Instrumentul cercetării

„Chestionarul de cercetare este o tehnică dar şi un instrument de investigare ce constă într-un

ansamblu de întrebări scrise şi eventual ilustrarea unor imagini grafice, ordonate logic şi
psihologic, care prin adiministrarea de către operatorii de anchetă determină răspunsuri din
partea persoanelor anchetate ce urmează a fi înregistrare în scris.”

Atunci când vine vorba de o cercetare sociologică sau cercetare de teren, chestionarul s-a
dovedit a fi cel mai eficient instrument asta dacă se doreşte o cercetare cantitativă. Între
chestionarele cu întrebări deschise, închise şi ierarţizate cel mai utilizat este cel cu întrebări
închise. Însă înformaţiile obţinute pe baza întrebarilor de opinie sunt foarte incerte deoarece nu
se potrage o concluzie cu privire la atitudinilie oamenilor doar analizând un răspuns la o
întrebare. Tocmai de asta este necesar ca printre întrebările de opinie trebuie să fie strecurate şi
întrbări cu privire la poziţia indivizilor faţă de una sau mai multe probleme puse în discuţie. Iar
referitor la formularea întrebărilor, acestea trebuie să fie clare, simple, fără înflorituri stilistice,
corecte gramatical respectând topica frazei şi a propoziţiei.

Chestionarul trebuie structurat în aşa fel în cât să nu cuprinda pre multe întrebări deoarece
persoanele ce răspund la întrebări se pot plictisi dacă necesită mult timp.

,,Deisingul chestionarului nu înseamnă doar constituirea elementelor exterioare a

chestionarului ci din punct de vedere tipogtafic acesta trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:

 să fie imprimat estetic

 tipografic să fie clar delimitat
 răspunsurile prestabilite să fie plasate pe o singură latură a chetionarului
 lungimea chestionarului nu trebuie să depăşească puterea de concentrare a atenţiei
celui ce răspunde,,

Clasificarea chestionarelor

Există diferite tipuri de chestionare ce pot fi clasificate astfel:

1. Chetionarele de date factulae: sunt acele tipuri de chestionare ce sunt lansate în scopuri
administrative dar nu sunt foarte laborios conepute.
 2. Chestionarele de opinie: prin intermediul cărora se studiaza atitudinile, motivaţia şi
interesele, dispoziţiile, înclinaţiile şi trăirile unei persoane.
3. Chestionarele speciale: sunt acele chestionare che au o singură temă şi se aplică foarte
rar.
4. Chestionarul omnibul: sunt acele chestionare cu mai multe teme
5. Chestionarele cu întrebări închise: aceste tipuri de chestionare cuprind întrbări cu
răspunsuri bine fixate dinainte în ele.
6. Chestionarele cu întrebări deschise: sunt acele chestionare ce lasă posibilitatea exprimări
libere a chestionatului.
7. Chestionarele autoadministrative: acestea presup elaborarea întrebărilor de către ce fac
parte din eşantionul de investigare.
8. Chestionarele publicate: sunt acele chestionare ce sunt publicate în reviste, ziare sau ca
anexe la mărfuri vândute.
9. Chestionarele autoadministrate colectiv: sunt acele chestionare ce sunt folosite în
colectivităţi şcolare, armată sau acolo unde mai mulţi subiecţi sunt reuniţi în încăperi mai
mari pentru a putea fi aplicat.
10. Chestionarele administrative de operatori de anchetă: este cel mai folosit tip de chestionar
pentru a culege informaţii în anchetele şi sondajele psihosociologice.

Tehnici de structurare a chestionarului

Luare în considerare a raporturilor dintre întrebări a permis intreprinderea şi folosirea

unor tehnici de bază:

Tehnica pâlnie: aceasta presupune mai întâi formularea unor întrebări libere şi în final
formularea unor întrebări inchise. Prin această tehnică se pune în evidenţă raportul dintre
comportamentul verbal şi comportamentul deschis.

Tehnica pâlnie răsturnate: datorită acestie tehnici anchetatorul reuşeşte să primească

răspunsuri la o întrebare dar într-un mod mai general.

Structura chestionarul
 Când vine vorba de structura chestionarului înseamnă analiza diferitelor tipuri de întrebări ca
aelemente ale structurii. În structura acestuia pot fi puse in evidenţă următoarele tipuri de
întrbări:

 Întrebările introductive: au rolu de a stabili un raport de încredere între anchetator şi

anchetat
 Întrebprile de control: aceastea nu aduce informaţii noi dar verifică fidelitatea opiniei
exprimate. Întrebările de control asigură anchetatorul că subiecţii au înţeles exact
sensul întrebării.
 Întrebările „de ce?”: aceasta ajută anchetatorul să primească mai multe informaţii de
la subiecţi. Datorită acesti întrebări chestionatul justifică opinia dată la o întrebare dar
într-un mod mai amplu.
 Întrebările filtru: această întrebare este folosită pentru a împiedica chestionatul să
treacă la o întrebare sucesivă şi de a continua să îşi expună opinia pentru aceeaşi
întrebare.
 Întrebarea de trecere: aceste întrebări au scopul de a marca în structura chestionarului
o serie de ăntrebări asupra unei singure probleme. Aceasta ajută anchetatorul să
primească informaţii multiple despre o singură problemă.