Sunteți pe pagina 1din 7

Proiecte de interventie la Psihologia sanatatii

Temele propuse pentru proiectului de interventie Etapele in realizarea proiectului de interventie: 1. Titlul proiectului 2. Aspecte teoretice relevante pentru proiectul de interventie. Studii relevante privind eficacitatea unor tehnici de interventie pentru proiectul realizat. 3. Grupul tinta: specificati numarul de participanti, varsta, diagnosticul, tratamentul. Se poate realiza un studiu de caz sau un proiect de interventie de grup. 4. Durata proiectului de interventie (numarul sedintelor) 5. Evaluarea initiala a pacientului / grup tinta 6. Obiective generale 7. Obiective specifice 8. Strategii de interventie 9. Structurarea interventiei 10. Evaluarea finala (evaluarea interventiei) Evaluarea Proiectul de interventie va cuprinde indicatorii cei mai relevanti pentru evaluarea problemelor grupului tinta sau cazului. Va prezentam cateva recomandari pentru realizarea evaluarii si modul de prezentare a rezultatelor ei. Evaluarea sa fie particularizata la problematica proiectului. a) Observatia Variabilele observabile: contactul vizual, expresia faciala, postura, volumul si tonalitatea vocii, frecventa cu care pacientul pune intrebari sau evita sa raspunda la anumite intrebari, comportamentul de bolnav, respiratia, relatia dintre comportamentul nonverbal si obiectivul evaluarii. Observatia ofera informatii utile despre modul in pacientul isi percepe boala si tratamentul prin modul de exprimare. b) Auto-monitorizarile (sau jurnalele) Automonitorizarile ofera informatii relevante pentru interventie si pot fi structurate impreuna cu psihologul in functie de simptomele si problemele pacientului. Exemple de automonitorizari: monitorizarea activitatilor zilnice, a gandurilor disfunctionale cand manifesta greata si/sau varsaturi, frecventa / zi a administrarii insulinei si a glicemiei, predictiilor pe care le face pacientul in legatura cu interventia chirurgicala. Automonitorizarile ofera informatii relevante despre modul in care evolueaza simptomele si relatia dintre ele, despre situatiile sau activitatile care activeaza simptomele fizice sau psihologice ("In ce moment al zilei simptomele se amplifica?" sau "Ce se intampla inainte ca starea dvoastra sa se imbunatateasca sau sa se inrautateasca?"), ce simte pacientul in momentul experientierii unui simptom (ex. durere). Alti indicatori de evaluare: 1. Experiente anterioare legate de boala in cauza (ex. o persoana din familie a trait o experienta asemanatoare) 2. Reactii fata de diagnostic 3. Convingerile (reprezentarea mentala) despre boala, tratament, interventii specifice 4. Ce crede si ce simte pacientul referitor la reactiile rudelor, prietenilor fata de problemele sale 5. Natura si nivelul suportului social (ex. daca este o persoana singura sau are suport din partea familiei si ce tip de suport I se ofera) 6. Reactiile partenerului si/sau a copiilor fata de diagnostic si tratamentul pacientului 7. Impactul diagnosticului asupra comportamentului partenerului 8. Experiente personale anterioare pozitive sau negative legate de boala 9. Cum le-a afectat viata boala, ce s-a schimbat in rutina pacientului (ex. il rugati pe pacient sa va descrie cum se desfasura o saptamana obisnuita inainte de aparitia simptomelor si de aflarea diagnosticului)

10.

Evaluarea strategiilor de evitare cognitiva (ex. "Stiu ca am cancer dar nu ma gandesc la boala mea.") sau comportamentale (ex. pacientul nu merge sa isi faca analizele pentru a nu se confrunta cu rezultatele); aceste strategii mentin anxietatea sau depresia ca reactii psihologice la boala 11. Perceptii nerealiste privind prognosticul (ex. "Oricum nu ma voi mai simti bine indiferent ce voi face") 12. Perspectiva in timp sau modul in care pacientul isi percepe viitorul indicator foarte important mai ales in bolile percepute ca fiind terminale cum ar fi cancerul sau bolile cronice cum ar fi diabetul 13. Modul de interactiune cu cadrele medicale patternul de comunicare 1. Care sunt consecintele bolii pentru pacient? Ce a pierdut el? Starea de bine, speranta de viata, controlul, independenta (se simte frustrat si datorita inactivitatii), rolurile anterioare din familie, la locul de munca, relatiile interpersonale, viata sexuala, integritatea fizica, integritatea mentala 2. Atitudinea fata de boala si semnificatia bolii pentru pacient. Exemple de asumptii negative: Cancerul imi conduce viata. Nu este drept sa fiu tocmai eu bolnava /bolnav. Cancerul mi-a schimbat viata total. Soarta mi-a dat aceasta boala. A fi bolnav de cancer este o sentinta la moarte. Nu am facut nimic rau in viata care sa merita sa am cancer. Nu mai am control asupra vietii mele de cand sunt bolnava. Nu pot sa uit ca am cancer si ca orice as face voi muri. Cancerul m-a schimbat complet ca persoana. Cancerul nu poate fi controlat. Oricand pot sa fac un nou infarct. Datorita bolii voi fi un neajutorat toata viata. Evaluarea reprezentarii bolii Identitatea: identificarea simptomele pe care pacientul le percepe ca avand legatura cu boala (de exemplu: durere, greata, scaderea in greutate, oboseala, migrene, tulburari de somn, lipsa energiei, tulburari digestive) Durata (acut/cronic): identificarea duratei pe care pacientul o percepe privind boala sa boala acuta sau cronica (de exemplu: "Voi fi bolnav tot restul vietii", "Voi fi bolnav pentru mult timp.", "O sa ma vindec foarte repede.") Consecinte: identificarea modificarilor pe care boala le-a produs in viata pacientului si a familiei acestuia (de exemplu: "Boala a produc modificari majore in viata mea.", "Boala imi afecteaza modul in care ma privesc si privesc viitorul", "Boala ii afecteaza pe toti cei apropiati mie.", "Boala nu este o problema pentru mine.") Controlul personal: (de exemplu: "Vindecarea sau recuperarea tine de soarta sau sansa.", "Orice as face nu pot influenta evolutia bolii.", "Evolutia bolii depinde numai de mine.") Controlul tratamentului: (de exemplu: "Tratamentul este eficient in vindecare.", "Efectele negative ale bolii pot fi prevenite prin tratament.", "Tratamentul imi controleaza boala.", "Nu se poate face nimic pentru boala mea.") Reactii emotionale fata de boala: depresie, anxietate, furie, ingrijorare, teama, frustrare. Cauze: pacientul va fi chestionat in legatura cu modul in care percepe cauza sau cauzele bolii sale, posibile cauze: stresul, ereditatea, dieta sau comportamentul alimentar, soarta sau ghinionul, lipsa controalelor medicale, negativismul/viziunea pesimista asupra vietii, problemele de familie, munca excesiva, starea emotionala (deprimare, suparare, ingrijorarile), varsta, fumatul, consumul de alcool, un accident sau o vatamare fizica, imunitate scazuta. Chestionare Chestionarul de Perceptie a Bolii (Weinman et.al., 1996) il puteti gasi la adresa de internet: http://www.ipq.da.ru/ sau www.uib.no/people/stud2414/IPQ/. Chestionarul poate fi utilizat ca indicator al evaluarii printr-un interviu semistrucurat sau ca instrument de cercetare. Alte adrese utile: www.vanderbilt.edu/nursing/kwallston/mhlcsales.htm Alte tipuri de chestionare gasiti in sursele bibliografice oferite, pe Internet sau pot fi elaborate chestionare vizand problema studiata. Rezultatele evaluarii:

1.

Lista de probleme a pacientului: evaluarea permite formularea unei liste de probleme care vor face obiectul interventiei. 2. Analiza functionala: fiecare problema identificata este prezentata sub forma rezultatelor analizei functionale. Exemple de intrebari utilizate: "Sunt anumite situatii sau moment al zilei sau persoane in prezenta carora simptomele de durere apar?", "Poti sa-mi descrii in detaliu o situatie in care ai manifestat durere?", "In ce situatii nu apare durerea?", "Cum reactioneaza celelalte persoane fata de simptomele tale de durere?" , "Cum te simti inainte, in timpul si dupa aparitia simptomelor de durere?", "Pe parcursul unei zile cu ce frecventa, cat de intensa si ce durata au simptomele de durere?" 3. Istoria dezvoltarii problemelor: evaluarea ne ofera informatii despre modul in care simptomele sau problemele s-au dezvoltat din momentul aparitiei lor. Acest lucru poate fi facut in termeni de dezvoltare cronologica a problemei si pe parcursul unor evenimente semnificative ca diagnosticul, dupa aflarea diagnosticului, in timpul tratamentului si dupa tratament sau orice forma de interventie. Alte ancore relevante care structureaza evaluarea sunt: istoria personala (anumite evenimente semnificative de viata), medicala (boli similare in familie). 4. Mediatorii cognitivi: autoeficacitatea, reprezentarea mentala, stima de sine, locusul si perceptia controlului, atribuirile. Obiective generale de interventie: Obiectivele interventiei se stabilesc impreuna cu pacientul ("Care ar fi problemele pe care ai dori sa le schimbi pe parcursul consilierii sau terapiei?"). Obiectivele specifice trebuie formulate in termeni clari, specifici, cu rezultate masurabile (ex. cresterea frecventei verificarilor glicemiei / zi) si nu global. Astfel ca fiecare obiectiv general este specificat in cateva obiective specifice. Obiectivele sunt precizate in functie de lista de probleme stabilita dupa evaluare. De exemplu: Probleme 1. - evitarea contactului cu familia Obiective specifice de interventie 2. reducerea frecventei evitarii; imbunatatirea abilitatilor de a raspunde la criticile membrilor familiei despre boala

In continuare va oferim doua modele ce cuprind obiectivele generale, specifice si strategiile de interventie in psihooncologie boala cardiovasculara: 1. A. Proiect aplicativ in psihooncologie Obiectiv general Facilitarea controlului Obiectiv specific implicarea pacientului in diverse tipuri de activitati 2. facilitarea exprimarii emotionale 3. automonitorizarea starilor de oboseala si a predictiilor negative privind recuperarea 4. implicarea in deciziile privind tratamentul

1.

Strategii de interventie 1. planificarea activitatilor

1.

grup de suport sau consiliere de grup 2. experimentul comportamental, modificarea gandurilor dezadaptative 3. imbunatatirea comunicarii medic-pacient

Promovarea suportului social

evaluarea convingerilor privind consecintele exprimarii 1. cresterea frecventei emotiilor negative fata de pacient comunicarii familiei cu a familiei ("Daca vom vorbi pacientul despre cancer cu el/ea lucrurile se vor inrautati.") 5. invatarea unor modalitati de comunicare in situatii speciale cum este discutarea diagnosticului sau prognosticului

4.

6.

implicarea familiei intr-un grup de suport pentru membrii familiilor cu probleme similare identificarea convingerilor dezadaptative, evaluarea lor si modificarea acestora prin experimentul comportamental invatarea unor modalitati de comunicare a ceea ce pacientul ar dori sa comunice familiei sau prietenilor dar face predictii negative si refuza sa mai comunice planificarea administrarii medicatiei in functie de aceste simptome invatarea unor exercitii de relaxare, dupa care se realizeaza desensibilizarea progresiva fata de aceste reactii; identificarea gandurilor dezadaptative, evaluarea lor si modificarea acestora; tehnici de distragere a atentiei invatarea unor tehnici de relaxare, hipnoza, consilierea de grup sau participarea la un grup de suport imbunatatirea comunicarii intre cadrele medicale si pacient; participarea pacientului la deciziile privind diagnosticul si tratament; evitarea intarzierilor sau ambiguitatilor in comunicare, repetarea informatiilor pentru a nu fi uitate sau interpretate gresit consiliere de grup sau participarea la un grup de suport identificare reactiilor emotionale negative, exprimarea si analizarea gandurilor si convingerilor dezadaptative care declanseaza aceste reactii implicarea in diverse activitati terapie ocupationala imbunatatirea comunicarii cu familia consiliere de grup /suportiva identificarea barierelor in solicitarea ajutorului din partea familiei sau persoanelor apropiate

1.

reducerea predictiilor negative fata de relatiile sociale

1.

2.

Reducerea 3. anticiparilor 1. minimalizarea timpului negative ale de asteptare a medicatiei consecintelor / 4. efectelor medicatiei 2. minimalizarea (greata si varsaturi) expectantelor negative

3.

reducerea anxietatii

5.

Prevenirea tulburarilor emotionale

1.

oferirea de informatii despre boala si tratament

1.

2. 1.
facilitarea exprimarii 3. emotionale, a gandurilor si convingerilor despre boala si tratament

4. 5. 1.
social promovarea suportului 6.

7.

Managementul durerii

1.

evaluarea asumtiilor legate de durere si modificarea acestora: identificarea "Toti pacientii cu cancer au dureri
1.

semnificatiei durerii si a foarte intense." convingerilor dezadaptative "Durerea in cancer este cea mai despre durere si boala severa, dureroasa." "Daca ai dureri inseamna ca boala se agraveaza."

1. 1.
invatarea unor tehnici de management al durerii

Programul de interventie Simonton 2. Tehnici de relaxare si imagerie 3. Terapie ocupationala

2. B. Proiect aplicativ in boala cardiovasculara


Obiective generale:

1. 2. 3.

Reabilitarea pacientilor cardiaci Modificarea stilului de viata Ameliorarea simptomelor cardiace

Obiective specifice:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Prevenirea tulburarilor emotionale (anxietate, depresie) la pacientii cardiaci Reducerea riscului mortii subite sau aparitiei unui nou infarct Stabilizarea sau reducerea procesului arteriosclerotic Optimizarea integrarii sociale a pacientului (familie, serviciu, etc) Controlul greutatii Managementul lipidic Reducerea fumatului Managementul stresului

Programul de interventie poate sa fie dezvoltat urmarind mai multe dimensiuni: Educarea pacientului prin:

1. 2.

Oferirea de informatii privind boala coronariana Consilierea privind dezvoltarea de strategii de schimbare a unor aspecte ale stilului de viata: informatii privind factorii de risc ai recidivei bolii si invatarea pacientului a unor tehnici comportamentale (controlul de stimuli, prompting etc) in scopul reducerii comportamentelor dezadaptative (fumat, consum exagerat de grasimi, alcool, sedentarism)

Modificarea stilului de viata a) Prescierea de exercitii fizice: 1. documentarea in ceea ce priveste habitudinile pre si post infarct precum si capacitatea aerobica a pacientului 2. prescrierea de exercitii zilnice concrete sub forma unui ghid flexibil (ajustarea prescriptiilor de practicare a exercitiilor fizice conform individualitatii psihice si fizice a pacientului (de ex. prescriptii specifice pentru pacientii sedentari: plimbari pana la 15 km saptamanal, sau zilnic 30 45 de minute) b) Managementul lipidic:

1.

consilierea privind rolul dietei si colesterolului in BCV: recomandarea unor modificari ale dietei in scopul reducerii consumului de grasimi saturate.

c) Reducerea fumatului: 1. prezentarea mecanismului interactiunii dintre fumat si stres in producerea crizelor cardiace la persoanele ce sufere de afectiuni cardiace. d) Controlul presiunii arteriale 1. prin controlul consumului de sare si consumul moderat de alcool e) Optimizarea greutatii (la bolnavii supraponderali scaderea in greutate reduce travaliul cardiac) Managementul stresului 1. reducerea reactivitatii psihofiziologice a pacientului cardiac la evenimentele stresante (identificarea impreuna cu pacientul a situatiilor stresante, consilierea privind diverse modalitati de evitare/ tolerare/ confruntare a situatiilor stresogene). 2. programul poate include tehnici de intrarire a eului, de managementul timpului si selfcalming talk. Aceste tehnici vizeaza reducerea tensiunii arteriale precum si atenuarea anxietatii pe care pacientii o dezvolta ca raspuns la stresorii din mediu. 3. invatarea unor tehnici de relaxare si imagerie. Suportul social 1. imbunatatirea comunicarii cu familia si cadrele medicale 2. participarea pacientului la un grup de suport Consilierea vocationala 1. reintegrarea in activitatile profesionale anterioare. Totusi pacientii cu locuri de munca extrem de stresante pot fi consiliati in a se orienta spre locuri de munca cu mai putine responsabilitati. Tehnici cognitive A). Tehnici de modificare a continuturilor informationale dezadaptative Tehnica controlului constient. Dat fiind faptul ca in cele mai multe cazuri BCV este asociata cu dispozitia anxioasa, pacientii coronarieni au tendinta de a prelucra preferential din mediu stimulii anxiogeni. Acest pattern cognitiv va duce la amplificarea simptomelor anxioase. In consecinta, anxietatea astfel stimulata va favoriza din nou acel pattern cognitiv, intrandu-se astfel intr-un cerc vicios care amplifica simptomatologia. Pacientul va fi invatat sa caute intentionat si constient in mediu in special stimuli neutri sau cu valenta pozitiva, ca o contrapondere la tendinta lui automata de a selecta in special stimuli anxiogeni. Tehnica operationalizarii constructelor. Operationalizarea constructelor negative pe care subiectul si le atribuie ("Sunt un nepuntincios, un infirm sau un neajutorat"). Aceste constructe sunt de fapt etichete lingvistice care acopera mai multe comportamente. Este foarte probabil ca pacientul sa isi atribuie aceasta eticheta doar in baza a doua trei comportamente pe care nu poate sa le realizeze in situatia in care se afla cu aceeasi eficienta ca si inainte (de ex doua servicii). Tehnica reatribuirii. In acest caz continutul informational negativ este schimbat, modificand cauzele care au generat acest continut prin procesul de reatribuire. Tehnica identificarii inconsistentei logice si a contradictiilor. Se incearca sa se demonstreze pacientului ca unele continuturi informationale dezadaptative despre incapacitatea sunt false datorita inconsistentei logice a lor. Tehnici de blocare a influentei informatiilor false asupra comportamentului

Tehnica costurilor si beneficiilor. Pacientului i se cerea sa faca o lista cu costurile si beneficiile pe care cognitiile dezadaptative i le aduc. Se va insista asupra relatiilor cu ceilalti, trairilor emotionale, autocontrolului comportamental etc. Tehnica anticiparii rationale, prin care se incearca anticiparea influentei pe care informatia falsa ar putea-o induce in comportamentul pacientului. Odata constientizata aceasta influenta, ea poate fi blocata. Influenta inconstienta devine constientizata si prin aceasta evitata. Tehnica rezolvarii de probleme urmaresc modificarea situatiilor generatoare de discrepanta cognitiva din realitatea externa. In acest caz problema psihologica sau discrepanta cognitiva rezida in faptul ca subiectul nu are abilitatile necesare rezolvarii unor situatii din realitate pentru a le adapta expectantelor si necesitatilor lui, acestea generand o discrepanta cognitiva intre ce asteapta subiectul si ce se intampla in realitate. Tehnica rezolvarii de probleme il invata pe subiect cum sa controleze situatiile din realitate, eliminand discrepanta cognitiva si distresul asociat acesteia. Structurarea interventiei Se realizeaza in functie de lista de probleme si obiectivele de interventie. Structurarea interventiei individuale sau de grup de face impreuna cu pacientul sau pacientii. Va oferim un exemplu de structurare: 1. Educarea pacientului privind rolul factorilor cognitivi si comportamentali in intelegerea reactiilor emotionale si fizice fata de boala sau tratament. Faza de educare sau informare este foarte importanta pentru cresterea motivatiei pacientului fata de interventie. 1. Explicarea principiilor de interventie si a modului de desfasurare a terapiei sau consilierii. In cadrul acestei etape psihologul se focalizeaza pe imbunatatirea compliantei pacientului fata de interventie. 2. Structurarea sedintelor de interventie in functie de obiectivele propuse. Ierarhizarea acestora este stabilita in functie de lista de probleme si prioritartile identificate de terapeut si pacient. Evaluarea finala a eficacitatii interventiei. Se realizeaza pe baza indicatorilor initiali stabiliti in faza initiala de evaluare (observatie, automonitorizare, chestionare, alti indicatori identificati pe parcursul terapiei).