Tipuri de interviuri calitative

1. Interviu structurat, semistructurat și nestructurat.

Interviu Nestructurat Interviu Semistructurat Interviu Structurat

Calitativ Formal Calitativ Informal

Interviul semistructurat este unul semiformal. De obicei este bazat pe unele ăntrebări
predefinite care permit intervievatorului să devieze de la plan ca să pună întrebări
relevante. Intervievatorul introduce tema apoi ghidează discuția punînd întrebări
specifice. Acest tip de întrebări este o tehnică atît cantitativă cît și calitativă destinată
să producă atît date statistice cît și calitative.
În cazul interviului structurat cercetătorul beneficiază de aceleași oportunități ca și
cum ar întrebuința chestionarul,adică instrumentul de cercetare va produce date
cantitative ce sunt în măsură să faă generalizări. Datele provenite de la interviurile
structurate spre deosebire de celea de la interviul semistructurat pot fi comparate
deoarece condițiile de cercetare trebuie să fie aceleași.
În cazul interviului nestructurat cercetătorul trebuie să colecteze date despre
sentimentele, atitudinile și experiențele reale care pot conduce la noi
descoperiri.Colectarea acestor date necesită o bună abilitate și poate produce
informații deosebite. Generalizări nu pot fi făcute de la informațiile colectate prin
intreviul nestructurat, lucru ce explică de ce unii cercetători optează pentru
interviurile semistructurate care îmbină atît întrebări calitative cît și cantitative de
colectare a datelor.
2. Tehnici ale interviului calitativ. Se cunosc trei tehnici de bază ale interviului
calitativ:
• Interviul conversațional informal
• Interviul ghidat (în profunzime)
• Interviul deschis, standartizat
Interviul ghidat corespunde interviului calitativ în profunzime. Aici întrebările sunt
flexibile și exploratorii. Cercetătorul ajustează întrebările în funcție de care intervievatul
a răspuns la întrebările premergătoare. Obiectivul acestui interviu nu este de a identifica
adevărul sau de a conluziona asupra unor ipoteze ci să-l ajute pe cercetător să înțeleagă
experiențele participanților și concluziile la care aceștea au ajuns.
Interviurile calitative în profunzime sunt cele mai utile atunci cînd:
• Avem nevoie de o imagine holistă(complexă, integră), bogată și detaliată asupra
experiențelor oamenilor și a felului în care ele sunt interpretate de către ei.
• Suntem interesați să explicăm gîndurile și comportamentele care-și au rădăcina în
factorii situaționali sau contextuali.
• Avem nevoie de o metodă flexibilă care se poate schimba pe parcursul derulării
studiului.
Avantajele de bază ale interviurilor calitative constau tocmai în flexibilitatea pe care o
conferă în bogăția datelor obținute.
În cazul interviului deschis, standartizat, cei care conduc interviul aderă la un scenariu
strict și nu există flexibilitate în formularea sau în ordinea întrebărilor. Este totuși
considerat un interviu calitativ și nu unul cantitativ fiindcă toate răspunsurile sunt
deschise. Aceasta este cea mai structurată și mai eficientă dintre tehnicile interviului
calitativ și este folositoare pentru reducerea înclinațiilor personale cînd sunt implicați mai
mulți intervievatori în care aceștea sunt mai puțin experimentați.
3. Familia interviurilor calitative.
• Interviuri culturale - aici cercetătorii pun întrebări despre înțelegerile și
sensurile comune majorității oamenilor, regulile de comportament și valori,
precum și despre așteptările oamenilor. Aici cercetătorii care folosesc acest tip
de interviu caută ceea ce oamenii au învățat prin experiență și au transmis
generațiilor următoare.
• Interviuri despre probleme actuale – cercetătorii pun întrebări despre anumite
evenimente, probleme sau procese curente de ordin social, economic, politic și
cultural (ex.: Cum se derulează programul referitor la subietul “Copiii
străzii”).
• Istoriile orale – aici cercetătorii aleg o perioadă de timp de ex. Deceniul II al
sec. XX sau un eveniment remarcabil cum ar fi înființarea unei Universități și
solicită celor implicați să descrie ce s-a întîmplat. Istoria orală este o metodă
utilizată pentru a aduna date de la persoane și grupuri care au fost din anumite
motive ignorate, descriminate sau uitate. Istoria orală încearcă șă surprindă
diferite aspecte din viața cotidiană a acestor oameni, de la amintiri la
seminificații culturale și sociale.
Cercetătorii studiază evenimentele importante din viața celor intervievați. Aici persoana
își povestește în întîmplări multiple debarasați de orice prejudecăți și inhibiții istoria vieții
și întîmplări personale. Aici istoria vieții se concentrează mai ales pe experiențele
personale și ceea ce el sau ea a simțit pe măsură ce a trecut prin diferite etape ale vieții.
Istoriile vieții ne vorbesc despre etapele vieții, ele pot de asemenea deschide o fereastră
spre înțelegerea schimbării sociale. Istoria vieții implică o combinație a narațiunilor și
poveștilor care interpretează trecutul și-l fac acceptabil, comprehensibil și important.
Avantajele interviului calitativ:
• Permite participantului să descrie în cuvinte proprii ce este semnificativ sau
important pentru el, fără să fie limitat la unele categorii predeterminate, astfel
respondenții se pot simți mai relaxați și naturali;
• Furnizează credibilitate și validitate, rezultatele sună adevărat pentru participanți
și au sens intuitiv pentru audiență;
• Permite cercetătorului să examineze mai multe detalii și să se asigure că
participanții interpretează întrebările în modul în care acesta a menționat;
• Cei care iau interviurile, au flexibilitatea să folosească cunoștințele lor, experiența
și abilitățile interpersonale pentru a explora idei interesante și neașteptate sau
teme propuse de participanți.
Dezavantajele interviului calitativ:
• Poate fi perceput ca o abordare mai nepotrivită decît cea cantitativă, s-ar putea ca
participanții să spună mai mult decît intenționau și să regrete mai tîrziu că au făcut
acest lucru;
• Poate declanșa reacții, anumite stări psihice și o dinamică a relațiilor
interpersonale între cel care ia interviul și cel intervievat, lucru care nu se petrece
cu alte metode, așa cum este ancheta;
• Instruirea celor care iau interviurile și realizarea acestora poate fi costisitoare și
necesită timp pentru că interviul calitativ presupune experiență și îndemînare
considerabilă;
• Analiza și interpretarea interviurilor calitative necesită mai mult timp decît analiza
și interpretarea interviurilor cantitative;
• Tehnica interviului calitativ produce mai mult subiectivism decît interviul
cantitativ, deoarece cercetătorul decide ce citate sau exemple specifice pot fi
relatatea în raportul de cercetare.