter slab, ci este o
boala cronica, progresiva si potential fatala
-Efectele consumului de alcool asupra tinerilor:
1.risc de accidente de masina;
2. risc de a avea raporturi sexual neprotejate;
3. risc de violent si agresivitate.
-Preventia consumului de alcool are ca si elemete componente:
 Informatii privind consecintele sociale si de sanatate de scurta si de lunga
durata ale consumului de alcool;
 Formarea unor valori si atitudini positive fata de un stil de viata sanatos;
 Discutarea si analizarea rolului influentei grupului, a familiei si a mass-
media in formarea si mentinerea atitudinilor fata de alcool;
 Discutarea modului in care alcoolul poate diminua performantele scolare,
profesionale etc.;
 Dezvoltarea deprinderilor de asertivitate si de a face fata presiunii grupului
(deprinderea de a spune NU);
 Dezvoltarea abilitatilor de luare a deciziilor, de gandire critica si de
management al stresului;
 Desfasurarea de activitati de recreere sanatoase, cum sunt: sport,
muzica,activitati de voluntariat.
IV.5.DROGURILE SI DEPENDENTA DE DROGURI:
-Tipuri de droguri:
 De stimulare (cannabis, amphetamine, cocaina):deformarea imaginii relaitatii
si scaderea perceptiei riscului;
 De relaxare (tranchilizante, barbiturice, sedative):vorbire neclara, dezorientare,
comportament specific starii de ebrietate;
 Halucinogene sau psihedelice (L.S.D., ecstasy, mescalina):perceptive alterata a
timpului si distantei, euforie, comportament dezorientat.
-Factori cre duc la formarea unei atitudini positive fata de droguri sunt:
 Curiozitatea: anumite droguri dau dependent dupa o singura doza;
 Rezolvarea problemelor:droguri-evitare;
 Formarea unei imagini sociale;
 Presiunea grupului;
 O stima de sine scazuta;
 Un raspuns la singuratate;
-Preventia consumului de droguri are ca si componente:
  Informatii despre consecintele de sanatate si sociale ale consumului de
droguri;
 Formarea unor valori si atitudini fata de un stil de viata sanatos;
 Discutarea si analizarea rolului influentei grupului in consumul de d.;
 Dezvoltarea deprinderilor de management al situatiilor de criza prin
invatarea unor strategii de coping adaptative; dezvoltarea deprinderilor de
management al conflictelor si luare de decizii responsabile;
 Discutarea modului in care d iti controleaza modul in care gandesti, simti sit
e comporti;
 Desfasurarea de activitati de recreere sanatoase, cum ar fi participarea la
actiuni de voluntariat (ex. Programe de preventive a consumuli de droguri).
IV.6.COMPORTAMENTUL SEXUAL:
-OMS defineste sanatatea sexual ca “integrarea aspectelor fizice,
emotionale,cognitive si sociale in procesul dezvoltarii positive a personaliatatii, in
care fiecare persoana are dreptul la informatii adecvate si relatii sexual
responsabile”;
-elementul esential al procesului de educatie pentru sanatatea sexuala este
promovarea unor valori adecvate privind sexualitatea proprie si a celorlalti;
-valorile sexualitatii:
 Sexualitatea este o component sanatoasa si naturala a vietii;
 Toate persoanele sunt sexual;
 Sexualitatea include dimensiuni fizice, etice, spiritual, psihologice si
emotionale;
 Toate persoanele au dreptul si obligatia sa ia decizii sexual si responsabile;
 Toate deciziile sexuale au consecinte emotionale, comportamentale sau de
sanatate;
 Indivizii si societatea au de castigat cand copii discuta despre sexualitate ca
de un process natural in atingerea maturitatii psihice;
 Implicarea premature in comportamente sexual presupune riscuri;
 Tinerii au dreptul la acces la informative despre serviciile de planificare
familial si ingrijire medicala;
 Persoanele isi exprima sexualitatea in moduri diferite;
 Oamenii trebuie sa respecte sis a accepte ndiversitatea valorilor si
credintelor despre sexualitate care exista in comunitatea respective;
 Abstinenta sexual este cea mai eficienta metoda de a preveni sarcina
nedorita si infectia HIV/SIDA.
-Educatia pentru sanatatea sexual este un process de formare de atitudini,
convingeri si valori despre identitate de sine, imagine corporala, relatii
interpersonal,intimidate si iubire, comunicare, decizie si responsabilitate;
-programele de educatie psihosexuala se focalizeaza pe atingerea
urmatoarelor obiective:
1.formarea de convingeri, valori si atitudini despre sine si ceilalti:
 Dezvoltarea stimei de sine sia responsabilitatii de sine si fata de
ceilalti;
 Distinctia intre iubire si atractie sexual;
 Intelegerea consecintelor comportamentului sexual active;
 Invatarea a spune NU si a accepta un refuz;
2.dezvoltarea deprinderilor de relationare interpersonala :
 Deprinderi de comunicare si de relationare pozitiva cu persoanele de sex
opus, cu cele adulte;
 Depinderi de exprimare a afectivitatii, iubirii si intimitatii conform
propriilor valori;
 Deprinderi de a face fata presiunii grupului, partenerului si mass-media;
 Deprinderi de a se opune relatiilor de manipulare si exploatare;
 D de management a situatiilor de conflict dintr-o relatie;
 D de negociere si stabilire de limite
3. dezvoltarea responsabilitatii fata de sine si fata de ceilalti:
 Diferentiere intre comportament sexual cu risc crescut sic el cu risc
redus;
 Beneficiile debutului vietii sexual;
 Utilizarea mijloacelor contraceptive;
 Respectarea confidentialitatii;
 Dezvoltarea abilitatilor de evitare a relatiilor de abuz fizic, emotional
sau sexual;
-Tematica educatiei sexuale :
1.dezvoltarea umana:
 Acceptarea si aprecierea propriului corp;
 Formarea unei imagini corporale realiste;
 Cautarea de informatii despre dezvoltarea sexual;
 Acceptarea dezvoltarii sexual ca o component a dezvoltarii umane;
  Interactiunea cu ambele sexe intrun mod potrivit si respectuos;
 Acceptarea diferentelor de gen;
 Respectarea orientarii sexuale a celorlalti
2.relatiile interpersonale :
 Dezvoltarea deprinderilor de relationare pozitiva;
 Exprimarea dragostei si intimitatii in moduri diferite si
responsabile;
 Dezvoltarea si mentinerea relatiilor semnificative;
 Evitarea relatiilor de exploatare si de manipulare;
 Formarea unor atitudini positive fata de relatiile de prietenie;
 Luarea de decizii privind stilul de viata sanatos
3.deprinderi personale:
 A trai propriilor valori;
 Asumarea responsabilitatii pentru propriul corp;
 Luarea de decizii responsabile;
 Dezvoltarea asertivitatii;
 Comunicarea eficace cu familia, colegii si prietenii;
 Abilitatea de a face fata presiunii grupului

4.comportament sexual:
 Trairea unor sentimente sexual fara a le exprima printrun act sexual;
 Cautarea de noi informatii pentru dezvoltarea sexualitatii;
 Implicarea in relatii sexuale caracterizate prin responsabilitate, onestitate si
incredere;
 Exprimarea propriei sexualitati respectand drepturile altora;
 Exprimarea sexualitatii potrivit propriilor valori;
5.sanatate sexuala :
 Cunoasterea si utilizarea metodelor de contraceptive pentru e evita
sarcinile nedorite;
 Evitarea contactarii sau transmiterii bolilor cu transmitere sexuala ;
 Informare privind modalitatile de prevenire a infectarii cu virusul HIV;
 Informare privind SIDA;
 Prevenirea abuzului sexual;
6.societate si cultura:
  Evaluarea impactului familiei, culturii, religiei, mass-media
asupra convingerilor, valorilor si comportamentelor legate de
sexualitate;
 Respingerea abordarii vulgare si de tip pornografic a sexualitatii
si valorilor sexuale;
 Atitudine critica fata de perceptia sociala a femeii ca “obiect
sexual”;
 Implicarea in programele educative de educatie pentru sanatatea
sexuala;
 Demonstrarea tolerantei fata de cei cu stiluri de viata si valori
sexuale diferite.
-Obstacole in realizarea educatiei sexuale :
1.teama adultilor ca discutarea subiectelor de sexualitate ii va determina pe elevi sa
experimenteze viata sexuala;
2.uneori adultii (parinti, profesori) nu sunt de acord cu anumite atitudini si
comportamente;
3.teama adultilor ca nu vor sti sa dea raspunsuri corecte la intrebarile
adolescentului;
4.dezvoltarea la copii si adolescent a sentimentului de rusine si culpabilitate;
educatia sexual rigida genereaza la varsta adulta disfunctii sexual si o viata de
cuplu nesatisfacatoare;
5.neadecvarea discutiilor la nivelul de dezvoltare mental si emotional al elevilor;
6.focalizarea pe situatiile de criza: sexualitatea inseamna in primul rand asimilarea
in identitatea personala a acestei dimensiuni psiho-sociale si biologice complexe a
personalitatii umane;
7.discutarea despre sexualitate la un nivel abstract, theoretic, stiintific si
medicalizat: mai important este sa formam convingeri, atitudini si comportamente
care respecta drepturile umane fundamentale si au consecinte positive asupra vietii
individuale;
8.folosirea unor clisee evaluative despre anumite persoane si ridiculizarea sau
discriminarea lor;
9.sentimentul de jena in discutarea subiectelor despre sexualitate poate bloca
comunicarea copil-adult
IV.7.ALTE COMPORTAMENTE RELEVANTE PENTRU SANATATE:
 Practicarea regulate a exercitiului fizic;
 Comportament alimentar rational;
 Evitarea expunerii la soare neprotejat;
 Verificari medicale regulate, screeninguri;
 Evitarea accidentelor rutiere (centura de siguranta, casca de protectie)
 Evitarea accidentelor casnice
IV.8.PRINCIPII SI TIPURI DE INTERVENTIE ALE COMPORTAMENTELOR
DE RISC:
 PRINCIPIILE PROGRAMELOR DE INTERVENTIE:
1.tulburarile clinice sunt determinate de relatii cimplexe cu factorii de risc;
2.expunerea la mai multi factori are efecte cumulative si interactive;
3.boli diferite au factori de risc similari;
4.importanta factorilor de risc difera in functie de stadiul de dezvoltare a persoanei;
5.promovarea factorilor de protectie diminueaza efectul factorilor de risc;
6.preventia eficienta solicita interventii coordinate in domenii diferite;
7.actiunile de combatere a factorilor de risc trebuie sa fie initiate inaintea instalarii
bolilor;
8.programele de preventie trebuie sa incorporeze datele cercetarilor din domeniu;
9.programele de preventie trebuie sa vizeze in aceeasi masura efectele de scurta
durata cat si cele de lunga durata;
10.programele de preventie trebuie adaptate la tipul si nivelul de interventie.
 NIVELE DE REALIZARE A PROGRAMELOR DE PREVENTIE:
1.guvernamental;
2.comunitar;
3.organizational;
4.grup;
5.individual
 TIPURI DE PROGRAME DE PREVENTIE :
1.primara;
2.secundara;
3.tertiara.
IV.9.MODELE SI FACTORI CARE INFLUENTEAZA STILUL DE VIATA:
-cele mai utilizate modele de schimabare a comportamentelor de risc si neadecvate
sunt:
1.Modelul invatarii sociale (Bandura):
 Model explicativ care sustine invatarea prin imitare a comportamentelor,
datorita persuasiunii sociale sau prin intaririle primite de la grupul de
apartenenta; rol major il au mesajele publicitare si mass-media;
 Componentele principale ale acestui model sunt :
1.determinismul reciproc (comportamente rezultate din interactiuni sociale);
2.cunostinte (informatii relevante care pot schimba comportamentele de
risc);
3.expectatii (convingeri privind probabilitatea consecintei unui
comportament);
4.auto-eficacitatea (increderea in abilitatea de a desfasura actiuni de
success);
5.invatarea vicarianta (observarea comportamentelor altora si a consecintelor
acestora);
6.intariri (recompense pentru anumite comportamente)
2.Modelul convingerilor despre sanatate (Rosenstock, Becker):
 Persoana adopta sau nu un comportament de risc in functie de:
1.perceptia amenintarii bolii sau comportamentului de risc;
2.a vulnerabilitatii personale fata de accea boala;
3.severitatea bolii care poate fi declansata de acel comportament;
4.autoeficacitatea. adica capacitatea de a renunta la comportamentul de risc;
5.avantajele si dezavantajele (costurile si beneficiile) practicarii acelui
comportament (sanatos sau de risc)
3.Teoria comportamentului planificat-TCP (Ajzen, Fishbein, 1985,1988):
  Subliniaza rolul central pe care il au convingerile si atitudinile in practicarea
anumitor comportamente sanogene si patogene;
 Convingerile pot fi sub forma unor norme subiective:
- descriptive-ce crede o persoana despre modul in care anturajul apropiat se
comporta;
-injuctive-modul in care o persoana percepe incurajarile celor apropiati de a
practica sau nu anumite comportamente;
-aceste norme creeaza presiune asupra persoanei de a practica sau nu un
anumit comportament;
-se reflecta in atitudini pro sau contra unor comportamelte componente;
 Alte component ale modelului TCP:
-controlul comportamentului perceput;
-intentia de a practica comportamentul;
 Cel mai bun predictor al comportamentului este intentia unei personae de a
adopta acel comportament:reflecta motivatia, timpul si efortul pe care
persoana este dispusa sa-l depuna;
4.Modelul stadiilor schimbarii (Prochaska si DiClemente, 1984,1986):
 Elaborat initial pentru a intelege schimbarea comportamentului de a fumat;
 Utilizat in tratamentul adictiilor si problemelor de comportament;
 Modificarea comportamentala presupune parcurgerea a 6 stadii:
1.Pre-contemplare:nu exista dorinta de schimbare si comportamentul respective nu
este constientizat ca problema;
2.Contemplare:apare intentia de aschimba comportamentul de risc in urmatoarele
3-6 luni, dar fara realizarea unui plan concret in acest sens, fara a invata modalitati
de a initia modificari comportamentale;
3.Pregatire pentru actiune:apare intentia de a trece la actiune in urmatoarea luna,
intentie care de multe ori este declarata explicit, si se exploreaza modalitatile in
care schimbarea poate fi realizata;
4.Actiunea in vederea realizarii schimbarilor scontate (scaderea in greutate sau
renuntarea la fumat); se invata modalitati specifice de modificare sau diminuare a
comportamentelor de risc, se pun in aplicare aceste modalitati se se inregistreaza
progresele obtinute);
5. mentinerea comportamentelor noi achizitionate in urma procesului de
schimbare;
6.evitarea recidivelor comportamentelor de risc; recaderile care pot sa apara si in
stadiile anterioare nu sunt percepute ca esec , ci ca oportunitate de invatare.

5.Modelul HAPA (Scharzer, 1992): Health Action Process Approach

 Model de schimbare cogntiv-comportamentala;
6.Teoria motivatiei pentru protectie (James, Rogers, 1985):
 Rolul activarii emotiilor negative fata de comportamentele derisc;
 Include pe langa convingerile despre sanatate, si factorul emotional, care
faciliteaza sau inhiba practicarea comportamentului;
 Este dificil de cuantificat nivelul optim al emotiei negative care poate fi
manipulate de informatiile oferite publicului sau pacientilor cu scopul de a
stopa/reduce comportamentele de risc.
7.Teoria difuzarii informatiei si comunicarii (Rogers, 1983):
 Modelul celor “8P”:conditii prin care mesajele depre sanatate devin
eficiente;
 Pervaziv;
 Popular;
 Personal;
 Participativ;
 Pasionant;
 Practic;
 Persuasiv;
 Profitabil
8.Modelul Diagnosticheaza-Actioneaza (Green si Kreuter in 1991):
 Implica 5 tipuri de diagnostic:
-social;
-epidemiologic;
-comportamental;
-organizational;
-al politicilor de sanatate;
 Interventii la nivel de:
-educatie/promovarea sanatatii;
 -eliminarea/reducerea factorilor de risc, a stilului de viata pathogen in
vederea mentinerea sanatatii si a cresterii calitatii vietii.

V.STRESUL SI RISCUL DE BOALA:

V.1.MODELUL FIZIOLOGIC SI TEORIA STRESULUI:
 Denumit si model biologic;
 Isi are originile in cercetarile lui H.Selye si pune accentual pe raspunsul
organismului la stimuli nocivi din mediu;
 Stres:stare a organismului manifestata prin reactii nespecifice ca raspuns la
agentii perturbanti;
 Stresul biologic, initial descries sub numele de sindrom general de adaptare
(SGA), presupune 3 faze:
1.reactia de alarma;
2.stadiul de rezistenta;
3.stadiul de epuizare
 Hans Selye face distinctie intre:
-eustres (stimulare optima, antrenare, adaptare);
-distres (solicitare intense, prelungita, supraincarcare, efecte de incordare si
tensionare, de dezadaptare);
 Studiile lui Frankenhaeuser (1982) urmaresc relatiile intre patternurile de
raspuns endocrin la stress si trasaturile psihologice:
-starile affective negative-activarea adrenalinei si cortizolului;
-cele pozitive numai prin adrenalina;
-dovedeste specificitatea raspunsului la stress si prin diferentele reactiei
endocrine in functie de sex;
 Lundberg (1980) si Ursin (1984):
-demonstraza experimental ca supraactivarea cat si subactivarea induc stress
exprimat prin modificari in plan fiziologic, psihologic, si comportamental cu
repercursiuni asupra nivelului performantei umane;
 Karasek si Theorell (1990):
-stresul se produce la intersectia dintre solicitarile intense si optiuni de
control minime;
 Henry si Stephans (1977):
-integreaza factori sociobiologici in modelul fiziologic;
-specificitatea raspunsului la stress in functie de clasificarea animalelor in
tipul pasiv sau agresiv;
-potentialul de nocivitate asupra organismului a reactiei fiziologice
determinat de combinatia dintre perceperea lipsei controlului si atitudinea de
 pasivitate si supunere este confirmata si de studiile realizate pe subiecti
umani.
V.2.MODELUL CAUZAL SI TEORIA STIMULILOR:
 Conceptualizeaza stresul drept o functie a stimulilor, exprimabila prin
formula S =f(s);
 Relatia dintre stimuli si reactii este una similara din behaviorimul radical,
adica unilateral si unidirectional, de tipul S-R;
 Ignora diferentele individuale;
 Aduce contributii valoroase cu privire la intelegerea rolului structurilor
sociale in generarea de posibili stresori.
V.3.MODELUL INTERACTIONAL SI TEORIA TRANZACTIONALA:
 Lazarus si Folkman (1984);
 4 concepte fundamentale care defines teoria tranzactionala a stresului:
1.interactiunea sau tranzactia;
2.sistemul cognitiv;
3.evaluarea;
4.coping;
V.4.MODELUL PATOGEN SI TEORIA FIZIOPATOLOGICA:
 Asocierea stresului cu patologia
V.5.COMPONENTELE STRESULUI:
1.FACTORII DE STRES;
2.EVALUAREA;
3.COPINGUL( AJUSTARE);
4.RASPUNSUL LA STRES
V.5.1.FACTORII DE STRES:
 Evenimente sau conditii ale mediului, sufficient de intense sau frecventi care
solicita reactii fiziologice si psihosociale din partea individului (Elliot si
Eisdorfer, 1982);
 Stresori:
-fizici;
-psihici;
 -sociali;
 O alta clasificare:
1. Evenimente majore de viata (deces, boli fizice, divort, emigrare,
pensionare);
2. Tracasari cotidiene (suprastimulare, substimulare, izolare sociala,
aglomerarea sociala; conflicte de rol, contrarierea nevoii de afirmare,
afectiune, afiliere, surse financiare insuficiente);
3. Experiente traumatice si catastrofale (dezastre, calamitati, amenintarea
integritatii fizice, razboaie, accidente aviatice, feroviare)
 Discriminarea evenimentelor in functie de:
1.dezirabilitatea evenimentului (in ce masura este dorit);
2.controlabilitatea;
3.predictibilitatea;
4.caracterul pozitiv sau negative;
5.implica castig sau pierdere;
6.gravitate
 Evenimentele critice de viata sunt assimilate cu stresul acut;
 Tracasarile cotidiene=stresul cronic;
 “hartuiala zilnica ”=experiente si conditii ale vietii zilnice care
sunt percepute de individ ca frustrante, iritante sau
amenintatoare pentru starea de confort fizic si psihic;
 Tracasarile sunt stresori minori, dar prin frecventa coreleaza
mai semnificativ cu simptomatologia somatic si psihica decat
evenimentele de viata;
 T sunt generate de diverse domenii:
- professional (supraincarcare, termene fixe);
-financiar;
-familial (certuri);
-viata sexuala (probleme sexuale, de intimitate);
-sanatate (problem proprii sau ale membrilor familiei);
-responsabilitati casnice (gatit);
 -relatii sociale (conflicte, competitie);
-mediu ambiental (poluare);
-intamplari ghinioniste;
 Experienta razboaielor, cutremurelor-stresori traumatici;
-pentru ca un stresor sa fie traumatic trebuie sa reprezinte:
1.amenintare la viata proprie sau a celor apropiati;
2.distrugerea brusca a propriei case sau a comunitatii;
3.implicarea directa sau ca martor in uciderea sau ranirea grava a altor
persoane.

V.5.2.EVALUAREA STRESORILOR:
 Lazarus distinge 2 tipuri de evaluari, cu functii si surse de informatii diferite:
-primara:
-implica 3 tipuri diferite de informatii insotite de emotii diferite:
1.dauna déjà produsa (informative asociata cu sentimental de furies au
depresie);
2.anticiparea unei amenintari viitoare (traita afectiv ca frica sau
neliniste);
3.provocare, care rezulta din cerinte dificile cu care suntem confruntati
dar dublate de convingerea in sansa de control, castig si efecte positive (la
nivel emotional este traita ca nerabdare, incredere, bucurie);
-secundara:
-identifica alternativele pe care subiectul le are la dispozitie pentru
adaptarea la situatie;
-poate confirma evaluarea primara, sa o reduca sau sa o intensifice;
 Evaluarea este determinata de factori personali si situationali (noutatea,
severitatea, ambiguitatea, iminenta, durata, predictibilitatea stimulilor);
 Evaluarea situatiei ca amenintatoare sau ca situatie –problema este
determinate de 6 tipuri de conditii:
1.amenintarea integritatii fizice;
2.anticiparea esecului a carui consecinte duce la o traire negativa;
3.autodezaprobarea esecului;
4.dezaprobarea din partea celorlalti pentru neconfirmarea expectantei;
5.destabilizarea lumii personale, sociale si cultural a persoanei;
6.interferarea actiunii altora cu valorile si convingerile personale.
V.5.3.COPING:
  “efort cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile
interne sau externe care depasesc resursele personale” (Lazarus si Folkman
1984);
 4 caracteristici fundamentale:
1.rolul proceselor cognitive si al actiunii;
2.proces de tranzactie intre persoana si mediu, implica schimbari
calitative si cantitative continue ale aceste relatii, interconditionari
reciproce intre coping, evaluare si emotie;
3.mecansimele de ajustare presupun effort, deci sunt diferite de cele
inascute, de adaptare;
4.exista forme eficiente si mai putin eficiente de coping.
 Etapele copingului:
1.anticiparea (avertizarea): situatia poate fi amanita sau prevenita, persoana
se poate pregati pentru confruntare, poate evalua “costul” confruntarii;
2.confruntarea : are loc raspunsul, redefinirea situatiei si reevaluarea;
3.postconfruntarea: se analizeaza semnificatia personala a ceea ce s-a
intamplat;
 Clasificarea copingului:
1.coping focalizat spre problema:actiuni orientate spre rezolvarea,
redefinirea, minimalizarea situatiei stresante-ajustare instrumentala;

2.coping focalizat spre emotie:reducerea sau controlarea raspunsului

emotional la stresori-uzul alcoolului, sedativelor, drogurilor,
tranchilizantelor, tehnicilor de relaxare etc.
V.5.4.RASPUNSUL LA STRES:
1.REACTII FIZIOLOGICE:
 Sistem scheleto-muscular:tensiune muscular, ticuri, bruxism,dispnee,
hiperventilatie;
 Sistem cardiovascular:tahicardie,aritmii, presiune arterial crescuta;
 Sistem gastrointestinal: sialoree, uscaciune, intensificarea tranzitului
gastrointestinal;
 Sistem neuroendocrin:betaendorfine, testosterone, prolactina, cholesterol,
acizi grasi liberi;
 Sistem imun:modificari ale imunoglobulinei, cellule natural ucigatoare;
 Nivel dermal: modificari in conductanta electrica a pielii, hipertranspiratie;
2.REACTII COGNITIVE:
  Deteriorari ale memoriei de scurta si lunga durata;
 Scaderea gradului de concentrare;
 Cresterea ratei de erori si de confuzii;
 Scaderea capacitatii de decizie, de planificare si organizare;
 Cautare redusa de informatii, evitare sau negare;
 Inhibitii si blocaje;
 Creativitate redusa;
 Ideatie obsesiva, irationala;
 Tolerant redusa la criticism;
3.REACTII EMOTIONALE:
 Frustrare, ostilitate;
 Anxietate, tensiune, nervozitate, neliniste;
 Depresie, demoralizare, insatisfactie, sentiment de neputinta;
 Autoevaluare negative, labilitate, culpabilitate, alienare;

4.REACTII COMPORTAMENTALE:
 Scaderea performantei, instabilitate, fluctuatie profesionala, absenteeism;
 Evitare/evadare, pasivitate;
 Agresivitate/intolerant/dezacord;
 Deteriorarea relatiilor interpersonal;
 Accidente, raspuns “totul sau nimic”;
 Excesul sau pierderea apetitului, insomnii ;
 Utilizare crescuta de alcool, tutun, cafea, tanchilizante, suicid.

-REACTIVITATEA:
 variabila plurifactoriala, ce include atat aspect bio-constitutionale cat si de
structura psihica;
 exprima diferentele de activare psihofiziologica dintre starea de repaus sic ea de
expunere la stimuli stresanti;
 persoanele pot fi normoreactive si hiperreactive;
 hiperreactivitatea, ca trasatura individuala stabile, reprezinta veriga explicative in
mecanismul trecerii de la reactii la patologie;

-SINDROMUL DE EXTENUARE (burn-out):

 epuizare emotional;
 epuizare fizica;
 epuizare mentala ;
  epuizarea din sindromul de extenuare se exprima in :aplatizare afectiva,
depersonalizare, scaderea realizarilor personale;

V.5.5.ROLUL DE PROTECTIE AL SUPORTULUI SOCIAL:

-termenul de suport social descrie o retea de relatii interpersonal care ofera persoanei:
 sentiment de acceptare si iubire;
 stima de sine si apreciere;
 comunicare si apartenenta;
 ajutor mutual;
-tipuri de suport:
 suport emotional:sentiment de a fi iubit, de apartenenta, de afectiune si ingrijire,
empatie);
 suport apreciativ: valorizare si recunoastere personala, stima de sine, sentiment de
identitate;
 suport informational : sfaturi, sugestii, directii si orientari, indrumare, consiliere de
specialitate;
 suport instrumental: ajutor material, concret;
-surse de suport:
 familia ;
 rude;
 prieteni;
 colegi si comunitatea profesionala;
 vecini si comunitatea de cartier;
 grupuri informale;
 specialist: psihologi, medici, centre de informare;
-SARACIA: factor de risc major pentru sanatate.