Sociologie generala

Cap. I
Notiuni teoretice ale sociologiei

I.Problematica sociologiei :
Teme:

1) 2) 3) )

Conceptul de sociologie Problematica si functiile sociologiei Realitate sociala Comunitati umane

1.Conceptul de sociologie
Cea mai curenta definitie a sociologiei este ca ea e stiinta vietii sociale . Viata sociala e obiectul acestei stiinte ,numai ca ea este inteleasa si explicata in diferite moduri ,incat definitia de mai sus este numai formala , referindu-se pur si simplu la termenul sociologie . Unii pun societatea in functie de spirit ,de psihologie,altii o considera drept un rezultat al trebuintelor si activitatilor economice ,altii vad in ea consecinta existentei unei reguli de drept si a unei autoritati constrangatoare ,care aplica sanctiuni si asa mai departe . e aceea ,conceptia sociologie ca stiinta este in functie de modul de a intelege obiectul ei ,societatea. !entru acest motiv ,noi vom cerceta caracterele acestor conceptii ,pentru a evidentia cat adevar cuprinde fiecare din ele ."rebuie sa facem insa o clara distincte intre teoriile care se ocupa de structura si forma societatii ,cautand sa le explice prin factori

oarecum exteriori ei ,factori care au ,de sigur ,importanta pentru existenta si evolutia societatii ,dar care nu putem spune ca formeaza esentialul si teoriile care cerceteaza viata sociala insasi ,in elementele ,structura si functiunile sale ,explicandu-le prin forte si cause existente in ea . esi ca stiinta ,sociologia e noua ,caci are in #urul a numai $%% de ani &'uguste Comte $()(-$(*) + , totusi cercetari cu character sociologic au existat si mai inainte de aceasta data , ba ciar problemele sociale s-au impus cu mai multa tarie decat cele pur stiintifice , pentru ca ele au interesat sip e indivizi personal,si societatea omeneasca in acelasi timp, fiind mai aproape de intelegerea si de viata oamenilor. ,u este nicio mirare ca sociologia s-a dezvoltat atat de tarziu ,pentru ca alta era mentalitatea in trecut ,spiritual fiind dominat rand pe rand de idei si reprezentari foarte diferite de conceptele si explicarile din zilele noastre . aca pentru primitive si pentru antichitate natura insasi era spiritualizata si fiece fenomen era privit ca manifestare a unei forte suprafiresti sau a unui spirit ,pe care omul trebuia sa si-l faca prieten ,se intelege usor ca nu era loc pentru cercetarea stiintifica . !ornind de la magie , care este cea dintai atitudine a omului fata de tot ceea ce este in #urul sau sic ea dintai credinta , trecand apoi prin religie,pentru a a#unge la explicarea stiintifica,popoarele au oarcurs un drum fiare lung si anevoios . -n antichitate au lipsit deci principiile fundamentale trebuitoare oricarei cercetari stiintifice obiective : .egea naturala si idea de necessitate ,ceea ce a intarziat dezvoltarea stiintei . ,u putem spune ca grecii n-au contribuit al cercetarea sociologica ,deoarece ei inca din secolul V inainte de /ristos s-au preocupat de politica in sensul ei practic ,de arta politicii ,cercetand cu aceasta ocazie comunitatea de viata pe baza careia se construieste cetatea si lasand astfel pretioase informatii asupra structurii societatii vechi . esigur ,gasim la 0reci ,ca si la alte popoare din aceeasi epoca ,multe izvoare si documente prin a#utorul carora putem reconstituii tipul

de societate din antichitate .0asim ,de asemenea , cercetari asupra unor fenomene sociale si date statictice , dar toate acestea nu contituie sociologia propriuzisa,caci lipseste din ele spiritual stintific sociologic . Platon scrie Statul si Legile ,in care se ocupa declasele sociale ,de constitutie si de legi, de cea mai buna forma de stat etc. 1i tot asa ,!ristotel ,care face intr-adevar teoria generala a statului . .asand la o parte aceste exceptii trebuie sa recunoastem ca nu se poate vorbii de sociologie propriu-zisa in antichitate .

!laton si 'ristotel au facut mai mult 2ilosofie sociala , in care considerentele morale sunt pe primul plan , inaintea celor sociologice .,umai aca dam numele de sociologie oricaror speculatii morale ,umane atunci ar insemna ca am putea vorbii de sociologie de acum vreo *%%% de ani . 3vul mediu a fost absorbit de preocupari filosofice si religioase,care distrageau atentia de la empiric & practic+ si social , ba chiar pana la inceputul secolului al 4-4-lea se inglobau in filosofia istoriei sau in etica aproape toate cercetarile sociologice . -ata de ce stiinta sociologiei este atat de noua . -n toate timpurile , problemele sociale s-au impus cu destula acuitate ,dar cercetarea sociologica sistematica a vietii sociale este un produs al timpurilor noi si apartine in special 3uropei occidentale. e cand socieatatea si cultura pe care o produce ea au fost private ca realitati supuse legilor pe baza unei cauzalitati empirice ,s-a nascut stiinta sociologiei . 3 drept ca exista numeroase conceptii sociologice si farte diferite feluri de a intelege sociologia , dar faptul acesta , desi poate trezi neincredere in stiinta sociologiei , nu este un argument in contra ei .

Ini"iatorii sociologiei ca #tiin"$ si abordarile acestora

Emile Durkheim (1858 1917) ,5scut la 3pinal, 67i face studiile la !aris, dup5 care activeaz5 ca profesor la 8ordeaux 7i la 1orbona. 9n $(:* public5 ;.es regles de la methode sociologi<ue, iar 6n $(:=, ;.e suicide. in punctul s5u de vedere, sociologia trebuie s5 6ndeplineasc5 dou5 condi>ii pentru a se constitui ca 7tiin>5: - s5 67i defineasc5 obiectul propriu de cercetare: faptele sociale deosebite de obiectul altor 7tiin>e. - faptele sociale trebuie observate 7i explicate cu aceea7i rigurozitate metodologic5. Cea dint?i problem5 care se pune sociologului este de a defini faptul social, 6n acest sens trebuind s5 aib5 dou5 caracteristici: s5 fie exterior individului 7i s5 se impun5 individului cu o for>5 coercitiv5. ;3ste fapt social orice fel de a face, fixat sau nu, capabil s5 exercite asupra individului o constr?ngere exterioar5, sau care este general pentru o 6ntreag5 societate dat5, av?nd totu7i o existen>5proprie, independent5 de manifest5rile sale individuale. & ur@heim+. 'stfel, faptul social se delimiteaz5 6n mod clar de faptul biologic, fiind reprezentare sau ac>iune 7i de faptul psihic, fiind exterior individului, impun?ndu---se cu o for>5 de constr?ngere. 2aptele sociale sunt se diferen>iaz5 7i 6n fapte normale 7i fapte patologice, aceast5 clasificare av?nd la baz5 tot criterii statistice. 2aptele normale sunt caracteristice ma#orit5>ii indivizilor 6n timp ce faptele patologice sau anomice apar la un num5r relativ restr?ns de indivizi 7i au o condi>ionare spa>io-temporal5. 'stfel, anumite fenomene considerate patologice, precum crima sau suicidul, devin normale din punctul de vedere al lui ur@heim, o societate f5r5 crime sau sinucideri fiind imposibil5, iar aceste fapte trec?nd 6n r?ndul normalit5>ii. up5 definire 7i clasificare, faptele sociale trebuie supuse metodei de cercetare, prima regul5 fiind aceea de a considera faptele drept lucruri, pentru a deveni obiectivi 6n studiu, elimin?nd subiectivismul caracteristic g?ndirii

speculative, psihologismului 7i ideologismului. e asemeni, explica>ia faptului social trebuie s5 fie de ordin cauzal, aceast5 cauz5 fiind tot din mediul social 7i nu din cel psihologic sau biologic, air func>ia pe care o 6ndepline7te trebuie s5 fie tot din mediul vie>ii sociale. A alt5 necesitate pe care metoda o impune este cercetarea din punct de vedere statistic a faptelor sociale, precum 7i stabilirea de corela>ii 6ntre diversele tipuri de fapte sociale. 3l va aplica aceste reguli 6n celebrul studiu asupra suicidului, ;.e 1uicide. Max Weber (1864 1920) ,5scut la 3rfurt, face studii de drept, economie, istorie 7i filosofie, dup5 care activeaz5 ca profesor la 2reiburg, /eidelberg 7i Bunchen. 9n lucr5rile sale abordeaz5 trei teme ma#ore: - natura domina>iei - caracteristicile ra>ionalit5>ii - raporturile dintre idei 7i interesele materiale &ideile religioase 7i activitatea economic5+. 9n definirea sociologiei, Ceber va pleca de la distinc>ia dintre #udec5>ile de valoare 7i #udec5>ile de raportare la valori. !rimele nu intr5 6n corpul 7tiin>ei, 6n timp ce celelalte servesc la selec>ia 7i ierarhizarea faptelor sociale devenite subiect al 7tiin>ei. ' doua etap5 a metodei propuse de Ceber const5 6n explica>ia cauzal5 a faptelor sociale, care trebuie s5 fie universal valabil5. .a acest nivel, cercet5torul trebuie s5 se supun5 principiului neutralit5>ii axiologice, trebuind s5 dea dovad5 de obiectivitate, verificabilitate independen>5 7i consisten>5 logic5. 9n viziunea lui Ceber, sociologia este o 7tiin>5 care 67i propune s5 6n>eleag5 prin interpretare activitatea social5 7i prin aceasta s5 explice cauzal desf57urarea 7i efectele activit5>ii sociale. 'stfel, sociologia este o 7tiin>5 comprehensiv5 7i explicativ5 a faptelor sociale. 3a are obliga>ia 6n>elegerii acestor fapte 7i apoi a explic5rii lor prin interpretare. 1arcina sociologiei este de a reduce formele cooper5rii umane la o activitate comprehensibil5. Talco !ar"o#" (1902 1979)

,5scut 6n Colorado 1prings, urmeaz5 cursurile unor prestigiose universit5>i americane 7i europene, dup5 care va activa ca profesor la Universitatea /arvard. 3ste principalul reprezentant al structuralismului func>ionalist din sociologia american5, 6n viziunea sa, sistemul social const?nd dintr-o pluritate de actori individuali inclu7i 6ntrun proces de interac>iune 7i motiva>i de ob>inerea unor satisfac>ii optime. 3l a introdus 7i conceptele de rol 7i status social, statusul reprezent?nd pozi>ia individului 6n cadrul sistemului social, 6n timp ce rolul define7te latura dinamic5 a acestuia, activarea sa 6n via>a social5. 'stfel, ac>iunea uman5 este modelat5 de norme, valori 7i simboluri sociale care delimiteaz5 comportamentul adecvat 7i permis al actorilor implica>i 6n via>a social5. Conform lui !arsons, sistemul social se confrunt5 cu nevoia de integrare social5 a indivizilor 7i men>inerea echilibrului func>ional, 6n acest scop relief?nd patru func>ii: func>ia de intergrare, de adaptare, de atingere a scopului 7i de p5strare a structurilor sociale 7i atenuare a tensiunilor. 3chilibrul func>ional poate fi p5strat prin socializarea valorilor 7i prin controlul social asupra indivizilor.

2.%unctiile sociologiei efinita ca studiul sistematic al societatilor umane, punand accent in special pe sistemele moderne industrializate ,implicand metode de investigare si evaluare a teoriilor necesare evidentierii si argumentarii logice ,sociologia are urmatoarele functii importante : a) &'po(iti)a b) &'plicati)a c) Critic*!meliorati)a

d) !plicati)a sau Pragmatic*Inginereasca a+ &'po(iti)a + este functia de descriere a realitatii sociale ,de prezentare a faptelor ,fenomenelor si proceselor sociale ,asa cum acestea au loc . 3ste asa-numita dimensiune sociografica a sociologiei . b+ &'plicati)a . Ca orice stiinta ,sociologia urmareste explicarea a ceea ce se intamplain societate ,analiza diferitelor aspecte ale realitatii sociale ,clarificarea si intelegerea diverselor relatii dintre diversele laturi ale vietii sociale ,dintre faptele ,fenomenele si procelese sociale care caracterizeaza o societate . c+ Critic +!meliorati)a ,prin studierea fenomenelor sociale ,critica realitatilor problematice s propunerea de solutii ce pot fi integrate in diferite politici sociale . imensiunea critica a sociologiei face ca aceasta disciplina sa nu se poata dezvolta cu adevarat decat in societatile democratice. d+ !plicati)a sau Pragmatic*Inginereasca . Dezultatele cercetarilor sociologice pot fi utilizate in elaborarea politicilor sociale ,sociologul neputandu-se substitui insa politicianului . -mplicatiile practice ale sociologiei sunt deosebit de importante . 1ociologia poate contribui la critca sociala si la practica reformei sociale in mai multe feluri . intre acestea mentionam: --mbunatatirea intelegerii unui anumit complex de circumstante sociale ne ofera ,adesea o sansa in plus de a le controla E -1ociologia ne asigura mi#lace de a ne sporii sensibilitatea culturala permitand politicii sa se bazeze pe constiinta valorilor culturale divergente E -!utem investiga consecintele Finentionale si neintntionale F ale adoptarii unui anumit program politic F !oate, cel mai important ,

sociologia produce constiinta de sine,oferind indivizilor si grupurilor o sansa sporita de a-si determina conditiile propriilor lor vieti. 3.Realitate sociala Dealitatea sociala poate fi abordata din doua puncte de vedere: !.!l cunoasterii comune , Spontane ) despre societate, al bunului simt , sau al rationalitatii eronate -.!l cunoasterii stiintifice !. Cunoasterea comuna , spontana ) "oti avem o anumita perceptie asupra societatii si asupra raporturilor acesteia cu individual. "ermenii de individ si societate au un sens destul de prGcis in cunoasterea comuna . e pilda , o ancheta efectuata intr-un orasel Canadian cu privire la realtiile sociale si afective ale locuitorilor ,a relevant faptul ca la nivelul simtului comun,societata se reduce la vecinatate ,la familia si rudele care traiesc in apropiere & studiul a fost efectuat in anul $:(=+ . !entru alti indivizi insa ,societatea inseamna lumea larga ,accesul la alte culture si o experienta diversificata . -n consecinta ,diferitele medii sociale percep diferit societatea.Ceea ce este evident pentru unul , nu este la fel de evident pentru celalalt si invers . 'desea ,in cadrul cunoasterii comune ,individual apare ca principal actor al vietii proprii si artizanul deciziilor pe care trebuie sa le ia . datorita vointei si talentului pe care le are, individual poate devenii ceea ce doreste . -n acest caz ,societatea ,structurile sociale si institutiile sociale nu exericta sau au o mica influenta asupra lui. 1unt si situatii in care membrii unor grupuri considera ca evolutia ,traiectoria lor sunt rezultatul actiunii societatii ,a societatea este singura responsabila de soarta acestora . e fapt zi de zi ,fiecare dintre noi observam si interpretam realiatea sociala .

Cu totii ne lansam in discutii si speculatii cu privire la cauzele si implicatiile fenomenelor si proceselor in care suntem antrenati si care ne influenteaza viata . Vazut din perspective indiividuale ,unul si acelasi fenomen sau proces genereaza semnificatii diferite . !erspectivele individuale insa sunt in mod inevitabil partiale si incomplete ,deoarece este practice imposibil sa cumprindem dintr-odata toate laturile si implicatiile fenomenelor si proceselor sociale. -n scopul de a ne organiza observatiile,de a intelege semnificatia datelor obtinute si de a ne orienta comportamentul si acitunile ,trebuie sa avem o anumita perspectiva. upa modul de dobandire a cunostintelor se pot identifica doua forme esentiale ale simtului comun: -1imtul comun de prima mana F care semnifica ansamblul cunostintelor spontane fondate pe experienta directa a agentilor cunoscatori -1imtul comun de mana adoua F care reprezinta ansamblul cunostintelor stiintifice transformate in imagini si folosite in practica 1e constata asadar ca intre activitatea practica a oamenilor si activitatea de cunoastere exista o evidenta interferenta ,ca tipul cunoasterii spontane ,al rationalitatii eronate a fost depasit treptat in decursul evolutiei societatii de cunoasterea stiintifica . Caracteristicile cunoasterii comune , spontane ) a)Caracterul ilu(oriu arata ca la nivelul simtului comun cunoasterea are un caracter iluzoriu datorita unei serii de factori: - 3nculturatia : "ransmiterea culturii dela o generatie la alta ,are efecte limitative asupra cunoasterii .!erceptia lumii incon#uratoare este conditionata de caracteristicile gramaticale si semantice ale limbii subiectului cunoscator . - 1ocializarea : procesul de formare a personalitatii in acrod cu normele si valorile societatii in care individul se naste si traieste.'tat socializarea primara & proces ce incepe din primele saptamani de viata ale

individului si in care #oaca un rol determinant parintii + cat si socializarea secundara & realizata in cadrul institutiilor specializate prin transmiterea de cunostinte si formarea de deprinderi , atitudini , convingeri + se desfasoara diferit de la un grup la altul .-n acest fel indivizii isi formeaza abilitatile de cunoastere spontana foarte diferentiat . - -mplicarea subiectiva a oamenilor in viata sociala - caracterul iluzoriu al cunoasterii spontane decurge si din aceasta implicare a indivizilor in functie de scopurile si interesele lor particulare, ceea ce ii face sa se insele adesea .,u numai societatea in evolutia ei ,dar si structura propriei personalitati,motivatia propriului comportament raman partial necunoscute celui care se bazeaza numai pe cunoasterea spontana . b) Caracterul pasional . !e parcursul vietii si activitatii fiecare om are interese , scopuri ,conceptii , pre#udecati etc . e obicei oamenii nu se multumesc numai sa constate numai ce se petrece in #urul lor ci #udeca ,interpreteaza , apreciaza realitatea uneori denaturand-o sau falsificand-o. !entru a-si forma o imagine obiectiva a realitatii ,oamenii trebuie sa dispuna de o pregatire speciala sis a faca apel la un continuu examen critic . c) Caracterul contradictoriu . !ermanent indivizii oscileaza intre sentimentul liberului-arbitru si cel al fatalitatii.'cest mechanism psiho-social de fluctuatie permanenta , la nivel individual ,nu este acceptabil intr-un demers stiintific . d)Caracterul limitat .-n general indivizii au experiente de viata care se inscriu in mediile sociale in care traiesc . 3i nu se afla decat ocazional sau nu cunosc nimic despre ceea ce se intampla in alte grupuri ,societati ,culturi. e aceea, ceea ce nu le este cunoscut, familiar , adeseori le apare ca anormal sau scandalos. 'sadar cunoasterea comuna nun e ofera o cunoastere adecvata a realitatii sociale . ' ramane la nivelul simtului comun in cunoasterea realitatii inseamna a-I acorda acestuia o autoritate pe care el n-o mai are de multa vrenme in celelalte stiinte.

-.Cunoasterea stiintifica ,asterea sociologiei,ca stiinta. ' insemnat punerea sub semnul intrebarii a simtului comun in abordarea si -nterpretarea fenomenelor si proceselor cu care suntem confruntati zilnic . e asemenea ,ea a pretins adoptarea unei atitudini prudente ,daca nu chiar de respingere totala ,fata de intuitie ,speculatie ,superstitie ,mit,etc. 1ociologia nu trebuie sa consiste intr-o simpla parafraza a pre#udecatilor traditionale ci san e faca sa vedem lucrurile altfel de cum apar omului de randE Caci obiectul fiecarei stiinte este de a face descoperiri si orice descoperire facuta deconcerteaza mai mult sau mai putin opiniile acceptate . -n present ,tot mai mutli sociologi se pronunta pentru distantarea cunoasterii teoretice de cunoasterea spontana . efinite in mod esential ca 1tudiul explicativ si comprehensive al realitatii sociale in totalitatea ei , precum si a unor parti ,fenomene si procese ale acestei realitati inlegaturile lor multiple ,variate si complexe cu intregul &'chim Bihu ,$::)+,sociologia ofera raspunsuri la problemele care ne preocupa ,avandu-si temeiul in datele si faptele stranse ,printr-o cercetare sistematica directa sau puse la dispozitie de alte stiinte ,analizate si interpretate in conformitate cu anumite cerinte riguros determinate . in aceasta succinta caracterizare a obiectului sociologiei rezulta ca ea este o stiinta si in acelai timp o constiinta de un tip aparte. . Comunitati umane Comunitatile umane teritoriale reprezinta cadrul de desfasurare a vietii sociale . 3le sunt constituite din grupuri de oameni,care traiesc intr-o anumita arie geografica ,sunt cuprinsi intr-o anumita diviziune sociala a muncii ,au anumita cultura comuna si un sistem social de organizare a activitatilor , sunt constienti de

apartenenta lor la comunitatile resprective , actionand in mod colectiv si organizat. atorita diversitatii mari a punctelor de vedere izvorate atat din varietatea abordarilor disciplinare ,cat si din multitudinea formelor de comunitati , definitiile date comunitatilor umane teritoriale pot fi grupate in urmatoarele clase distincte : a+ efinitii de tip -storico-0enetic ,care au in vedere devenirea social Fistorica a comunitatilor teritoriale E b+ efinitii statistico-administrative E -n cazul Domaniei , organizarea administrative opereaza cu urmatoarele tipuri de comunitati teritoriale : - Bunicipiul - Arasul - Comuna suburbana - Comuna rurala-'vand ca subdiviziune satul c+ efinitii sociologice care au la baza in principal criterii sociologice si care sunt de o mare diversitateE Comunitatile rurale : Dealitati complexe ,cu variate determinari si caracteristici , comunitatile rurale reprezinta o mare diversitate e la o societate la alta si de la o perioada isrtorica la alta . ,eputand fi reduse la un fenomen social omogen ,comunitatile rurale pot fi definite cu dificultate . Deferindu-ne la vechile comunitati rurale romanesti,le putem definii pornind de la o serie de caracteristici demografice , economice,sociale si culturale: - 1atul era un grup biologic relativ redus bazat pe legaturi de rudenie - 1ub aspect economic satul era autarhic - -ntreaga activitate a satului era organizata si controlata de obste

- 1atul avea o cultura proprie cu character folcroric - Comunitatile rurale intretineau legaturi unele cu atele in cadrul unor veritabile societati taranesti regionale . 3xista un set de variabile in functie de care putem identifica ,defini si deosebi o asezare rurala de o comunitate urbana : - Acupatiile locuitorior - Caracteristile ecologice ensitatea populatiei imensiunea asezarii umane & numar de locuitori+ - 1tratificarea sociala - Amogenitatea sau eterogenitatea socioculturala - Bobilitatea sociala - "ipul de interactiune sociala - "ipul de solidaritate sociala

Comunitatea rurala se defineste prin faptul ca este un tot uman ,avand la baza urmatoarele criterii: --dentitate -Amogenitate - imensiuni reduse - 'utonomie

Comunitatile urbane : Ca si in cazul comunitatilor rurale ,definirea termenului de comuniate urbana ,oras este la fel de dificila . Cateva caracteristici ,care intrunesc consensul specialistilor ,pot fi considerate definitorii pentru comunitatile urbane : -Volum demographic relative mare

-!rezenta numeroaselor ocupatii specializate in cadrul diviziunii sociale a muncii -!reponderenta activitatilor industriale si in sfera servciilor -Arganizarea sociala bazata pe diviziunea ocupationala sip e structura sociala -Deglementarea formala ,institutionala a relatiilor sociale - -nsemnatatea redusa a relatiilor de rudenie si a celor de intercunoastere -Viata sociala rationalizata ezvoltarea urbana cunoaste trasaturi specifice fiecarei societati sau regiuni ,incat nu s epoate vorbii de o teorie generala a urbanizarii .

II.Notiuni de antropologie:
Teme:

1)!ntropologie fi(ica 2)!ntropologie culturala 3) Religia din punct de )edere al sociologiei ) Socio*!ntropologia ,&lemente ce stau la ba(a constituirii societatii romanesti)

1.!ntropologia fi(ica espre homo sapiens nu se poate spune ca in ultimii H%%% de ani ,asupra corpului sau ,s-a produs vreo modificare structurala din punct de vedere biologic sau fiziologic .Cu toate astea ,odata cu evolutia societatii ,necesitatile fiziologice &de hrana ,de igiena ,etc.+ au cunoscut numeroase modificari , in functie de adaptarea individului la mediul incon#urator , concomitant cu momentul dat in care s-a aflat la momentul respectiv societatea . aca vom compara spre exemplu practicile actuale de igiena cu cele din 3vul Bediu , contrastul este frapant: clientii unui han din 3vul Bediu scuipau pe #os si mancau dintr-un platou comun cu mana ,care le servea si ca batista . ,oaptea ,cei care dormeau la han imparteau patul cu strainii . 3ste limpede ca deprinderile de igiena s-au transformat cu timpul . Aamenii din evul mediu nu aveau aceeasi experienta ca noi cu privire la ce inseamna curat si murdar .-ntr-un remarcabil studio asupta igienii corpului in 3vul mediu , 0eorges Vigarello &$:(I+ arata ca doar mainile si fata faceau obiect de peocupare in privinta sanatatii . Aamenii din acea vreme nu faceau nicio legatura intre igiena si o bunastare de sanatate . 'bia in secolul al 4-4 lea , clasa bogata extinde curatenia si la vestminte si in secolul al 44lea se pune problema asocierii unei bune sanatati fizice cu practica igienei intregului corp . 1i asta se remarca lipsa de igiena in anumite tari ,datorita conditiilor geografice si de viata foarte dificile. !e de alta parte , de la o tara la alta , diferentele intre practile de igiena pot fi uriase. -n multe tari, de pilda , este obisnuinta sa faci dus si

sa-ti schimbi hainele zilnic. ,evoia de igiena intalnita la membrii acestor societati nu este resimtita cu aceeasi intensitate in altele . -n multe tari, de altfel, depreinderile de igiena din tarile dezvoltate sunt imposibile ,in deosebi datorita lipsei de apa .'bsenta apei in unele tari ii impiedica pe cei care le locuiesc sa stabileasca cun raport similar celui pe care il au cu corpul lor oamenii din statele dezvoltate. 3xemplul referitor la deprinderile de igiena nu este decat o ilustrare a faptului ca indivizii adera la un ansamblu de practici pe care le impartasesc sin u le pun in discutie . 'ceasta le permite sa se integreze intr-un anumit mediu social . 'ceste moduri de a gandi ,de a simti si de a actiona ,in materie de practica de igiena ,formeaza cultura spontana si comuna mai multor membrii dintr-o anumita societate .3a se distinge de cultura secundara care se exprima in productia de bunuri culturale . 2.!ntropologie culturala 1a incercam , mai intai sa definim conceptul de cultura, identificand elementele sale constitutiv si sa evidentiem importanta sa pentru individ si societate .'poi , sa explicam cum sunt orientate ,in societatile industrializate ,raporturile individ F cultura . ,u in ultimul rand sa vedem si modul in care individul este chemat sa se raporteze la valori , adeseori contradictorii si sa emita #udecati asupra a ceea ce il incon#oara 1ociologul 3.8."aJlor cuprinde in definitia culturii toate cunostintele si aptitudinile pe care le-a acumulat omul in lupta cu natura ,dar si legile ,obiceiurile ,arta ,moravurile ,credintele insusite in decursul istoriei sale .

"eoria culturii ,trebuie sa tina seama de cele doua laturi ale naturii omului : latura biologica si cea sociala . Cultura are o baza biologica ,elementele ei fiind inventate pentru satisfacerea nevoilor elementare ale oamenilor .3a este un tot constand din bunuri de consum , drepturi constitutionale acordate grupurilor sociale ,idei si mestesuguri ,credinte si obiceiuri . -ndiferent daca examinam o cultura foarte simpla si primitiva sa o cultua foarte complexa si dezvoltata ,ne lovim de acest mechanism material ,uman si spiritual cu a#utorul caruia omul poate rezolva problemele specifice cu care este confruntat . 'ntropologii americani '.Kroeber si K. Kluc@hohn ,care au consacrat o lucrare speciala istoriei conceptului de cultura ,ocupand-se de natura culturii ,de elementele componente si proprietatile sale ,de raporturile acesteia cu psihologia , cu limba,cu societatea,privesc cultura intr-o relatie tridimensionala si anume: - Delatia omului cu natura - Delatia omului cu valoarea - Delatia omului cu omul Cultura consta din metodele implicite si explicite ale comportarii si pentru comportare ,acumulate si transmise prin simboluri,incluzand si realizarea lor in unelte . Biezul esential al culturii consta din idei traditionale aparute si selectionate istoric si in special din valorile ce l-i se atribuie . 1istemele de cultura pot fi considerate ,pe de o parte , ca produse ale actiunii si pe de alta parte ca elemente ce conditioneaza actiunea viitoare . !entru sociologul .eslie '. Chite axioma este Amul si cultura constituie un tot inseparabil.3l distinge doua planuri ale culturii : cel care reprezinta cultura reala si cel logic in care include

credinte obiceiuri ,arta, institutii,etc. , pe care le are orice popor . Deferindu-se la continutul culturii ,el afirma ca acestea ar consta in organizarea actelor& Bodele de comportament+ , obiectelor & unelte de munca+ , ideilor & cunostinte,credinte+ si sentimentelor umane . 3l extinde explicatia afirmand ca aceasta consta in obiecte materiale& unelte ,ustensile ,ornamente+ ,fapte & actiuni+ ,credinte si atitudini si atrage atentia asupra diferitelor aspecte ale culturii : Baterial ,social,ideologic . 1e desprinde de aici idea modalitatii de manifestare a culturii , ganditorul 'merican descifrand cele doua aspecte ale fenomenului cultural , aratand ca fiecare element cultural are un aspect subiectiv si unul obiectiv . Un interesant punct de vedere este si acela ca societatea este elemental fundamental in definirea culturii . 'ceasta este produsul corelatiilor trecutului care orienteaza ciorelatiile prezentului sip e cele viitoare si in care personalitatea prezinta aspectul subietiv al culturii . Cronologic , societatea este prima iar cultura o urmeaza 1ocietatile dezvolta culturi iar culturile isi pun amprenta asupra societatii . Cultura este un produs specific uman de interactiune sociala . 3a ofera modele sociale acceptate de membrii societatii: - 3ste cumulativa - 3ste transmisa din generartie in generatie - 3ste semnificativa pentru ca este simbolica - 3ste un determinant de baza al personalitatii epinde de functionarea continua a societatii - 3ste independenta de orice individ sau grup

Clasificarea teoriilor antropologice ale culturii . 3le se clasifica in trei mari grupuri: a+ Cele care urmeaza traditia si care abordeaza cultura din unghiul i" oriei cul urale .Curentul are meritul de a fi deposit teoriile statice ale culturii ,teorii ce se limitau la stabilirea pentru fiecare tip de societate a unui catalog pe cat posibil complet al cunostintelor ,tehnicilor si credintelor sale.Arientarea istorica pune in evidenta aspectul dinamic al culturii ,procesul formarii si dezvoltarii culturilor si civilizatiilorE b+ 1colile care analizeaza cultura in raport cu anumite i$uri %e $er"o#ali a e . 1e disting aici, din punct de vedere al clasificarii culturilor, civilizatiile arhaice si personalitatile corespunzatoare in doua tipuri: - 'poliniene orientate spre armonie pasnica ,intelepciune si echilibru E - ionisiace care exalta tendintele agresive ale individului. 'ceste scoli vor evolua spre teoriile si analizele dezvoltate in #urul notiunii de personalitate de baza . c+ Cele care studiaza cultura in raporturile sale cu teoria comunicarii ,a#ungand la " ruc urali"m .-n aceste conceptii ,in cultura ,se observa simultan un sJstem de comportamente pe care societatea il impune indivizilor si un sistem de comunicare pe care ea il stabileste intre ei .1tructuralismul are unele inrudiri cu &u#c io#ali"mul ,care explica fiecare element al unei culturi prin rolul sau functia pe care o indeplineste in cadrul ei si prin contributia la conservarea unui grup sau al unui sistem cultural .

3.Religia din punct de )edere al sociologiei

Tipuri de religie 9n mLsura 6n care se poate stabili o formL oarecare de religie a existat 6n toate societLtile cunoscute. ar formele pe care le-a luat au variat 6n mod considerabil. iferiti oameni au adorat toate felurile de obiecte si fiinte si s-au anga#at 6ntr-o ordine de comportament religios. a) 'u$ra#a urali"mul Supranaturalismul este o formL de religie care presupune existenta unor forte 6n afara lumii obisnuite, 6n supranatural, care influenteazL evenimentele umane at?t 6n bine, c?t si 6n rLu. ,u este implicat un anumit zeu sau spirit, doar forte supranaturale impersonale. esi, 6n general, un element al societLtilor preindustriale, unele aspecte ale supranaturalismului pot fi vLzute 6n practica contemporanL de a purta laba de iepure sau de a crede 6n noroc. b) (#imi"mul e asemenea, religia poate lua forma animismului, o credintL 6n activitatea spiritelor 6n lume. 'ceste spirite pot exista 6n oameni sau 6n orice fiinte din lumea naturalL, cum sunt arborii si animalele. 'ceste forte spirituale pot fi folositoare sau dLunLtoare fiintelor umane sau indiferente fatL de ele. 1piritele pot fi influentate prin magie, practici rituale care permit oamenilor sL foloseascL puterea supranaturalL sau spiritualL pentru propriile lor scopuri. Deligia animistL a fost obisnuitL printre diverse triburi din 'frica si din alte locuri. c) Tei"mul Teismul este credinta 6n existenta unor zei despre care se presupune cL sunt puternici si interesati de activitLtile fiintelor umane. 'cesti zei trebuie sL fie venerati si cinstiti 6ntr-un fel oarecare. 3xistL douL forme ma#ore de teism: Politeismul Cea mai obisnuitL formL de teism este politeismul, credinta 6n existenta mai multor zei. eseori, un zeu este considerat mai puternic dec?t ceilalti, un zeu al zeilor.

 .onoteismul ' doua formL de teism este credinta 6ntr-un zeu. esi monoteismul nu este la fel de obisnuit ca politeismul, cele trei religii monoteiste F iudaismul, crestinismul si islamismul F au, laolaltL, mai multi membri dec?t orice formL de religie. %) )%eali"mul ra#"ce#%e# Idealismul transcendent nu implicL venerarea nici unui zeu, spirit sau fortL supranaturalLE el se bazeazL pe principii sacre de idei si actiuni. 1copul sLu este sL dea fiintelor umane posibilitatea de a atinge cel mai 6nalt potential. 2orme de idealism transcendent se gLsesc 6ndeosebi 6n 'siaE budismul este un exemplu. Teorii sociologice asupra naturii religiosului !) Perspecti)a functionalist/ 9n general, functionalistii considerL religia o fortL pozitivL 6n societate. 3a 6ndeplineste functii sociale importante si, ca atare, existL 6ntr-o oarecare formL 6n toate societLtile. 1. %unctiile religiei functia cognitivL: explicarea lumii 6n conditiile lipsei de cunoastere stiintificL si chiar 6n prezenta acesteia, dar ca revers al saturatiei de tehnicismE functia actionalL: religia este o formL de extensie a capacitLtilor umane de actiune inevitabil limitate. Amul a 6ncercat sL subordoneze lumea prin magieE c?nd a constatat imposibilitatea acestui demers a apLrut religia, omul subordon?ndu-se fortelor naturale pentru a le 6ndupleca &2D'M3D+E functia de coeziune socialL: religia actioneazL ca o fortL unificatoare 6n societate, asigur?nd un ansamblu 6mpLrtLsit de idei, valori si norme 6n #urul cLruia oamenii pot forma o identitate comunL. Deligia devine un unificator, o modalitate de a stabili un limba# comunE ea este liantul care leagL un grup laolaltL, oferindu-i un

ansamblu comun de valori. e pildL, evreii, rLsp?nditi pe glob 6n diferite culturi timp de secole, si-au mentinut identitatea caracteristicL 6n mare mLsurL prin ideile si practicile religioase comune. 1-a sustinut, totusi, cL aspectele unificatoare ale religiei sunt mai aparente 6n societLtile care au doar o religie. 'ceasta a fost deseori cazul 6n societLtile preindustrialeE la aceste societLti se referea ur@heim c?nd a scos 6n evidentL aspectul unificator al religiei. functia de oferire a unui sens 6n viatL: 6n general, religia oferL rLspunsuri satisfLcLtoare emotional marilor 6ntrebLri 6n legLturL cu existenta umanL si scopul ei. 9n particular, ea rezolvL problemele vietii si ale mortii, descrie felul de viatL pe care oamenii trebuie sL-l ducL F scopul lor 6n viatL - si explicL ce li se 6nt?mplL dupL ce mor. Deligia este, esentialmente, singura institutie socialL care 6ncearcL sL rezolve aceste probleme importanteE functia de control social: normele societLtii sunt, deseori, bazate pe un ansamblu de idei religioase. Cele mai multe dintre cele mai importante legi din societatea americanL &e.g., legea care interzice omorul+ dob?ndesc o fortL moralL, precum si una legalL, deoarece ele sunt incluse 6n valorile religioaseE li se dL o legitimitate sacrL. 9n evul mediu, se credea cL regii domnesc prin drept divin, iar legea 6n tLrile islamice este #ustificatL prin Coran, cartea sf?ntL a islamului.

Unii autori &D' C.-223 F 8DAC,+ considerL cL functia principalL a religiei este tocmai aceastL functie socialL: cel mai adesea riturile religioase nu sunt reductoare de anxietate, ci dimpotrivL, generatoare de anxietate 6n #urul evenimentelor sociale importante, asigur?nd astfel o integrare socialL mai eficientL &1C/'C/"3D: anxietatea determinL afilierea+E 6n consonantL, antropologia culturalL indicL faptul cL numeroase tabu-uri si prescriptii religioase trebuie

interpretate ca modalitLti de adaptare a colectivitLtilor umane la ecosistemul din care fac parte &obiceiuri alimentare etc.+E functia de spri#in psihologic: religia oferL multor oameni spri#inul afectiv si psihologic de care au nevoie ca sL supravietuiascL 6ntr-o lume complexL si nesigurL. 3a este deosebit de utilL 6n vremuri de crizL, cum este moartea cuiva apropiat. 3a sugereazL un oarecare scop 6n a muri si oferL un ansamblu de practici rituale pentru doliu N &priveghiul la crestini sau siva la evrei, de pildL+ care usureazL suferinta supravietuitorilor. Apus unui punct de vedere mentionat mai sus, aceastL functie de reducere a anxietLtii &B'.-,AC1K-+ se manifestL 6n situatiile care depLsesc posibilitLtile umane efective de control. 2. Ideologiile func1ionale ale religiei seculare: ec0i)alentele

Deligia se referL la sfera sacrL a experientei umane. ar ceea ce este considerat sacru este construit social. 2unctionalistii aratL cL existL echivalente functionale &caracteristici sociale si culturale care au acelasi efect si pot substitui alte caracteristici sociale si culturale+ ale religiei. 'dicL, sistemele de idei seculare &nereligioase, e.g., stiinOa+ pot 6ndeplini aceleasi functii mentionate mai sus pentru religie. Bulte din ism-ele lumii F fascismul, socialismul, comunismul, umanismul F pot fi considerate religii seculare. 3le toate promoveazL solidaritatea socialL si coeziunea printre credinciosii lor. 3le dau vietii un scop si un sens si #ustificL comportamentele necesare 6n cadrul grupului practicant. -deile lor ideologice oferL spri#in afectiv 6n vremuri grele si de nesigurantL. 3le chiar gLsesc #ustificarea mortii, dacL aceasta este 6n serviciul unei cauze pe care adeptii lor o definesc ca fiind nobilL. eosebirea 6ntre religie si ideologii seculare constL 6n faptul cL religia este orientatL spre tLr?mul supranaturalului si 6si trage puterea din acel tLr?m. 'ceastL credintL 6n supranatural mLreste stabilitatea religiei si o 6mpiedicL sL se schimbe drastic.

-) Perspecti)a religiei

conflictualist/

2n

abordarea

"eoreticienii conflictului nu considerL religia institutia socialL pozitivL descrisL de funcOionalisti. 3i prezintL c?teva caracteristici negative ale societLtii care 6si au originea direct 6n religie sau sunt apLrate de ea: reli*ia ca +o$iu al $o$orului, Deligia, sustin teoreticienii conflictului, sustine si legitimeazL sistemul existent. 3a realizeazL aceasta prin abaterea atentiei celor oprimati de la problemele lor si de la orice 6ncercare de a le rezolva. 9ntr-o expresie memorabilL, Barx &$(*(+ a numit religia opiului poporului. 3l voia sL spunL cL, la fel ca opiul, religia 6i face pe oameni sL se simtL bine, dar le abate atentia de la existenta lor nenorocitL si de la actiunea necesarL pentru a o schimba. "eoreticienii conflictului considerL religia un alt element 6n luptele pentru putere 6n societate. 3a este folositL de cei de la putere at?t pentru a-si #ustifica pozitia, c?t si pentru a descura#a orice 6ncercare a celor fLrL putere sL-si schimbe situatia. Deligia abate atentia de la problemele si suferintele lumii prezente, promit?nd recompense 6n viata de apoiE reli*ia "i i#e*ali a ea 1tabilitatea si coeziunea pe care religia le asigurL sunt considerate, de teoreticienii conflictului, exemple ale naturii sale distructive. ec?t sL se 6mpace cu inegalitLile despre care teoreticienii conflictului cred cL existL 6n toate societLtile moderne, oamenii constienti social, cu simtul istoriei, ar trebui sL lupte ca sL le elimine. ar religia deseori asigurL legitimitatea moralL pentru aceste inechitLti, descura#?nd schimbarea socialL. Degii domnesc si 6si oprimL poporul 6n virtutea unui drept divin si, astfel, sunt imuni fatL de criticL. Bai general, conditiile economice existente, pe care Barx si teoreticienii conflictului le considerL fortele fundamentale 6n societate,

influenteazL forma, directia si rolul religiei 6n societate. 'stfel spus, structura economicL si socialL dL formL sistemelor de idei si valori, inclusiv religiei. Deligia, din perspectiva conflictului, este o fortL conservatoare 6n lume. 3a derivL din statu-quo si pLstreazL ordinea socialL existentL si descura#eazL schimbarea socialL. 1L ne amintim discutia de mai 6nainte despre baza religioasL a sistemului castelor. Un alt exemplu, cele mai multe religii sunt orientate spre bLrbati si dominate de bLrbati, adicL, patriarhale 6n formL. Chiar astLzi, multe dintre religii importante au rezistat, 6n diferite grade, la puterea si autoritatea din ce 6n ce mai mari ale femeilor 6n ierarhiile lorE reli*ia "i co#&lic ul "ocial 9n societLtile 6n care existL mai multe religii, 6n loc de una ma#orL, probabilitatea ca religia sL creeze dezbinare socialL si conflict dec?t sL promoveze coeziunea socialL este mai mare. -rlanda de ,ord si !a@istanul sunt exemple evidente. 9n cel de-al doilea caz, conflictul 6ntre hindusi si musulmani a devenit at?t de acut, ca tara a trebuit sL fie 6mpLrtitL pe baza religiei. 9n -rlanda de ,ord, conflictul 6ntre catolici si protestanti pare fLrL sf?rsit, asa cum pare si conflictul 6ntre evrei si musulmani 6n Arientul Bi#lociu. 9n toate societLtile, aratL teoreticienii conflictului, religia produce conflict social. Cruciadele i-au at?tat pe crestini 6mpotriva musulmanilor si au provocat nenumLrate distrugeri. Una dintre #ustificLrile ma#ore pentru colonizarea europeanL a 'fricii, 'siei si 'mericii de 1ud a fost sL-i converteascL pe pLg?ni, oameni care se 6nchinau la idoli sau la multi zei. Productiile sociale ale religiei 3rgani(area social/ a religiei !e l?ngL ansamblul de credinte si ritualuri, religia, ca si alte institutii sociale, are o structurL organizatoricL ce ia diverse forme. Cele mai obisnuite patru forme de organizare religioasL sunt descrise mai #os.

a) -i"erica Biserica este o organizatie religioasL stabilL care este integratL bine 6n societate si care pretinde cL este singura cale spre adevLrul religios. eseori, ea are o ierarhie de functionari bine definitL si o oarecare formL de organizare birocraticL. 'cesti functionari se ocupL de ritualurile religioase relevante. !rintre religiile lumii, romanocatolicismul, de pildL, are una dintre cele mai ierarhice si birocratice structuri. 8isericile tind sL fie conservatoare. eseori, ele acceptL obiectivele ma#ore ale societLtii si se opun schimbLrii. 'cest fapt este evident, de pildL, 6n opozitia Vaticanului, sediul autoritLtii 8isericii Catolice, fatL de eliberarea teologiei, care 6si are originea 6n ideologia marxistL. !reotii latino-americani care subscriu la aceastL ideologie se dedicL promovLrii salvLrii spirituale, dar si ameliorLrii conditiilor materiale ale sLracilor, prin schimbLri economice si sociale. b) 'ec a 9n unele privinte, sectele se aseamLnL cu biserica. .a fel ca biserica, sectele pretind singura legitimitate pentru adevLrul religios, dar ele nu se 6ncadreazL la fel de confortabil 6n cultura ma#oritLtii. 3le tind sL fie mici si exclusiviste, deseori resping normele si valorile culturii dominante. eseori, sectele se formeazL dupL ce un mic numLr de indivizi se desprinde dintr-o bisericL mai mare si mai bine constituitL. 1ectele sunt organizate mai putin formal dec?t biserica. Conducerea este, deseori, bazatL pe charism , calitLti personale extraordinare care atrag si tin adeptii. 9n timp ce biserica tinde sL se concentreze asupra ritualurilor formale, sectele pun accentul pe experienta personalL. !racticile religioase 6n cadrul sectelor deseori reprezintL o formL de schismL 6mpotriva vreunui aspect al culturii mai mari sau 6mpotriva bisericii mai traditionale. e pildL, anabaptistii reformei &miscarea din secolul al 4V--lea care a dus la instituirea protestantismului+ au negat validitatea botezului copiilor si au practicat botezul adultilor. c) .o#&e"iu#ea

A confesiune este o organizatie la fel ca biserica, 6n general integratL 6n societate, dar nu pretinde legitimitate exclusivL pentru sistemul sLu de credinte. 'cceptarea pluralismului 6n religie este una dintre caracteristicile unei confesiuni. 9n general, confesiunile au un cler constituit si prezintL mai putinL fervoare emotionalL 6n ritualurile lor religioase. 9ntr-o oarecare mLsurL, confesiunile ar putea fi considerate secte care au a#uns mai mari si s-au adaptat 6ntr-o oarecare formL la societate. !rezbiterianismul este o confesiune calvinistL condusL de bLtr?ni numiti prezbiteri.

%) .ul ul Cultul este o formL de organizare religioasL care are o relatie antagonistL cu societatea 6ncon#urLtoare. Cultele, ca si sectele, deseori depind de o conducere charismaticL. 3le deseori tind sL-si izoleze membrii de societatea mai mare, pe care o considerL corupLtoare. Cultele 6ncearcL sL le ofere membrilor un stil de viatL complet care, deseori, este cu totul diferit de cel avut anterior intrLrii 6n cult. 'partenenta la un cult deseori implicL o transformare personalL considerabilL. rept consecintL, ultimele douL decenii au fost martorele unei 6ngri#orLri considerabile 6n privinta cultelor si abilitLtii lor de a sp la creierul F un termen popular pentru ceea ce sociologii numesc resocializare F tinerilor si alienatilor. Beditatia "ranscedentalL &B"+ o miscare condusL de Baharishi Balesh Pogi, si 8iserica UnificLrii a reverendului 1un BJung Boon &Boonies+ sunt douL exemple de culte contemporane. Productiile sociale ale religiei a+ b+ solidaritatea religioasLE riturile: pelerina#ulE rugLciuneaE sacrificiulE credintele &ideologia centralL+

c+

d+

eosebit de importantL aici este interpretarea raportului stiintL-credintL: imaginatia si magia &ca suport al credintelor+ ocupL tot terenul lLsat liber de stiintL si tehnicLE orice progres al stiintei si tehnicii produce un recul al imaginatiei si magiei 6n problema consideratL si pentru persoanele implicateE dogmele religioase sunt rationale &coerente si plauzibile+, nestiintifice &nu pot fi verificate experimental+, mitologizabile &pot fi reperate 6n tot felul de mitologii+ &8'3C/.3D+E regulile de viatL.

. &lemente de antropologie ce stau la ba(a

constituirii societatii romanesti

!sihologia popoarelor se configureaza prin intrepatrunderea factorilor fizici -rasa, clima, configuratie geografica, si a celor istorico-sociali Frelatiile cu vecinii, situatia geografica, institutiile politice, sociale si economice. Rasa ,emul romanesc nu apartine unei singure rase istorice Fse compune dintr-un amestec nedefinit, haotic de rase multiple si felurite &in proportii diferite+. !astrand sirul cronologic, fara a tine cont de proportii se pot desprinde urmatoarele elemente: $. !rimul fond etnic este stratul tracic, format din geto-dacii care au absorbit la venirea lor elementele ramase intre unare si B-tii Carpati de la vechile populatii ale acestori tari: scJtii si agatirisi. Qgeto-

dacii ar fi un trunchi despartit din marele trunchi de rase germanice Ffrati cu scandinavii, danezii, saxoniiR. ). !e acest fond etnic s-a altoit sangele si ci)ili(atia latina. 1angele roman nu era nici el limpede si nici curat, deoarece, "raian a adus din intreaga lume romana o multime de oameni pentru a munci campul si pentru a reface orasele. !rinter acestia se numarau galii Fcautatori de aur, asiatici, egipteni etc, veniti din 0alia, -liria, almatia, 'sia Binor, -talia. "oate aceste populatii vorbeau o limba comuna pentru a se putea intelege, limba oficiala a -mperiului Doman, limba latina. H. Ilirii au constituit cea mai mare proportie dintre aceste populatii. 3i veneau din dreapta unarii, din Bacedonia si 'lbania de astazi. upa ce o parte din populatia coloniilor a fost retrasa din acia si Boesia, populatia ramasa s-a contopit din nou. 'ceste poulatii romanizate din mi#locul provinciei acice au fost din nou imprastiate pe ambele maluri ale unarii o data cu navala hunilor, gotilor si avarilor. *. -n prima #umatate a secolului al -V-lea au venit si triburile sla)e impinse de valurile navalitorilor. 3i veneau ca fugari, singuri si linistiti cu turme de oi si de boi, traind alaturi de populatiile romanice, in B-tii aciei &,.-orga+. A data cu inaintarea lor spre 'pusul 3uropei, avarii au coborat si spre capmiile sudice unde au continuat procesul de cotropiri reciproce. '. .4enopol a observat si afirmat ca elemental roman a fost mai puternic deznatiolizand populatia slava. I. .a #umatatea secolului al V---lea )in triburile bulgare Fdenumite si barbare. A ramura a lor se aseaza intre ,istru, !rut si unare. Cu timpul acestia vor trece pe malul drept al unarii si se amesteca cu populatia trco-germanica. .imba, moravurile si credinta le imprumuta de la slavi, care aveau o cultura mult mai puternica.

.a sfarsitul secolului al -4-lea, inceput de secol 4-, pe teritoriul tarii noastre isi fac aparitia triburile pecenege4 ungurii si cumanii care au avut si ele destule influente. S. -n secolul al 4---lea isi fac aparitia 0oardele salbatice ale tatarilor. intre toate aceste cotropiri cele care au influentat populatia bastinasa au fost bulgarii, ungurii si cumanii Fin Buntenia si Boldova timp de )%% de ani. 'ceasta a fost evidentiata prin studierea numelor localitatilor. "imp de cateva veacuri, neamurile neolatine s-au limpezit si s-au separat de unguri care s-au retras. =. in secolul al 4-V-lea apar turcii si tulbura linistea stabilita de doua secole. .a sfarsitul secolului, !rincipatul Bunteniei se supune turcilor, apoi Boldova, iar in secolul 4V si "ransilvania. -nfluenta turcilor dureaza de la $H)% la $((%. "urcii nu au avut o influenta covarsitoare asupra romanilor. upa $((%, navalirile barbare inceteaza si fac loc navalirilor semi-civilizate, cele grecesti si ruse. (. 5recii moderni vin la sfarsitul secolului 4-4, inceput de secol 44. 'cestia sunt negustori si se aseaza in special in orasele de la malul Barii ,egre. ,e-au influentat prin economia si religia lor. Veneau spre noi grecii lihniti de foame si inraiti de robia si mizeria turceasca. &sec 4V-4V--+. :. Rusii veneau pe urmele vechilor navaliri slave. 1-au stabili mai ales in Boldova si 8asarabia. $%. .a inceputul secolului 4-4, apare o inraurire france(a prin plecarea la studii in 2ranta Fla !aris a rinerilor intelectuali romani. .imba romana, gramatica si sintaxa propozitiei s-au resimtit profound incercand sa imite limba franceza. Un scriitor anonim francez spunea: Domanii au imprumutat moravurile si viciile popoarelor care i-au guvernat sau prote#at: ei au imprumutat de la greci lipsa lor de buna-credinta in afaceriEde la principii fanarioti amestecul lor de #osnicie si de vanitateE de la rusi desfraul lorE de la turci leneviaE polonezii i-au inzestrat cu divortul lor.

I()oarele entice ale sufletului romanesc 6acii. -n constiinta &filosofia+ poporului romanesc apare idea nemuririi &ca la toate triburile de rasa tracica+. 'ceasta credinta a influentat viata morala si sufletul romanesc. -n lupte dacii erau de neinvins, erau foarte cura#osi, nu se temeau de moarteE o doreau si chiar o binecuvantau. 1imteau dispret fata de viata &de aici decurge mandria pe care o aratau+ si preferau sa moara decat sa traiasca in rusine &pg. $$: sus+. Cru(imea era o caracteristica a lorE a omora un dusman inseamna ai face un bine, de aceea acesta trebuia chinuit pentru a simti pedeapsa. !scetism4 preotii si calugarii nu se casatoreau, nu mancau carne F,irvana budista. !utere de vointa si de a se stapani &pg. $$: #os+. Binte active, agera, dispusa sa ia lectii de la dusmani si sa imite. Popor ra(boinic urau munca campului, o considerau in#ositoare, preferand sa traiasca din prada. 1i-au dezvoltat duplicitatea, viclenia, prefacatoria si dibacia de a insela. ecebal era cunoscut ca un bun diplomat si strateg. Romanii4 popor de plugari soldati, aveau o fire violenta, vointa tenace, prevazatoare, impulsive si stapana pe sineE masurati politic, spirit de ordine si disciplina de regularitate statornicaE distingea partea esentiala de cea neesentiala a lucrurilorE predilectie pentru ideile si vederile universale, pentru ideile largi, pentru sinteze elocinte. 3locinta Fputerea de convingere si spiritul bat#ocoritor al satirei. Caracter egoist, hraparet, aspru, perfid, sentiment religios superficial redus la implinirea formalitatilor exterioare, practice si lipsit de orice temelie mistica sau metafizica. -ngaduitori cu toate religiile, nu cunosteau fanatismul si erau inclinati spre superstitii. Sla)ii4 popor de plugari si de pastori cu moravuri blande, pasnice, idilice, iubitori de dans, cantec, libertate,

anarhie. 1ensibilitate impresionabila, nestatornicie, elasticitate ii ingradeau de a reveni si de a se regasi. Aspitalieri, primitori, sociabili, inteligenta vioaie, simplista, indrezneataE logica radicala inclinata spre absolut. Cultivau orice stiinta si arta, invatau limbile popoarelor cu care veneau in contact. 1e mladiau la toate obiceiurile, puteau lua infatisarea si purtarea tarii in care traiau dar nu isi schimbau fondul. 'u devenit ortodoxi, credeau in viata de dupa moarte, considerau moartea ca o calatorie pentru o alta viataE credeau in fiinte nevazute care aduc boli contagioase atat omului cat si animalelor. in toate aceste neamuri, psihologia romanilor s-a format ca o rasa occidentala cu obiceiuri orientale.

III.7iata sociala

Teme: 1)Relatia indi)id*societate 2)%actorii )ietii sociale

,sociali(are4umani(are4educatie)
1)Rela"ia indi)id + societate Cum nu exista societate fara comunicare, asa nu exista nici personalitate, individ fara interactiune cu mediul social. -ntre individ si societate putem stabili o relatie sistemica, in care personalitatea integrate in diverse subsisteme &structuri de activitati sociale care realizeaza functii ale sistemului social, activitati economice, politice, de familie, culturale, etc.+, este in raport cu societatea, considerat sistem global, element in sistem, agentul actiunii sociale. -n cadrul acestei relatii, societatea formeaza, modeleaza individual si personalitatea acestuia conform sistemului de norme si valori acceptate intr-un moment istoric dat, iar personalitatea prin activitatea sa creatoare, optimizeaza societatea, perfectioneaza mecanismele sistemului social, doar cand se impune, proiecteaza, creeaza noi structuri sociale, adecvate sensului devenirii istorice. 1ocietatea participa la modelarea personalitatii, a comportamentului social, iar cand individual este activa, acest lucru se repercuteaza asupra sa si totodata societatea asupra personalitatii individului in stare pasiva a acesuia.1uficient fiind doar prezenta in acel mediu si apoi actiunea individului asupra mediului. "rebuie admis si ca mediile incon#uratoare in care traieste individul sunt asa de variate si de diversificate incat a intelege impactul pe care ele il pot avea asupra existentei individului, nu este o sarcina la indemana oricui, aceasta pentru ca mediile incon#uratoare diferite produc diferente sensibil nu numai intre societati, dar si

in interiorul fiecareia dintre aceste societati, dar si in interiorul fiecaruia dintre indivizii acestor societati.

2) %actorii )ietii

sociale,sociali(are4umani(are4educatia #i rolul s$u 2n de()oltarea societ$"ii) :

a)Sociali(are !roces psihosocial de transmitere, asimilare a unor atitudini, valori, conceptii, modele de comportare specifice unui grup sau unei comunitLti 6n vederea formLrii adaptLrii si integrLrii sociale a unei persoane. Becanismul fundamental al socializLrii este 6nvLtarea socialL. 3xistL mai multe tipuri de socializare: adaptativL si anticipativLE asociativL si institutionalLE pozitivL si negativL. !rocese corelate cu socializarea , desocializarea si resocializarea: desocializarea este izolarea fizicL si socialL a unei persoane, depLrtarea ei de contextele sau persoanele care i-au satisfLcut necesitLtile de interactiuneE resocializarea F se abandoneazL vechile norme si se 6nvatL altele noi &ex: imigrantii, puscLriasii etc.+. 'gentii socializLrii: familiaE scoalaE grupurile &de apartenentL, de referintL+E mi#loacele de comunicare 6n masL. b) 8mani(area Umanizarea progresiva a omului primitiv 7i o intrare 6n posesie prin cunoa7terea de sine,a propriei fiin>e pe parcursul evolu>iei vie>ii este determinat5 de personalitatea individului. !ersonalitatea presupune,

asadar,o bogata viata interioara dezvoltata prin examene de con7tiin>5 si bilan>uri spirituale 6n vederea unei poten>5ri si ne6ncetate cre7teri,se vorbe7te de o dezvoltare f5r5 termen,dezvolt?ndu-se din copil5rie 7i p?n5 6n ultima zi a vie>ii. 'ceast5 6mbog5>ire si ad?ncire treptat5 este 6ns57i condi>ia specific5 a vie>ii spirituale umane,care nu 6nseamna 6n timp o curb5 suitoare, ci amenin>at5 cu destr5m5ri 7i dec5deri pe parcurs. !ersonalitatea se formeaza,se cucereste,este ansamblul de dispozitii inascute dobandite,formate si dezvoltate continuu sub influenta factorilor biologici si a experientelor personale. 'ceasta expresie a structurii sale psihice, este o dimensiune a omului ce presupune existenta celorlalte dimensiuni,biologica si fiziologica. ,atura bio-psiho-sociala,asigurand unui individ buna adaptare originala la mediul natural si social. A astfel de personalitate si o gandire emotionala dezvoltata il poate a#uta pe individ sa se integreze mai usor in societatea sa ,sa se socializeze, dar si sa se descurce in orice situatie si orice ipostaza ceea ce duce la valorizarea , afirmarea sa. 1ensul actelor umane savarsite la nivel de individ nu pot fi intelese in afara sistemului de valori . -nteresul individului pentru cunoasterea valorilor , a modului in care ierarhizeaza acestea este puternic stimulat de constientizarea influentei pe care o are asupra comportamentului sau . "rebuie precizat insa ca acele valori care se convertesc din valori declarate in valori traite devin parti constitutive ale comportamentului uman . 2unctionalitatea valorilor consta in capacitatea pe care o au de a a#uta individul sa rezolve probleme ale situatiilor tipice oferindu-i un complex de solutii codificate . !articiparea la viata sociala a indivizilor implica folosirea de catre acestia valorile ca pe niste instrumente . !roducerea valorilor ca instrumente spirituale in masura sa reglementeze raporturile individului cu ceilalti si prin aceasta sa guverneze propria sa aliniere la limitele curiozitatii , propria sa stapanire de sine , aceleasi in #urul valorilor istorice constituite ale epocii. Umanizarea individului prin valori reprezinta o modalitate

a existentei si totodata a opozitiei dinamice dintre indivizi si societate . Dupt de mediul valorilor omul nu se realizeaza ca om si ramane in stadiul de animalitate . Valoarea exprima umanizarea progresiva a omului . -storia a confirmat ca comportamentul omului , atat la nivel de individ , cat si la nivel de colectivitate , universul social creste neincetat exprimand tot mai mult interiorizarea necesitatii naturale . -ntre nevoie si actiune se interpune valoarea . ,ecesitatea circumscrie individului granitele intre care el urmeaza sa se integreze social , iar valoarea ii serveste ca mi#loc , ca instrument pentru realizarea acestei integrari . -nfaptuirea procesului de socializare a individului uman are loc prin intermediul valorilor . atorita valorilor omul invata sa se desprinda de prezentul imediat , sa memoreze experienta colectiva a grupului din care face parte , sa anticipeze , sa-si dea valoare creatiilor sale . Valorile au valoare deosebita pentru dezvoltarea relatiilor interumane , realizand puncte de legatura intre membrii societatii . c) &duca"ia #i rolul s$u 2n de()oltarea soc iet$"ii !rin educatie se urmareste formarea unei personalitati in concordanta cu cerintele obiective ale societatii, dar si ale individului. Ca orice fenomen social, educatia are in mod implicit si un caracter istoric. 3a a aparut odata cu societatea, evolueaza si se schimba in functie de transformarile ce se produc in cadrul societatii. -n trecut, educatia se referea doar la o etapa din viata omului, fapt datorat ritmului lent de dezvoltare a societatii. ar, chiar si in aceste conditii, marile personalitati ale omenirii, au insistat pe ideea ca educatia este necesar sa se exercite asupra individului, pe tot parcursul vietii sale. 1eneca de exemplu, considera ca si Tbatranii trebuie sa inveteT, Comenius sustine ca Tpentru fiecare om viata este o scoala, de la leagan pana la mormantT, iar ,icolae lorga precizeaza ca Tinvatat este omul care se invata necontenit pe dansul si invata

necontenit pe altiiT. eci, educatia permanenta devine o necesitate a societatii contemporane, reprezentand un principiu teoretic si actional care incearca sa ordoneze o realitate specifica secolului nostru. Cel mai important criteriu care impune si #ustifica educatia permanenta este factorul sociaU schitat de accelerarea schimbarilor, dinamismului, mobilitatea profesiilor, evolutia stiintelor, sporirea timpului liber, criza modelelor relationale si de viata, precum si de cresterea gradului de democratizare a vietii sociale. Bai nou, necesitatea educatiei este impusa si de o serie de factori individuali cum ar fi necesitatea integrarii dinamice a omului in societate, nivelul crescut al aspiratiilor individuale, sentimentul demnitatii personale, nevoia de incredere in viitor si in progres. 1copul fundamental al educatiei permanente este de a mentine si de a imbunatati calitatea vietii si progresul. 'sadar, educatia ca proces de modelare a personalitatii, realizat de familie, scoala, societate are ca scop pregatirea educatului pentru educatie. 'utoeducatia evidentieaza faptul ca omul nu reprezinta un produs inert al unor forte externe sau interne. 2iinta umana este in mare masura rezultatul vointei proprii. !regatirea pentru educatie se realizeaza prin intreg procesul educational. -ncepand cu primit ani de viata, se pun bazele prin formarea in familie a unor deprinderi de autoservire, igienico-sanitare, de comportare civilizata si a celor legate de activitatile scolare. 1e poate spune ca educatia care precede autoeducatia ofera tanarului directia devenirii sale, ii formeaza deprinderile si priceperile indispensabile unui caracter independent si ii cultiva increderea in sine. 3ducatia pregateste autoeducatia intr-un sens dublu: ofera o Tbaza de lansareT, prin sistemul de cunostinte, priceperi si deprinderi se stimuleaza nevoia continua de educatie, de perfectionare. Benirea scolii, a activitatii profesionale consta in a provoca in constiinta educatului, nevoia de educatie. ,umai o anga#are completa in ceea ce intreprinde personalitatea este capabila sa devina forta motrice care aduce progres de ordin cantitativ si calitativ in procesul educational. A astfel de activitate a avut in

vedere academicianul V. !avelcu spunand ca: Tnu exista o sursa mai bogata in satisfactii decat aceea de te simti opera propriei tale personalitati si sculptor al propriei tale fiinteVV. e-a lungul istoriei,societatea a acumulat experienta de cunoastere teoretica si practica condensata in valori materiale si spirituale ce constituie ereditatea sociala a culturii si civilizatiei. Conservarea valorilor si transmiterea lor se realizeaza prin educatie care,in aceasta ipostaza ,reprezinata institutia constituirii si transmiterii ereditatii sociale a culturii si civilizatiei. !e acest fundament de experienta condensata se actioneaza,prin educatie, pentru formele omului ca utilizator si consumator de valori,ca producator si creator de valori. 3ducatia este o functie esentiala si permanenta a societatii in doua ipostaze: de institutie a ereditatii sociale a culturii si civilizatiei si de instrument de actiune pentru formarea omului. -n sens social-istoric educatia este procesul de transmitere si asimilare a experientei -economice, politice,religioase,filosofice,artistice,stiintifice si tehnice F de la inaintasi la urmasi. -n fazele de inceput ale societatii transmiterea experientei se realiza ocazional nesistematic si oral in comunitatile gentilicotribalica. -n etapele avansate de dezvoltare a societatii, la unele popare,spre exemplu la egipteni,indieni etc.,educatia se realiza ca initiere in temple, cunoasterea fiind un act sacru. Concomitent si ulterior educatia se institutionaliza prin scoli si universitati. -ndiferent de nivelul de dezvoltare a culturii si civilizatiei si de modalitatile de transmitere, s-a realizat dialogul generatiilor, s-a asigurat continuitatea existentei materiale si spirituale a omenirii. -n sens social-cultural,educatia este procesul de ridicare a individului din stare de natura biologica la cea culturala. in ins biologic cu predispozitii normale cognitive, afective, si volitive, in mediul social si prin el, individul devine o fiinta culturala,asimiland cultura si in situatii de exceptie, creand-o. in punct de vedere psihologic, psihogenetic, educatia este procesul de formare a omului ca personalitate in plan cognitiv ,afectivmotivational,volitiv, aptitudinal, atitudinal. 1tructura psihica a personalitatii se construieste pe fundamentul

eredo-nativ al fiintei biologice, in cadrul relatiei educationale prin continutul cultural al experientei adultului-parinte, invatator, profesor. 3ducatia in acest caz este instrumentul formarii individului ca personalitate. 3duca>ia este fenomenul social complex privit in trei dimensiuni: -activitate constienta a subiectului educatiei &educator+ de stimulare, indrumare, formare a obiectului educatiei &educat+E -proces de formare a omului pentru integrarea activa in societate, proces de formare intelectuala, morala, profesionala, fizica, esteticaE -rezultat prin preluarea selectiva a actiunilor informationale si includerea in structuri comportamentele proprii de cunoastere si actiune. !entru !laton,educatia ar fi arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta atitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele 'ristotel, in lucrarea sa !olitica, considera ca educatia trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice,iar nu particulare. -n consecinta,ea trebuie sa pregateasca viitori cetateni. 'ceasta pregatire trebuia sa se fac diferentiat dupa modelul in care cele trei aspecte ale sufletului &vegetativ,animal, rational+ se distribuie in randul oamenilor. W.'.Comenins,in lucrarea sa idactica magna, considera ca la nastere,natura inzestreaza copilul numai cu semintele stiintei, ale moralitatii si religiozitatii. 'cestea nu se desavarsesc prin sine si de la sine, ele devin un bun al fiecarui om numai prin educatie. Dezulta ca, in conceptia sa, educatia este o activitate de stimulare a acestor seminte si implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul nu poate deveni om decat daca este educat 2ilosoful german -manuel Kant, in reflectiile sale,aprecia ca educatia contribuie la valorificarea naturii umane in folosul societatii: 3ste placut sa ne gandim ca natura omeneasca va fi mai bine dezvoltata prin educatie si ca se poate a#unge a i se da o forma care sa-i convie cu deosebire. 'ceasta ne descopera perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc.

Mi de zi, fiecare dintre noi suntem supusi, vrandXnevrand unui aflux informational si unui bombardament mediatic cu sau fara intentie pedagogica. 'ceste influente multiple, resimtite sau nu ca fiind de tip educativ, pot actiona concomitent, succesiv sau complementar, in forme variate, in mod spontan, incidental sau avand un caracter organizat si sistematic. "oate influentele si actiunile educative care intervin in viata individului, in mod organizat si structurat &in conformitate cu anumite norme generale si pedagogice,desfasurate intr-un cadru institutionalizat+ sau,dimpotriva, in mod spontan &intamplaror,difuz,neoficial+ sunt reunite sub denumirea de forme ale educatiei. -n functie de gradul de organizare si de oficializare, al formelor educatiei, putem delimita trei mari categorii: -educatia formala&oficiala+E -educatia non-formala&extrascolara+E -educatia informala&spontana+. 1uportul psihologic al relatiei educationale este trebuinta de a comunica. 1e comunica nu numai cunostinte, informatii ci si atitudini, sentimente si convingeri. 1e comunica prin cuvant, gest, mimica, prin intreaga conduita. Clasificarea formelor educatiei anga#eaza doua categorii de criterii valorice: a+ Criteriul proiectarii care delimiteaza intre formele educatiei institutionalizate &care au in vedere realizarea unor finalitati specifice,intr-un cadru institutionalizat+ -educatia formala si nonformala E 1i forma educatiei neinstutionalizata &realizata implicit, fara obiective specifice institutionalizate+ -educatia informala &educatia realizata doar pe baza unor influente implicite+ . b+ Criteriul organizarii conform caruia diferentiem educatia realizata pe baza unor actiuni explicite si influente implicite : -educatia formal5- este dup5 !hilip Coombs:sistemul educational structurat ierarhic si gradat cronologic,

pornind de la scoala primara si pana la universitate, care include, in plus fata de studii academice, o varietate de programe de specializare si institutii de pregatire profesionala si tehnica cu activitate full-timeE -educa>ia nonformal5 Feste dup5 W.Kleis : orice activitate educationala,intentionata si sistematica, desfasurata de obicei in afara scolii traditionale, al carui continut este adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale, in scopul maximalizarii problemelor cu care se confrunta acesta in sistemul formal &stresul notarii in catalog, disciplina impusa, efectuarea temelor etc.+ -educatia informal5 - se refera la experientele zilnice ce nu sunt planificate sau organizate si conduc catre o invatare informala. Cand aceste experiente sunt interpretate de catre cei mai in varsta sau de catre membrii comunitatii ele se constituie in educatie informala. 3ducatia informala este procesul care se intinde pe toata durata vietii,prin care individul dobandeste informatii,isi formeaza priceperi si deprinderi, isi structureaza convingerile si atitudinile, se dezvolta, prin intermediul experientelor cotidiene. 2unctiile generale ale educatiei reprezinta proprietati intrinseci, specifice activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane, exprimate la nivelul consecintelor sociale anga#ate in mod obiectiv, la nivelul de sistem &societatea in ansamblul sau+ si de subsistem &cultural, comunitar, economic, politic, natural+. 2unctia fundamentala a educatiei este aceea de a vehicula, selecta, actualiza si valorifica experienta sociala in vederea asigurarii unei integrari eficiente si rapide a individului in societate si, prin aceasta, in vederea crearii premiselor autodeterminarii individului ca factor de progres social. !rin educatie, in principal, omul trece de la stare de existenta pur biologica la aceea de existenta sociala. aca omul ar fi la nastere inzestrat prin ereditare, cu posibilitatile adultului, nu ar exista educatie. -n ceea ce priveste procesul devenirii omului ca fiinta sociala nu este nici o deosebire intre copil nascut intr-o mare metropola si

cel nascut intr-un trib primitiv, intrucat amandoi trebuie sa invete totul. A parte a invataturii este rezultatul contractului spontan al omului cu diferite aspecte ale vietii sociale, dar cea mai consistenta parte a invataturii se acumuleaza prin instruire, prin forme organizate si sistematice. !iaget considera ca scoala trebuie sa fie conceputa ca un centru de activitati reale, practice, desfasurate in comun, in asa fel ca inteligenta logica sa se formeze in functie de actiunea si de schimbarile sociale. 3ducatia reprezinta, astefel, activitatea psihosociala cu functie generala de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane pentru integrarea sociala optima, anga#ata conform finalitatilor asumate, la nivel de sistem si de proces, proiectate, realizate si dezvoltate prin actiuni specifice avand ca structura de baza corelatia subiect &educator+ obiect&educat+,intr-un context deschis,&auto+ perfectibil.

Cap.II Identificarea elementelor de sociologie a colecti)itatilor

I. &lemente de sociologie a colecti)itatii
Teme:

1) %orme de asociere4 colecti)itati umane 2) 5rupurile sociale 3) .obilitatate sociala4 dimensiunile )erticale si ori(ontale9 procesul de integrare sociala si reintegrare
1.%orme de asociere 4colecti)itati umane Sodalitate4 sociabilitate4 socialitate Valenta umanL de a se asocia cu semenii a fost conceptualizatL 6n mai multe moduri &8aechler+: "o%ali a e F capacitatea umanL de a 6ntemeia grupuri, definite ca unitLti de activitate &cupluri, familii, echipe etc.+E "ociabili a e &termenul sociabil este cunoscut din $I))U+ F capacitatea umanL de a forma retele prin care unitLtile de activitate transmit informatii ce le exprimL interesele, opiniile etc.E "ociali a e F capacitatea umanL de a mentine 6mpreunL grupurile si retelele, de a le asigura coerenta si coeziunea ce le constituie 6n societLti. 1ociabilitatea este un concept central al sociologiei, fiind consideratL premisa constitutivL a societLtii si este explicatL 6n douL moduri: consecintL a naturii umane &instinct social+E

 un produs al ratiunii, o normL sau o valoare socialL.

2. 5rupurile sociale 0rupul social este important 6n sociologie. !unctul de vedere individualist nu este productivE viata socialL apare 6n esentL ca fiind mai degrabL opera unor grupuri dec?t a indivizilor considerati ca atare. 1chimbLrile sociale sunt produse de grupuri, state, clase, natiuni, multimi. 1ociologia trebuie sL rLspundL la intrebarile: Ce sunt grupurileY, !rin ce se deosebesc 6ntre eleU, Ce functii auY /ru$ul "ocial re$re0i# 1 u# a#"amblu %e $er"oa#e carac eri0a %e o a#umi 1 " ruc ur1 "i cu o cul ur1 "$eci&ic12 re0ul a %i# rela iile "i $roce"ele $"iho3"ociale %e04ol a e 5# ca%rul "1u6 0rupurile sociale sunt unitLti, ansambluri de indivizi conditionate social-istoric reunite prin anumite relatii si activitLti. 1tudiul sistematic F din punct de vedere sociologic F al grupului social a fost dezvoltat de 1coala de la Chicago &"homas, !ar@, Bead+ care considerL grupul ca faptul social primar. !entru a sublinia ideea de dezvoltare a grupului si procesele din interiorul sLu, .eZin dezvoltL ideea %i#amicii %e *ru$. Clasificare grupurilor se poate face dupL mai multe criterii: $. dupL tipul de relatii: grupuri primare &face-to-face+ F relatii directe 6ntre membriE grupuri secundare &CooleJ+E ). dupL normalitate: grupuri &ormale &oficiale, institutionalizate+E

 grupuri i#&ormale &neoficiale+E H. dupL apartenentL: grupuri de apartenentL &/Jman, Berton+E grupuri de referintL &grupurile din care individul ar doriXdoreste sL facL parteE aceste grupuri au mai multe functii: normativL, comparativL, publicL+.

Tipuri de grupuri Cuplul. 3ste cel mai mic grup posibil si existenta sa trebuie corelatL cu c?teva caracteristici recente alte atitudinilor fatL de cLsLtorie: coabitarea F acceptarea de a alcLtui un cuplu fLrL ritul social al cLsLtorieiE instabilitatea relatiilor premaritale si maritaleE 6nt?rzierea pronuntatL a v?rstei de cLsLtorieE celibatulE explicat prin mai multi factori din care principalul pare a fi conceptia partenerilor de a-si asigura conditiile pentru urmLrireaXatingerea obiectivelor proprii. 5rupul mic. de la ) la H%-*% chiar =%-(% indiviziE momentul decisiv al aparitiei grupului mic 6l reprezintL activitatea de muncL, dar si criterii afective, preferentialeE din numLrul de membri rezultL anumite caracteristici: relatii complexe relatii de comunicare relatii de simpatie, de afinitate structuri de dominare coeziunea de grup F mLsura 6n care grupul este unit, dispune de unitateE coeziunea: are un sens valoric factor temporal F se realizeazL 6n timp dinamica specificL a statutelor si rolurilor

Ca efect al coeziunii si dinamicii de grup apare climatul de grup&atmosfera+. Coeziunea [ climatul factori ai productivitLtii grupului.

5rupul mare ,grupul secundar) 0rupul secundar constL din douL sau mai multe persoane implicate 6ntr-o relatie im$er"o#al1 si au un scop practic specific. Aamenii coopereazL cu alti semeni pentru realizarea unui scop. 1pre deosebire de grupul primar, relatia dintre membrii grupului secundar este un mi#loc pentru atingerea unui tel. 3xemple de grupuri secundare: corporatiile, scolile, unitLtile de muncL, unitLtile militare, comunitLtile etnice si nationale. !rin natura lor, grupurile secundare se manifestL ca medii sociale 6n care indivizii se produc ca actori sociali. Delatiile interumane se stabilesc 6n temeiul unor regulamente pe care, fie cL le acceptL sau nu, individul trebuie sL le respecte. ,umai astfel insul integrat 6ntr-un grup secundar este acceptat ca membru si poate sL realizeze scopurile sale. Bai mult, 6n acest tip de grup, oamenii se reunesc dincolo de diferentele ce-i marcheazL, pentru cL nu au altL cale de 6nfLptuire a intereselor lor. -lustrativ este 6n acest sens grupul secundar specific unitLtilor de muncL. 9ntr-o uzinL lucreazL insi ce urmLresc, prin interactiunea lor, motivaOia si satisfactia date de exercitarea unei ocupatii sau obOinerea unui c?stig, prestigiu profesional etc. acL grupul primar rLm?ne prioritar 6n socializarea primarL a individului, initiindu-l si introduc?ndu-l 6n mecanismele vieOii de grup si ale vietii sociale, grupul secundar are rol esential 6n afirmarea socialL si profesionalL a individului. 9n grupurile secundare insul fiinteazL ca realitate socialL. 0rupul primar actioneazL pentru insul concret, iar grupul secundar activeazL

individual prin statusurile sale. e pildL, 6n grupul primar poti fi prieten, conditie suficientL. 9n grupul secundar existi cu precLdere printr-un status social, profesional, cultural, religios etc. A problemL asociatL analizei grupului secundar o reprezintL relatia acestuia cu grupul primar. Delatiile caracteristice grupului primar se pot desfLsura 6n cadrul grupului secundar. 1ituatia poate fi 6nt?lnitL, de regulL, 6n unitLtile de muncL, unde oamenii dezvoltL, adesea, relatii de prietenie cu colegii de muncL. 9n acelasi mod au loc relatii 6ntre oameni 6n cadrul unitLtilor de 6nvLtLm?nt. "rebuie spus cL 6n anumite contexte sociale sau culturale, relatiile interumane din grupurile secundare se pot organiza si ca alternativL la influenta excesivL a acestor grupuri. Deferindu-ne concret la societatea rom?neascL de dinainte de $:(:, puternic socializantL, este de notorietate functionalitatea raporturilor interumane 6n cadrul 6ntreprinderii sau al unei institutii. Cerinte institutionale erau 6nfLptuite prin intermediul acestor relatii specifice grupului primar. e cele mai multe ori acest tip de relatii se identificL cu relatiile specifice grupului informal despre care vom vorbi mai #os. iferentele 6ntre grupul primar si cel secundar sunt prezentate mai #os &dupL Wames C. Vander Manden, $:((, p.$$%+. Caracteristicile grupurilor primare - numLr mic de persoane - implicarea 6ntregii individualitLti - relatie personalL - interactiune continuL - duratL lungL - asteptLri informale - constr?ngeri impuse informal Caracteristicile grupurilor secundare - numLr mare de persoane - implicarea unor segmente ale vietii unei persoane - relatie impersonalL - interactiune sporadicL - duratL scurtL - asteptLri formale - constr?ngeri impuse formal

- legLturi expresive 5rupul de presiune

- legLturi instrumentale

0rupul de presiune este constituit dintr-un numLr de persoane cu anumite interesesi directii comune de actiune si care urmLresc atingerea unor scopuri sociale sau politice 6n mod declarat sau ascuns. 'ceste grupuri pot actiona agresiv sau opresiv, cu mi#loace deschise, controlabile, ex: sindicatele, sau dimpotrivL, ele pot fi formale sau informale. Una din modalitLtile de actiune: lobbJ F presiune pentru a obtine o influentL socialL sau politicL. 9n principiu grupurile de presiune urmLresc sL-si amplifice la maximum influenta asupra centrelor de decizie.

3. .obilitatate sociala4 dimensiunile

)erticale si ori(ontale9 procesul de integrare sociala si reintegrare

!.6efinitie si clasificare Biscarea indivizilor 6n cadrul unei structuri sociale si accesul la ocuparea unor pozitii corespunzLtoare calitLtilor si mi#loacelor de care dispun &studii, cometentL, bunuri materiale, putere politicL etc.+ reprezintL procesul de mobilitate socialL &concept introdus de !.1ADAK-,, $:)=+. 3xistL mai multe tipuri de mobilitate socialL, corespunzLtoare criteriilor utilizate pentru clasificare si polimorfismului fenomenului. 'stfel, 6n functie de sensul miscLrii, distingem mobilitatea orizontal , adicL deplasarea de la un status

&pozitie+ la un alt status, de acelasi nivel &salarial, de prestigiu etc.+ si mobilitatea vertical F trecerea indivizilor de la un status social la altul, 6n sens ascendent sau descendent. !obilitatea vertical poate sL aparL sub douL forme speciale: ca schimbare de status 6n raport cu cel al pLrintilor, denumitL mobilitate intergenerational si ca schimbare de status 6n raport cu pozitiile anterioare ocupate de aceeasi persoanL, viz?nd cariera unui individ, denumitL mobilitate intragenerational sau de carierL. Cu c?t evolutia sistemului social determinL extensia unor statusuri, aparitia altora noi si cu c?t facultLtile indivizilor sau sistemul de promovare socialL contribuie la ridicarea, stagnarea sau decLderea 6n status, cu at?t mobilitatea inter si intragenerationalL este mai puternicL si exercitL efecte sociale favorabile sau nefavorabile asupra indivizilor si societLOii, ceea ce capLtL o importantL deosebitL 6n procesul schimbLrii generale, 6n progresul social. 'spiratiile indivizilor spre pozitii sociale superioare sau spre noi locuri 6n ierarhia socialL sunt stimulate cu at?t mai mult cu c?t societatea realizeazL o evolutie globalL, continuL, determin?nd trecerea de la un sistem de pozitii sociale F av?nd un anumit nivel de eficientL F la un sistem 6mbunLtLtit, care intrL 6n consonantL cu noi cLi de perfectionare si de eficientizare a statusurilor, de creare a unor statusuri superioare.

.a scara societLtii globale, acest proces de mobilitate ascendentL duce F 6n timp F la diminuarea straturilor inferioare &sub aspect social-economic+ 6n favoarea unor straturi medii, clase medii si chiar superioare F din punct de vedere al veniturilor, prestigiului, nivelului de viatL, pozitiei 6n viata socialL etc. Ca exemplu poate fi dat procesul de mobilitate care s-a produs 6n 1U' dupL anii \*% ai secolului nostru si care a avut ca rezultat sporirea gulerelor albe si formarea claselor mi#locii, fapt care a contrazis teoria marxistL a claselor. Un loc important 6l ocupL 6n cadrul procesului de mobilitate socialL si mobilitatea ocupational , deoarece

prin trecerea la profesii de calificare tot mai 6naltL, cu importantL socialL, se realizeazL ascensiunea pe plan social. 1e obtin salarii mai mari, prestantL si prestigiu mai 6nalte, apreciere socialL si economicL deosebite. 3ste calea prin care se realizeazL o schimbare importantL 6n stratificarea socialL 6n societLtile avansate. 9ntelegerea acestui proces este importantL at?t pentru cunoasterea factorilor care pot influenOa mobilitatea socialL, c?t si pentru realizarea unor modele care sL faciliteze producerea sa 6n sensul 6n care poate fi util progresului social. esfLsurarea mobilitLtii implicL 6nsL si fenomene care preced procesul 6n sine, cum ar fi: mobilitatea spatial " geografic sau teritorial F cuprinz?nd migratia cu obiectiv profesional F de la sat la oras sau invers, cu schimbarea profesiei si a altor conditii de viatL, cu acces la valori sociale noi etc. e asemenea, avem 6n vedere chiar si miscarea navetistL ca preludiu al mobilitLtii sociale si chiar alte fenomene care 6i premerg si o favorizeazL. 9n economia contemporanL, un factor important este aparitia de noi sectoare si domenii de activitate, care impun formarea unor contingente de specialisti cu pregLtire adecvatL noilor cerinte si care F datoritL competitivitLtii lor F pot obtine pozitii noi 6n structurile profesionale si sociale. !. %actori ai mobilit/tii a+ 2actori structurali sau de macronivel: dezvoltarea economic diversificarea structurilor ocupationale 6n societate

b+ 2actori de micronivel vointa indivizilor" aspiratii. ezvoltarea economicL, diversificarea structurilor ocupationale, precum si alti factori determinL schimbLri si la nivel psihoindividual. 1istemele motivationale ale indivizilor sunt conditionate social-istoric, dupL cum procesele de dezvoltare economicLXtehnologicL sunt

si procese de creare a unor noi aptitudini. 9n consecintL, si nivelele aspirationale ale indivizilor se schimbL. !rezentLm 6n continuare o astfel de schimbare &cazul BiddletoZn+. $:)* !rocentul celor care se trezesc 6nainte de ora S 6ntr-o zi de lucru: clasa oamenilor de afaceri clasa muncitoare !rocentul familiilor 6n care lucreazL si sotia: clasa oamenilor de afaceri clasa muncitoare !rocentul mamelor care doresc sLsi trimitL copiii la facultate: clasa oamenilor de afaceri clasa muncitoare !rocentul pLrintilor care accentueazL independenta copiilor: clasa oamenilor de afaceri clasa muncitoare $I] :H] H] **] :H] )H] *S] $=] $:=) H$] H(] *)] *(] :%] (H] ()] S(]

un alt factor de micronivel: pozitia familiei 6n ierarhiile de prestigiuXsociale. 'cest factor se aflL 6ntr-o str?nsL legLturL cu: educatia. Apiniile specialistilor sunt 6mpLrtite: scoala &educatia+ reprezintL un instrument de reproductie socialL, de perpetuare a structurilor existenteE 6n acest sens, paradoxul lui 'nderson aratL faptul cL a transmite fiului o diplomL mai ridicatL nu 6i asigurL acestuia o pozitie superioarL 6n societate, dupL cum obtinerea unei diplome inferioare nu conduce automat la o pozitie inferioarLE o conditie necesarL F desi nu suficientL F pentru mobilitatea ascendentL rezidL 6nsL 6n nivelul de instruire. -. &)olutia mobilit/tii

'naliza studiilor privind mobilitatea duce la c?teva concluzii interesante: existL o foarte puternicL mobilitate de la o generatie la altaE mobilitatea ascendentL este mai puternicL dec?t cea descendentLE totusi, mobilitatea ascendentL are o evolutie curbilinie: marcheazL o crestere 6n perioada $:H%-$:II, dupL care o scLdere semnificativLE existL o corelatie medie 6ntre originea socialL si destinul fiului: a crescut mobilitatea la agricultori si la nivelele superioare ale salariatilorE ereditatea meseriei rLm?ne puternicL la functionari si muncitoriE mobilitatea descendentL este mai accentuatL la comercianti etc. C. &fectele sociale ale mobilit/tii

efect pozitiv: 6ncadrarea pozitiilor din societate cu oameni valorosiE efctele negative: cresterea asteptLrilor de ascensiune peste nivelul posibilitLtilor si, consecutiv, aparitia unor stLri de frustratie, deziluzie, 6nstrLinareE la cei cu mobilitate descendentL: panicL, umilintL etc

--. %amilia ca grup social ,5rupul familial)

"eme : $. Interpretarea sociologica a familiei

2.Tipologii ale familiei 3.%amilia 2n societate .%unc"ii ale familiei

1.

familiei

Interpretarea sociologica a

2amilia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influienteaza si modeleaza persoana umana.Unii merg chiar mai departe si sustin ca actiunea ei asupra persoanei e atat de mare ,incat ea egaleaza actiunea celorlalte grupuri sociale.'ceasta este cu deosebire cazul cercetarilor care vin dinspre psihanaliza,psihologia sociala si sociologie sustinand ca familia este :adevaratul laborator de formare a persoanei."ransformarea individului in persoana adica in Eindivid cu status social este intai de toate opera familiei.1unt doua cauze care explica aceasta influeta a fam.asupra persoaneiEuna este legata de faptul ca actiunea fam.se exercita mai de timpuriu iar a doua de acela ca multa vreme fam. e calea prin care se canalizeaza oricare alta actiune de socializare ,ea fiind identica cu intreaga lume sociala a copilului. "ermenul ;famulus, de 6n ;familie sens provine larg din latinescul ;supus,

care

semnific5

;ascult5tor, iar 6n sens restr?ns, termenului de familie:

;slug5, ;slu#itor.

ic>ionarul de sociologie men>ioneaz5 ) sensuri ale

2amilia ^ un grup social al c5rei membrii sunt lega>i prin raporturi de v?rst5, c5s5torie, sau adop>ie, care tr5iesc 6mpreun5 7i coopereaz5 sub aspect economic 7i au gri#5 de copii. 2amilia, 6n sens, restr?ns desemneaz5 cuplul

c5s5torit 7i copiii lor. 2amilia este vazut5 drept o form5 de comunitate uman5 6ntemeiat5 prin c5s5torie, care une7te pe so>i 7i pe descenden>ii lor prin rela>ii str?nse de ordin biologic, economic, psihologic 7i spiritual. 2amilia este o form5 de comunitate uman5, un grup primar cu toate caracteristicile lui, dar care se deosebe7te de celelalte grupuri primare prin c?teva note specifice: une7te membrii prin rela>ii de c5s5torie, consangvinitate sau adop>ieE membrii unei familii tr5iesc 6mpreun5 &de regul5+, alc5tuiesc un singur mena#E desf57oar5 o activitate economic5 comun5E membrii sunt lega>i prin anumite rela>ii de ordin biologic, spiritual 7i ideologic, men>in?nd 7i perpetu?nd cultura societ5>ii dateE 67i acord5 spri#in emo>ional-afectiv, 6nterac>ion?nd 6n cadrul rolurilor de so>-so>ie, mam5-fiu. 'cest grup se 6ntemeiaz5 pe anumite reguli, prev5zute 6n acte oficiale, 6n condi>iile statului 7i a dreptului. 2. Tipologii ale familiei

$. 9n raport cu gradul de cuprindere al sistemului familial, exiast5:

familia nuclear5 &familia simpl5+ F alc5tuit5 dintr-o singur5 pereche marital5 7i urma7iilor, care locuiesc 7i gospod5resc 6mpreun5. 9n familiile nucleare incompete se stabilesc diade: so>-so>ie, tat5-copil, mam5-copilE

familia extins5, l5rgit5 F este tipul de familie ce cuprinde pe l?ng5 nucleul familial 7i alte rude 7i genera>ii, constituite din cuplul con#ugal 7i copiii lor la care se pot ad5uga: p5rin>ii so>ului 7i Xsau so>iei, bunicii acestora, fra>ii 7i surorile so>ului 7iXsau so>iei, copiii lor, unchi, m5tu7i ai cuplului.

e regul5, 6n familia l5rgit5 tr5iesc trei genera>ii. 3xist5 familia extins5 propriu-zis5, familia liniar5 7i familia tulpin5.

3. %amilia in societate
%amilia care repre(inta un bun mediu educati) 2amilia trebuie sa fie un colectiv sanatos, adica in componenta sa sa existe toti membrii care alcatuiesc in mod normal un asemenea colectiv &doi parinti+, intre acestia sa fie relatii de intelegere, respect, intra#utorare, sa traiasca in deplina armonie, sa duca o viata cinstita, onesta. Apiniile celor doi parinti referitoare la copil trebuie sa fie convergente iar parintii trebuie sa fie un bun exemplu, avand in vedere cat de puternic este spiritul de imitatie la copii. -n comparatie cu familia cu un singur

copil, familia cu mai multi copii reprezinta un mediu educativ mai bun. aca copilul este singur la parinti el tinde sa fie mofturos, egoist, capricios datorita parintilor care doresc sa-i faca toate poftele. -n familiile cu mai multi copii, afectiunea parintilor se indreapta catre toti copiii. !arintii trebuie sa aiba o autoritate asupra copilului. 'ceasta autoritate nu trebuie obtinuta cu a#utorul pedepselor sau a violentei si nici printr-un exces de bunatate si satisfacerea oricarei dorinte. T'devarata autoritate deriva din exigenta parintilor fata de comportarea copiilor, imbinata cu respectul fata de acestiaT. Copilul trebuie sa simta iubirea pe care parintii io poarta, dar este necesar sa stie ca nu-i vor ingadui orice capriciu. T ragostea este astfel nu numai cheagul familiei, ci si calea cea mai eficienta a educatiei, dar numai daca ea e potrivita si cu masuraT. ,u in ultimul rand, Tpentru a fi un bun mediu educativ, familia trebuie sa aiba o situatie economica apta sa satisfaca trebuintele de prim ordin ale membrilor saiT. ' educa un copil nu este un lucru atat de usor. Unii parinti, avand conceptii invechite, cred ca ei stiu cel mai bine sa-si educe copilul, neacceptand sfaturi din exterior. -n prezent, exista o multime de carti, filme si emisiuni special realizate pentru indrumarea pedagogica a parintilor. 2amilia contribuie si la educatia estetica a copilului. !arintii sunt cei care realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii &culorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului etc.+, cu viata sociala &traditii, obiceiuri stravechi etc.+. Bi#loacele mass-media si in mod special televiziunea exercita o influenta puternica asupra educatiei estetice. ,u se poate vorbi despre o influenta strict pozitiva sau strict negativaE pe de o parte exista numeroase emisiuni culturale, de imbogatire a cunostintelor, dar pe de alta parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginatia inocenta a copiilor intr-un sens negativ. !arintii trebuie sa controleze atat timpul pe care copilul il petrece in fata televizorului cat si emisiunile pe care le urmareste. -n unele familii preocuparea pentru cultura estetica a copilului lipseste cu desavarsire, iar in altele aceasta este

exagerata. aca copilul nu are aptitudini si nici placere pentru diferite arte &balet, muzica, teatru etc.+, parintii trebuie sa respecte optiunea copilului. %amilia care nu repre(inta un bun mediu educati) a+ 2amilia descompusa - familia care ramane descompusa in urma unui divort sau a unui deces, nu este un mediu educativ ideal. ar totusi conditia de viata a copilului orfan de un parinte depinde foarte mult de puterea de dragoste a celui ramas, care poate compensa dragostea celui disparut. -n trecut divortul era extrem de daunator pentru copii. Cercetarile actuale par sa indice ca copiii se simt mai bine daca parintii nefericiti divorteaza decat daca stau impreuna intr-o atmosfera de furie, amaraciune, violenta si ura. b+ 2amilia reconstituita - Decasatorirea creeaza o familie reconstituita sau combinata formata din doi parinti, din care cel putin unul aduce in aceasta unitate familiala noua unul sau mai multi copii dintr-o casatorie anterioara. Cuvintele mama mastera si tata vitreg sunt de#a expresii peiorative. 'tunci cand copiii provin din doua familii diferite, mama va prote#a pe ai sai, iar tatal pe ai lui, plangandu-se fiecare impotriva copiilor celuilalt. -n acest context merita sa ne punem cateva semne de intrebare: Cine asigura disciplina in aceasta familieY ar educatiaY Care sunt indatoririle parintelui biologic caruia i s-a luat copilulY Ce autoritate are acestaY Daspunsul la aceste intrebari variaza de la caz la caz. c+ Violenta in familie este un fenomen ce ia amploare. Baltratarea partenerului si a copiilor are loc in toate clasele sociale, dar posibilitatea maltratarii creste o data cu problemele financiare. Cazurile de maltratare a copiilor sunt in crestere. TCa si in cazul maltratarii unuia dintre soti, sunt responsabili mai ales barbatii. -n multe cazuri, cei care maltrateaza au fost maltratati in copilarie, astfel perpetuand un ciclu de violentaT. Copiii maltratati sunt frustrati de dragoste, pierd bucuria de dragoste si intelegere a semenilor, sanatatea

lor psihica fiind pusa la indoiala. d+ 'lte cazuri in care familia nu este un bun mediu educativ: - Certurile si neintelegerile dintre parinti au efecte traumatizante asupra copiilor. - ivergentele dintre parinti cu privire la masurile educative au urmari negative asupra educatiei. - aca parintii mint, fura, in#ura, sunt necinstiti, in cele mai multe cazuri copilul va imita comportamentul acestora. -n concluzie, as putea motiva alegerea acestei teme: 'm dorit sa demonstrez intr-un fel sau altul faptul ca nu este neaparata nevoie de o familie cu doi parinti pentru a fi copilul fericit. upa cum am citat si din cartea lui ,orman 0oodman, copiii sunt mult mai fericiti daca cei doi parinti care au permanent neintelegeri, divorteaza. eci, chiar daca familia este completa, dar climatul moral din ea lasa de dorit, ea nu poate constitui un bun mediu educativ. %orme familiale alternati)e 'stfel, familia nucleara, caracteristica perioadei anterioare, a trecut la modele familiale alternative. 1exualitatea, casatoria si copiii tind sa fie realitati distincte, fragmentare, fara legatura intre ele. 2amilia nu mai este o institutie fundamentala pentru supravietuirea individului si reproducerea societatii. 'ceasta functie a fost preluata de alte institutii si grupuri sociale. Dolul social al familiei, functiile ei sociale, importanta ei pentru functionarea societatii se estompeaza continuu &0eorgeta 0hebrea, Degim social-politic si viata privata+. intr-un alt aspect, relatiile sexuale inainte de casatorie nu mai constituie un tabu, ci o realitate generalizata ale carei consecinte nu s-au lasat prea mult asteptate: nasterile sunt in scadere datorita utilizarii pe scara larga a contraceptiei moderne, tinerii isi amana tot mai mult data casatoriei sau renunta definitiv la aceasta practicand un celibat cu tendinte libertine. Casatoria nu mai reprezinta debutul constituirii uniunilor con#ugale si, prin aceasta, debutul procrearii. !aralel cu scaderea ratei nuptialitatii,

creste varsta la prima casatorie, atat pentru femei cat si pentru barbati. Bulte tinere prefera sa aiba copii fara a se casatori, nici cu tatal copilului, nici cu altcineva iar in familia nucleara moderna copiii devin o sarcina suplimentara prin costul 6ntretinerii si educarii lor.

sociologica

*. %unc"iile familiei din perspecti)a

Cat de importanta este cresterea copilului, dar si evolutia adultului, intr-o familie completa, care sa contracareze dezechilibrele venite din mediul extern, este subliniat amanuntit in lucrarile de sociologie. !otrivit cercetatorilor din acest domeniu, familia constituie cadrul de realizare al sociabilitatii, premisa deprinderii normelor deziderabile, a modelelor de conduita asteptate. -n cadrul familiei, individul stabileste primele contacte a perceperii notiunilor de responsabilitate si rationalitate, primele confruntari cu situatii supuse interdictiilor si evaluarii normelor si idealurilor cadrului social extins. in aceeasi perspectiva, se stabilesc patru situatii specifice de realizare a functiei de socializare a familiei. !e primul plan sunt plasate situatiile de educatie morala, care au la baza relatiile de autoritate, prin intermediul carora i se fundamenteaza copilului regulile morale. Urmeaza apoi situatiile de invatare cognitiva, prin care copilul deprinde sistemul de cunostinte, atitudini, deprinderi necesare convietuirii Yn societate si situatiile anga#and inventia si imaginatia, prin care se dezvolta capacitatile creatoare si gYndirea participativa. ,u in ultimul rand se au in vedere situatiile de comunicare psihologica care dezvolta activitatea specific umana, cu un rol deosebit de important in echilibrul moral si psihologic al individului.

III.Cultura organi(ationala
Teme: 1) Institutii si organi(atii sociale

2) Conceptul de cultura4 functiile culturii4 sociologia culturii 1.Institutii si organi(atii sociale Statutul si rolul societatea contemporan/
!.

organi(atiilor

2n

'sistLm 6n ultimele decenii la un proces amplu si permanent de multiplicaresi diversificare a formelor de organizare a vietii sociale, la aparitia unor modalitLti de actiune c?t mai adecvate 6n vederea rezolvLrii optime a problemelor ce apar 6n societate. !rintre instrumentele utilizate de cLtre aceasta din urmL pentru buna sa functionare se numLrL si organizatiile, fie ele economice, industriale, politice, #uridice, culturale, religioase etc . Unii specialisti considerL chiar cL succesul marilor organizatii constituie una din caracteristicile esentiale, dacL nu chiar fundamentale, a societLtilor moderne. Amul modern nu poate actiona dec?t de-a lungul si 6n cadrul marilor organizatii. acL secolul 4-4 a fost considerat secolul individualitLtilor, secolul 44 este indiscutabil secolul colectivitLtilor organizate, al marilor organizatiiE s-a creat, pentru societatea modernL, chiar un concept special: societatea organi(ational/ sau societatea organi(at/. 3ste evident cL aceastL caracteristicL a societLtii F de a avea 6n cadrul ei numeroase organizatii apLruteXcreate tocmai pentru buna sa functionare F s-a impus de la sine cercetLtorilor prin numeroasele probleme implicate: a+ ce este totusi entitatea pe care o numim organizatiaY b+ organizatiile sunt identice, similare sau diferiteY c+ dacL sunt diferite, au ceva 6n comunY Ce anumeY

d+ si, mai ales, cum putem sL facem aceste instrumente F organizatiile F c?t mai eficiente 6n raport cu scopurile sociale dezirabileY

-. 6efinitii ale organi(atiilor

!unctul de plecare 6n orice demers stiintific 6l constituie definirea entitLtii studiate. Ari, multitudinea organizatiilor existente atrage dupL sine si o multitudine de definitii, mai mult sau mai putin asemLnLtoare. Vom opta pentru definitiaXdefinitiile care scot 6n evidentL tocmai aspectele psihologice si psihosociale ale organizatiilor si nu, sL spunem, cele tehnice, #uridice etc. 6efinitia 1: Arganizatia este o activitate socialumanL care presupune asocierea spontanL sau diri#atL, voluntarL, a unui numLr mare de indivizi ce detin statuturi si roluri bine definite, determinate sau nu, 6n vederea realizLrii unui scop, unui obiectiv &Mlate, $:($+. 6efinitia 2: :Arganizatia este o multime relativ constantL de agenti pentru care a fost determinat un scop unic, un organ de decizie si organe de executie, precum si o anumitL diviziune a muncii si raporturi de cooperare 6ntre agenti, o structurL formalL si un sistem de norme menite sL sporeascL eficienta socialL a actiunii &!opa, $:=(+. 6efinitia 3: Arganizatia este coordonarea rationalL a activitLtilor unui numLr de oameni pentru realizarea unor scopuri comune explicite, prin intermediul diviziunii muncii si functiilor si prin intermediul ierarhiei, autoritLtii si responsabilitLtii &1chein, $:SI+. DeOinem organi(atiilor: astfel notele definitorii ale

a+ existenta unui numLr mare de indiviziE b+ existenta unor scopuri comuneE

c+ desfLsurarea unei activitLti pentru realizarea acestor scopuri comuneE d+ activitatea respectivL impune at?t diviziunea, c?t si cooperarea socialL, coordonarea eforturilorE e+ activitatea este reglementatL socialE cu alte cuvinte cei 6n cauzL dispun de statute si roluri clar definite, sunt cuprinsi 6ntr-o structurL socialL determinatL &norme, regulamente etc.E f+ diviziunea socialL se remarcL prin ierarhie si autoritate. !roblemele ridicate la finalul paragrafului anterior 6si gLsesc astfel un prim rLspuns. Datiunea aparitiei si multiplicLrii organizatiilor rezidL at?t 6n caracteristica acestora de a realiza scopurile indivizilor care alcLtuiesc organizatia - si care devin scopuri sociale-mai rapid si mai eficient dec?t prin actiune izolatL, c?t si 6n capacitatea lor de a rLspunde unor trebuinte umane fundamentale: de apartenentL, de activitate, de comunicare, de autorealizare. -ar notele definitorii si isomorfismul mai mult sau mai putin accentuat existent 6ntre anumite organizatii relevL tocmai diversificarea lor, determinatL de scopul devenit social si activitLtile 6ntreprinse pentru 6ndeplinirea scopului respectiv C. Perspecti)e 2n studiul organi(a"iilor 'sa cum se 6nt?mplL 6n multe stiin>e X domenii ale cunoasterii stiintifice, 6nt?i apar problemele si abia apoi preocupLrile pentru cunoasterea si rezolvarea acestora, ceea ce s-a 6nt?mplat si 6n cazul studiului stiin>ific al organizatiilor. 1e stie 6nsL cL existL perspective diferite 6ntr-o lume care nu este absolutL &Wean !iaget+, astfel 6nc?t, particulariz?nd, organizatiile au fost abordate din numeroase perspective: sociologicL, psihologicL, economicL, #uridicL etc., inclusiv multidisciplinar. 9n legLturL cu aceste perspective multiple asupra organizatiilor sunt interesante douL probleme: cau(a perspecti)elor multiple si efectele perspecti)elor multiple asupra unuia si aceluiasi fenomen.

 Cau(a sau cau(ele rezidL 6n douL explicatii simple: a+ conceptia cercetLtorului asupra organizatiei &ce este, ce factori sunt mai importanti 6n alcLtuirea ei etc.+ si X sauE b+ considerente empirice &ce tipuri de organizatii s-au impus X manifestat mai puternic 6n viaOa socialL, ce organizatii a studiat sau a putut studia un cercetLtor sau altul etc. &fectele perspecti)elor multiple asupra organizatiilor sunt, de asemenea, foarte importante pentru 6ntelegerea imensului material faptic achizitionat 6n acest domeniu si, 6n final, a organizatiilor ca atare: a+ tratarea organizatiilor 6n acceptiuni multiple, asa cum vom vedea mai #os, cu consecinte asupra tipurilor de actiuni 6ntreprinse asupra lor, 6n interiorul lor etc.E b+ accentuarea unor elemente diferite 6n definirea si caracterizarea organizatiilorE c+ dis#unctia dintre material si uman, dintre eficienta materialL si cea umanpsihologicLE d+ ad?ncirea cunoasterii organizatiilor sub anumite aspecte, cu pierderea 6n vederea 6nsL a altor aspecte sau a viziunii de ansamblu &Mlate, $:($+. Un astfel de efect al perspectivelor multiple, la r?ndul sLu cu consecinte importante asupra analizei organizationale, este, cum arLtam mai sus, accentul pus pe diferiti autori asupra unor dimensiuni diferite ale organizatiei, ceea ce 6nseamnL practic tot at?tea abordLri teoretico-metodologice ale organizatiilor: 3rgani(atia + grup. 'ceastL abordarea este tipicL psihologiei sociale, iar accentul cercetLrii este pus pe regulile si normele grupale pe baza cLrora membrii grupului interacOioneazL si creeazL identitatea colectivL a acestora. Conceptele cel mai des vehiculate sunt acelea de influentL socialL, leadership, conformitate, coeziune, climat, structurL formalL si informalL a grupului etcE

 3rgani(atia + structur/. 3ste o abordare 6n mare mLsurL sociologicL si se bazeazL pe cercetLrile lui Ceber, "aJlor, 2aJol, UrZic@ etc. datoritL valentelor sale structuraliste, se concentreazL pe cunoscutele notiuni F cheie de structur/ si functie. !reocupLrile cele mai importante ale acestei abordLri sunt cele de identificare a functiilor manifeste si latente ale organizaOiilor si ale diferitelor lor subgrupuri, analiza determinantilor structurii, interactiunile si raporturile de generare dintre structurL si functie. !e marginea acestei abordLri si a conceptiei conform cLreia omul este produsul mediului 6n care trLieste, au luat nastere primele interventii organizationale care aveau ca scop restructurarea, schimbarea structurii, ca mi#loc pentru o optimizare functionalL.E 3rgani(atia*sistem. Conceptul de sistem este preluat 6n psihologia organizationalL pe filiera ciberneticii si a teoriei informatiei &Ciener si Cannon+. 'plicarea conceptelor cibernetice la organizatii a avut c?teva consecinte notabile pentru teoria si practica din domeniu. 9n primul r?nd organizatiile au fost redefinite ca entit/ti ,sisteme) cu autoreglare9 6n al doilea r?nd a fost posibilL evidentierea gener/rilor si condition/rilor mutuale &sau constr?ngeri reciproce, dupL unii teoreticieni+ dintre componentele si subsistemele organizatiei. 9n baza acestei abordLri studiul organizatiilor s-a centrat asupra mai multor problematici: fluxul informatiei, ca fenomen generat dar si ca factor generator al structurii organizationaleE interactiunea componentelor umanL si tehnicL dintr-o organizatie, ca temL centralL a teoriei sistemelor sociotehniceE interactiunea dintre organizatie si mediul sLu relevant, ca temL centralL a teoriei sistemelor deschiseE 6nvLtarea organizationalL si problemele de flexibilitate structuralL si functionalL, ca urmare a paradigmei sistemelor autoreglabile. 3rgani(atia + politic/. ,LscutL probabil ca urmare a modei politizLrii proceselor grupale, aceastL

abordare priveste relatiile dintre indivizi si dintre grupuri ca #ocuri de interese contradictorii4 cu caracter tipic politic, dar 6n sens larg, duse pentru asigurarea controlului resurselor, teritoriilor, informatiei, canalelor de comunicare etc. temele centrale ale acestei abordLri sunt cele de putere4 distributia puterii 6ntre grupuri, dominarea, supunerea si compromisul inter-grupal . 3rgani(atia + cultur/. 'ceasta este cea mai modernL abordare a lumii organizationale inspiratL de antropologie si care descrie organizatiile ca microsocietLti umane, 6n care oamenii creeazL pentru ei 6nsisi iar viata se grupeazL 6n #urul unor componente soft: semnificatii, ritualuri, simboluri, tabuuri si scheme cognitive comune. 1tudiul organizatiilor a avut un curs neobisnuit si rar 6nt?lnit, neurm?nd linia clasicL a demersurilor aplicative din psihologie 6n care teoria se dezvoltL 6n centre universitare si laboratoare de cercetare. iar practica urmeazL, uneori chiar de la distantL, aceste descoperiri teoretice. 1tudiul organizatiilor a avut de la 6nceputul sLu valente eminamemte aplicative, practice, fiind str?ns legate de economie si potrivindu-se excelent cu finalitatea materialL si pecuniarL a lumii moderne. !rin aceastL legLturL poate fi explicatL si suprapunerea consistentL existentL 6ntre psihologia organizationalL si psihologia munciiXindustrialL, deseori fiind mentionate 6n literatura de specialitate drept psihologia muncii X organizationalL &Zor@ X organizational psJchologJ+.

6. T&3RI! !S8PR! 3R5!NI;!TII<3R 1.Teoriile clasice sau formaliste "eorii clasice F numite astfel pentru cL au fost primele abordLri stiintifice ale organizatiei F studiazL aproape 6n exclusivitate anatomia organizaiilor, latura lor formalL, oficialL de organizare ce poate fi relatatL sugestiv sub forma organigrameiE de aici si denumirea lor de teorii formaliste.

Ca teorii mai importante 6n aceastL grupL amintim: teoria fi(iologic/ a organi(/rii4 promovatL de "aJlor &$:$$+ si teoria gestiunii sau conducerii administrati)e4 reprezentatL de 0ulic@ si UrZic@ &$:H=+ si 2aJol &$:$S+. "eoriile, destul de asemLnLtoare 6ntre ele, accentueazL analiza a patru elemente considerate cele mai importante: eficientaE principiile ierarhiei functionaleE cele mai bune structuri de organizareE cele mai adecvate mi#loace de control a activitLtii depuse. Cercet?nd elementele enumerate mai sus si relatiile dintre ele, aceste teorii afirm/ 2n esent/ urm/toarele: a+ eficienta maximL se obtine prin diviziunea excesivL a muncii, prin scurtarea timpului acordat pentru efectuarea operatiilor de muncL, prin rationalizarea acestor operatiiE b+ munca poate si trebuie sL fie standardizatL &chiar reusindu-se acest lucru+E c+ structura sau lantul de conducere trebuie sL fie bine determinat &fiecare trebuie sL stie cui se X pe cine subordoneazL, 6n ce domeniu etc+E d+ autoritatea este metoda cea mai sigurL si eficace de control a activitLtii celorlalte persoane &puterea de a decide trebuie sL se afle exclusiv 6n m?inile conducLtoruluiE acesta trebuie sL dispunL de un sistem foarte precis de sanctiuni s. a. +E e+ organizatiile trebuie sL fie caracterizate de o organizare precisL, o ierarhie riguroasL si, asa cum am spus, de un control sever.

2Lc?nd o evaluare a acestor teorii, putem arLta urmLtoarele:

a+ 6n afara faptului cL au deschis studiul stiinOific al organizatiilor, teoriile analizate au avut - si au 6ncL F o serie de )alente po(iti)e: eficienta unei organizatii poate creste si prin optimizarea organigramei, a structurii ei formale &organizarea precisL, ierarhia autoritLtii+E diviziunea muncii, rationalizarea si standardizarea operatiilor de muncL sunt metode de crestere a eficientei economice. b+ teoriile clasice au 6nsL si numeroase limite: se accentueazL aproape exclusiv pe latura instrumental F tehnicL a personalitLtii umaneE omul este redus la calitLtile sale executorii, instrumentale &ce stie sL facL+, fiind deci considerat pasiv, inert &fLrL motivatie, fLrL imaginatie+E teoriile sunt, 6n consecintL, extrem de simplificatoare, negli#?ndu-se aspecte importante ale cresterii eficientei, anume acelea care tin de potentialul uman latent. 'm insistat 6n prima parte a lucrLrii asupra rolului motivatiei 6n activitate, asupra resurselor practic nelimitate ce existL 6n fiecare membru al unei organizatii si care pot fi valorificate prin activitatea trebuintelor superioare &de stimL si apreciere, de autorealizare+, a nivelului de aspiratie etc.E teoriile clasice nu au putut sL descopere faptul cL munca nu este doar un mi#loc prin care omul 6si c?stigL existenta, ci si un cadru de dezvoltare a personalitLtii sale, de manifestare activL 6n cadrul relatiilor interpersonale. e remarcat faptul cL lucrLri si cercetLri efectuate 6n spiritul acestor teorii F oarecum modernizate F continuL sL aparL si astLzi. 2. Teoria neoclasic/ sau a relatiilor umane "eoria neoclasicL asupra organizaOiilor si care vizeazL 6n principal aceeasi problemL a eficientei, dar dintr-o altL perspectivL, este fundamentatL de BaJo &$:HH,

$:*I+ si colaboratorii sLi Doethlisberger si &$:H:+.

ic@son

CercetLrile lui BaJo asupra unor fenomene noi, 6ntrun fel neobisnuite care se manifestau 6n organizatiile industriale si care contribuiau fie la ridicarea, fie la scLderea randamentului muncii, sunt 6ncL de actualitate astfel 6nc?t analiza lor, chiar si sumarL, este necesarL. 9ntre $:)* si $:)= BaJo a fLcut o serie de cercetLri la firma /aZthorne &producLtoare de materiale telefonice+ asupra iluminatului halelor de lucru. 3l organizeazL douL grupuri: unul de control sau martor &6n hala respectivL iluminatul rLm?ne nemodificat+ si unul experimental, 6n care intensitatea iluminatului era variatL &crescutL+ dupL o schemL g?nditL 6n prealabil &modelul experimental+. 1-au constata lucruri aparent paradoxale: cresterea randamentului muncii at?t 6n atelierul experimental &cum era si firesc+, dar si 6n cel de control &ceea ce nu mai era at?t de firesc, ba dimpotrivL+U scLderea foarte mult a iluminatului 6n atelierul experimental F noaptea p?nL aproape la lumina naturalL a lunii F era 6nsotitL tot de cresterea randamentuluiU e ce aceste rezultate aparent paradoxaleY muncitorii, indiferent dacL fLceau parte din grupul experimental sau de control, constientizau cL problemele lor nu sunt indiferente conduceriiE perceptia sensibilitLtii conducerii fatL de latura umanL a productiei a dus 6n mod firesc la cresterea 6ncrederii salariatilor 6n conducereE satisfacerea trebuintei de apartenentL la grupul de muncL, la organizatie, toate acestea duc?nd la cresterea moralului, a motivatiei, 6n final a randamentului. !lec?nd de la aceste rezultate F ca o parantezL, BaJo nu a putut da atunci o interpretare corectL si completL a fenomenelor legate de iluminat si randament F el desfLsoarL 6n $:)= alte experimente 6n care a introdus o serie de variabile noi:

 sistemul de salarizareE introducerea unor pauzeE modificarea zilei de muncL si a sLptLm?nii la lucru etc.

9ntr-o fazL ulterioarL a cercetLrilor muncitorii 6si pot alege colegii &partenerii+ de echipL, pun?ndu-se deci accent pe structura socio*preferential/ a ec0ipei de munc/. Dezultatele acestor experimente au fost similare, ceea ce a permis elaborarea unei teorii 6nchegate a organizaOiei si a factorilor de eficientL. 9n esentL, teoria afirmL urmLtoarele: a+ 6ntr-o organizatie trebuie acordat un rol primordial omului, trLirilor lui psihologice, problemelor luiE b+ problemele psihologice ce apar ca urmare a interactiunii indivizilor 6ntr-un grup X organizatie sunt foarte importante pentru functionarea acesteiaE c+ trebuie deplasat accentul de pe tehnic X tehnologic spre uman, cele douL trebuind sL fie considerate ca interactiuneE d+ organizatia trebuie conceputL interactionist F elementele componente se influenteazL reciprocE e+ interactiunile cele mai importante 6n organizatie sunt cele 6ntre oameni &relatiile umane+E f+ oamenii se folosesc de organizatie pentru a-si realiza scopurile proprii care nu sunt exclusiv materiale, ci si umane. 2Lc?nd si aici o evaluare, putem arLta cL: a+ teoria neoclasicL are o contributie decisivL prin introducerea studiului si stiintei comportamentului 6n abordarea organizatiilor. !ractic, de acum 6nainte psihologia nu mai poate fi negli#atL 6n studiul si practica activitLtii 6n organizatii dec?t cu preul unor pierderi importanteE b+ se pune totusi un accent prea mare pe legLturile preferentiale 6n constituirea grupurilor de muncL. ,u 6ntotdeauna criteriile si valorile 6n #urul cLrora se

structureazL relatiile socio-afective sunt consonante cu cele care sustin activitatea productivLE c+ se 6ncearcL pe o cale pur psihologicL atenuarea hiatusului 6ntre patron si anga#ati care, orice ar fi, de la un anumit punct au interese divergente si care pot fi relationate nu exclusiv psihologic, ci si economic etc. Ultimele douL aspecte constituie deci limite destul de serioase ale teoriei relatiilor umane 6n domeniul organizatiilor.

3. Teoriile moderne sau 0oliste 'bordLrile moderne interpreteazL organizatia ca un 6ntreg, ca un tot unitar, 6n interiorul cLruia actioneazL 6n str?nsL dependentL F interdependentL o multitudine de factori si fenomene. 'naliza stiintificL pertinentL si practica socialL au arLtat astfel cL modelele clasice ale organizLrii, care se bazau pe imaginea simplificatL a unui homo oeconomicus, ignorau extrem de importantele procese psihologice interne organizatiilor. 9n plus rationalitatea, care era principiul central 6n modelele clasice, s-a dovedit a fi ideal greu de atins, at?t datoritL imposibilitLtii fizice de a cuprinde exhuasiv scenariile alternative, c?t si datoritL unor constructe operante la nivel psihologic si care fac demersurile rationale mai degrabL suficientrationale si rationalizatoare dec?t cu adevLrat logice. rept urmare cercetLrile ulterioare s-au concentrat asupra grupului de muncL, asupra stilurilor de conducere, asupra atitudinii fatL de muncL si fatL de institutia anga#antL, asupra factorilor motivatori, asupra conceptelor de climat organizational etc., toti acesti factori considerati - repetLm - 6n relatia de interdependentL. 9n conceptiileXteoriile moderne organi(atia este un sistem 2nc0eiat4 dinamic4 e)oluti)E Baech si 1imon &$:SI+, .ic@ert &$:S$+ s.a., continuL numai aparent scoala

relatiilor umane pentru cL ei opereazL cu o altL perspectivL, anume cea inspiratL din teoria generalL a sistemelor &8ertalanffJ, $:=H+. Caracteristicile teoriilor 0oliste sunt 6n esentL urmLtoarele: a+motivarea adecvatL a oamenilor si a grupurilor umane este esentialL pentru cresterea productivitLtii &prin satisfactia lucrLtorilor+E b+ se pune accent pe capacitLtile cognitive ale oamenilor, capacitLti care 6i a#utL sL selecteze acele variante comportamentale ce se dovedesc utileE c+stilul de conducere al liderilor &managerilor+ de la diferite nivele ierarhice au o importantL deosebitL asupra climatului psihosocial si randamentului din structurile subordonateE d+ gradul de participare al anga#atilor la procesul luLrii deciziilor este, de asemenea, o variabilL importantL 6n eficienta organizatieiE e+rezolvarea incompatibilitLtii dintre om si organizatie se face si prin mecanisme psihologice, ceea ce constituie un adevLrat proces de de()oltare uman/ a organi(atiilor. 2inalul acestei evolutii poate fi desemnat drept modernism, 6n sensul unui profund spirit eclectic, si se caracterizeazL prin circumstantialitate. 3ste vorba de un numLr mai mare de teorii, grupate de teoreticieni 6n #urul conceptului de contingencJ theorJ, si care au drept trLsLturL fundamentalL respingerea credintei 6ntr-un optim, fie acesta referitor la structurL, la functie, la stil de conducere ori la motivatie. ,u existL deci un mod unic, perfect, de organizare, ci, 6n functie de caracteristicile situatiei, de mediu, unul sau altul din stilurile aplicabile proceselor organizationale poate fi cel mai adecvat. 9ntrun mediu stabil o organizatie puternic structuratL, cu o ierarhie rigidL si cu o specializare functionalL a subsistemelor va da un randament mai bun dec?t o organizatie micL, flexibilL, cu un lant de comandL redus si o voitL nespecializare functionalL, care este mai adecvatL unui mediu instabil.

&. Tipuri de organi(atii ,umeroasele puncte de vedere, teorii si consideratii asupra organizatiilor au operat, fiecare, cu alte criterii de clasificare, criterii 6nsL care nu sunt reciproc exclusive. Cunoasterea acestora este utilL cel putin din douL puncte de vedere: se face astfel o inventariere a tipurilor de organizatii, 6nteleg?nd mai bine 6nsLsi problematica organizatiilorE criteriul de clasificare constituie de cele mai multe ori un reper important 6n analiza organizatiilor respective. 1. upL specificul scopului pe care 6l au de realizat &Mlate, $:($+: a+ scopul productiv: organizatiile industrialeE organizatiile producLtoare de serviciiE b+ scop educativ: organizatiile scolareE c+ scopuri de ordin recreativ: organizatiile culturale, artisticeE d+ scopuri combative: organizatiile militare. 2. upL criteriul primului beneficiar &8lau, 1cott, $:S)+: a+ primul beneficiar este membrul organizatiei: partidele politiceE sindicateleE sectele religioaseE b+ primul beneficiar este patronul: firmele industrialeE firmele comercialeE bLncileE c+ primul beneficiar este clientul &organizatiile service+: spitaleleE scolileE

d+ primul beneficiar este publicul luat 6n acceptiunea sa foarte largL &organizatiile nationale+: armataE politia. 3. upL modul de e'ercitare a controlului social &3tzioni, $:S$+: a+ coercitive: scoli de corectieE 6nchisoriE spitale de boli nervoaseE b+ utilitare: fabriciE c+ normative: bisericiE partide politiceE asociatii voluntare. . upL natura si specificul scopurilor &Katz, Kahn, $:S(+: a+ economice si productive &productie de bunuri de consum si de servicii+: mineE fabriciE industrii manufacturiereE 6ntreprinderile de transport si comunicatiiE b+ de mentinere &au ca finalitate socializarea si instruirea indivizilor pentru a-si asuma roluri 6n alte organizatii 6n societate+: scolileE bisericaE c+ de adaptare &aport de noi cunostinte, de solutii noi la vechile probleme+: laboratoare de cercetLriE d+ de directionare si politice &coordoneazL si controleazL elementul uman, diferitele resurse, precum si rezolvarea conflictelor 6ntre grupurile competitive+: statulE organismele guvernamentaleE

 sindicatele. %. Perspecti)a asupra organi(atiilor psi0ologic/ si psi0osocial/

Deamintim faptul cL perspectiva psihologicL si psihosocialL asupra organizatiilor nu este unicLE 6n schimb, ea oferL posibilitatea 6ntelegerii si actiuni eficiente tocmai pentru cL se centreazL asupra fenomenelor cele mai dinamice din cadrul acestora. 3xistL numeroase argumente care #ustificL - si chiar impun - o astfel de perspectivL 6n studiul organizatiilor &Mlate, $:()E !itariu, $:($, $::*+: a+ din analiza, chiar si sumarL, a teoriilor organizatiilor s-a putut vedea cL acestea erau cu at?t mai capabile sL explice corect functionarea organizatiilor respective cu c?t teoriile 6n cauzL interpretau mai corect omul, personalitatea sa si relatiile interpersonale si grupale 6n care acesta era inclusE b+ dacL organizatiile influenteazL 6ntr-o mare mLsurL viata membrilor sLi si reciproca este adevLratL: organizatiile sunt influentate - mai mult sau mai putin, mai superficial sau mai profund, 6n anumite compartimente siXsau activitLti sau 6n totalitatea lor etc. - de membrii sLiE

c+ comportamentele oamenilor care actioneazL 6ntr-o anumitL organizatie au anumite caracteristici comune &omul organizational+E d+ 6n fine, un ultim grup de argumente derivL din 6nsLsi problemele generale ale organizatiilor si strategiilor psihologice si psihosociale de rezolvare a lor. Probleme generale ale organi(atiilor $. 3ficienta economicLE Strategii de re(ol)are $. Decrutarea, selectarea, instruirea si alocarea resurselor umane &D.U.+E

). Arganizarea si diviziunea ). Utilizarea D.U.E interactiuni, munciiE coordonarea eforturilorE grupuri de muncLE conducere &autoritate, influentL+E H. Crearea unor conditii H. ezvoltarea creativitLtiiE pentru munca eficientL &ergonomice, sisteme de motivare etc.+E *. 'daptarea organizatiei la *. ezvoltarea flexibilitLtii schimbarea conditiilor comportamentale a membrilor mediului 6ncon#urLtor si la organizatieiE atasamentul fatL inovarea tehnologicLE de aceastaE I. Dezistenta la concurentL, I. 1trategii psihologice schimbare etc. specifice. 'm insistat asupra acestor aspecte pentru a sublinia cL, desi absolut indispensabilL pentru un manager, pentru orice persoanL care lucreazL la un anumit nivel al ierarhiei organizationale siXsau 6n compartimente specializate, perspecti)a psi0ologic/ si psi0osocial/ asupra organizatiilor este extrem de utilLE aceasta oferL cheia rezolvLrii multor probleme, dar ea trebuie sL tinL cont, evident, si de anumite criterii economice, #uridice, tehnice etc. !erspectiva psihologicL si psihosocialL - perspectiva complementarL celei sociologice - are avanta#ul - si 6n acelasi timp dificultatea - de a se centra asupra elementului cel mai dinamic, cel mai complex, care poate avea rolul decisiv - accelerant sau frenLtor - 6n organizatie, anume omul.

2. Conceptul de cultura4 functiile culturii4 sociologia culturii

Conceptul de cultur/

 6efinitia culturii 3xistL multe definitii ale culturii, 6ncep?nd de la lapidarul F un mod distinct de viatL al oamenilor, un model de a trLi &Kluc@hohn, $:*:+ - si merg?nd p?nL la cel enumerativ - acel 6ntreg complex care include cunostintele, credinta, arta, morala, legea, obiceiul si alte deprinderi dob?ndite de om ca membru al unei societLti &"Jlor, $(=$+. "otusi, toate definitiile au unele elemente comune. Cultura este o caracteristicL a unei societLti, nu a unui individ. Cultura este tot ceea ce este 6nvLtat 6n cursul vietii sociale si transmis din generatie 6n generatie. 9n cuvintele lui Dalph .inton, ea este ereditatea socialL a membrilor unei societLti. 0oodman si Barx &$:():(I+ au vLzut cultura ca fiind mostenirea 6nvLtatL si socialmente transmisL, a obiectelor fLcute de om, a cunostintelor, a pLrerilor, a valorilor si a perspectivelor, care asigurL membrilor unei societLti unelte pentru a face fatL problemelor curente. Cultura defineste si pune la dispozitia membrilor unei societLti hranL pentru a o m?nca, haine pentru a le purta, limbL pentru a o folosi, valori pentru a face aprecieri, idei pentru a le ghida comportamentul si practici pentru a le urma. !e scurt, cultura dL formL vietii sociale si o organizeazL. Cultura + o in)entie uman/ Cultura pare a fi o caracteristicL eminamente umanL. 'lte specii nu par sL posede culturL. A mare parte din comportamentul animalic este o functie a instinctului sau derivL din 6nvLtarea specificL a unui animal 6n timpul vietii sale. e ce au culturL fiinOele omenestiY 9n cursul evolutiei, multe dintre instinctele pe care specia umanL le-a 6mpLrtLsit cu strLmosii sLi mamiferele au fost selectate treptat sau pierdute. Cu toate acestea, fiintele omenesti sau dezvoltat. e-a lungul timpului, fiintele omenesti s-au transformat 6ntr-o specie complexL si numeroasL, 6ntr-un sens specia dominantL pe !Lm?nt. e ceY

DLspunsul scurt este cultura. Cultura dL fiintelor omenesti o mai bunL si mai rapidL metodL de adaptare la schimbarea fizicL, topologicL si climatologicL dec?t ar fi fost posibil doar prin evolutia biologicL. Combinatia 6ntre evolutia anatomicL &dezvoltarea creierului, degetul mare opozabil, mersul biped+ si dezvoltarea culturalL a condus specia umanL la starea sa actualL deosebit de dezvoltatL. Delatia 6ntre culturL si fiintele omenesti este reciprocL. esi noi creLm culturL &i.e., invent?nd limba# si valori+, noi, la r?ndul nostru, suntem umanizati de ea. Bult din ceea ce trece drept naturL umanL este, de fapt, produsul unei anumite culturi. 'mericanii, de pildL, deseori vLd rLzboiul, agresivitatea si competitia ca fiind umane prin nastere. "otusi, existL societLti &e.g., arapesii din ,oua 0uinee+ 6n care rLzboiul este necunoscut, iar comportamentul agresiv si competitiv, virtual inexistent. Cultura limitea(/ libertatea uman/ Cultura limiteazL libertatea individualL. Aamenii nu sunt liberi sL facL ceea ce vor. .egile, o inventie culturalL, 6i implicL sL se anga#eze 6n anumite feluri de comportament le cer sL actioneze 6n anumite feluri. -ndivizii nu 6si pot crea propria limbL dacL vor sL comunice cu alOii. esi egali biologic &6n acelasi timp diferiti+, bLrbatii si femeile rar sunt egali din punct de vedere cultural. 9n multe societLti, bLrbatii au un statut social superior si mai multL putere dec?t femeile. 'celasi lucru sar putea spune despre sLracii si minoritLtile din cele mai multe societLti. Cultura limiteazL 6n mod inegal. Cultura e'tinde libertatea uman/ 9n acelasi timp, cultura mLreste libertatea. Cultura elibereazL individul de comportamentul predeterminat si conditionat, dictat de instinct. Aamenii 6si modificL reactiile 6n functie de situatii: ei fac alegeri, oric?t ar fi ele de limitate. Chiar dacL asa cum am arLtat, cultura limiteazL, ea adesea permite alegerea 6n cadrul unei game rationale de optiuni acceptabile. Cultura ne elibereazL de nevoia de a reinventa mereu aspectele necesare ale vietii sociale. ,u trebuie sL creLm ne6ntrerupt o limbL cu care sL comunicLm sau sL redescoperim 6n mod continuu foculE nenumLratele lucruri obisnuite pe care le facem 6n fiecare zi si articolele

materiale de care avem nevoie sunt asigurate prin culturL, astfel eliber?ndu-ne timp pentru creatie si explorare. Componentele culturii 1ociologia face distinctie 6ntre cultura material si cultura nematerial . $. Cultura material/. 1e referL la toate creatiile concrete si tangibile ale societLtii, de la obiectele principale descoperite prin sLpLturile arheologice la creatiile tehnice contemporane. !e scurt, orice manifestare fizicL a vietii unui popor este o parte a culturii sale materiale. Cultura materialL este transmisL generatiilor viitoare. Unele obiecte produse de om sunt considerabil modificate &mi#loacele de transport+ altele, suportL putine schimbLri sau deloc 6n structura lor de bazL. Unele, cum este rigla de calcul, sunt 6nlocuite cu succese tehnologiceE altele a#ung la modL si dispar. 2ie cL se schimbL substantial, fie cL nu, comportamentele culturii materiale devin o parte importantL a caracterului societLtii. ). Cultura nematerial/. 1ociologii manifestL tendinta de a se concentra asupra culturii nemateriale, creatiile abstracte ale societLtii, care sunt transmise din generatie 6n generatie. 'cestea sunt 6nsLsi continutul vietii sociale. a) Cunostintele si opiniile. -deile pe care le avem despre lume constituie un aspect important al culturii nemateriale. 'ceste idei sunt parte din mostenirea culturalL a tuturor societLtilor. #unostintele se referL la acele concluzii bazate pe un anumit criteriu al evidentei empirice. e pildL, forma sfericL a pLm?ntului si relatia 6ntre copiii cu greutate micL la nastere si fumatul 6n timpul sarcinii sunt elemente ale cunoasterii. $ rerile, pe de o parte, se referL la concluziile care nu sunt sustinute de un spri#in empiric suficient, pentru a fi considerate adevLrate. ouL exemple de pLreri controversate sunt: viata 6ncepe 6n momentul conceperii si pedeapsa capitalL retine de la crimL.

Culturile tuturor societLtilor 6ntruchipeazL idei despre mediul natural precum si despre lumea pe care au creat-o fiintele umane. Bai mult, toate culturile au idei despre multe aspecte ambigue si confuze ale vietii si ale mortii, ca de pildL, dacL existL viatL dupL moarte, intelesul fericirii umane si soarta finalL a universului. 'ceste opinii strLbat existenta de fiecare zi a fiintelor omenesti de pretutindeni.

b) 7alorile %alorile sunt idei despre ceea ce o societate crede cL este bun, corect si plLcut. Valorile asigurL contextul 6n cadrul cLruia normele sociale &vezi mai #os+ sunt stabilite si explicate. Valorile asigurL baza pe care #udecLm actiunea socialL, prin aceasta d?nd formL alegerilor pe care le facem. 9n societatea modernL de pildL, apreciem munca 6n mod deosebit, iar etica muncii ne influenteazL comportamentul specific. Valorile nu sunt doar concepte abstracteE ele sunt investite cu semnificatie emotionalL considerabilL. Aamenii discutL 6n contradictoriu, se luptL si chiar mor pentru valori, cum este libertatea. Uneori, valorile se ciocnesc, astfel cL o valoare nu este 6n mod necesar universal acceptatL de o societate, nici nu are totdeauna acelasi 6nteles 6n diverse societLti. e pildL, democratiile interpreteazL cu totul diferit libertatea fatL de statele totalitare. Bai mult, valorile sunt deseori limitate 6n cadrul unei societLti. e pildL, exprimarea liberL, care este foarte apreciatL de democratii, este deseori limitatL 6n timp de rLzboiE si chiar timp de pace, legile 6mpotriva calomniei si a preocupLrii de a provoca un pericol evident si iminent limiteazL dreptul oamenilor de a zice tot ceea ce vor. Valorile nu sunt 6n mod necesar staticeE ele se pot schimba si chiar se schimbL 6n decursul timpului. e pildL, valorile care se referL la iubire, la sex si la cLsLtorie s-au schimbat 6n ultimele decenii. e asemenea, cercetarea actualL aratL cL studentii din ultimii ani au a#uns sL considere 6nvLtLm?ntul superior un mi#loc de a dob?ndi

sigurantL financiarL mai degrabL dec?t o cale de a-si perfectiona o filozofie semnificativL de viatL. c) Normele A mare parte din viata socialL implicL comportament rutinier. Aamenii se trezesc si se culcL la anumite ore, mLn?ncL dupL un program precis si se 6mbracL 6ntr-un anumit fel. 'cest lucru nu este 6nt?mplLtor. Comportamentul nostru este structurat de norme, reguli sociale si linii de conduitL care prescriu un comportament adecvat 6n situatii speciale. e asemenea, normele pot modela actiunile oamenilor 6n relatiile dintre ei. ,ormele de politete definesc comportamentul cuvenit fatL de altii. 'nsamblul normelor societLtii &cadrul normativ+ este 6mpLrtit 6n obiceiuri, moravuri si legi.

3biceiurile. &biceiurile sunt conventiile curente ale vietii de fiecare zi. 3le sunt cLile obisnuite prin care oamenii actioneazL: desteptarea la o anumitL orL, 6mbrLcarea 6ntr-o tinutL potrivitL pentru o ocazie, folosirea tac?murilor adecvate la masL. Abiceiurile sunt actiuni cu o micL semnificatie moralLE cel mai adesea, ele sunt chestiuni de gust. Aamenii trebuie sL se comporte 6n aceste feluri: dacL nu o fac, pot fi considerati excentrici, neatenti sau ciudati, dar, de obicei, nu prime#diosi sau rLuvoitori. acL oamenii 6ncalcL obiceiurile, ei se expun b?rfei si ridicolului, nu sanctiunilor legale &#uridice+. .ora)urile. !oravurile sunt norme considerate importante si semnificative pentru functionarea societLtii si a vietii sociale. 2urtul din proprietatea privatL este o problemL serioasL. 3l sfideazL conceptiile sociale de distribuire a proprietLtii si de 6ncredere. Valorile patriotice sunt alcLtuite din moravurile referitoare la felul 6n care cetLtenii responsabili ar trebui sL se comporte. Tabuurile sunt moravuri proscriptive, adicL definesc ceea ce nu ar trebui sL fie fLcut. 9n general, societLtile au tabuuri referitoare la relatiile sexuale si maritale 6ntre rude apropiate &tabuul incestului+ si tabuul referitor la consumarea cLrnii de om. 9n general, 6ncLlcLrile tabuurilor si ale moravurilor implicL sanctiuni

mult mai severe dec?t nerespectarea obiceiurilor. 'ceste sanctiuni includ 6ntemnitarea, exilul si chiar moartea. eosebirea conceptualL 6ntre obicei si moravuri &prima oarL fLcutL de 1umner, $:%S+ este relativ clarL. "otusi, nu este totdeauna usor sL distingi comportamente specifice obiceiurilor sau moravurilor. !rofanarea steagului constituie un bun exemplu. !entru unii oameni, aceasta este, pur si simplu, o violare a unui obicei si nu necesitL nimic mai mult dec?t dezaprobarea. pentru altii, un asemenea act este o violare a moravurilor societLtii si necesitL o pedeapsL severL. <egile. Legile sunt norme stabilite si aplicate de autoritatea politicL a societLtii. upL ce aceste legi au fost scrise si codificate, se face referintL la ele, 6n general, ca legi promulgate. 9n unele societLti, legea este transmisL pe cale oralLE aceasta este consideratL ca legea obiceiului sau obiceiul pLm?ntului. -ndiferent de forma sa, deseori legea se aplicL acelor comportamente care sunt considerate importante 6n societate.A mare parte din dezbaterile curente despre caracterul adecvat al legilor care reglementeazL orice fel de comportament sexual , 6ntre adulti, cu consimtLm?ntul pLrtilor, este o consecintL a deosebirilor 6ntre protagonisti cu privire la faptul dacL un astfel de comportament este 6ntr-adevLr o problemL de gust personal sau stil &obicei+, sau de preocupare principalL a societLtii &moravuri+. d) Semnele si simbolurile Semnele. Semnele sunt reprezentLriE ele reprezintL altceva. 3xistL douL feluri de semne: semne naturale si semne conventionale &simboluri+. 'n semn natural are o relatie proprie cu ceea ce reprezintL. Simbolurile. Simbolurile &sau semnele conventionale(+, pe de altL parte, nu sunt naturaleE ele sunt reprezentLri create 6n mod arbitrar &cuvinte, gesturi, obiecte, imagini vizuale+ care dob?ndesc 6nteles prin consens social. Un steag, de pildL, este pur si simplu, o bucatL de p?nzL cu o anumitL formL, culoare si desen. "otusi, oamenii mor pentru el F nu pentru p?nzL 6n sine, ci ceea ce reprezintL, pentru semnificatia care i s-a atribuit. 1teagul este un simbol al unei natiuni si 6ntruchipeazL 6ntreaga semnificatie a acelei societLti. Ceitman &$:=H+ a

arLtat cL poate fi analizatL semnificatia pe care o societate o investeste 6n steagul sLu national, ca o modalitate de a 6ntelege aspectele importante ale acelei culturi. <imba. Limba, un ansamblu semnificativ de simboluri social construit, este cel mai important aspect al culturii. 3lementele unei limbi au aproximativ aceleasi sensuri pentru membri aceleiasi comunitLti lingvistice. !rin urmare, limba devine principalul vehicul de comunicare 6ntre oameni. Cu c?t mai largL este gama de cunostinte, cu at?t mai multe simboluri sunt necesare pentru a le comunica. e obicei, bogLtia si varietatea vietii sociale sunt legate de bogLtia si varietatea limbii. 5esturile. Aamenii comunicL si prin gesturi, miscLri ale corpului &ale pLrtilor corpului, cum sunt fata si m?inile+ care au semnificatii consimtite social. 9n societatea americanL, descrierea unui cerc cu degetul mare si cu arLtLtorul de la m?na dreaptL, Oin?nd celelalte trei degete 6n sus si misc?nd usor m?na, 6nseamnL '-o@aJE totul este 6n regulL. 9n alte societLti, acelati gest are semnificaOii diferite. e pildL, 6n 2ranta el exprimL insulta cL cineva este un nimeni, un zero. 9n 0recia si "urcia, el sugereazL o invitatie sexualL nedoritL. 0esturile, ca si limba, au semnificatie 6n cadrul unui context social specific. Aamenii comunicL at?t pe cale oralL, prin limba#, c?t si prin gesturi. e fapt, comunicarea personalL 6si trage bogLtia si subtilitatea din asocierea indicatiilor verbale si a semnelor neverbale.

Cultura :ideal/: si cultura :real/: ,ormele a#utL la structurarea comportamentului prin definirea modurilor de actiune aprobate cultural. ,ormele definesc idealulE ele precizeazL ceea ce societatea considerL cL oamenii ar trebui sL facL, ceea ce se asteapt din partea lor sL facL. ar oamenii nu se comportL totdeauna asa cum ar trebui sau cum se asteaptL di partea lor sL se comporte.

e pildL, 6n societatea americanL, oamenii subscriu, 6n general, la normele fidelitLtii sexuale 6n cLsLtorie. "otusi, 6ntre un sfert si #umLtate din bLrbatii si femeile cLsLtorite au relatii extracon#ugale. Chiar si asa, cei anga#ati 6n astfel de actiuni deseori sustin validitatea normelor. 3i 6si explicL comportamentul prin slLbiciunea personalL sau prin 6mpre#urLri speciale Qmaria#ul meu se destramL, sotia &sotul meu+ mea nu mL 6ntelege, iar eu am nevoie de dragoste si afectiuneR. ,ormele ar trebui confundate cu comportamentul. ,ormele precizeazL comportamentul cuvenit din punct de vedere social, care poate sau nu poate fi manifestat. 3le sunt pLtrunderi valoroase 6n formele de actiune pe care o societate le considerL oportune, dar ele nu garanteazL cL acele actiuni sunt cu adevLrat efectuate. 2. Relati)itatea si di)ersitatea cultural/. !nali(a antropologic/ a culturii Ipote(a relati)it/tii ling)istice .imba face mult mai mult dec?t sL le dea oamenilor posibilitatea de a comunica unii cu altii. 9nsLsi natura limbii, s-a sustinut, structureazL modul 6n care percepem lumea. 'ceastL teorie, numitL ipoteza relativit tii lingvistice, a fost formulatL initial de doi antropologi, 3dZard 1apir &$:):+ si 8en#amin .ee Chorf &$:IS+. 3i sustin cL limba unei societLti diri#eazL atentia membrilor sLi spre anumite trLsLturi ale lumii mai degrabL dec?t spre altele. -lustrarea clasicL a acestui fenomen este cL, 6n timp ce limba englezL are doar un singur cuv?nt pentru zLpadL, limbii inuitilor 6i lipseste un termen general pentru ea. 9n schimb, 6ntruc?t deosebirea diverselor forme de zLpadL este foarte importantL 6n viata lor zilnicL, ei au cuvinte diferite care descriu tipuri diferite de zLpadL &e.g., zLpadL pufoasL, zLpadL care cade, zLpadL umedL, nLmeti+. 'stfel, utilitatea deosebirii multelor tipuri de zLpadL a dus la crearea cuvintelor pentru a le numi si la includerea lor 6n limba inuitilor. 'spectul important al ipotezei relativitLtii lingvistice este concentrarea ei asupra structurii gramaticale, care, sustin 1apir si Chorf, 6i conduc pe oameni sL priveascL

lumea 6ntr-un anumit fel. e pildL, 6n unele limbi neeuropene & limba chinezL+ separarea obisnuitL a agentului care actioneazL &subiectul+ si a actiunii &predicatul+ nu are loc &"ung-1en, $:=%+. 9n schimb, agentul si actiunea sunt legate laolaltLE actiunea este agentul, iar agentul este actiunea. !otrivit lui 1apir si lui Cholf, vocabularul si structura gramaticalL a unei limbi, 6mpreunL, determinL modul 6n care membrii unei societLti percep lumea. 'stLzi, pLrerile cele mai bine informate acceptL o versiune slabL a ipotezei lingvistice. 3xistL un consens general cL vocabularul si structura gramaticalL a limbii unei societLti 6si concentreazL atentia mai degrabL asupra anumitor fatete ale lumii dec?t altora si 6i determinL pe membri sL g?ndeascL 6ntr-un stil specific. "otusi, perspectiva modificatL a ipotezei relativitLtii lingvistice sustine cL limba este un mecanism care faciliteazL. A anumitL limbL te a#utL sL g?ndesti si sL percepi 6ntr-un mod specific, dar ea nu 6i obligL pe oameni sL vadL alte fatete ale lumii sau sL 6si dezvolte alte moduri de a g?ndi. 6i)ersitatea cultural/ -poteza 1apir-Chorf nu explicL 6n totalitate diferentele culturale. "otusi acestea din urmL sunt o caracteristicL importantL a societLtilor umane contemporaneE mai mult, existL o diversitate marcantL chiar 6n interiorul aceleasi societLti . 1) 6i)ersitatea 2ntre societ/ti Dapoartele antropologilor exprimL diversitatea culturalL considerabilL 6ntre societLti. 1ocietLtile se deosebesc prin modurile 6n care 6si organizeazL relatiile dintre membri, dar si prin culturile lor. Variatiile 6n cultura materialL a societLtilor sunt evidente. !entru sociologie diferentele 6ntre societLti sunt relevante 6ndeosebi 6n culturile lor materiale.1ocietLtile se deosebesc prin valorile lor si prin normele care precizeazL comportamentul potrivit. Duth 8enedict &$:H*+ a descris douL situatii diametral opuse: o culturL dionisiacL, de activitate freneticL, de sensibilitate exageratL si de 6nLltare individualL prin competitie &o populaOie de indieni

din -nsula Vancouver, Columbia 8ritanicL+ si cultura apolonicL, de discretie, sobrietate si moderatie, care pune accentul pe importanta colectivitLtii 6n raport cu individul &o populatie din ,eZ Bexico+. 9n societLtile moderne vedem deosebiri similare. 'ccentul pus de cultura americanL pe individ diferL 6n mod considerabil de accentul pus pe colectiv de alte culturi. 2ireste, existL asemLnLri 6n toate societLtile. "otusi, istoria, geografia, clima si conditiile sociale se combinL pentru a deosebi societLtile una de alta 6n multe privinte. e pildL, culturile societLtilor insulare, cum este Barea 8ritanie, contin elemente nautice distinctive care lipsesc 6n tLrile 6ncon#urate de uscat, cum este 3lvetia. Culturile tLrilor tropicale se deosebesc de culturile din zona temperatL. "Lrile dominate c?ndva de 2ranta se deosebesc de cele stLp?nite c?ndva de Barea 8ritanie sau !ortugalia. iversitatea culturalL dintre societLti demonstreazL flexibilitatea si variabilitatea organizatiilor omenesti. 9ntelegerea si aprecierea acestei diversitLti poate duce la respect fatL de deosebirile dintre popoare si fatL de ingeniozitatea speciei umane. 2) 6i)ersitatea 2n cadrul unei societ/ti 'sa cum culturile diferitelor societLti variazL de la una la alta, grupuri din cadrul aceleiasi societLti pot, de asemenea, vLdi varietate, 6ndeosebi dacL societatea este numeroasL, complexL si modernL. 'ceste grupuri, numite subculturi, pot varia dupL clasa socialL, origine etnicL, rasL, religie si stil de viatL, precum si dupL scopuri si interese a) 'ubcul urile "iparele subculturale dau unui grup o savoare si o identitate ce 6l deosebesc de societatea 6ntreagL din care face parte. -dentitatea unei subculturi se poate baza pe mostenirea sa etnicL, indiferent dacL este chinezL, italianL sau polonezL. 3a ar putea deriva din conditia economicL a grupului, cum este cazul sLracilor din ghetou. 1ubculturile unice din ,oua 'nglie si din sudul 6ndepLrtat se bazeazL pe regiune si istorie. 1ubcultura drogurilor 6si are propriile sale tipare.

!e scurt, orice grup de mLrime medie, care are idei sociale, valori, norme si stiluri de viatL considerabil diferite de cele ale societLtii mai mari, poate fi considerat o subculturL. eseori, o subculturL are o limbL distinctL. .imba oamenilor de stiinOL este 6n esentL un #argon subcultural, asa cum este terminologia negustorilor de droguri sau a muzicantilor de #azz. 2ormele distincte de comunicare 6n cadrul subculturilor conferL un sentiment de identitate, oferL posibilitatea unei comunicLri mai precise 6ntre membrii subgrupului si prote#eazL aceastL comunicare de persoanele din afara acestuia. Bozaicul cultural creat de subculturi poate fi considerat un factor de 6mbogLOire a societLtii. 1tatele Unite, de pildL, deseori au considerat diversitatea lor culturalL ca fiind una dintre puterile lor ma#ore &desi legile stricte de imigrare 6n cea mai mare parte a acestui secol demonstreazL cL nu toti americanii au aceeasi pLrere+. !e de altL parte, unele societLti & Waponia+ cred cL variatia subculturalL slLbeste cultura naOionalL si de aceea nu o 6ncura#eazL. b) .o# racul urile 9n unele cazuri, tiparele culturale ale unui anumit subgrup nu sunt doar diferite, ci contrare tiparelor restului societLtii. #ontraculturile, cum sunt numite aceste subgrupuri, 6ntruchipeazL idei, valori, norme si stiluri de viatL ce sunt 6n opozitie directL cu cele ale societLtii mai mari. 9n anii \S% si la 6nceputul anilor \=%, de pildL, hippie au sfidat valorile americane fundamentale de individualism, competitie si materialism. Biscarea neonazistL cresc?ndL din 0ermania, Ku Klux Klan-ul din 1tatele Unite s.a. si-au dezvoltat propriile lor ansambluri de tipare culturale care 6i pun 6n opozitie cu culturile propriilor lor societLti. Uneori, cum a fost cazul cu miscarea hippie din 1tatele Unite, elementele contraculturii sunt absorbite de cadrul cultural mai larg, iar distinctia dintre cele douL se estompeazL. "otusi, cel mai adesea, contracultura rLm?ne 6n contact puternic cu societatea mai mare. Relati)ismul cultural

Varietatea practicilor culturale at?t 6n interiorul societLtilor, c?t si 6ntre ele sugereazL cL nu existL un singur tipar cel mai bun. A astfel de concluzie constituie baza relativismului cultural, ipoteza cL nici o practicL culturalL nu este inerent bunL sau reaE fiecare trebuie 6nteleasL 6n raport de locul ei 6n configuratia culturalL mai largL. 'ceastL perspectivL 6l face pe observator sL se abtinL de la a formula aprecieri asupra practicilor necunoscute. 'ceasta presupune tolerantL, si chiar respect, fatL de stilurile culturale care pot pLrea ciudate sau chiar nefiresti. Aamenii au tendinta de a evalua obiceiurile, practicile si comportamentele 6n raport cu ale lor si deseori aceastL evaluare capLtL un caracter moral care este asociat cu foarte mult sentiment. Delativismul cultural apLrL 6mpotriva acestei tendinte.

Aare relativism cultural 6nseamnL cL orice merge, cL nu existL standarde absoluteY 'ceasta presupune iertarea pruncuciderii &uciderea copiilor, deseori folositL ca un mecanism de control al populatiei+ sau brutalitatea 6ndreptatL spre un grup minoritarY 1ociologia, ca disciplin , nu are rLspunsuri usoare la aceste 6ntrebLri. Ca indivizi, cei mai multi sociologi, dacL nu toti, sunt socati de aceste practici. "otusi, ei ar 6ncerca sL-si separe preferintele si ideile morale de eforturile lor profesionale de a analiza cauzele si consecintele unei anumite practici culturale. 'doptarea pozitiei relativismului cultural 6i 6ncura#eazL pe oameni sL priveascL mai obiectiv propria lor societate si practicile ei culturale. 'ceasta oferL un fel de distantL de la care oamenii sL-si priveascL propria viatL. &tnocentrismul Apusul relativismului cultural este etnocentrismul, tendinta de a considera propria culturL superioarL altora din punct de vedere moral si, astfel, de a #udeca alte culturi dupL standardele proprii. ' fi etnocentrist 6nseamnL a presupune cL propria societate face lucruri doar cum este drept si cum se cuvine. Abservatorul

etnocentrist este, de aceea, capabil sL perceapL practicile altor culturi sau subculturi ca derivatii, nu doar ca deosebiri. 3tnocentrismului 6i este mai usor sL se mentinL 6n societLti relativ omogene, traditionale si izolate. 9n astfel de societLti, existL probabilitatea unui contract redus cu diferite practici si putine posibilitLti de a le vedea utilitatea si importanta 6n interiorul culturii 6n care acestea au loc. C?nd membrii acestui fel de societate sunt expusi acestor variatii, este improbabil ca ei sL aibL gama de experiente care le-ar permite sL suspende #udecata si sL considere o variatie ca fiind mai degrabL pur si simplu diferitL dec?t gresitL. 3. !nali(a culturale practicilor culturale. Politicile

in cele prezentate mai sus se poate concluziona cL o culturL este marcatL de o serie de modele, de imagini ghid, de reprezentLri la care se raporteazL membrii unei societLti 6n comportamentele, munca, rolurile si relatiile lor sociale & e .'UC3+. 'stfel, modurile de actiune socialL pot fi tratate drept practici culturale. Conceptul ne permite identificarea unei corelatii 6ntre stratificarea socialL si stratificarea culturalL. CorespunzLtor stratificLrii sociale, existL F dupL unii sociologi &V'.' 3+ F o culturL etilistL, o culturL de mi#loc si o culturL de masL si care pot fi valid caracterizate prin distinctie, pretentie si caracter privat. 9n acest context practicile culturale nu sunt separabile de politicile culturale, aspectul concret al culturii administrate. 'ceste politici culturale F expresia a culturii administrate, si care diferL de la tarL la tarL, functie de caracteristicile acesteia, de conditiile sociale si politice etc. F pot avea ca obiective: dezvoltarea creativitLtii tinerilorE dezvoltarea industriilor culturaleE reechilibrarea centrelor de actiune culturalL pe ansamblul teritoriuluiE consolidarea culturii stiintifice si tehniceE politica audiovizualuluiE

dezvoltarea 6nvLtLm?ntului artisticE propagarea internationalL. 1e subliniazL 6nsL faptul cL politicile culturale nu reusesc sL depLseascL total handicapurile geografice, sL 6nvingL rezistentele sociale. 3xistL 6nsL mari deosebiri, 6n fiecare tarL, 6ntre regiuni, 6ntre rural si urban, 6ntre diferite grupuri sociale etc.

Cap III . Sociologie .edicala

medicala I. &lemente de sociologie

Teme: 1.Sociologia medical$. Subramur$ important$ a sociologiei 2. %actorii medicali #i sociali ai de()olt$rii sociologiei medical

3. 3biecti)ele sociologiei medicale . -oala #i s$n$tatea. !specte socio* medicale. =.Statusurile sociale #i rolurile sociale 2n rela"ia asistent medical + pacient

1.Sociologia medical$. Subramur$ important$ a sociologiei.

'pari>ia sociologiei medicale se bazeaz5 at?t pe pluridimensionalitatea fenomenului ;s5n5tate, c?t 7i pe ambi>ia sociologiei care se dre7te, 6n conformitate cu dezioderatele enun>ate de 6ntemeietorii s5i, o 7tiin>5 a ;bun5st5rii 7i a ;libert5>ii umane. 1ociologia medical5 a debutat practic odat5 cu publicarea lucr5rii ;.e suicide. 3tude de sociologie &$(:=+ a lui ur@heim, 6n care el distinge dou5 tipuri de solidaritate: mecanic5 7i organic5. 1olidaritatea mecanic5 este, ca form5 de integrare social5 caracteristic5 societ5>ilor primitive, definite de o minim5 diviziune a muncii, omogenitate a rolurilor sociale, experien>e de via>5 comun5 7i o con7tiin>5 colectiv5 puternic5. 1olidaritatea organic5 este specific5 societ5>ii moderne industriale cu o diviziune a muncii sociale complex5, care presupune prin specializare 7i interdependen>a 6ntre indivizi. Bembrii societ5>ii sunt diferi>i, fiecare av?nd propria personalitate, iar con7tiin>a colectiv5 restrang?ndu-se 6n favoarea celei individuale. 2iecare parte a sistemului are propria mi7care, diviziunea complex5 a muncii asigur?nd armonia 7i coeziunea ansamblului. -ndivizii coopereaz5 pentru realizarea unor scopuri pe care nu le pot atinge singuri, datorit5 diferen>elor de rol 7i a interdependen>ei impuse de diferen>elor de status. ezagregarea rela>iilor sociale F anomia - are consecin>e negative pentru societate, dar 7i pentru

persoane, acestea put?nd fi 6minse c5tre comiterea sucidului. 2olosind date statistice, demografice din surse autorizate, ur@heim contrazice teoriile potrivit c5rora rata suicidului este influen>at5 de factori geografici, climatici, biologici, rasiali sau psihologici. 3l a sus>inut c5 suicidul este un fapt social obiectiv 7i poate fi explicat numai prin factori sociali. 'naliz?nd fenomenul sinuciderii &fenomen medical 7i social+ ur@heim a demonstrat c5 acesta variaz5 6n func>ie de un alt fapt social, integrarea 7i coeziunea social5, ap5r?nd astfel cerin>a metodologic5 de a explica un fapt social tot prin factori de natur5 social5. !rimele teorii de sociologie medical5 au ap5rut 6n anii \I% fiind elaborate de cercet5tori celebri precum !arsons, Berton sau Kendall. 3i au abordat din perspectiv5 sociologic5 aspecte ale institu>iilor de 6ngri#ire a s5n5t5>ii, ale rolurilor profesionale, organizarea institu>iilor de 6nv5>5m?nt medical, au definit conceptele de boal5 7i s5n5tate 7i au precizat 7i principalele drepturi a7i obliga>ii ale statusurilor 7i rolurilor de pacient 7i medic. 1ociologia medical5 are drept obiect de studiu fundamentele sociale ale s5n5t5>ii 7i 6mboln5virii, interdependen>a dintre factorii sociali 7i starea de s5n5tate sau de boal5 a popula>iei, precum 7i inciden>a st5rii de s5n5tate sau de boal5 asupra vie>ii sociale a indivizilor 7i a grupurilor umane. 1ociologia medicinei F studiaz5 factori precum structura organizatoric5, rela>iile dintre roluri, sistemul de valori, ritualurile 7i func>iile medicinei ca un sistem de conduite &D. 1trauss, $:II+ 1ociologia 6n medicin5 F integreaz5 conceptele, principiile 7i cercet5rile sociologice 6n medicin5, inclusiv educa>ia sociologic5 a studen>ilor medicini7ti, studiul comportamentului sanitar 7i al epidemiologiei sociale, studiul proceselor de dezvoltare ale unei boli sau ale factorilor care influen>eaz5 atitudinea pacien>ilor fa>5 de boal5 &D. 1trauss, $:=)+ 1ociologia s5n5t5>ii F studiul particular al aspectelor economico-sociale ale s5n5t5>ii, ale locului sitemului sanitar 6n societate 7i raporturile dintre diferitele politici sanitare &1teudler, $:=)+

"oate aceste defini>ii sunt complementare, vizeaz5 aspecte particulare ale sistemelor de s5n5tate 7i se circumscriu sociologiei medicale. 9ntre obiectivele sociologiei medicale se num5r5: - distribuirea bolilor 6n societate, 6n func>ie de sistemul social, mediul familial, religie, sex, clase sociale, profesie. - factorii sociali 7i culturali lega>i de natura 7i gravitatea bolii - tipul de tratament adoptat - elementele sociale care intervin 6n procesul terapeutic - etiologia social5 7i ecologia bolii - comportamentele sociale ale terapiei 7i readapt5rii - medicina ca institu>ie social5 - sociologia 6nv5>5m?ntului social - studiul variabilelor culturale ale manifest5rii s5n5t5>ii 7i bolii - rela>iile medicale 7i sociale 6n grupurile mici - bazele economice ale serviciilor medicale - influen>a industriilor medicale asupra st5rii de s5n5tate a popula>iei - conexiunea dintre structura social5 7i boal5 - influen>a factorilor economico-sociali asupra st5rii de s5n5tate 7i r5spunsul societ5>ii la s5n5tate 7i 6mboln5vire. 'ceste obiective interfereaz5 cu cele ale epidemiologiei 7i s5n5t5>ii publice, dar exit5 diferen>e remarcabile 6n ceea ce prive7te metodele 7i tehnicile utilizate de foecare disciplin5 6n parte, precum 7i direc>iile 7i obiectivele cercet5rii.

2. %actorii medicali #i sociali ai de()olt$rii sociologiei medical

1ociologia medical5 se va dezvolta 6n special 6n 1U', unde cercetarea organiza>iilor medicale a reprezentat o prioritate pentru sociologie. Ulterior, dup5 anii \=%, 7i 6n >5rile europene se va dezvolta acest sector 7tiin>ific. 9ntre factorii care au influen>at evolu>ia sociologiei medicale se num5r5: - evolu>ia practicii medicale

- transformarea institu>iilor de 6ngri#ire a s5n5t5>ii - cre7terea pre>ului s5n5t5>ii 7i introducerea sistemelor de asigurare a s5n5t5>ii - organizarea studiilor de medicin5 - modificarea tabloului morbidit5>ii - implicarea guvernamental5 sporit5 6n domeniul s5n5t5>ii 7i apari>ia surselor de finan>are pentru cercetarea sociologic5 a sistemelor sanitare. 3.3biecti)ele sociologiei medicale
7biec i4ul me%ical

1ociologia medical5 informeaz5 asupra proceselor sociale care interfereaz5 cu echilibrul fizic sau mental al indivizilor, aduc?ndu-7i aportul la realizarea studiilor de epidemiologie social5, la studiul concep>iilor despre s5n5tate, 7i al comportamentului sanitar, 6n organizarea activit5>ii sanitare7i elaborarea politicii sanitare.
7biec i4ul eco#omic

1ociologia medical5 efectueaz5 cercet5ri asupra costurilor 6ngri#irii medicale, consumul de medicamente, cheltuielile individuale 7i de la buget referitoare la s5n5tate, oferind cuno7tin>e utile asupra comportamentelor sociale care influen>eaz5 producerea 7i consumul presta>iei sanitare.
3biecti)ul sociologic

'naliz?nd problemele de s5n5tate, sociologia medical5 vizeaz5 cunoa7terea societ5>ii, domeniul medical reflect?nd 6n mod specific comportamentul individual 7i al grupurilor sociale. 1tudiind raportul s5n5tate F boal5 F societate, sociologia medical5 6ncearc5 s5 dezv5luie acest loc particular al vie>ii sociale.

Problematica sociologiei medicale

9ntre temele dominante ale sociologiei medicale se num5r5: - conceptele socicologice de s5n5tate 7i boal5

- schimbarea social5 7i dimanica timpurilor de morbiditate - cauze sociale ale 6mboln5virilor - comportamentul bolnavului 6n spital 7i 6n societate - rela>iile dintre medic 7i pacient - spitalul 7i pacien>ii - moartea 7i starea de muribund - comunicarea 6n practica medical5 - inegalitatea accesului la serviciile sanitare - etnicitate, s5n5tate, asisten>5 medical5 - familia 7i 6mboln5virea - femeile ca paciente 7i asistente ale bolnavilor - persoanele 6n v?rst5 7i s5n5tatea - medicina 7i controlul social - devian>5, etichetare 7i stigmat social - sistemul sanitar na>ional 6n perspectiv5 interna>ional5 &comparativ5+ - profesiile medicale 7i rolul lor 6n domeniul ap5r5rii 7i promov5rii s5n5t5>ii publice - m5surarea st5rii de s5n5tate - evaluarea asisten>ei medicale.

. -oala #i s$n$tatea. !specte socio* medicale.

Conceptele de boal5 7i s5n5tate sunt concepte evaluative, fiind circumscrise de dezvoltarea cunoa7terii biomedicale, de orient5rile intelectuale ale culturii, de sistemul axiologic al societ5>ii. 'stfel vor exista diferen>e notabile 6n ceea ce prive7te statutul bolnavului 7i natura st5rii, considerat5 normal5 sau patologic5, 6n func>ie de tipul de societate 7i nivelul de dezvoltare la care a a#uns aceasta. 9n prezent, medicii definesc boala 6n urma aplic5rii unor standarde riguroase 7i a analiz5rii temeinice a pacientului, definind starea de boal5, cre?nd rolul s5u social 7i astfel legitim?nd comportamentul bolnavului. 3xist5 6ns5 7i factori care afecteaz5 negativ acest proces

medico-social: divergen>e de opinii asupra diagnosticului, prognosticului, profilaxiei 7i tratamentului anumitor afec>iuni, un adev5rat fenomen al modei 6n tratarea unor boli, precum 7i alte implic5ri ale socialului 7i medicalului 6n actul medical. 8oala 7i s5n5tatea nu pot fi deci definitie dec?t prin raportare la fiin>a uman5 privit5 entitate biologic5, psihic5 7i social5 6n acela7i timp. Conceptul de s5n5tate este, la fel ca 7i cel de boal5, unul plurisemantic, semnifica>ia sa 6nregistr?nd nuan>5ri 6n func>ie de grupuri, clase sociale sau popula>ii. 9n domeniul medical, s5n5tatea este privit5 de c5tre patolog ca o stare de integritate, de c5tre clinician ca lips5 de simptome 7i de bolnav ca o stare de bien-etre &'. 'thanasiu, $:(H+.

15n5tatea presupune mai multe dimensiuni &C. /erzlich+: - absen>a bolii - o constitu>ie genetic5 bun5, respectiv un capital biologic 6nn5scut - o stare de echilibru a organismului dat5 de adaptarea individului la mediul de via>5 2actorii care influen>eaz5 starea de s5n5tate sunt &W. 8ond, 1. 8ond, $::*+: - biologia uman5: mo7tenire genetic5, procese de maturizare, 6mb5tr?nire, tulbur5ri cronice, degenerative, geriatrice - mediul: apa potabil5, medicamente, poluare, salubrizare, boli transmisibile, schimb5ri sociale rapide - stilul de viat5: hran5, activit5>i fizice, sedentarism, tabagism, alcoolism - organizarea asisten>ei medicale: cantitatea 7i calitatea resurselor medicale, accesul la ele, rela>ia dintre persoane 7i resurse 6n asisten>a medical5. in punct de vedere biologic, s5n5tatea poate fi definit5 drept acea stare a unui organism neatins de boal5, 6n care toate organele, aparatele 7i sistemele func>ioneaz5 normal &organism 6n homeostazie+. in punct de vedere psihic, s5n5tatea poate fi 6n>eleas5 drept armonia dintre comportamentul cotidian 7i valorile

fundamentale ale vie>ii asimilate de individ, reprezent?nd starea organismului 6n care capacitatea sa de a munci, a studia sau a desf57ura activit5>ile preferate este in deplina concordanta. 9ntre priorit5>ile actului medical 6ntr-un astfel de caz se num5r5 rezolvarea urm5toarelor probleme: - tulbur5ri de comportament ale pacientului - suferin>ei bolnavului - perturbarea ordinii publice !riorit5>ile diferite ale medicului 7i pacientului constituie o alt5 surs5 important5 de conflicte pe parcursul derul5rii rela>iei 6ntre cei doi. 9n timp ce pentru pacient prioritatea absolut5 o are propria afec>iune 7i tratamentul efectuat, medicul trebuie s5 se implice 6n tratarea unui num5r mai mare de pacien>i. "ot surs5 de conflicte 6n rela>ia medic F pacient este 7i diferen>a dintre cei doi actori 6n ceea ce prive7te evaluarea gravit5>ii bolii, diferen>5 ce provine din inechilibrul 6n cuno7tiin>e medicale 7i din experien>a personal5 diferit5 a bolii. 'stfel, de cele mai multe ori, medicii par a subestima gravitatea bolii 7i mai ales efectul acesteia asupra vie>ii cotidiene a bolnavilor, 6n timp ce pacien>ii o supraestimeaz5, consider?nd-o extrem de grav5. '7tept5rile contradictorii ale indicilor cu privire la comportamentul bolnavilor se constituie 6ntr-o alt5 surs5 de conflict 6ntre medic 7i pacient. 9n viziunea medicilor, pacientul ideal este cel capabil s5 67i evalueze starea de s5n5tate cu suficient discern5m?nt pentru a cunoa7te problemele pe care trebuie s5 le supun5 aten>iei medicului, deci un individ cu suficiente cuno7tiin>e medicale. 'cest ideal vine 6ns5 6n contradic>ie cu dorin>a ca pacientul s5 accepte f5r5 echivoc diagnosticul 7i tratamentul prescris, iar pacientul v5zut 6n aceast5 dubl5 ipostaz5 devine o poten>ial5 surs5 de conflict. in fericire 6ns5, toate aceste surse de conflict sunt unele poten>iale, ele 6mbr5c?nd rareori forme deschise. !rescrierea re>etelor medicale este o tr5s5tur5 general5 a practicii medicale, 6ndeplinind func>ii sociale importante 6n rela>ia medic F pacient. 'stfel, medicul poate prescrie

re>ete pentru a-7i satisface a7tept5rile pacientului, a7a cum le percepe el, poate scurta durata unei consulta>ii 7i 6n acela7i timp, poate influen>a comportamentul pacientului dincolo de rela>ia direct5 6ntre ei. 9n prezent, s-a 6nregistrat o important5 sporire a particip5rii pacientului la actul medical, datorit5 acumul5rii de cuno7tiin>e medicale 6n r?ndul pacien>ilor. 'cest lucru reflect5 importan>a acordat5 de mass-media bolii 7i s5n5t5>ii 7i, 6n consecin>5, cre7terea responsabilit5>ii indivizilor 6n leg5tur5 cu propria s5n5tate. e asemeni, acceptarea ideii c5 medicii trebuie s5 se comporte 7i ca educatori 6n problemele de s5n5tate au condus la modificarea raporturilor medic F pacient. !entru optimizarea rela>iilor medic F pacient, a fost elaborat chiar un cod de conduit5 &-. 1aas, $::I+: '. Deguli pentru cet5>eni privind 6ngri#irile medicale $. consulta>i un expert medical experimentat 7i demn de 6ncredere ). dezvolta>i-v5 sim>ul responsabilit5>ii 7i competen>a pentru a 6nl5tura riscurile medicale H. utiliza>i din plin medicina preventiv5 7i predictiv5 *. profita>i de 6ngri#irile medicale de v?rf, dar fi>i aten>i la limitele 7i riscurile oric5rei interven>ii medicale. I. cere>i informa>ii 7i sfaturi exper>ilor medicali 7i fi>i-le un partener loial S. defini>i-v5 sensul calit5>ii vie>ii, valabil din copil5rie p?n5 la b5tr?ne>e, pentru perioadele de boal5 7i de s5n5tate 7i bucura>i-v5 de ea =. prega5ti>i un testament biologic 7i desemna>i pe cineva pentru a lua decizii dac5 ve>i deveni dependent (. folosi>i 6n mod responsabil resursele medicale comune 8. Deguli pentru personalul medical $. trata>i fiecare pacient ca pe o persoan5, nu ca pe un caz ). a#uta>i pacien>ii s5 67i dezvolte competen>a lor medical5 pentru a elimina riscurile medicale H. integra>i statusul de valori al pacientului 6n statusul s5u clinic din diagnosticul diferen>ial 7i pentru a stabili prognosticul *. cunoa7te>i avanta#ele, limitele 7i riscurile medicinei de v?rf 7i discuta>i-le cu pacien>ii I. fi>i un partener cometent 6n rela>iile cu pacientul 7i respecta>i-- punctele de vedere 7i valorile sale

S. preocupa>i-v5 permanent de perfec>ionarea preg5tirii voastre profesionale 7i oferi>i cele mai bune servicii clinice 7i personale pacien>ilor =. a#uta>i pacientul s5 67i preg5teasc5 un testament biologic &privitor la donarea de organe+ 7i colabora>i cu cei apropia>i lui, 6n interesul s5u. (. folosi>i 6n mod responsabil resursele medicale comune. 3xist5 7i anumite criterii ale s5n5t5>ii mintale &'. 3llis, C. rJden, $::=+: $. con7tiin>a clar5 a interesului personal ). con7tiin>a limpede a interesului social H. auto-orientarea &capacitatea de a se conduce 7i orienta singur 6n via>5+ *. nivelul 6nalt de toleran>5 a frustr5rii I. acceptarea incertitudinii 7i capacitatea de a#ustare la incertitudine S. anga#area 6n activit5>i creatoare =. g?ndirea 7tiin>ific5, realist5 7i obiectiv5 (. auto-acceptarea :. anga#area moderat5 7i prudent5 6n activit5>i riscante $%. realismul 7i g?ndirea utopic5 $$. asumarea responsabilit5>ii pentru tulbur5rile emo>ionale proprii $). flexibilitatea 6n g?ndire 7i ac>iune $H. 6mbinarea pl5cerilor immediate cu cele de perspectiv5 Conceptul de personalitate autorealizat5 propus de './. BasloZ &$:=S+ presupune forma suprem5 a s5n5t5>ii psihice 7i are urm5toarele caracteristici: $. orientarea realist5 6n via>5 ). acceptarea de sine, a altora 7i a lumii 6ncon#ur5toare a7a cum sunt ele H. 6naltul grad de spontaneitate *. centrarea pe probleme 7i nu pe tr5iri subiective I. atitudinea de deta7are 7i nevoia de intimitate S. autonomia 7i independen>a =. aprecierea elastic5 a oamenilor 7i lucrurilor, lipsit5 de stereotipii

(. existen>a experien>elor spirituale sau mistice profunde, dar nu neap5rat cu caracter religios :. existen>a unor rela>ii afective intime profunde 7i cu mare 6nc5rc5tur5 emo>ional5, practicate cu pu>ine persoane 7i a unora superficiale cu un num5r mare de persoane $%. identificarea cu omenirea 7i existen>a unor interse sociale puternice $$. 6mp5rt57irea atitudinii 7i valorilor democratice $). neconfuzia mi#loacelor cu scopurile $H. existen>a unui sim> al umorului superior, deta7at filosofic, neostil 7i nevindicativ $*. existen>a unui mare poten>ial creator $I. opozi>ia fa>5 de conformismul cultural $S. transcenderea mediului de via>5 7i neconformismul fa>5 de acesta. in punct de vedere social s5n5tatea este starea organismului 6n care capacit5>ile individuale sunt optime pentru ca persoana s5 67i 6ndeplineasc5 6n mod optim rolurile sociale &de prieten, vecin, cet5>ean, so>, p5rinte, cet5>ean etc.+. !arsons define7te s5n5tatea drept capacitatea optim5 a unui individ de a 6ndeplini eficient rolurile 7i sarcinile pentru care a fost socializat. 15n5tatea pozitiv5 are dou5 componente & oZnie, $::)+: $. bun5starea fizic5, psihic5 7i social5 ). fitness F forma fizic5 optim5 incluz?nd cei patru 1 &6n englez5+ - strenght F for>5 fizic5 - stamina F vigoare &rezisten>5 fizic5+ - suppleness - suple>e fizic5 - s@ills F 6ndem?nare &abilitate+ fizic5 Conform AB1 &$:*S+, s5n5tatea reprezint5 starea de complet5 bun5stare fizic5, mental5 7i social5, care nu se reduce la absen>a bolii sau a infirmit5>ii. e>inerea celei mai bune st5ri de s5n5tate de care este capabil5 persoana uman5 este unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Conceptul de s5n5tate a fost opera>ionalizat pentru a fi aplicat diverselor comunit5>i socio-culturale, evalu5rile

fiind f5cute pe baza unor indici precum: morbiditatea, mortalitatea &general5 7i specific5+, disconfortul, insatisfac>ia, deficien>ele, invlidit5>ile, handicapul, indicele de dezvoltare uman5. Conceptul de boal5 este 7i el mai multe dimensiuni. in punct de vedere biologic, boala este o stare a organismului sau a unei p5r>i din organism 6n care func>iile sunt afectate sau deran#ate de factori interni sau externi. in perspectiv5 plurifactorial5, boala poate fi definit5 drept o stare final5, rezultat al unei combina>ii a factorilor ecologici 7i comprotamentali afla>i 6n interac>iune cu predispozi>iile genetice, care plaseaz5 statistic individul 6ntr-o situa>ie de risc m5rit, ca urmare a unei alimenta>ii nera>ionale, dezechilibrate, de lung5 durat5, expunerii cronice la agen>ii patogeni ai locului de munc5, stresului vie>ii sau altor factori &D. 2itzpatric@, $:(S+. 8oala reprezint5, mai mult dec?t o o sum5 de simptome, fiind un proces care chiar dac5 nu conduce la modific5ri importante structurale sau func>ionale, afecteaz5 psihicul individului ca o reac>ie la boal5. 1tarea de boal5, legitimat5 prin diagnostic, conduce la apari>ia unui comportament structurat 6n #urul acestei st5ri. Con7tiin>a bolii conduce la manifestarea unor stresuri psihice ma#ore 7i de lung5 durat5. 1e diferen>iaz5 6n acest sens anozognozia, negarea subiectiv5 sau nerecunoa7terea bolii 7i opusul s5u, hipernozognozia, respectiv supraevaluarea subiectiv5 a simptomelor. !entru dimensiunile particulare ale bolii, literatura medical5 anglo-saxon5 a introdus urm5torii termeni: - illness F realitatea subiectiv5 a bolii, ceea ce percepe bolnavul 7i nu suferin>a corporal5, ci percep>ia individual5 a unei schimb5ri negative 6n bun5starea sa 7i 6n activit5>ile sale sociale. - disease F realitatea biofizic5 a bolii, adic5 anomalia func>ional5 a structurii sau fiziologiei organismului. - sic@ness F realitatea sociocultural5 a bolii, adic5 modelarea rolului social al bolnavului, formele de adaptabilitate social5 a maladiei ori atribuirea etichetei de bolnav persoanei suferinde. 8oala presupune 7i anumite restric>ii modific?nd stilul de via>5 al individului 7i implicit afect?nd starea sa psihic5:

- restr?ngerea sau modificarea unor activit5>i motrice sau fiziologice - limitarea sau suprimarea unor activit5>i intelectuale sau profesionale - suprimarea unor activit5>i extraprofesionale - modificarea rela>iilor intepersonale 6n sensul diminu5rii contactelor cu cei apropia>i - dereglarea raporturilor familiale sau con#ugale - pierderea sau reducerea capacit5>ii de munc5 7i, implicit, a posibilit5>ilor asigur5rii subzisten>ei - dependen>a de alte persoane, mai ales 6n cazul apari>iei unor infirmit5>i. 1tarea de boal5 dep57e7te astfel limita biologicului, fiind o stare social5 deviant5 7i de nedorit. !rin devian>5 se 6n>elege orice abatere de la regulile de convie>uire 7i imperativele de ordine ale unei forme de via>5 colective, iar comportamentul deviant este supus de obicei corec>iei, tratamentului sau pedepsirii de c5tre agen>iile de control social. 9n ceea ce prive7te asocierea bolii cu devian>a 1cambler &$:(S+ propune trei modalit5>i: - considerarea bolii ca devian>5, 7i astfel, pe l?ng5 devierea de la starea normal5 a organismului, starea de boal5 presupune 7i o deviere de la normele culturale stabilite cu privire la ceea ce se consider5 s5n5tate, iar cel a#uns 6ntr-o astfel de stare trebuie s5 caute tratamentul necesar pentru a o elimina. - boala este o stare ce permite comportamentul deviant, f5c?nd posibile noi modalit5>i de manifestare a acestuia. !rin asumarea noului rol de bolnav, individul trebuie 67i asume drepturile 7i 6ndatoririle impuse de acest rol, 6n caz contrar, comportmentul s5u deviind de la obliga>iile de rol - 6mboln5virea deviant5 sau stigmatizant5 care poart5 aceast5 etichet5 pus5 de nespeciali7ti. !un?nd diagnostice 6n virtutea unei autorit5>i dob?ndite, medicul cap5t5 o putere foarte mare din acest punct de vedere 7i poate influen>a persoana etichetat5. 'stfel, stigmatul unui individ a#unge s5 domine percep>ia 7i modul 6n care este tratat de c5tre ceilal>i. 'stfel, statutul

s5u deviant devine statut dominant 7i influen>eaz5 6n mod negativ evolu>ia sa ulterioar5. 9n func>ie de semnifica>ia socio-cultural5 dob?ndit5 de boal5 6n societate, de apartenen>a indivizilor la medii culturale diferite variaz5 7i reac>ia acestora fa>5 de boal5 7i durere, st5ri fiziologice p5recum foamea sau durerea av?nd 7i determinare socio-cultural5. ac5 durerea este un indiciu al st5rii morbide sau premorbide a individului, at?t contextul biologic c?t 7i cel cultural au un anumit rol 6n definirea lor. 'stfel, societatea 6n care se g5se7te individul devine factorul care condi>ioneaz5 formarea tipurilor de reac>ie individual5 fa>5 de durere. urerea este identic5 la to>i indivizii av?nd func>ia de a provoca reac>ii de evitare a stimulilor nocivi pentru s5n5tatea individului, dar reac>ia fa>5 de durere este diferit5, depinz?nd de mediul cultural al indivizilor. Clasificarea bolilor a >inut cont de mai multe criterii, pentru sociologia medical5 fiind important criteriul frecven>ei 7i al celor mai efecte asupra vie>ii colective a oamenilor. 3xist5 astfel mai multe clasific5ri: D.B. Coe, $:=% propune urma5toarele tipuri: - infecto-contagioase - cronice - mintale . 2ield a luat 6n considerare patru criterii: - durata episodului de boal5 - prognosticul &posibilitatea tratamentului curativ 7i 6ntinderea lui+ - gradul de disconfort &incapacitate sau handicap provocate de boal5+ - gradul de stigmatizare &poten>ialul de autodegradare provocat de boal5+ 7i a eviden>iat astfel patru tipuri de boli: - boli acute de scurt5 durat5 &infec>ioase: rubeol5, ru#eol5, pneumonie+ - boli de lung5 durat5 nestigmatizante &infarctul de miocard, diabetul zaharat+ - boli de lung5 durat5 stigmatizante &cancer, 1- ', sifilis, scleroz5 multipl5+ - boli mintale &schizofrenia, isteria, fobiile+

Conform AB1 &$::%+, bolile pot fi 6mp5r>ite 6n )$ de categorii: $. boli infec>ioase 7i parazitare ). tumori H. bolile s?ngelui, ale organelor hematopoietice 7i tulbur5ri ale mecanismului de imunitate *. boli endocrine, de nutri>ie 7i metabolism I. tulbur5ri mentale 7i de comportament S. bolile sistemului nervos =. bolile urechii 7i apofizei mastoide (. bolile ochiului 7i anexelor sale :. bolile aparatului circulator $%. bolile aparatului respirator $$. bolile aparatului digestiv $). boli ale pielii 7i ale >esutului celular subcutanat $H. bolile sistemului osteo-articular, ale mu7chilor 7i >esutului con#unctiv $*. bolile aparatului genito-urinar $I. sarcina, na7terea 7i l5uzia $S. unele afec>iuni a c5r5r origine se situeaz5 6n perioada perinatal5 $=. malforma>ii congenitale, deforma>ii 7i anomalii cromozomiale $(. simptome, semne 7i rezultate imprecis definite ale investiga>iilor clinice 7i de laborator $:. leziuni traumatice, otr5viri 7i alte consecin>e ale cauzelor externe )%. cauze externe de morbiditate 7i mortalitate )$. factori influen>?nd starea de s5n5tate 7i motivele recurgerii la serviciile de s5n5tate.

=.Statusurile sociale #i rolurile sociale 2n rela"ia asistent medical + pacient

Dela>ia asistent medicalFpacient este una extrem de complex5, viz?nd aspecte culturale, psihologice 7i sociale, care vor influen>a comportamentul fiec5ruia dintre cei doi actori. 'ceast5 rela>ie este una care se stabile7te 6ntre membrii a dou5 grupuri sociale distincte 6n ceea ce prive7te prestigiul, puterea 7i orient5rile lor: un grup ce ofer5 6ngri#iri specializate unui alt grup care solicit5 aceste

6ngri#iri de s5n5tate. "otodat5, aceast5 rela>ie se desf57oar5 6ntr-un cadru institu>ionalizat, dup5 un anumit ritual. 'stfel, 6n aceast5 rela>ie se contureaz5 extrem de bine conceptele de status 7i rol social. 1. Statusul social 1tatusul reprezint5 pozi>ia ocupat5 de o persoan5 sau un grup de persoane 6n societate, av?nd determinare at?t pe orizontal5, 6n ceea ce prive7te re>eaua de contacte 7i schimburi cu persoane av?nd acela7i nivel social, c?t 7i pe vertical5, viz?nd rela>iile cu persoane aflate 6n pozi>ii superioare sau inferioare 6n ierarhia social5. 1tatusul social a primit din aceste puncte de vedere mai multe defini>ii 7i caracteriz5ri: - ansamblu de rela>ii egalitare 7i ierarhice pe care individul le are cu al>i membri din grupul din care face parte - prestigiu social &B. Ceber, $:)$+ - colec>ie de drepturi 7i de datorii generate de locul ocupat de fiecare individ 6n societate &D. .inton, $:HS+ - statusurile atribuite &v?rst5, sex, ras5+ difer5 de cele achizi>ionate &profesie, pozi>ie economic5, stare civil5+, pentru care individul a optat 7i a depus anumite eforturi &". !arsons, $:I$+ 1tatusul de v?rst5, cel profesional 7i cel cultural evolueaz5 6mpreun5 6n copil5rie, ulterior distan>?ndu-se 7i dezvolt?ndu-se separat. 3xist5 de asemeni, distinc>ii, 6ntre statusul actual 7i cel latent, posibil de actualizat 6n alte contexte sociale. 2iecare persoan5 posed5 mai multe statusuri, grupate astfel: - 1tatusul biologic - 1tatusul familial - 1tatusul extrafamilial "oate statusurile asociate unei persoane formeaz5 setul de statusuri proprii acesteia, 6ntre care cel cultural, cel economic 7i cel profesional au cel mai importan rol 6n configurarea statusului social al persoanei respective. 1tatusul profesional este cel mai important 6n societ5>ile moderne, diviz?ndu-se 6n: - statusuri formale &oficiale, distribuite conform cu organigrama+

- informale persoanei+

&dob?ndite

pe

baza

caracteristicilor

1tatusul formal face diferen>a 6ntre gradul de autoritate conferit de organiza>ie anga#a>ilor 7i se exteriorizeaz5 printr-un set de simboluri: - titluri profesionale - avanta#e suplimentare - posibilitatea de a desf57ura o munc5 pl5cut5 - condi>ii de lucru luxoase 1tatusul informal vizeaz5 prestigiul ob>inut de anga@a>i pe baza unor tr5s5turi necerute expres de organiza>ie: - anga#a>ii 6n v?rst5 7i cu mai mare experien>5 sunt percepu>i cu un status mai 6nalt dec?t ceilal>i colegi - cei care au capacit5>i speciale au de asemeni un status mai 6nalt - femeile 7i persoanele apar>in?nd unor grupuri minoritare sunt valoriza>i mai pu>in ob?ndirea unui status profesional mai 6nalt se face pe mai multe c5i: - experien>5 c?7tigat5 - trecerea prin posturi de suport mai pu>in prestigioase, care ofer5 posibilitatea dob?ndirii de experien>5 - concursuri sau numiri 6n posturi noi - calit5>i excep>ionale - status privilegiat al familiei individului, rela>ii sociale de suport, interven>ii de sus>inere 6n momentul avans5rii 1chimbarea statusului profesional implic5 7i schimbarea statusului economic &venituri 7i prestigiu social+. "otodat5, statusurile par>iale ale unei persoane pot fi congruente sau incongruente, put?nd genera conflicte &statusul profesional cu cel familial+, iar pozi>iile ierarhice intermediare determin5 conflicte intersatus, dep57ite doar prin modul 6n care persoana 67i percepe propiul status. 2. Rolul social Dolul social reprezint5 model de comportare asociat unui status, punerea 6n act a drepturilor 7i datoriilor prev5zute de statusurile indivizilor 7i grupurilor 6ntr-un sistem social. 9nv5>area rolurilor sociale duce la formarea

personalit5>ii 7i asigur5 func>ionalitatea colectivit5>ilor umane. Dolul social reprezint5 at?t comportamentul efectiv c?t 7i prescrip>ia normativ5 6n leg5tur5 cu acesta., fiind definit 7i ca ansamblul de comportamente pe care 6n mod legitim 6l a7teapt5 ceilal>i de la individul care ocup5 un status social. 9n raport cu statusul social, rolul este mai flexibil. 1tatusl poate r5m?ne neschimbat, dar rolul se poate modifica pe m5sura schimb5rii cerin>elor sociale. Dolurile sociale evolueaz5 6n func>ie de a7tept5rile rolului &prescrip>iile normative care definesc modul 6n care trebuie #ucat un rol+, iar realizarea rolului este dependent5 de cerin>ele de rol, perceperea lor de c5tre individ, tr5s5turile de personalitate ori gradul de identificare a individului cu grupul de apartenen>5. 9n problema raporturilor dintre rol 7i personalitate au fost distinse trei pozi>ii &W. Baisonneuve, $::S+: - personalitatea nu se poate confunda cu rolurile, ea doar le transcende 7i se exprim5 prin intermediul lor - personalitatea se reduce la #ocul de roluri - personalitatea este o putere de op>iune 6ntre roluri, o sintez5 a lor 7i a anumitor elemente aparte, ireductibile, constituindu-se astfel persoana &legat5 de o scar5 de valori+ sau persona#ul &sintez5 compromis5+ !ersona#ul exte astfel un compromis 6ntre spontaneitatea subiectului 7i exigen>ele sociale, realiz?ndu-se 6n diverse modalit5>i: - rol stereotipizat &a trebui s5 fii+, 6n strict5 conformitate cu modelul 7i a7tept5rile celorlal>i - masc5 &aparen>5+, un compromis cu inten>ie manipulatorie sau oportunist5 - refugiu &alibi+, cu intrarea 6n roluri protectoare sau magice - ideal personal &a voi s5 fii+, tr5it 6n mod dinamic, ca expresie a unui eu profund Dolurile sociale au func>ia de reglare a raporturilor sociale 7i de structurare a comportamentului indivizilor 6n limite a7teptate de societate. 1tatutul social presupune existen>a concomitent5 a unui set de roluri ce pot fi sau nu congruente."ensiunea rolului &persoana nu poate r5spunde a7tept5rilor rolului+ apare 6n situa>ii precum:

- exist5 discrepan>e 6ntre tr5s5turile de personalitate 7i prevederile rolului social - apare o schimbare rapid5 a rolului de la un tip de activitate la altul - persoana este supra- ori subsolicitat5 6n rolul respectiv. Conflictul de rol apare atunci c?nd individul #oac5 dou5 sau mai multe roluri ale c5ror cerin>e sunt contrare 7i nu pot fi conciliate, singura solu>ie 6n acest sens fiind ierarhizarea rolurilor prin ignorarea anumitor prevederi p?n5 la o limti5 maxim5.9ntre sursele de conflit 6ntre roluri se num5r5 &W. Baisonneuve+: - proliferarea rolurilor 6n societatea contemporan5 - inconsisten>a sau echivocul pozi>iilor 7i al modelelor de roluri corelative - evolu>ia rolurilor 6n defavoarea statusurilor 7i a modelelor comune - articularea deficient5 a func>iilor - plasarea individului 6ntr-o pozi>ie de intersec>ie - inaderen>a individului afectiv5 7i ideologic5 la rol - reac>ia provocat5 asupra individului de exigen>ele incompatibile ale unui rol mixt. Betodele de ie7ire din conflictul de roluri pot fi &W.Baisonneuve+: - op>iunea pentru un rol 6n defavoarea altuia - compromisul pe baza unei ierarhii 6ntre prescrip>ii, ori a unei alternan>e a rolurilor - inova>ia 6n promovarea unui nou model de rol care conciliaz5 a7tept5rile contrare, men>in?nd doar o parte din aspectele rolurilor aflate 6n conflict - ra>ionalizarea elimin5 antagonismul conduitelor concrete prin referirea la principii care par s5 se concilieze in abstracto - negarea conflictului 6n scopul prote#5rii de anxietate 7i 6ndep5rt5rii scaden>ei. 'stfel, conflictele 6ntre roluri devin factori de schimbare social5, av?nd poten>ial perturbator pe paln social 7i personal, provoc?nd chiar, prin amplificare la nivelul societ5>ii, o revizuire a a7tept5rilor 7i a datelor obiective.

Dolurile sociale pot fi 7i ele impuse 7i dob?ndite, 6n condi>ii similare statusurilor sociale, iar 6ntre rol 7i personalitate exist5 o str?ns5 interdependen>5. Statusurile sociale #i rolurile sociale 2n rela"ia asistent medical+ pacient 9n societatea actual5, medicul are un status extrem de 6nalt, diferen>iindu-se prin nivelul de forma>ie abstract5 7i specializat5, prin orientarea spre profesie, prin recunoa7terea autorit5>ii depline asupra bolii 7i asupra tratamentului. Bonopolul asupra activit5>ii proprii 6i diferen>iaz5 net pe medici de al>i profesioni7ti, dob?ndind astfel 7i o autonomie extrem5 asupra controlului 7i exerci>iului meseriei. 1tatusul social al asistentului medical este perceput de c5tre masa larg5 de persoane 6n asociere cu valori precum: cunoa7tere, devotament, putere de sacrificiu. -ntervenind 6n situa>iile de criz5, medicul apare 6ntr-o tripl5 ipostaz5, de om care: - alin5 suferin>a - vindec5 boala - salveaz5 via>a bolnavului Dolul social al asistentului medical este asociat statusului s5u 7i este caracterizat de cinci tr5s5turi principale &". !arsons, $:IS+: - competen>a tehnic5 determinat5 de con>inutul tehnic al 7tiin>ei medicale 7i prioritar5 6n 6nf5ptuirea eficient5 a actului medical. 3ste asimilat5 6nc5 de la 6nceputul studiilor 7i se probeaz5 prin concursuri 7i examene 7i atestat5 de titlul profesional. Unul dintre atributele sale, 6nt?lnit cel mai des 6n cazul asistentilor medicali generali7ti, este minima competen>5 6n maximum de domenii medicale. Competen>a tehnic5 presupune 7i cunoa7terea unor no>iuni non-medicale, care au 6ns5 implica>ii profesionale ori socio-administrative pentru bolnav &drepturi materiale 7i legale, pension5ri, protec>ie 6mpotriva noxelor, etc.+

- universalismul care presupune existen>a unei rela>ii cu pacientul bazate pe reguli formale 7i nu pe leg5turi personale, neput?nd face nici un fel de discriminare 6n acest sens. 3xist5 6ns5 7i excep>iile care confirm5 regula: $. medicina de campanie 6n care asisten>a medical5 se acord5 cu prec5dere gradelor superioare ). presiunile de natur5 social5 cu privire la 6ngri#irea unor persona#e cheie 6n via>a politic5 ori socioeconomic5 H. cabinetele 7i clinicile particulare specificitatea func>ional5 privind 6ngri#irea s5n5t5>ii 7i rezolvarea cazurilor de boal5, care presupune ac>iunea cu mi#loace 7i tehnici specifice &tehnice, psihologice, psihiatrice, etc.+ 7i f5r5 a interveni 6n alte aspecte ale vie>ii pacientului. neutralitatea afectiv5 care impune un existen>a unei rela>ii obiective 7i f5r5 implicare emo>ional5. ac5 rela>ia asistent medical F pacient presupune existen>a unui anumit grad de acces din partea asistentului medical la intimitatea corporal5 7i psihic5 a pacientului, acest proces nu trebuie s5 fie unul care s5 ac>ioneze 7i 6n sens invers. Chiar dac5 6n aceste raporturi medicul devine un surogat de p5rinte, frate sau prieten, el nu trebuie s5 se confunde cu ace7tia 7i nici s5 #udece ori s5 condamne bolnavul indiferent de culpa acestuia. orientarea spre colectivitate este obiectivul ideologiei medicale, care pune accent pe devotamentul fa>5 de colectivitate 7i mai pu>in pe urm5rirea unor profituri materiale. !rofesiunea de asistent medical presupune, ca 7i alte profesii, reu7ita dar, spre deosebire de acestea 6n care orientarea valorilor se face spre sine, aici este spre al>ii. 9n plus, moralitatea medicului este crucial5 6n chiar legitimarea st5rii de bolnav a pacientului. Dolul social de bolnav implic5 cinci tr5s5turi caracteristice &-. 8. -amandescu, $::=+: situa>ia marginal5 a bolnavului din care rezult5 instabilitate emo>ional5 7i st5ri conflictuale

- pericolul care apare asupra bolnavului 7i care 6l determin5 s5 apeleze la mi#loace 7i tehnici de protec>ie, rezult?nd 7i aici st5ri euforice ori sugestibilitate amplificat5. - restr?ngerea orizontului - egocentrism - anxietate 7i exagerarea ac>iunii factorilor de mai sus ca urmare a unei perspective temporare de lung5 durat5 a bolii. "ot rolul social de bolnav, cu caracter temporar sau permanent presupune alte patru caracteristici &!arsons+: - degrevarea de sarcinile 7i responsabilit5>ile vie>ii normale, ce se poate transforma 6ntr-un drept 6n cazul 6n care boala nu se vindec5 - receptarea spri#inului din partea institu>iilor abilitate 6n acordarea a#utorului medical, ac>iune care presupune 7i dou5 extreme: exagerare ori refuz. - dorin>a de 6ns5n5to7ire ca o legitimitate condi>ionat5 a rolului de bolnav. - obliga>ia de a c5uta a#utor competent 7i de cooperare cu personalul abilitat 6n acest sens, obliga>ie care legitimeaz5 starea de boal5, anul?nd caracterul de devian>5 al acesteia. !rima caracteristic5 nu este una generalizat5, aplic?ndu-se necondi>ionat 6n cazul bolilor grave dar nu 7i 6n acela al unor boli cronice ori malforma>ii congenitale, 6n timp ce a doua tr5s5tur5 nu este valabil5 6n cazul formelor u7oare de boal5. "ipul de rol social al bolii este 6n str?ns5 corela>ie cu: - natura bolii &somatic5, psihic5+ - gravitatea bolii - cronicizarea bolii - tipul de tratament aplicat &ambulator, sta>ionar, spitalicesc+. 1e poate vorbi 6n aceal7i timp 7i de dou5 tipuri de pacien>i &8ec@mann, $:=:+: - bolnavii timizi care doresc o rela>ie extrem de apropiat5 cu medicul curant, care s5 le ofere protec>ie 7i compasiune pentru probleme de orice natur5 &personal5, socio-emo>ional5, etc.+

- bolnavii ;supras5n5to7i, cu grave tulbur5ri de s5n5tate, dar care refuz5 s5 accepte boala 7i s5 consulte medicul 7tiind c5 tratamentul nu este eficient. Dolul social al bolnavului legitimeaz5 astfel vulnerabilitatea sa temporar5 sau permanent5, totodat5 oblig?ndu-l s5 caute vindecarea 7i s5 67i asume incapacitatea, exist?nd 6ns5 6n acela7i timp 7i pericolul ca pacientul s5 6ncerce s5 evite o serie de responsabilit5>i invoc?nd o stare de boal5 mai mult sau mai pu>in existent5.

II.Tipuri de relatii asistent medical* pacient

Teme:

1.Relatiile profesionale , de complementare4 de conducere4 de cooperare4 de coparticipare)9 2. Conflicte de roluri: situatii con>ucturale4 e'pectante4 e)aluarea gra)itatii bolii4 intereser si prioritati4 stingerea conflictului. 1.Relatiile profesionale , de complementare4 de conducere4 de cooperare4 de coparticipare)9
Dela>ia asistent medical F pacient este o rela>ie de roluri, asimetric5 7i consensual5, 6n care asistentul are pozi>ia de superioritate, fiind elementul activ care caut5 solu>ia la boala de care sufer5 pacientul, v5zut aici ca un element pasiv. "otodat5, pacientul recunoa7te autoritatea asistentului, iar rela>ia terapeutic5 se bazeaz5 pe

reciprocitate, cele dou5 roluri alc5tuind un cuplu complementar. 'titudinile pe care asistentul medical le adopt5 6n cadrul acestei rela>ii pot fi: - autoritar - '#utor neconditionat deta7at - p5rinte bun 7i protector ,atura rela>iei asistent medical medic F pacient influen>eaz5 6n mod decisiv actul terapeutic 7i ameliorarea starii de sanatate pana la insanatosire. 9n caracterizarea rela>iei sociale asistent medical F pacient s-au impus dou5 puncte de vedere: $. rela>ie 6ntre doi actori sociali &". !arsons+, 6n care cele dou5 roluri sunt complementare, iar drepturile 7i obliga>iile sociale prev5zute poten>eaz5 eventualul conflict interrela>ional, f5r5 a-l elimina 6n totalitate. 'cest model se refer5 6ns5 la bolile acute, care 6n societatea actual5 au cedat locul bolilor cronice, 6n care pacien>ii r5m?n 6n activitatea socio-economic5 cu responsabilit5>ile aferente. !rin prisma faptului c5 bolile cronice sunt greu vindecabile, rela>ia asistent medical F pacient a suferit modific5ri ap5r?nd 7i incertitudini de ordin clinic &privind prognosticul s5u+ 7i func>ionale &privind secretul p5strat de asistentului medical asupra diagnosticului+. 9n acest model de rela>ie s-au diferen>iat trei situa>ii, legate de simptomele organice ale pacientului &". 1zasz, B. /. /ollender, $:IS+: - activitate F pasivitate, asistentul medical este activ, bolnavul pasiv &r5ni grave, com5, anestezie+ - conducere F cooperare, bolnavul urmeaz5 sfaturi 7i are ra>ionament &boli acute, infec>ii+ - participare reciproc5, asistentul medical ghideaz5 bolnavul 6n a-7i acorda singur a#utorul, 6nt?lnirile fiind ocazionale &boli cronice+

2. Conflicte de roluri: situatii con>ucturale4 e'pectante4 e)aluarea gra)itatii

bolii4 intereser si prioritati4 stingerea conflictului.

1trategiile de control 6n rela>ia medic F pacient se 6mpart 6n patru categorii &Borgan, $:(S+: $. !ersuasiunea - dac5 pacien>ii 6ncearc5 s5 conving5 medicul c5 un anumit tip de tratament este mai potrivit, prezent?nd informa>iile legate de boal5 6ntr-un mod convenabil lor, 7i medicul va 6ncerca la r?ndul s5u s5 conving5 pacientul c5 procedeul s5u este cel mai bun prin cople7irea sa cu dovezi sub form5 de analize de laborator ori exemple din experien>a anterioar5 7i nu accept5 sugerarea de proceduri de c5tre pacient. ). ,egocierea F procesul prin care medicii 7i pacien>ii a#ung la un compromis, de obicei 6n ceea ce prive7te durata programului de tratament. H. -ncertitudinea func>ional5 F 6n momentul 6n care exist5 siguran>5 privind evolu>ia unei boli ori succesul unei terapii, medicul poate men>ine incertitudinea pacientului, 6n scopul economisirii de timp, evit5rii unor scene emo>ionale, ori al men>inerii autorit5>ii asupra pacientului. *. Comportamentul non-verbal F #oac5 un rol important 6n desf57urarea acestei rela>ii 7i 6n influen>area calit5>ii informa>iei communicate. 'ceste tehnici non-verbale servesc la controlul consulta>iei, ori pentru a indica sf?r7itul acesteia. in punctul de vedere al comportamentului non-verbal, medicul ocup5 pozi>ia dominant5, conduc?nd dialogul 7i semnal?nd intrarea ori ie7irea pacientului, posibilitatea acestuia din urm5 de a influen>a 6n vreun fel conversa>ia depinz?nd de nivelul cuno7tiin>elor medicale pe care le posed5, de gradul de disconfort creat de boal5, precum 7i de capacitatea de a-7i exprima tr5irile, dar 7i de bun5voin>a medicului. Consulta>iile au fost 7i ele 6mp5r>ite 6n dou5 categorii ce se deosebesc prin oportunitatea acordat5 particip5rii pacien>ilor &8Jrne, .ong, $:=S+: - centrate pe medic, caracterizate prin abordare direct5, utilizarea unui interviu str?ns controlat care >inea la stabilirea diagnosticului 6ntr-un timp c?t mai scurt, iar

pacientului i se refuz5 posibilitatea discut5rii simptomelor, problemelor 7i angoaselor. centrate pe pacient, 6n care medicul acord5 mai mult timp pacientului 7i tuturor problemelor acestuia, acest model tinz?nd spre extindere, dar av?nd 7anse reduse deocamdat5 datorit5 presiunii timpului.

III.Strategii de control
Teme: 1. Sisteme de s$n$tate. Caracteristici #i e)alu$ri. 2.Comunicarea )erbala4 non)erbala4 limba>4 paralimba>9 1.Sisteme de s$n$tate. Caracteristici #i e)alu$ri.

9ntruc?t s5n5tatea reprezint5 o valoare fundamental5 pentru individ 7i societate, o resurs5 a dezvolt5rii vie>ii sociale 6n ansamblul ei, orice societate tinde s5-7i valorifice s5n5tatea ca resurs5 func>ional5 7i s5 organizeze un sistem de protec>ie 6mpotriva bolii, organizat astfel 6nc?t s5 asigure depistarea, 6ngri#irea 7i restabilirea celor afecta>i. 1istemele de asigurare a s5n5t5>ii au ap5rut 6ncep?nd cu a doua #um5tate a secolului al 4-4-lea, 6n cadrul programelor de protec>ie social5 ini>iate la presiunea mi7c5rilor sindicale, muncitore7ti 7i a diverselor grup5ri politice. !rin perfec>ionarea acestor programe s-a a#uns la conceptul de ;securitate social5 utilizat 6n $:HI 6n 1U', termen prin care se 6n>elege protec>ia pe care o asigur5 societatea pentru membrii ei, printr-o serie de m5suri publice, 6mpotriva problemelor economice 7i sociale cauzate de pierderea sau reducerea substan>ial5 a veniturilor datorit5 6mboln5virii, invalidit5>ii, b6tr?ne>ii sau mor>ii. 1ecuritatea social5 devine astfel expresia solidarit5>ii financiare dintre membrii unei societ5>i, 6n virtutea unui principiu conform c5ruia ;m5rimea cotiza>iei nu se face 6n func>ie de porbabilitatea producerii evenimentului contra c5ruia se face asigurarea, ci 6n func>ie de venit & . 'nvers, $::$+. 1istemele de asisten>5 presupun a#utarea minorit5>ilor lipsite de resurse de c5tre colectivitate, neadmi>?ndu-se astfel excluderea unor categorii sociale, spre deosebire de asigur5rile facultative ce pot fi contractate individual 7i sunt o cump5rare de drepturi. !rimul sistem de asigur5ri sociale a fost creat de 8ismarc@, 6ntre anii $((H-$((:, debut?nd prin asigurarea de boal5 condus5 prin fondurile de a#utor mutual existente 7i ulterior ap5r?nd asigur5rile privind accidentele de munc5 operate de asocia>iile patronale 7i cele de invaliditate 7i b5tr?ne>e, 6n administra>ia local5. e#a muncitorii, patronii 7i statul , ca parteneri sociali, aveau roluri, drepturi 7i obliga>ii 6n conducerea sistemului ca 6ntreg. 'sigur5rile sociale erau finan>ate prin contribu>ii 7i erau obligatorii pentru salaria>ii pentru care fuseser5 create. up5 anii \H% sistemele de asigur5ri sociale se

extind 6n multe din >5rile lumii, iar 6n perioada postbelic5, prin sistemul propus de Cilliam 8everidge, 6nregistreaz5 un salt calitativ. 3l a considerat c5 orice sistem satisf5c5tor de asigur5ri sociale trbuie s5 se bazeze pe trei elemente: - aloca>ii pentru copii, cerin>ele familiilor cu copii trebuind s5 fie satisf5cute mai bine prin aloca>ii universale, indiferent dac5 sus>in5torii au sau nu de lucru - serviciu na>ional de s5n5tate care s5 furnizeze 6ngri#ire acolo unde este necesar f5r5 condi>ia de plat5 a indivizilor 7i care 6nlocuie7te rolul asigur5rilor de s5n5tate, men>in?nd o popula>ie s5n5toas5. - asigurarea de c5tre guvern a for>ei de munc5 7i prevenirea 7oma#ului 6n mas5. 9n conformitate cu modul de finan>are, se cunosc patru tipuri fundamentale de sisteme de s5n5tate: $. 1istemul asigur5rilor private F este preponderent 6n 1U', "hailanda, 'frica de 1ud, 2ilipine, ,epal 7i este excep>ia 6n >5rile 3uropei Accidentale. ' ap5rut ca rezultat al politicii economice americane potrivit c5reia sectorul particular 7i mecanismele pie>ei libere conduc la o mai bun5 func>ionare cu cheltuieli mai mici 7i, totodat5, a cuantific5rii s5n5t5>ii drept un bun de consum pe care individul 6l cump5r5 6n func>ie de posibilit5>i, f5r5 ca societatea s5 fie obligat5 s5 furnizeze cuiva 6ngri#ire medical5. ,u exist5 un sistem de asigur5ri pentru caz de boal5 generalizat, cheltuielile publice alocate s5n5t5>ii sunt minime 7i, de asemeni, nu exist5 asigurare obligatorie de boal5, individul adres?ndu-se unei companii private de asigur5ri. 9n anii _S%, 6n 1U', au fost totu7i ini>iate programe sociale de asigurare medical5 a popula>iei destinate persoanelor cu venituri reduse 7i persoanelor 6n v?rst5 de peste SI de ani, ce furnizeaz5 protec>ie 6mpotriva costurilor ridicate ale spitaliz5rii 7i ale pl5>ii medicilor. 'vanta#e ale sistemului asigur5rilor private: - alegerea furnizorului 7i a gamei de servicii - transparen>5 6n costurile 7i beneficiile oferite de sistem - finan>area nu depinde de obiectivele politice stabilite pe termen scurt

- finan>area direct5 6l face pe consumator s5 fie con7tient de costul 6ngri#irii s5n5t5>ii, determin?ndu-l s5 adopte un stil de via>5 preventiv ezavanta#e ale sistemului asigur5rilor private: - lipsa echit5>ii 6n contribu>ia cet5>enilor la finan>area sistemului medical - slaba acoperire a popula>iei cu servicii de s5n5tate - dificultatea de a controla cheltuielile medicale globale &la nivel na>ional+ - accesibilitatea sc5zut5 la asisten>5 medical5 a popula>iei defavorizate - costurile ridicate implicate de companiile de asigurare 7i onorariile ridicate ale medicilor. ). 1istemul na>ional de s5n5tate bazat pe finan>area central5 F 6nt?lnit 6n 'nglia, 1uedia, anemarca, ,orvegia, 0recia, 'rabia 1audit5, -srael, ,oua Meeland5, Canada, !ortugalia, -talia, 1pania, are at?t dimensiuni sociale c?t 7i economice. 2ondurile destinate s5n5t5>ii sunt colectate prin intermediul sistemului fiscal, iar acoperirea cu servicii medicale se realizeaz5 prin 6nscrierea fiec5rui individ pe lista de pacien>i ai medicului generalist preferat, f5r5 a se folosi drept criteriu capacitatea de plat5 a cet5>eanului. 0radul de echitate a sistemului depinde de modalitatea de impozitare aleas5, iar sumele alocate asisten>ei medicale sunt stabilite de !arlament. 2inan>area prin impozite generale nu presupune doar existen>a unui sistem sanitar public, din banii colecta>i finan>?ndu-se at?t furnizorii de s5n5tate publici, c?t 7i cei priva>i. !lata medicilor 6n acest sistem are la baz5 fie capita>ia, fie salariul. 'vanta#e ale sistemului de finan>are central5: - echitatea 6n finan>are - acoperirea larg5 7i reglementat5 cu servicii de s5n5tate - posibilitatea controlului asupra cheltuielilor medicale totale ezvanta#e ale sistemului de finan>are central5: - lipsa particip5rii individuale la deciziile de finan>are - lipsa de transparen>5 6n finan>area unor costuri pentru servicii medicale adi>ionale

- posibilitatea afect5rii finan>5rii sistemului medical de deciziile politice pe termen scurt. H. 1istemul de asigur5ri sociale de s5n5tate &de tip 8ismarc@+ F este prezent 6n >5ri precum 0ermania, 2ran>a, 8elgia, Waponia, 'ustralia, 8razilia, 3gipt, -ndia 7i are ca principal5 surs5 de finan>are contribu>iile obligatorii pl5tite de anga#atori 7i anga#a>i. 2ondurile adunate sunt dependente de num5rul persoanelor active 7i cotizante, iar rezultatele sunt legate de echilibrul 6ntre num5rul acestora 7i cel al beneficiarilor de servicii medicale. 'cest lucru conduce la apari>ia dificult5>ilor 6n perioadele cu rate 6nalte ale 7oma#ului, atunci c?nd scade num5rul cotizan>ilor, fiind necesar5 interven>ia de la buget pentru a nu cre7te prima de asigurare. 'sisten>a sanitar5 pentru categoriile de persoane ce nu activeaz5 pe pia>a muncii &7omeri, pensionari, copii, elevi, studen>i+ este suportat5 de stat. 2ondurile ob>inute nu sunt stabilite de !arlament, ci se stabilesc 6n func>ie de capacitatea financiar5 a cet5>enilor, indiferent de starea lor de s5n5tate, to>i trebuind s5 aib5 acces la 6ngri#irile medicale. !alta medicilor se face dup5 num5rul de presta>ii acordate, exist?nd astfel riscul consumului indus 7i al infla>iei de servicii. 'vanta#e ale sistemului de asigur5ri sociale de s5n5tate: - transparen>a mai mare a contribu>iilor 7i beneficiilor sistemului pentru cet5>ean - finan>area sistemului medical este legat5 de nivelul veniturilor - finan>area este independent5 de schimbarea priorit5>ile politice ezavanta#e ale sistemului de asigur5ri sociale de s5n5tate: - reducerea bazei de contribu>ii 6n perioad5 de recesiune economic5 - finan>area este str?ns dependent5 de gradul de ocupare ori 7oma# al for>ei de munc5 - impune costuri mai mari pentru agen>ii economici. *. 1istemele socialiste F au fost 6nt?lnite 6n >5rile cu acest sistem politic, av?nd urm5toarele caracteristici:

- serviciile medicale sunt caracterizate un drept legitim al fiec5rui individ, f5r5 cheltuieli personale considerabile - furnizarea serviciilor medicale cade 6n sarcina guvernului 7i a organismelor sale la nivel central 7i local - serviciile medicale preventive 7i terapeutice sunt integrate, cu accent pe asisten>a medical5 preventiv5 - resursele 7i serviciile medicale sunt planificate centralizat - politica sanitar5 este decis5 de c5tre autorit5>ile politice 7i medicale centrale, f5r5 participarea cet5>enilor - datorit5 caracterului limitat al resurselor, sistemul sanitar acord5 prioritate 6ngri#irii s5n5t5>ii muncitorilor 7i copiilor - toate componentele sistemului sanitar sunt subordonate unei autorit5>i centrale unice F Binisterul 15n5t5>ii - activitatea medical5 privat5 nu este interzis5, dar este supus5 unor reglement5ri drastice - 6ntreaga activitate medical5 trebuie s5 se bazeze pe principii 7tii>ifice, astfel 6nc?t activit5>ile medicale para7tiin>ifice sunt 6ngr5dite. 9nc5 de la apari>ia lor, sistemele medicale 7i de asigur5ri medicale din 6ntreaga lume se confrunt5 cu o serie de probleme structurale: - gre7ita alocare a resurselor financiare - inechitatea accesului popula>iei la serviciile medicale preventive, curative 7i recuperatorii - ineficien>a cheltuirii fondurilor destinate s5n5t5>ii - cre7terea exploziv5 a costurilor asisten>ei medicale. !rincipalele criterii de evaluare a sistemelor de s5n5tate sunt: - echitatea 6n finan>are - gama de servicii pe care le acoper5 - gradul de acoperire a popula>iei - eficien>a - transparen>a - libertatea de alegere

accesibilitatea stabilirea finan>5rii procentul cheltuielilor din !-8 pentru s5n5tate satisfac>ia popula>iei fa>5 de 6ngri#irea s5n5t5>ii

2.Comunicarea )erbala4 non)erbala4 limba>4 paralimba>9

Comunicarea #i rolul s$u 2n practica medical$ !rocesul comunic5rii reprezint5 transmiterea, recep>ionarea, stocarea, prelucrarea 7i utilizarea informa>iilor, fiind caracteristic5 individului 7i societ5>ii 6n toate etapele dezvolt5rii. !rin comunicare omul dispune de principalul mi#loc de socializare, 6n timp ce sistemele 7i structurile sociale 67i men>in stabilitatea 7i 67i realizeaz5 finalit5>ile prin intermediul re>elelor de comunica>ie disponibile. Claude 1hannon &$:*(+ emite prima teorie matematic5 a comunic5rii, conform c5reia cel mai elementar act al comunic5rii presupune existen>a unui emi>5tor, care utiliz?nd un limba# codific5 un mesa# pe care 6l transmite printr-un canal de comunicare spre un receptor ce prime7te mesa#ul 6n decodific5 7i 6i 6n>elege sensul. 3xist5 de asemenea 7i r5spunsul receptorului la mesa#ul primit, fiind vorba de feedbac@. 9n cercet5rile asupra comunic5rii au fost emise 7i 7apte axiome ale acestui proces: $. Comunicarea este inevitabil5 at?ta timp c?t 6ntre doi interlocutori comunciarea nu se limiteaz5 la componenta verbal5, ci include procesul complex al mi7c5rii corporale voluntare sau involuntare, al gesturilor, privirii, t5cerii, spa>iului individual, vestimenta>iei, toate acestea av?nd o valoare comunicativ5 foarte bogat5. ). Comunicarea se desf57oar5 la dou5 niveluri: informa>ional 7i rela>ional, cel de-al doilea oferind indica>ii de interpretare a con>inutului celui dint?i.

H. Comunicarea este un proces continuu, care nu poate fi tratat 6n termeni de cauz5 F efect sau stimul r5spuns. *. Comunicarea 6mbrac5 fie o form5 digital5, fie o form5 analogic5. I. Comunicarea este ireversibil5. S. Comunicarea presupune raporturi de for>5 7i ea implic5 tranzac>ii simetrice sau complementare. =. Comunicarea presupune procese de a#ustare 7i acordare. !rocesul de comunicare presupune 7i existen>a unor scopuri, care au fost reliefate de ,. 1tanton &$::I+: s5 fim recep>iona>i &auzi>i sau citi>i+ s5 fim 6n>ele7i s5 fim accepta>i s5 provoc5m o reac>ie &o schimbare de comportament sau de atitudine+ 3. .a Bonica &$::*+ propune alte nou5 scopuri ce pot fi g5site 6n procesul comunic5rii: $. a 6nv5>a, transmite sau primi cuno7tiin>e ). a influen>a comportamentul cuiva H. a exprima sentimente *. a explica sau a 6n>elege propriul comportament sau al altora I. a 6ntre>ine leg5turi cu cei din #ur sau a te integra 6ntro colectivitate sau grup social S. a clarifica o problem5 =. a atinge un obiectiv propus (. a reduce tensiunile sau a rezolva un conflict :. a stimula interesele proprii sau ale celor din #ur Clasificarea comunic5rii a pornit de la dou5 tipuri principale: comunicarea verbal5 comunicarea non-verbal5, 2iecare categorie poate avea dou5 subgrupe: comunicare 6ntr-un sens comunicare 6n ambele sensuri &cu feedbac@+ Comunicarea verbal5 include tot ceea ce este scris sau spus, mi#locind schimbul de semnifica>ii 6n societate 7i reprezant?nd o paradigm5 a tuturor celorlalte forme de comunicare uman5. 9n comunicare, limba#ul are 7ase func>ii, conforme cu cele 7ase elemente ale procesului

comunicativ F emi>5tor, transmi>5tor, referent &realitatea la care se refer5 mesa#ul+, codul, canalul 7i destinatarul F &D. Wa@obson, $:S*+: $. 2unc>ia emotiv5 F exprim5 direct atitudinea vorbitorului fa>5 de cele spuse de el ). 2unc>ia conativ5 sau persuasiv5 F urm5re7te ob>inerea unui anumit tip de r5spuns din partea destinatarului H. 2unc>ia referen>ial5 F denotativ5 sau cognitiv5 vizeaz5 referentul, interesul fiind pentru semnifica>ia, con>inutul exprimat *. 2unc>ia fatic5 F se refer5 la controlul canalului de comunicare dintre cei doi interlocutori. I. 2unc>ia poetic5 F vizeaz5 mesa#ul, modul de exprimare 7i forma care re>in aten>ia la fel de mult ca 7i con>inutul cognitiv al mesa#ului S. 2unc>ia metalingvistic5 F se refer5 la codul utilizat, manifest?ndu-se atunci c?nd 6n comunicare apare necesitatea aten>ion5rii 6n leg5tur5 cu codul utilizat. 'ceste func>ii coexist5 6n orice tip de comunicare, 6ntr-un mesa# predomin?nd una dintre ele, care determin5, de altfel, 7i structura verbal5 a acestuia. 9n comunicare, vorbitorul realizeaz5 trei tipui de acte &-... 'ustin+: - acte locu>ionare, privind realitatea propriu-zis5 a unui mesa# - acte ilocu>ionare, privitoare la scopul 7i stitudinea emi>5torului fa>5 de receptorul mesa#ului - acte perlocu>ionare, referitoare la influen>a exercitat5 de vorbitor asupra receptorului prin mesa#ul emis. A alt5 caracteristic5 a limba#ului este productivitatea sa, orice utilizator put?nd construi mesa#e inteligibile pentru orice recpetor apar>in?nd aceleia7i comunit5>i lingvistice, cu privire la orice subiect, real sau imaginar. 'stfel pot ap5rea 7i mesa#e sau relat5ri in absentia despre evenimente ori situa>ii, generatoare ale unei subclase degradate de mesa#e, zvonurile sau minciuna. 2olosirea minciunii are anumite ra>iuni, pe l?ng5 cele legate de ob>inerea unor avanta#e personale exist?nd 7i unele chiar altruiste. 9ntre limba#ul scris 7i cel oral exist5 c?teva deosebiri definitorii:

- limba#ul scris exprim5 6n cele trei dimensiuni ale spa>iului ceea ce limba#ul fonetic exprim5 6n unica dimensiune a timpului &'. .eroi-0urham, $:(H+ - limba#ul scris privilegiaz5 ra>ionamentul, rigoarea termenilor, formul5rile clare - comunicarea scris5 implic5 formul5ri definitive, exclude negocierea sensurilor 6ntre emi>5tor 7i receptor, ace7tia put?nd fi separa>i 6n spa>iu 7i timp, este logic5, precis5 7i suficient5 sie7i - limba#ul oral are un registru mai larg de manifest5ri, prin intermediul factorilor extra 7i paralingvistici care 6l 6nso>esc, prin influen>a decisiv5 a cadrului situa>ional 6n care are loc comunicarea - limba#ul verbal are o for>5 de sugestie mai mare, fiind generator chiar de efecte hipnotice 6n anumite condi>ii - limba#ul verbal prime7te particularit5>i 7i nuan>e 6n func>ie de sexul, v?rsta 7i statusul social al interlocutorilor 1itua>iile de comunicare influen>eaz5 utilizarea limba#ului verbal, elementele esen>iale fiind: rolurile sociale, cadrul fizic, cadrul social, contextul lingvistic 7i extralingvistic 7i momentul desf57ur5rii comunic5rii, 6ntre acestea trebuind s5 existe o anumit5 compatibilitate 6n scopul unei comunic5ri eficiente. - 6n func>ie de rolul #ucat, vorbitorul alege anumite registre de vorbire - 6n func>ie de rela>ia de rol, vorbitorul alege registrele de vorbire adecvate, deduse din practica social5 7i cultural5, altern?ndu-le 6n func>ie de rolurile pe care le adopt5 - comunicarea prin limba# verbal se asociaz5 comunic5rii prin mi#loace nonlingvistice, cu metacomunicarea de rela>ii interpersonale 7i poate atinge performan>e superioare c?nd se 6ntemeiaz5 pe modalit5>i extralingvistice &expresii ale tr5irii+. Comunicarea non-verbal5 6nso>e7te limba#ul verbal, comunic?nd o serie de informa>ii despre emitent, vocea acestuia put?nd oferi date despre starea sa de s5n5tate, originea social5, geografic5, starea de spirit din acel moment.

-nforma>iile verbale sunt 6nso>ite de un ansamblu de procedee non-verbale &gesturi, mimic5, manifest5ri vocale, accent, intona>ie, ritm, pauze etc.+ care contribuie la precizarea inten>iei vorbitorului. 'ceste mi#loace non-verbale au fost grupate 6n opt tipuri &,. /aJes, 1. Arrel, $::=+: - paralimba# - contact vizual - expresii faciale - postur5 - gesturi - atingere - proximitate - 6mbr5c5minte A alt5 categorisire a indicilor non-verbali &,. 1tanton, $::I+ - expresia fe>ei &z?mbet, 6ncruntare+ - gesturi &mi7carea m?inilor 7i a corpului+ - pozi>ia corpului &6n picioare sau a7eza>i+ - orientarea &cu fa>a sau spatele la interlocutor+ - proximitatea &distan>a fa>5 de interlocutor+ - contactul vizual &privirea 6ndreptat5 sau nu spre interlocutor+ - contactul corporal &atingere, b5taie pe um5r+ - mi7c5ri ale corpului &indic5 aprobarea sau dezaprobarea, 6ncura#are+ - aspectul exterior &6nf5>i7area fizic5, vestimenta>ia+ - aspectele non-verbale ale vorbirii &varia>ii de volum 7i tonalitate+ - aspectele non-verbale ale scrisului &a7ezare, acurate>e, organizare, aspect vizual general+ 9n categoria limba#elor non-verbale se mai 6nscriu: $. limba#ul t5cerii F form5 de limba# cu profunde semnifica>ii comunicative. "5cerea presupune mai multe st5ri: ne7tiin>a r5spunsului la o 6ntrebare, plicitseal5, medita>ie, ascultare. 'scultarea nu este un proces pasiv, el presupun?nd 6n>elegerea, interpretarea 7i integrarea informa>iei primite 6n modelele de cunoa7tere proprii, dar exist5 7i posibilitatea ca individul s5 se g?ndeasc5 la

altceva 6n timpul ascult5rii, ori s5 se conceap5 propriul r5spuns, negli#?nd astfel ascultarea eficient5. 'scultarea atent5 prespupune 7i efecte benefice: - 6ncura#area celorlal>i - ob>inerea 6ntregii informa>ii - ameliorarea rela>iilor cu ceilal>i - rezolvarea problemelor - o mai bun5 6n>elegere a oamenilor, altfel spus, un bun ascult5tor c?7tig5: - informa>ie - 6n>elegere - receptare &ascultare+ reciproc5 - cooperare H. .imba#ul spa>iului F obiectul de studiu al proxemicii &disciplin5 fondat5 6n anii \S% de 3dZard /all+, 7tiin>5 care studiaz5 propriet5>ile comunica>ionale ale spa>iului 7i modalit5>ile de folosire optim5 a acestor propriet5>i. Conform acestei 7tiin>e, fiecare individ are tendin>a de a-7i marca imaginar un spa>iu personal, consider?ndu-l o prelungire a propriului corp. 9nc5lcarea acestui spa>i 6i creeaz5 disconfort individului, 6l lezeaz5 7i poate crea chiar st5ri conflictuale. 9n scopul evit5rii acestor situa>ii fiecare individ 67i construie7te un spa>iu tampon 6ntre el 7i celelalte persoane sau locruri, cu o anumit5 permeabilitate, m5rime sau form5, cu importante func>ii psihosociale: protec>ie, intimitate, siguran>5, odihn5, reverie etc. 'cest spa>iu poate fi 6mp5r>it 6n patru zone distincte, fiecare av?nd la r?ndul s5u dou5 subzone, una apropiat5 7i una 6ndep5rtat5: Mona intim5 F se 6ntinde de la suprafa>a corpului p?n5 la distan>a de *S cm, fiind cea mai important5 7i mai ap5rat5 de c5tre om, fiind permis accesul doar celor apropia>i - emo>ional. 2avorizeaz5 comunicarea tactil5 7i olfactiv5. 1ubzona apropiat5 se 6ntinde p?n5 la $I centimetri de corp, ea fiind penetrat5 doar 6n timpul contactului fizic &raporturi sexuale sau lupt5+. Besa#ele transmise 6n acest caz sunt puternic colorate afectiv. - Mona personal5 F cuprins5 6ntre *S 7i $)) cm, include o subzon5 apropiat5 &*S F =I cm+ 6n care intr5 prietenii 7i persoanele pe care le simpatiz5m 7i o subzon5

6ndep5rtat5 dedicat5 indivizilor 6nt?lni>i la reuniuni prietene7ti ,oficiale ori ceremonii. istan>a asigur5 protec>ia fa>5 de atingerea celorlal>i 7i comunicarea verbal5 optim5, mesa#ul olfactiv r5m?ne perceptibil, contactul vizual devine mai bun, iar limita extrem5 a zonei permite stabilirea unui contact fizic direct pe un teritoriu relativ neutru &str?ngerea m?inii+. - Mona social5 F cuprins5 6ntre $)) 7i HS: cm, include o subzon5 apropiat5 &$)) F ))% cm+ care presupune comunicarea verbal5 clar5, evitarea contactului fizic printr-o serie de bariere 7i o subzon5 6ndep5rtat5 &))% F HS: cm+, care sugereaz5 7i o distan>5 ierarhic5. "ransgresarea acestor limite presupune situa>ii cu totul speciale. - Mona public5 F peste HS% cm, corepsunz5toare aunci c?nd ne adres5m unui grup mare de oameni, iar comunciarea 67i pierde caracterul interpersonal. 9n acest caz volumul vocal al vorbitorului cre7te 6n timpul comunic5rii, el neput?nd controla vizual fiecare interlocutor, dar poate urm5ri rec>ia acestora. -nclude 7i subzona HS% F =I cm 6n care se poate recepta optim reac>ia publicului, dup5aceast5 distan>5 feedbac@-ul diminu?ndu-se progresiv. 3xist5 cazuri 6n care zonele intime sunt invadate de necunoscu>i, indivizii adopt?nd un comportament de autoap5rare ale c5rui reguli au fost enun>ate de 'llan !ease &$::H+: $. ,u ai voie s5 vorbe7ti cu nimeni, nici chiar cu cei pe care 6i cuno7ti ). "rebuie s5 evi>i ca privirea ta s5 se 6nt?lneasc5 cu privirile altora H. 15 p5strezi o expresie de #uc5tor de po@er, f5r5 a afi7a vreo emo>ie *. ac5 ai o carte sau un ziar s5 dai impresia c5 e7ti cufundat 6n citirea lor I. Cu c?t aglomera>ia este mai mare, cu at?t 6>i po>i permite mai pu>ine mi7c5ri ale trupului S. 9n ascensor s5 urm5re7ti cifrele care indic5 eta#ele. istan>ele spa>iului personal variaz5 7i 6n func>ie de factori sociali, culturali, demografici etc. *. !aralimba#ul include aspectele nonverbale ale vorbirii care dezv5luie o serie de informa>ii despre vorbitor,

despre emo>iile 7i sentimentele sale, precum 7i despre atitudinea sa fa>5 de mesa#ul verbal pe care 6l transmite. 9ntre elementele de paralimba# se remarc5 tonul vocii, intensitatea vorbirii, timbrul vocii, ritmul sau fluen>a vorbirii. "oae acestea furnizeaz5 date extrem de utile despre calit5>ile psihice ale vorbitorului 7i despre starea 6n care acesta se afl5 6n momentul comunic5rii &nesiguran>5, anxietate, nelini7te, furie, spaim5 etc.+ I. Contactul vizual F are un poate cel mai important rol 6n emiterea 7i receptarea semnelor interpersonale, pentru c5: - multe din aprecierile noastre cu privire la alte persoane se bazeaz5 pe durata 7i timpul contactului vizual pe care 6l avem cu acestea - este un puternic indicator al st5rilor interioare - are o mare putere de influen>are a sentimentelor Contactul vizual urmeaz5 o serie de reguli sociale nescrise care stabilesc, 6n func>ie de circumstan>e, timpul c?t putem privi o persoan5 f5r5 a-i provoca iritare sau reac>ii ostile. urata medie a privirii unei persoane necunoscute este de $,)( secunde, peste aceast5 limit5 put?nd fi interpretat5 ca un act de agresiune 7i determin?nd reac>ii ostile. 9ntr-o conversa>ie obi7nuit5, modul de a privi este 6n rela>ie cu interesul acordat interlocutorului. 25r5 contact vizual nu se poate ghici 6ntreg con>inutul mesa#ului, totodat5 acest contact denot?nd 7i rela>ia social5 6ntre>inut5 cu interlocutorul. A durat5 mai mare a contactului vizual presupune dorin>a de intimitate, 6n timp ce evitarea contactului vizual conduce la o rela>ie de inamici>ie. Un alt criteriu privind reac>ia determinat5 de contactul vizual este cel oferit de dilatarea pupilei, proces determinat 7i de sentimentele pe care le 6ncerc5m 6n leg5tur5 cu persoana privit5. Contactul vizual 6ndepline7te patru func>ii 6n comunicare: $. reglarea fluxului conversa>iei ). furnizarea de feed-bac@ H. semnalarea naturii rela>iei *. exprimarea emo>iei S.3xpresia facial5

2a>a reprezint5 cel mai puternic mi#loc non-verbal de comunicare, musculatura fe>ei conferind o mobilitate ce exprim5 o gam5 variat5 de reac>ii, emo>ii, sentimente. 'u fost distinse )$ de tipuri de tr5s5turi faciale &!aul 3c@man, $:=(+, 6mp5r>ite 6n trei grupe: - statice &structura osoas5 a fe>ei+ - mobile dar lente &pigmenta>ia pielii, denti>ia, ridurile, relifeul fe>ei+ - rapide &temperatura, culoarea, pozi>ia fe>ei+ 2a>a omeneasc5 poate furniza $( tipuri de informa>ii, printre care: temperament, inteligen>5, emo>ie, dispozi>ie, v?rst5, starea s5n5t5>ii. "otodat5 s-a demonstrat c5 multe dintre expresiile emo>ionale de baz5 sunt 6nn5scute, manifest?ndu-se similar la indivizi apar>in?nd unor medii culturale diferite, precum 7i la persoane care nu au avut posibilitatea de a 7i le 6nsu7i prin 6nv5>are. 3mo>iile sunt astfel definite drept fenomene psihologice 7i comportamentale care: a+ se produc 6n situa>ii repetabile la aceste situa>ii b+ implic5 aprecierea 7i reac>iile la aceste situa>ii c+ au un debut brusc d+ au 6n general durat5 scurt5 e+ sunt percepute ca reac>ii involuntare f+ sunt prezente 7i la alte primate g+ au elemente comune 6ntr-un anumit context, dincolo de diferen>ele individuale produse de ereditate sau educa>ie

3mo>iile fundamentale au un num5r variabil: $. fericire ). mirare H. furie *. triste>e I. dezgust S. team5 =. dispre> &3c@man, $:(*+ (. ru7inea :. culpabilitatea $%. bucuria &-zard, $::%+

!e l?ng5 acestea exist5 7i emo>ii complexe sau mixte,alc5tuite din combinarea celor de baz5 &gelozia ^ team5 [ furieE anxietatea ^ team5 [ culpabilitate [ triste>e [ ru7ine+. 'ceste emo>ii sunt comune tuturor indivizilor, indiferent de mediul social 7i cultural din care provin, dar gradul de expresivitate facial5 variaz5. 'u fost astfel diferen>ia>i: - internali7ti F persoane cu fe>e relativ inexpresive 7i reactivitate fiziologic5 intern5 mare - externali7ti F indivizi cu fe>e expresive 7i reactivitate fiziologic5 redus5. 3xpresiile universale de baz5 pot fi controlate con7tient, 6n trei situa>ii: - conformarea la regulile culturale de exprimare a emo>iilor - autoprezentarea 6ntr-o lumin5 favorabil5 - tendin>a de a 6n7ela pe cineva Controlul expresiei faciale 7i astfel al informa>iei afective exprimate include trei forme: - inhibarea reac>iei - exagerarea reac>iei - mimarea reac>iei contrare. =. 'titudinile 7i pozi>iile corporale !ozi>ia corporal5 indic5 7i ea, involuntar uneori, indicii privind starea psiho-social5 a individului. 'stfel, modul 6n care st5m 6n picioare, st5m a7eza>i sau ne mi7c5m transmit o serie de atitudini complexe, printre care pot fi remarcate cu u7urin>5 starea social5, dorin>a de domina>ie, supunerea, ostilitatea, teama etc. (. 0esturile 0esturile sunt modalit5>i obi7nuite de comunicare nonverbal5 a informa>iilor, avand 6n cea mai mare m5sur5 semnifica>ie universal5. "otu7i, exist5 gesturi cu o determinare cultural5 specific5, caracteristice a7adar anumitor grupuri socio-culturale. 0estul poate fi deliberat &comunic5 ceva+, spontan &rezonan>5 a st5rilor emo>ionale+ sau poate fi simulat. 0esturile se manifest5 din copil5rie, finnd expansive 7i imitative, comunicarea prin gesturi fiind asimilat5 6nainte de cea verbal5, ulterior 6nv5>?ndu-se gesturile implicate 6n conduitele civilizate, cele legate de

statusuri 7i roluri sociale, reveren>ioase, legate de rela>iile dintre sexe. 0esturile servesc la 6ndeplinirea a cinci scopuri ale comunic5rii &,. 1tanton, $::I+: $. comunicarea informa>iei F complet?nd 6n>elesul cuvintelor sau 6nlocuind discursul ). comunicarea emo>iei H. sus>inerea discursului F corel?ndu-se cu acesta *. exprimarea imaginii de sine F cu diferen>e 6ntre intro7i extroverti>i I. exprimarea prieteniei :. 'tingerea 3ste 6n str?ns5 corela>ie cu ideea de spa>iu personal 7i chiar dac5 este considerat5 cea mai veche form5 de comunicare, atingerea corpului de c5tre diferite persoane este permis5 extrem de selectiv. ac5 m?inile sunt permise atingerii de c5tre persoane chiar atunci cunoscute, fa>a, trunchiul, g?tul sunt interzise str5inilor. Culturile occidentale prev5d norme ce au stabilit zonele corpului ce pot fi atinse de c5tre anumite persoane, 6n anumite 6mpre#ur5ri, exist?nd diferen>e privind v?rsta, sexul, statusul social ori gradul de apropiere al interlocutorului. 2unc>iile comunic5rii tactile se 6mpart 6n cinci categorii &1. Wones, 3. Parbrough, $:(=+ $. atingeri care transmit emo>ii pozitive F exprim5 afec>iune, c5ldur5 ). atingeri 6n #oac5 Fexprim5 6ncura#are, apropiere, solidaritate H. atingeri de control F diri#eaz5 comportamentul sau atitudinea persoanei atinse *. atingeri rituale F exprim5 form5 de salut, de respect I. atingeri 6n alt scop dec?t comunicare F a#utor, control fiziologic, nu au drept scop comunicarea, dar transmit 7i o serie de informa>ii afective 9n ultimul timp se discut5 7i despre atingerea terapeutic5, 6nt?lnit5 6n cadrul terapiei bioenergetice. $%. -ndiciile non-verbale ale comunic5rii -ndiciile non-verbale al comunic5ri au fost clasificate 6n cinci grupe &,. /azes, 1. Arrel, $::=+:

$. 1imboluri F ac>iuni sau gesturi non-verbale cu o semnifica>ie explicit5, ce poate fi exprimat5 7i verbal ). -lustratorii F gesturi 7i ac>iuni non-verbale ce 6nso>esc 7i completeaz5 comunicarea verbal5 H. Banifest5ri specifice F indici non-verbali ce dezv5luie st5rile afective *. 3lemente de regla# F gesturi 7i ac>iuni non-verbale ce controleaz5 7i 6ntre>in comunicarea I. 3lemente de adaptare F mi7c5ri 7i gesturi ce r5spund unor necesit5>i umane 7i care ne permit adaptarea la anumite situa>ii. Comunicarea non-verbal5 este frecvent 6ntrebuin>at5 6n procesele de instruire, 6nv5>5m?nt, art5 dramatic5 7i medicin5. 9ntre indivizi exist5 diferen>e semnificative privind comportamentul non-verbal sau stilul non-verbal de comunicare, de asemeni exist5 corela>ii str?nse 7i 6ntre indicii non-verbali utiliza>i 6n comunicare, precum 7i 6ntre mesa#ul verbal 7i cel non-verbal transmis de individ. 9ntre nivelul de preg5tire, statusul social 7i disponibilit5>ile de vorbire ale unei persoane 7i num5rul de gesturi utilizate de ea pentru a transmite un mesa# exist5 de asemeni o str?ns5 leg5tur5. Comunicarea in rela>ia medic F pacient !roces cheie 6n medicin5, comunicarea 6mbrac5 mai multe forme 7i poate fi 6nt?lnit5 6n diverse situa>ii, cea mai important5 dintre ele fiind f5r5 6ndoial5 cea 6ntre medic 7i pacient, care furnizeaz5 o mare parte din datele necesare stabilirii diagnosticului. "otodat5, comunicarea devine chiar unica modalitate de tratament 6n cazul unor boli cronice, prin sfaturi, suporturi, informa>ii g5sindu-se stilul de via>5 impus de boal5. 'meliorarea rela>iei de comunicare 6ntre medic 7i pacient presupune 6n>elegerea complexit5>ii 7i subtilit5>ii comportamentelor interpersonale &8./. oblin, . Klamen, $::=+. 9ntre cauzele insuficientei comunic5ri 6ntre medic 7i pacient se num5r5: $. 'titudinea profesional5 F mul>i medici afirm?nd c5 timpul consulta>iei trebuie redus 6n favoarea educa>iei

).

H.

*.

I.

S.

de specialitate. ac5 unii medici nu ofer5 informa>ii pacien>ilor, consider?nd c5 acestea le-ar putea afecta psihicul, o alt5 categorie de medici consider5 comunicarea informa>iilor legate de boal5 c5tre pacient, indiferent dac5 au fost sau nu solicitate, drept o parte integrant5 a 6ndatoririlor lor. ac5 6n primul caz se poate vorbi despre o delimitare clar5 a rolurilor, de control asupra consulta>iei 7i de accentuare a distan>ei dintre ele, 6n a doua categorie se reg5se7te de#a o rela>ie de reciprocitate, medicul recunosc?nd 6n pacient un factor activ pe tot parcursul desf57ur5rii rela>iei medicale. 1tiluri de interviu F s-au diferen>iat mai multe stiluri de interviu, printre care se num5r5: birocratic &cel mai comun, sonda# eficient, limitare a sensibilit5>ii pacientului, nediferen>iere 6n func>ie de pacient+, orientat spre persoan5 &empatia 7i con7tientizarea sentimentelor pacien>ilor sunt obiectul comunic5rii+, orientat spre pacient, orientat spre medic. !roblema incertitudinii F este des 6nt?lnit5 6n cazul bolilor cronice, unde etiologia lor nu este suficient cunoscut5, astfel neput?ndu-se oferi informa>ii satisf5c5toare. Ben>inerea incertitudinii este 7i o practic5 de men>inere a controlului asupra pacientului 7i tratamentului. ,e6ncrederea pacientului F la aceast5 ne6ncredere o contribu>ie important5 67i aduce 7i diferen>ierea social5 impus5 de medici 6n procesul de comunicare a informa>iilor legate de boal5, dar 7i modul 6n care se r5spunde pacien>ilor ce solicit5 informa>ii. !erspective diferite ale medicului 7i pacientului F perspectiva medicului se 6ndreapt5 spre ra>ionamentul 7tiin>ific 7i datele psiho-clinice 6n evolu>ia bolii, 6n timp ce pacientul acord5 importan>5 experien>ei subiective a bolii 7i semnifica>iei duratei acestei experien>e. ificult5>i legate de 6n>elegere 7i memorie F apar atunci c?nd informa>iile furnizate pe parcursul consulta>iei nu sunt 6n>elese ori sunt uitate 6ntr-un timp relativ scurt dup5 consulta>ie. 9ntre factorii care contribuie la aceste aspecte se num5r5 vocabularul tehnic al medicilor, agita>ia pe care o produce vizita medical5, cantitatea prea mare de informa>ie furnizat5 uneori de c5tre

medic, chiar 7i 6ntr-un limba# comun, convenabil5 a informa>iei de c5tre pacient.

selec>ia

3fectele comunic5rii adecvate 6n practica medical5: $. Controlul durerii postoperatorii F fenomen fiziologic identic la to>i indivizii, durerea presupune, pe l?ng5 ;senza>ia de durere cu r5spunsurile ei imediate 7i o serie de st5ri afective asociate 6n ;experien>a durerii. ). Comunicarea cu pacien>ii 6nainte de actul operator reduce at?t nervozitatea acestora, care este legat5 de durere, c?t 7i durerile postoperatorii, contribuind la 6mbun5t5>irea st5rii lor fizice. H. Deducerea anxiet5>ii 7i stresului preoperator F nelini7tea dinaintea interven>iei chirurgicale influen>eaz5 starea pacientului, uneori fiind necesar5 m5rirea dozei de anestezic. A bun5 comunicare cu pacientul 6nainte de actul operator contribuie la optimizarea st5rii fiziologice generale a pacientului, la reducerea stresului 7i la sc5derea complica>iilor somatice care survin dup5 opera>ie. *. Despectarea indica>iilor medicale F mul>i pacien>i nu respect5 6ntru totul recomand5rile medicului privind tratamentul pe care trebuie s5 6l urmeze. .a originea acestei atitudini se g5sesc doi factori principali, calitatea consulta>iei 7i durata tratamentului, dar 7i lipsa de comunicare dintre medic 7i pacient. ,erespectarea indica>iilor medicale cre7te astfel atunci c?nd medicul nu ofer5 explica>ii privind natura 7i cauzele bolii ori c?nd manifest5 dezinteres 6n implicare pacientului 6ntr-o rela>ie de colaborare av?nd drept scop ameliorarea st5rii de s5n5tate. 1-a realizat astfel un model de coparticipare la decizia privind tratamentul adecvat &C. Charles, $::=+: a+ medicul 7i pacientul sunt participan>i 6n luarea deciziilor medicale b+ ei trebuie s5 67i transmit5 reciproc informa>iile pe car ele de>in c+ ei trebuie sa fac5 pa7i 6n direc>ia consensului necesar pentru aplicarea metodei de tratament adecvat5 d+ ei trebuie s5 a#ung5 la un acord asupra tratamentului aplicat.

I. 1atisfac>ia pacientului fa>5 de 6ngri#irea medical5 primit5 F pacien>ii au tendin>a de a pune accent pe calit5>ile personale ale medicului, 6n defavoarea abilit5>ilor tehnice, profesionale. 8una comunicare medic F pacient va conduce la sc5derea nemul>umirii celui din urm5 6n ceea ce prive7te calitatea serviciilor medicale primite 7i a acuzelor de negli#en>5 profesional5. Betode de 6mbun5t5>ire a comunic5rii 6n practica medical5 !entru eficientizarea rela>iei de comunicare 6ntre cei doi actori ai actului medical, au fost elaborate c?teva sugestii &.eJ, $:=S+: $. 6ndrum5rile 7i recomand5rile s5 fie date la 5nceputul interviului ). s5 fie accentuat5 importan>a recomand5rilor 7i indica>iilor medicale H. s5 se foloseasc5 propozi>ii 7i cuvinte scurte *. informa>ia ce trebuie comunicat5 s5 fie furnizat5 6n propozi>ii clare I. recomand5rile s5 fie repetate S. s5 fie furnizate informa>ii concrete, precise, 6n mod detaliat, mai degrab5 dec?t informa>iile generale. =. s5 fie date 7i informa>ii scrise pacientului, pentru a se putea orienta atunci c?nd este cazul. (. desemnarea unei persoane specializate 6n comunicare a cu pacientul din r?ndul echipei terapeutice.

Cap I7 .

Rolul Cercet$rii Sociologice

I . Proiectarea cercet$rii sociologice Teme : 1. Componenetele proiect$rii sociologice

2. &tapele proiectarii sociologice

1. Componenetele proiect$rii sociologice

Betodele statistice reprezint5 un instrument de

cercetare.. ,u putem ob>ine niciodat5 mai mult dec?t am proiectat ini>ial. 3rorile de proiectare a cercet5rii induc invariabil erori de analiz5 7i interpretare a datelor.

!roiectarea unei cercet5ri necesit5 r5spunsul la o serie de 6ntreb5ri, dintre care cele mai importante sunt : Ce tratamente sau condi>ii vor fi aplicate subiec>ilor 6n vederea test5rii ipotezelorE Care sunt variabilele de interes 7i cum vor fi acestea m5surateE .a ce nivel de precizie vor fi efectuate m5sur5torileE Care va fi lotul de subiec>i pe care se va desf57ura cercetarea. Arice cercetare necesit5 un plan de cercetare numit 7i design de cercetare. 9n urma acestui plan se stabilesc variabilele ce vor fi analizate 7i num5rul de subiec>i necesar.

2.&tapele proiectarii sociologice

Cit?ndu-l pe D.Bucchieli, 1.Chelcea &,ote de curs, Univ.8uc., $::$+ consider5 c5, 6ntr-o investiga>ie sociologic5 trebuie urmate urm5toarele etape: )) De ermi#area obiec ului i#4e" i*a8iei . 'ceasta presupune parcurgerea a cinci pa7i obligatorii: '+ )eterminarea obiectului se va face 6n raport cu ideea 7i scopul declarat al ini>iatorilor investiga>iei 7i cu metodologia cercet5rii, >in?nd cont totodat5 7i de factorii tehnici &nivelul de calificare al personalului de cercetare 7i

al

personalului

auxiliar,

precum

7i

de

termenul

calendaristic al investiga>iei F acord5m o treime din timp muncii de teren, iar dou5 treimi muncii de prelucrare. D.8oudon distinge trei categorii de probleme sociologice ce pot face obiectul unei investiga>ii: a* 1tudiul societ5>ilor globale. 'cestea pot fi investigate fie sub raportul schimb5rilor sociale &a7a cum au f5cut 3. ur@heim 7i B.Ceber+, fie din punct de vedere al sistemului social 6nsu7i &ca 6n cazurile lui ".!arsons 7i 0.Burdoc@+E b* 1tudiul segmentelor sociale, respectiv a indivizilor 6n contextul social concret 6n care sunt situa>i &este cazul cercet5rii lui 1touffer+E c* 1tudiul unit5>ilor naturale, a grupelor, institu>iilor, comunit5>ilor &este cazul cercet5rilor lui 2.Chite, B.Crozier+. 1.Chelcea adaug5 acestei liste de probleme sociologice ce pot face obiectul investiga>iei sociologice, 6nc5 dou5 clase de probleme: d* 1tudiul fenomenelor actuale, cum ar fi adaptarea la munca industrial5 a popula>iei din mediul rural, integrarea tineretului, etc. e* 1tudiul structurii sociale, a mobilit5>ii 7i omogenit5>ii sociale, precum 7i al sistemului de statusuri 7i roluri sociale. 8+ )efinirea opera+ional, a conceptelor sociologice , cu alte cuvinte, traducerea conceptelor 6n evenimente observabile.

1copul definirii opera>ionale este acela de a lega semnele indicatoare ce apar la nivelul observa>iei 7i experimentului de semnele conven>ionale sau simbolurile ce apar la nivelul permite condi>ia construc>iilor num5rarea obligatorie utilizate teoretice. 7i a efinirea opera>ional5 &cu al 7i m5surarea specific5rii evenimentelor procedeului

materialelor m5sur5rii+. C+

pentru

asigurarea a

repetabilit5>ii conceptelor indicatorilor efinim

&pera+ionalizarea 'ceasta 7i gruparea

propriu-zis, presupune lor 6n

sociologice. sociologici

g5sirea

dimensiuni.

indicatorul ca fiind semnul exterior, observabil, m5surabil, care se afl5 fa>5 de indicat fie 6ntr-un raport de coresponden>5 total5, fie de coresponden>a sociologic5. !rin utilizarea corect5 a indicatorilor se asigur5 traducerii conceptelor sociologice 6n concepte opera>ionale un grad 6nalt de validitate. + -rticularea indicatorilor 6ntr-un sistem printr-o selec>ie atenta. 1unt re>inu>i doar indicatorii necesari 7i suficien>i, stabilindu-se puterea lor de respingere, puterea lor de con>inere 7i, respectiv, puterea lor de discriminare. 3+ #onstruc+ia indicilor obiectului reprezint5 investiga>iei ultimul pas 6n 9n determinarea sociologice.

construirea indicilor trebuie s5 fie urmate etapele: a+ fixarea condi>iilor 6n care indicatorul trebuie s5 ia valori maximeE

b+ normalizarea intervalului de varia>ie &fixat 6ntre% 7i $ sau -$ 7i [$ sau de la % la $%% sau -$%% la [$%%+E c+ precizarea ordinii valorilor 6n interiorul intervalului de varia>ie. II) Preanc0eta. .ste a doua etap, ma/or, din investiga+ia sociologic,. -re ca scop fixarea obiectivelor 0i const, 1n analiza logic, am,nun+it, a ipotezelor posibile" select2nduse ipotezele verificabile. 3n cadrul preanchetei se estimeaz, costul 1ntregii investiga+ii4 se stabile0te termenul calendaristic de 1ncheiere a cercet,rii4 se prev,d dificult,+ile din teren legate de desf,0urarea investiga+iei 0i" nu 1n ultimul r2nd" se studiaz, bibliografia aferent, problemei de cercetat. III) Stabilirea obiecti)elor #i formularea e'plicit$ a ipote(elor cercet$rii. 9n aceast5 faz5 a cercet5rii trebuie explicat scopul cercet5rii precum 7i rezultatele ce se prev5d a fi ob>inute. '7a cum am precizat 6ntr-un capitol anterior, ipoteza reprezint5 enun>ul rela>iei cauzale 6ntr-o form5 ce permite verificarea empiric5 &"h. CaploZ+. 'ltfel spus, ipoteza este explica>ia plauzibil5 ce urmeaz5 a fi verificat5 de materialul faptic, put?nd fi confirmate sau infirmate par>ial sau total &1.Chelcea, 5ote de curs, Univ.8uc.,$::$+. Calea de stabilire a ipotezelor este urm5toarea &1.Chelcea, 5ote de curs, Univ.8uc.,$::$+: consider5m teoria sociologic5 drept un sistem de ipoteze confirmate cu nivel maxim de generalitate. in aceasta deducem ipotezele de nivel intermediar &teoriile cu raz5 medie de generalitate+,

urm?nd ca din ultima categorie men>ionat5 s5 extragem ipotezele de lucru, respectiv cele de nivel minim, direct testabile prin cercetare empiric5.

Ipoteze de nivel maxim (t. sociologica)

Ipote(a testabil$.
Ipoteze de nivel intermediar (t. cu raza medie)

indirect

Ipote(a indirect testabil$.

Ipoteze de nivel minim (ip. de lucru) 3a 3b 3c 3n

Ipote(e direct testabile.

Date empirice

1ursa: &1.Chelcea, 5ote de curs, Univ.8uc., $::$+

2acem urm5toarea precizare: 6n formularea ipotezelor ce urm5resc testarea rela>iei dintre variabile, trebuie precizat ce fel de leg5turi consider5m c5 exist5 6ntre fenomene: de prezen>5, de absen>5 sau de modificare a caracteristicilor. -potezele de lucru trebuie formulate 6n termenii dac5` atunci` sau cu c?t` cu at?t`. )9) ' abilirea u#i4er"ului a#che ei2 respectiv

stabilirea popula>iei de referin>5 care va fi investigat5 7i asupra c5reia vor fi extinse rezultatele investiga>iei sociologice. e la caz la caz, universul anchetei va fi mai mult sau mai pu>in l5rgit. 9) (lc: uirea e;a# io#ului, pornind de la unitatea de e7antionare cea mai adecvat5 &individ, grup, etc.+ precum 7i de la cadrele de e7antionare disponibile &liste nominale, etc+. "rebuie studiat5 aici at?t problema m5rimii e7antionului, c?t 7i cea a probabilit5>ilor de eroare &se admit erori de *-S], ceea ce permite cercet5torului s5 lucreze cu e7antioane de la I%% la )%%% de persoane+. Un studiu realizat de 0.0allup 6n 1.U.'. a ar5tat c5, la nivelul 6ntregii popula>ii de referin>5, probabilitatea de eroare scade astfel: dac5 la un e7antion de $%% de persoane probabilitatea de eroare este de $I], la un e7antion de :%% de persoane, ea este de I]. !entru un e7antion de $%.%%% de persoane, probabilitatea de eroare scade la $.I]. Cu alte cuvinte, cu c?t volumul e7antionului

este mai mare, cu at?t probabilitatea de eroare este mai mic5. !e pozi>ie adversativ5, W.1toetzel face precizarea c5 7ansa de eroare depinde numai de tehnica de e7antionare 7i de volumul e7antionului, 7i nu de raportul m5rimea e7antionului F universul anchetei. 3ste, deci, important5 m5rimea e7antionului 7i nu ponderea e7antionului din popula>ia investigat5. 9n func>ie de problematica investiga>iei, de existen>5 unei baze de sonda# convenabile &fi7iere, liste, instrumente de cercetare+, precum 7i 6n func>ie de costul anchetei, cercet5torul alege un model de e7antionare &e7antionare aleatoare etc.+. simpl5, e7antionare aleatoare stratificat5, e7antionare !anel, e7antionare pe cote, randomizare,

9)) (le*erea eh#icilor %e cerce are 5# &u#c8ie %e me o%olo*ia cerce :rii6 Betoda de investigare este determinat5 at?t de adecvarea tehnicilor la scopul propus &tehnicile trebuie corelate pentru ca fiecare dintre ele are limite+, c?t 7i de accesibilitate 7i costuri. e exemplu, aleg?nd chestionarul ca tehnic5 de cercetare, este important s5 7tim c5 acesta trebuie dublat prin tehnica observa>iei directe 7i prin tehnica

observa>iei

indirecte

&respectiv

de

cercetare

documentelor+. "rebuie s5 atragem aten>ia 6n acest punct al descrierii investiga>iei sociologice, asupra posibilit5>ii apari>iei fenomenului de serendipitate. 9n sociologie, serendipitatea este un procedeu metodic de observare colateral5 a acelor manifest5ri, fenomene sau evenimente care sunt sau par neanticipate sau ciudate, dar care au efecte strategice 6n contextul unui proiect de cercetare. 'ccentul este pus pe posibilit5>ile de descoperire, din 6nt?mplare sau datorit5 perspicacit5>ii, a unor rezultate importante care nu erau ini>ial c5utate &de aceea se numesc rezultate sau descoperiri serendipitale+. &sursa: )ic+ionar de sociologie, $::H, IH:+ D.Konig consider5 c5 cel mai periculos rezultat serendipital este cel ob>inut de cercet5torul instruit: ,u observa>ia naiv5 a unui observator naiv, ci, dimpotriv5 observa>ia naiv5 a unui observator instruit constituie serendipitJ-pattern &1.Chelcea, 5ote de curs, Univ.8uc., $::$+ 9))) !re e" area i#" rume# elor %e cerce are (a#che a3$ilo ), este etapa standardiz5rii instrumentelor de investigare &stabilirea lor exacta+. 'decvarea tehnicilor de cercetare la obiectul de cercetat 7i la metodologia cercet5rii reprezint5 garan>ia validit5>ii concluziilor. e exemplu, pretestarea chestionarului demonstreaz5 accesibilitatea limba#ului 7i a terminologiei folosite. !rin

pretestare

instrumentului

de

cercetare

se

ob>in

informa>ii referitoare la imaginea pe care 7i-o formeaz5 cel ce r5spunde cu privire la problematica cercet5rii 7i la instrumentul de cercetare utilizat. !retestarea se realizeaz5 asupra unor persoane care nu vor intra, ulterior, 6n e7antionul calculat, dar care prezint5 acelea7i caracteristici cu cele ale persoanelor ce alc5tuiesc universul anchetei. 9)))) De&i#i i4area instrumentelor de i#" rume# elor cercetare %e

cerce are, reprezint5 etapa de finalizare a &finalizarea elementelor de con>inut, punerea 6n pagin5+. )<) cerce are6 <) ob8i#u e6 -nforma>iile ob>inute din aplicarea 6n teren a instrumentelor de cercetare sunt clasificate, 6nseriate 7i preg5tite pentru prelucrarea matematic5. !relucrarea presupune codificare 7i tabulare. Codificarea datelor este opera>ia de atribuire fiec5rei categorii de informa>ii a unui num5r sau liter5. 9n cadrul codific5rii, informa>iile se condenseaz5, se sistematizeaz5 7i se normalizeaz5. Codificatorul face analiza 7i interpretarea informa>iilor cu scopul 6ncadr5rii lor 6n !relucrarea %a elor ;i a i#&orma8iilor ($licarea 5# ere# a i#" rume# elor %e

categorii exclusive. 1e ridic5 aici mai multe probleme legate de codificare, 7i anume cele referitoare la validitatea, fidelitatea 7i sensibilitatea codurilor. "abularea &manual5, mecanic5 sau electronic5+ se refer5 la prezentarea datelor codificate sub forma tabelelor 6n vederea totaliz5rii frecven>ei lor de apari>ie. <)) (#ali0a re0ul a elor ob8i#u e %i# e a$ele a# erioare ale investiga>iei sociologice. 9n aceast5 etap5 se urm5re7te, ca 6n raport cu datele codificate ob>inute din investiga>ie, s5 se confirme sau s5 se infirme ipotezele avansate. <))) =e%ac area ra$or ului %e cerce are6 Un raport de cercetare, corect 6ntocmit, trebuie s5 cuprind5: o introducere 6n problema studiat5E un scurt istoric al proiectului de cercetareE un rezumat al cercet5rilor anterioareE o reformulare clar5 a problemeiE redarea complet5 a procedeelor utilizate pentru culegerea 7i prelucrarea informa>iilorE prezentarea detaliat5 a rezultatelor 7i un rezumat al interpret5rii rezultatelor. &1.Chelcea, 5ote de curs, Univ.8uc., $::$+ "h.CaploZ &$:=%+ subliniaz5 c5 evaluarea cercet5rilor sociologice trebuie f5cut5 6n raport cu un sistem de criterii bine puse la punct. 3ste necesar, spune CaploZ, s5 se elaboreze grile de evaluare care s5 cuprind5:

a+ problema cercetat, F cercet5m importan>a problemei pe o gril5 de evaluare de la foarte semnificativ, la semnificativ, la pu>in semnificativ, la nesemnificativ. b+ tehnica utilizat, F se fac analize cu privire la reprezentativitatea e7antionului, la gradele de utilizare sau de insuficien>5 ale instrumentelor. c+ rezultatele ob+inute F analiza subliniaz5 c?t de complete sau incomplete sunt rezultatele investiga>iei 6n raport cu obiectivele propuse. d+ interpretarea rezultatelor F analiza concludentei cercet5rii din punct de vedere al rezultatelor teoretice &pe o scal5 de la teoretic la instructiv+, sau al rezultatelor practice &pe o scal5 a utilit5>ii, de la foarte utile la utile 7i respectiv inutile+. 9nainte de a 6ncheia acest capitol, ne sim>im datori s5 atragem aten>ia asupra unei dileme etice cu care, deseori, cercetarea sociologica 6l supune pe investigator. ilemele etice se pot ivi acolo unde subiec>ii cercet5rii sunt supu7i unor tehnici ce au 6n vedere 6n7elarea de c5tre cercet5tor, fie atunci c?nd publicarea descoperirilor cercet5rii ar putea avea influen>e d5un5toare asupra sentimentelor sau vie>ii celor studia>i. .a aceste probleme nu exist5 o solu>ie satisf5c5toare pe de-a-ntregul, dar to>i cercet5torii trebuie s5 fie aten>i la dilemele care apar.

II. .etodologia cercetarii sociologice

Teme: 1)3bser)atia sociologica9 2) &'perimentul sociologic9 3) Inter)iul sociologic9 ) !nali(a documentelor.Tipuri de documente9 =) !nc0eta sociologica si sonda>ul de opinie9 ?) &santionarea9 @) %inalitatea re(ultatelor anc0etelor si sonda>elor.

1)3bser)atia sociologica

'. 6efini"ia obser)a"iei sociologice. 7aloare #i limite Abserva>ia constituie una din metodele de baz5 ale sociologiei, funda-mental5 pentru cunoa7terea

realit5>ii 6ncon#ur5toare 7i, totodat5, reprezint5 o etap5 sau un moment al demersului sociologic. 3a completeaz5 toate celelalte metode de investiga>ie sociologic5: interviul, metoda sociometric5, experimentul etc. 7i permite ob>inerea de date 7i informa>ii, ca urmare a contactului nemi#locit al observatorului cu obiectul observa>iei. Abserva>ia este o metod5 deosebit de util5 7i valoroas5, cu condi>ia ca ea s5 fie corect realizat5. Cum am precizat mai sus, ea permite accesul direct 7i nemi#locit al cercet5torului la realitatea social5 &obiectul observa>iei+ 7i asigur5 un grad mare de obiectivitate 7i complexitate a imaginii rezultate. Abserva>ia 6nregistreaz5 at?t comportamente individuale, c?t 7i colective, 6n momentul desf57ur5rii lor, evit?nd astfel erorile datorate memoriei celor viza>i &cum este cazul anchetei sau studiului documentelor+E de asemenea, observa>ia prezint5 avanta#ul c5 6nregistreaz5 comportamentele 6n condi>iile naturale de desf57urare a lor &spre deosebire de experiment+.

9n plus, metoda observa>iei prezint5 avanta#ul analizei longitudinale a fenomenelor, comportamentelor, proceselor. ar, ca orice alt5 metod5 din 7tiin>ele socioumane, observa>ia are 7i unele dezavanta#e. ,ea#unsul principal const5 tocmai 6n faptul c5 necesit5 timp 6ndelungatE se limiteaz5 la studiul unor e7antioane mici 7i nu poate p5trunde 6n profunzimea unor comportamente intime &de exemplu, comportamentulsexual+. 9n principal, la nivelul observa>iei nu se pot identifica rela>iile cauzale,cu un rol decisiv pentru 6n>elegerea 7i explicarea corect5 a realit5>ii sociale. -. Tipuri de obser)a"ie ,umero7i autori au 6ncercat s5 g5seasc5 diferite criterii de clasificare a procedeelor de aplicare a metodei observa>iei, care au dat tot at?tea tipuri de observa>ie.

Badeleine 0raZitz 6n Bethodes des scienes sociales &$:=)+, pornind de la criteriul sistematiz5rii, delimiteaz5 trei tipuri de observa>ie: nonsistematizat5,elaborat5 &sau sistematizat5+ 7i 6nt5rit5, la care adaug5 un al doilea criteriu,posibilitatea de cuantificare, dup5 care se disting dou5 tipuri de observa>ie: calitativ5 &pe care o recomand5 6n studiul fenomenelor complexe+ 7i cantitativ5&care permite generalizarea statistic5+. up5 al>i autori, observa>ia se 6mparte 6n observa>ie controlat57i observa>ie necontrolat5, observa>ie participativ5 7i observa>ie nonparticipativ5,observa>ie direct5 7i observa>ie indirect5,slab structurat5 7i puternic structurat5, observa>ie de teren 7i observa>ie de laborator etc. .az5r Vasilescu &$:(S,pag.)$H+ eviden>iaz5 faptul c5 observa>ia se diferen>iaz5 6n func>ie de obiectul cererii, tehnica de 6nregistrare aplicat5 7i pozi>ia observatorului, variante din combinarea c5rora rezultat5 trei tipuri de observa>ie: structurat5, nedistorsionat5 7i participativ5. 3xemplele pot continua, 6ns5 noi ne vom opri doar asupra c?torva din criteriile de clasificare a observa>iei, mai des utilizat5 6n cercet5rile sociologice.

'stfel: a+ up5 gradul de structurare, observa>ia poate fi nestructurat$ &sau slab structurat5+ 7i structurat$. Abserva>ia nestructurat$ &sau slab structurat5+ constituie, 6n general, primul pas 6n cercetarea sociologic5 de terenE ea se realizeaz5 f5r5 a se urm5ri anumite direc>ii de observare 7i se 6nt?lne7te at?t 6n cercet5rile de teren, c?t 7i 6n studiile de laborator.

Betoda a fost aplicat5 6n monografiile realizate de imitrie 0usti, iar /enri /. 1tahl realizeaz5 o excelent5 descriere a sa 6n lucrarea "ehnica monografiei sociologice &$:H*+. Abserva>ia se realizeaz5 f5r5 a avea o schem5 dinainte stabilit5, o serie de categorii sau ipoteze specifice, ele urm?nd a fi elaborate pe parcursul cercet5rii sau la sf?r7itul acesteia. Dezultatul unei astfel de observa>ii este, fie o descriere,fie o explica>ie c?t mai complex5 a fenomenului studiat. Abserva>ia structurat$, ca 7i cea nonstructurat5, se poate aplica 6n cercet5rile de teren, dar 7i 6n studiile de laborator. 3a presupune existen>a unei grile de categorii 7i ipoteze dinainte stabilite, observa>ia realiz?nd, fie clasificarea datelor, a materialului ob>inut, 6n respectivele categorii, fie testarea ipotezelor. 1eptimiu Chelcea &$::(+ 6n>elege prin aceste categorii de observa>ie ;clase de fapte 7i fenomene omogene, 6n care sunt reuni>i indicatori relevan>i 7i care permit, prin codificare, analiza statistic5 a proceselor 7i rela>iilor sociale. b+ up5 gradul de implicare a cercet5torului 6n sistemul studiat, observa>ia poate fi neparticipati)$ &sau extern5+ 7i participati)$ &sau coparticipativ5+. Abserva>ia neparticipati)$ &sau extern5+ indic5 situarea observatorului 6n afara sistemului sau grupului supus observa>iei, rolul s5u de martor la tot ceea ce se 6nt?mpl5E ea este recomandat5 6n cazurile 6n care este dificil accesul cercet5torului 6n colectivitatea care urmeaz5 a fi studiat5 &spre exemplu, institu>iile politice, religioase, militare etc.+. Abservatorul nu perturb5 6n nici un fel desf57urarea normal5 a activit5>ii grupului observat, obiectivitatea 7i neutralitatea lui fiind, astfel, garantate 6n mare m5sur5. 9n schimb, este dificil5 realizarea unei observ5ri continue, pe timp 6ndelungat, fapt pentru care se procedeaz5 la o selec>ie, o limitare, doar asupra unor aspecte exterioare, de suprafa>5, ale grupului respectiv.

Abserva>ia neparticipativ5 este 6nt?lnit5, cu prec5dere, 6n studiile realizate 6n laborator. Abserva>ia participati)$ &sau coparticipativ5+ presupune din partea observatorului a lua parte con7tient 7i sistematic la via>a grupului studiat, deci presupune integrarea acestuia 6n cadrul grupului 7i ea este specific5 cercet5rilor de teren. Cercet5torul poate 6ndeplini 6n cadrul acestui tip de observa>ie mai multe roluri &1. Chelcea,$::(+, 7i anume: a totalmente participant &cercet5torul ascunde rolul s5u de observator 7i se integreaz5 6n colectivitatea studiat5 c?t mai mult posibil+E a participant ca observator &67i dezv5luie rolul de cercet5tor, dar timpul s5u este consacrat, 6n special, activit5>ilor grupului+E a observator ca participant &reduce aceste activit5>i 6n favoarea cercet5rii propriu-zise+E a totalmente observator &nu se implic5 6n via>a grupului 7i nu intervine 6n desf57urarea fenomenelor studiate+. Abservatorul este privit ca un membru al grupului 7i, ca urmare, ceilal>i membri ai grupului nu manifest5 nici un fel de re>ineri fa>5 de acesta, iar observarea fenomenelor 7i proceselor sociale se realizeaz5 6n mod natural. 'cest tip de observa>ie prezint5 unele avanta#e, iar cel mai important este faptul c5 face posibil5 p5trunderea 6n profunzime, surprinderea resorturilor intime ale vie>ii grupului 7i se poate realiza un timp mai 6ndelungat. 9n schimb, exist5 riscul perturb5rii activit5>ii normale a grupului 7i alter5rii neutralit5>ii 7i obiectivit5>ii cercet5torului, printr-o identificare prea mare a acestuia cu grupul observat. Abserva>ia participativ5 este considerat5 o observa>ie calitativ5, preocupat5 6n special de culegerea datelor concrete, are un caracter descriptiv,de redare c?t mai fidel5 7i complet5 a situa>iilor, fenomenelor 7i faptelor sociale,6n desf57urarea lor natural5.

c+ 9n func>ie de durata observa>iei, putem distinge observa>ia continu$ 7i cea instantanee &sau e7antionat5+. Abserva>ia continu$ se desf57oar5 vreme 6ndelungat5, permi>?nd surprinderea grupului supus observa>iei 6ntr-o varietate de situa>ii, ipostaze 7i manifest5riE este posibil de realizat, 6n special ca observa>ie participativ5. Abserva>ia continu5 se refer5 la perioade limitate din via>a unei colectivit5>i 7i doar la anumite aspecte ce o caracterizeaz5, deoarece este imposibil s5 cuprinzi 6ntr-un fapt de observa>ie toate elementele specifice acelei colectivit5>i sau unui individ. 9n consecin>5, este o observa>ie dificil de realizat, destul de costisitoare 7i, de obicei, se recurge la selectarea unit5>ilor semnificative care urmeaz5 a fi studiate. Abserva>ia instantanee &sau e7antionat5+ se bazeaz5 pe tehnica sonda#ului, este un fel de fotografiere a grupului la un anumit moment. 3a este relativ comod5, u7or de realizat, f5r5 perturbarea comportamentului celor studia>i, dar prezint5 riscul de a surprinde grupul 6ntr-o situa>ie atipic5, ce nu caracterizeaz5 comportamentul obi7nuit. d+ .u?nd 6n considerare natura observa>iei realizate, modul cum se >in datele 7i informa>iile despre realitatea supus5 investiga>iei, 6nt?lnim observa>ia direct$ 7i cea indirect$. Abserva>ia direct$ este cea obi7nuit5, realizat5 de c5tre observatorul calificat din punct de vedere profesional 7i nu presupune dec?t existen>a simultan5 at?t a obiectivului observa>iei c?t 7i a observatorului. Abserva>ia indirect$ presupune 7i ea o rela>ie 6ntre observator 7i

obiectul observa>iei, cu singura precizare c5 acest obiect, 6n realitate, doar intermediaz5 leg5tura dintre observator 7i realizarea social5. !entru a 6n>elege mai bine, c?nd vorbim de observa>ie indirect5 ne referim la observarea unor obiecte materiale, a unor documente sociale care ne pot da informa>ii despre un aspect al vie>ii sociale trecute sau la care nu avem acces 6n mod direct, observa>ia opiniilor subiec>ilor sau reac>iilor acestora etc. e+ 9n fine, 6n func>ie de gradul de extensiune 7i de profunzime al observa>iei putem distinge observa>ia e'tensi)$ 7i cea intensi)$. Abserva>ia e'tensi)$ vizeaz5 un num5r mare de aspecte ce compun realitatea social5 supus5 investiga>iei 7i permite identificarea 7i inventarierea lorE este mai mult o prospectare a acestora dec?t o investigare temeinic5 a lor. e fapt, aceasta permite selectarea aspectelor semnificative, asupra c5rora cercet5torul trebuie s5 se concentreze ulterior 7i s5 realizeze o observa>ie 6n profunzime, intensi)$. eci, putem spune c5 observa>ia intensiv5 se opre7te asupra unui num5r redus, selectat, de aspecte ale aceleia7i realit5>i, aspecte observate 6n mod continuu, constant 7i timp 6ndelungat. 'stfel, obiectul observat este surprins 6ntr-o multitudine de ipoteze, elimin?ndu-se riscul de a surprinde grupul 6ntr-o situa>ie accidental5, care nu 6l caracterizeaz5. ar, necesitatea realiz5rii continue 7i 6n timp 6ndelungat a acestui tip de observa>ie, sunt motive pentru care observa>ia intensiv5 nu este foarte mult utilizat5 6n investiga>iile sociologice, prefer?ndu-se alte tipuri de observa>ie, de exemplu cea instantanee, care permite ob>inerea rapid5 a informa>iilor.

2) &'perimentul sociologic !.Specificul metodei e'perimentale

'plicat cu succes 6n 7tiin>ele naturii, experimentul este ast5zi tot mai des utilizat 6n sociologie, psihologie 7i pedagogie. Banifest5rile fenomenelor sociale sunt observate 7i descrise, pentru ca, 6n final, datele de observa>ie s5 fie integrate 6n sisteme teoretice explicative. 3rnest 0reenZood define7te experimentul ca fiind ;verificarea unei ipoteze 6ncerc?nd a pune doi factori 6n rela>ie cauzal5 prin cercetarea situa>iilor contrastante, 6n care sunt controla>i to>i factorii 6n afara celui ce intereseaz5,acesta din urm5 fiind cauza ipotetic5 sau efectul ipotetic &0reenZood, 3. $:*I,dup5 1. Chelcea, $::(+. 9n cercetarea psihosociologic5, valoarea metodei experimentale este dat5 de capacitatea acesteia de verificare a ipotezelor cauzale. Betoda experimental5 se fondeaz5 pe teorie 7i are drept scop verificarea ipotezelor cauzale. ' ne opri 6ns5 la aceast5 remarc5 presupune a indica genul proxim, f5r5 a ar5ta 7i diferen>a specific5, deoarece ;verificarea ipotezelor este scopul oric5rei metode de cercetare sociologic5, nu doar a metodei experimentale. 1pecificul experimentului const5 6n posibilitatea de a controla situa>iile experimentale &de a controla factorii introdu7i 6n experiment, de a men>ine constan>i sau de a elimina al>i factori exteriori experimentului+. efini>ia dat5 de .eon 2estinger este mai cuprinz5toare: experimental const5 6n ;observarea 7i m5surarea efectelor manipul5rii unei variabile independente asupra variabilei dependente, 6ntr-o situa>ie 6n care ac>iunea altor factori &prezen>i efectiv, dar str5ini studiului+ este redus5 la minimum &2estinger, .. 7i Katz ., $:SH, dup5 B. Mlate, )%%%+. 1unt subliniate, 6n aceast5 defini>ie, dou5 caracteristici esen>iale ale experimentului: a+ experimentul este observa>ie provocat5E b+ experimentul presupune m5surarea efectelor manipul5rii variabilei independente asupra variabilei dependente 6ntr-o situa>ie experimental5 controlat5. efinind experimentul ca o ;observa>ie provocat5 apar necesare urm5toarele preciz5ri: la fel ca 7i 6n cazul observa>iei, experimentul presupune urm5rirea, respectiv 6nregistrarea

obiectiv5 7i sistematic5 a manifest5rii fenomenelor socialeE spre deosebire 6ns5 de metoda observa>iei, experimentul presupune interven>ia activ5 a cercet5torului, 7i anume: a+ experimentatorul provoac5 inten>ionat fenomenulE b+ ;izoleaz5 variabilele cercetate 7i men>ine sub control al>i factori care pot perturba cercetarea - 6n afara variabilelor manipulate de cercet5tor, se urm5re7te ca al>i factori ce intervin 6n situa>ia experimental5 s5 r5m?n5 constan>i, s5 fie controla>iE c+ cercet5torul poate modifica condi>iile de manifestare a fenomenelor pentru a sesiza rela>iile dintre variabilele experimentaleE d+ compar5 efectele ob>inute la grupul experimental &6n care se intervine prin introducerea variabilei independente+ cu cele ob>inute la grupul martor&;grupul de control 6n care nu ac>ioneaz5 variabila independent5+. 3ste evident, 6n acest sens, c5, spre deosebire de metoda observa>iei, 6n experimentul psihosociologic cercet5torul este cel ce provoac5 producerea fenomenelor sociale cu scopul de a le 6nregistra 7i explica prin identificarea rela>iilor cauzale. A defini>ie cuprinz5toare a metodei experimentale este dat5 de 1eptimiu Chelcea: ;9n 7tiin>ele socio-umane experimentul psihosociologic const5 6n analiza efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente 6ntr-o situa>ie controlat5, cu scopul verific5rii ipotezelor cauzale &1. Chelcea, $::(+. 9n defini>iile reproduse apare unanim acceptat5 ideea interven>iei active a experimentatorului, de7i se poate afirma c5 manipularea efectiv5 a variabilelor de c5tre cercet5tor este caracteristic5 anumitor tipuri de experimente &6n cazul experimentului natural, nu cercet5torul este cel care provoac5 fenomenele Facestea sunt determinate de cauze naturale+.

-.Concepte de ba(a in e'perimental sociologic

Vom defini, 6n continuare, no>iunile de: variabil5 &independent5, dependent5+, control, grup &experimental, ;martor+, moment experimental,situa>ie experimental5, F care constituie concepte de baz5 6n metodologia experimentului &dup5 1eptimiu Chelcea, $::(+: F Variabil5. .eslie Kish stabile7te patru categorii de variabile: explicative &experimentale, interne+, exterioare controlate, exterioare necontrolate 7i exterioare necontrolate care dau erori 6nt?mpl5toare &dup5 1eptimiu Chelcea, $::(+. Variabilele explicative se clasific5 6n variabile independente 7i variabile dependente. Variabilele independente sunt cele introduse deliberat de cercet5tor 6n experiment pentru a produce varia>ia celor dependente. Variabilele dependente sunt variabilele ale c5ror modific5ri &ca urmare a ac>iunii asupra lor a variabilelor independente+ sunt observate 7i 6nregistrate de cercet5tor. 1unt ;dependente deoarece valorile pe care le vor lua 6n cursul experimentului depind de factorii introdu7i de cercet5tor. 9n experiment, 6n afara variabilelor explicative &independente 7i dependente+, pot interveni 7i al>i factori &variabile exterioare+ care: a+ fie sunt men>inu>i constan>i, sunt controla>i &variabile exterioare controlate+E b+ fie sunt factori necontrola>i care pot introduce erori sistematice &variabile exterioare necontrolate+E c+ fie sunt factori care genereaz5 erori aleatoare a c5ror influen>5 se anuleaz5 reciproc &variabile exterioare necontrolate care dau erori 6nt?mpl5toare+. F Controlul reprezint5 elementul specific al metodei experimentale. Controlul vizeaz5 6ntreaga situa>ie experimental5: controlul ac>iunii variabilei independente asupra variabilelor dependenteE controlul variabilelor

exterioare&fie prin men>inerea lor constant5, fie prin eliminare+. "otodat5, controlul se refer5 7i la modul de constituire a grupelor experimentale 7i ;martor, pentru a fi posibil5, 6n final, compararea lor. Controlul este elementul indispensabil metodei experimentale definind specificul 7i gradul de fidelitate al acesteia. F 0rupul. 9n experimentul sociologic distingem 6ntre: grupul experimental &constituit din ansamblul persoanelor asupra c5rora vor ac>iona variabilele pe care cercet5torul le introduce 6n mod deliberat F variabile independente+ 7i grupul de control &sau grupul ;martor F asupra c5ruia nu ac>ioneaz5 variabila independent5, el asigur?nd comparabilitatea rezultatelor+. F Bomentul experimental reprezint5 momentul 6n care se m5soar5 variabila dependent5: 6naintea ac>iunii asupra lor a variabilei independente &t$+ 7i dup5 introducerea variabilei independente &t)+. 'chim Bihu eviden>iaz5 7i apari>ia unui moment intermediar &th+: ;!erioada de timp 6n care grupul experimental este preg5tit pentru a i se introduce variabila independent5 &'chim Bihu, $:=H+. F 1itua>ia experimental5 ;cuprinde ansamblul persoanelor &cercet5tori, personal a#ut5tor, subiec>i de experiment+, al obiectelor &aparatura de producere a stimulilor, de 6nregistrare a reac>iilor etc.+, precum 7i condi>iile 6n care se desf57oar5 experimentul &1. Chelcea, $::(+. 9n func>ie de tipul de experiment, distingem 6ntre situa>ii experimentale naturale &6n cazul experimentului natural F situa>ia experimental5 fiind reprezentat5 de 6ns57i via>a social5+ 7i situa>ii experimentale artificiale, create de cercet5tor &6n cazul experimentului de laborator+.

C.Tipuri de e'perimente
9n literatura de specialitate exist5 o mare diversitate a criteriilor de

clasificare a experimentului psihosociologic. Cele mai r5sp?ndite tipuri de experimente, reg5site la ma#oritatea autorilor F pe care le vom discuta 6n continuare F sunt: experimentul de laborator 7i experimentul natural. &'perimentul de laborator. 'cestui tip de experiment 6i este caracteristic5 situa>ia artificial5 6n care se realizeaz5 cercetarea. 1ubiec>ilor ale7i 6n experiment le este creat5 o ambian>5 artificial5E ace7tia 7tiu c5 sunt obiectul unei cercet5ri 7i cunosc caracterul artificial al experimentului. 3xperimentul de laborator, 6n afar5 de situa>ia artificial5 de desf57urare a experiment5rii, impune rigurozitate, care se manifest5 sub forma controlului variabilelor cercetate &explicative F independente 7i dependente+, manevrate deliberat de cercet5tor, dar 7i controlul factorilor exteriori, perturbatori, a c5ror ac>iune este minimalizat5 de c5tre experimentator F fie prin men>inerea lor constant5, fie prin eliminarea acestora F pentru a fi posibil5 cunoa7terea exact5 a raporturilor de cauzalitate dintre variabilele cercetate. 3xperimentul de laborator trebuie s5 satisfac5 unele cerin>e metodologice F dup5 Bihai 0olu : a+ delimitarea exact5 a condi>iilor, care trebuie s5 se men>in5 constante de cele modificabileE b+ formularea cu exactitate a obiectivelor 7i ipotezelorE c+ repetabilitatea 7i verificabilitatea &s5 poat5 fi repetat de at?tea ori de c?te ori este necesar pentru ob>inerea datelor necesare confirm5rii sau infirm5rii ipotezelor 7i s5 poat5 fi reprodus 7i de altcineva, pentru compararea 7i testarea concluziilor 7i generaliz5rilor formulate pe baza lui+, &0olu Bihai+. e asemenea, important5 este 7i problema particip5rii la experiment: cercet5torul trebuie s5 c?7tige 6ncrederea subiec>ilor participan>i la experimentele de laborator 7i s5-i motiveze F tocmai datorit5 faptului c5 ace7tia nu-7i vor desf57ura anumite activit5>i &comportamente, reac>ii+ 6n mediul lor natural de via>5. !reg5tirea subiec>ilor, prin explicarea scopului cercet5rii 7i a condi>iilor 6n care se va desf57ura, reprezint5 o etap5

important5 a realiz5rii experimentului de laborator. 3ste necesar, 6n acest sens, un instructa# corect,pentru ca fiecare subiect s5 6n>eleag5 specificul situa>iei experimentale 7i ceea ce are de f5cut 6ntr-o astfel de situa>ie ;supravegheat5, controlat5 de experimentator. 9n consecin>5, experimentul de laborator presupune un cadru artificial&situa>ie experimental5 artificial5+ 7i control deplin al variabilelor pentru asigurarea fidelit5>ii m5sur5rii 7i expunerii rezultatelor experimentului. in aceste sublinieri decurg, de fapt,avanta#ele experimentului de laborator: controlul variabilelor &manipularea variabilelor explicative, pe de o parte, 7i men>inerea constant5 a ac>iunii factorilor exteriori, pe de alt5 parte+E m5surare cu grad mare de precizie 7i rigurozitate oferit5 tocmai de situa>ia experimental5 artificial5. "otodat5, experimentul de laborator presupune producerea de c5tre cercet5tor a fenomenului studiat, 6n conformitate cu obiectivele 7i ipotezele cercet5rii, f5r5 s5 mai fie necesar5 a7teptarea apari>iei fenomenului 6n cadrul natural. e7i scopul experimentului de laborator este acela de a crea o situa>ie experimental5 c?t mai asem5n5toare cu situa>iile reale, artificialitatea ridic5 o serie de probleme: ;ruperea subiectului de cadrul lui natural 7i introducerea 6ntr-un mediu nou, artificial F ceea ce poate crea o discrepan>5 6ntre comportamentul 6n condi>ii normale, naturale 7i comportamentul 6n condi>ii artificiale al subiectuluiE prezen>a experimentatorului spore7te gradul de artificialitate a situa>iei experimentale: el poate sugera involuntar ce a7teapt5 de la subiec>i sau subiec>ii 67i modific5 reac>iile pentru a nu se prezenta 6ntr-o lumin5 nefavorabil5 lor 6n fa>a experimentatorului. "oate aceste ;inconveniente pe care le presupune experimentul de laborator F 7i care decurg din artificialitatea situa>iei experimentale F sunt eliminate de experimentul natural, asupra c5ruia ne vom opri 6n continuare. &'perimentul natural F presupune desf57urarea lui 6n situa>ii sociale reale. 1ubiectul nu mai este ;rupt de

mediul social F ambiental natural, participarea subiec>ilor la experiment este determinat5 tocmai de situa>ia social5 concret5, iar cercet5torul nu influen>eaz5, prin prezen>a sa, situa>ia experimental5. 3xperimentul natural, desf57ur?ndu-se 6n condi>ii sociale reale &naturale+,se aseam5n5 cu cercetarea sociologic5 de teren &de aceea este numit 7i experiment de teren+, elementul specific constituindu-l ac>iunea variabilei independente asupra variabilei dependente &6ntr-o situa>ie real5, natural5+. 2recvent, experimentele naturale sunt aplicate 6n mediul 7colar: modificarea programei de 6nv5>5m?nt, introducerea unui procedeu nou de predare sau de examinare a elevilor etc. Baurice uverger distinge urm5toarele forme ale experimentului de teren: experimentul pasiv 7i experimentul activ . 9n cazul experimentului de teren pasiv cercet5torul observ5 7i 6nregistreaz5 schimb5rile intervenite 6ntr-o colectivitate f5r5 s5 manevreze variabilele cercet5rii &;observa>ie provocat5+ sau caut5 s5 stabileasc5 rela>iile dintre factorii care au produs o anumit5 situa>ie F analiz5m consecin>ele unui factor care a ac>ionat, dar care nu a fost introdus deliberat 6n vederea cercet5rii &experimentul ex post facto+. 3xperimentul de teren activ poate fi, la r?ndul lui, de dou5 tipuri: experimentul activ direct 7i experimentul activ indirect. 9n cazul experimentului activ direct factorii experimentali sunt introdu7i de cercet5tor &de ex.experimentul psihopedagogic+, 6n timp ce experimentul activ indirect presupune generarea factorilor experimentali de o situa>ie natural5, 6nt?mpl5toare, imprevizibil5 &inunda>ii, secet5, incendiu, cutremur de p5m?nt etc.+ F efectele sociale ale unor evenimente naturale devin obiect de studiu.

"rebuie subliniat faptul c5 experimentul activ indirect vizeaz5 consecin>ele modific5rilor produse independent de cercetare 7i experimentatorE astfel,

controlul variabilelor cercet5rii este dac5 nu imposibil cel pu>in extrem de dificil de realizat. 3ste recomandat ca, atunci c?nd este posibil, o problem5 social5 s5 fie analizat5 at?t prin experimentul natural c?t 7i prin experimentul de laborator, >in?nd cont c5 avanta#ele 7i dezavanta#ele celor dou5 tipuri de experimente sunt reciproce: experimentul de laborator permite controlul riguros al variabilelor &ceea ce constituie un real avanta#+, 6ns5 presupune o situa>ie experimental5 artificial5E experimentul de teren are tocmai avanta#ul de a p5stra neschimbate condi>iile naturale ale fenomenului cercetat, 6ns5 6ntreaga situa>ie experimental5 este greu de controlat &izolarea variabilelor experimentale 7i men>inerea constant5 a variabilelor externe, 6n condi>ii naturale este extrem de greu de realizat+.

3)

Inter)iul sociologic
! .6efinirea inter)iului

"ermenul de interviu este un neologism provenit din limba englez5 &intervieZ 6nt?lnire, 6ntrevedere 7i are ca echivalen>i, 6n limba francez5, entretien, convorbire, conversa>ie 7i entrevue, 6nt?lnire 6ntre dou5 sau mai multe persoane, iar 6n limba german5 intervieZ, befragung sau unterredung, a 6ntreba, a se informa, convorbire, conversa>ie, conferin>5 cu cineva+. Ceea ce 6nseamn5 c5 termenul de interviu s-a impus pe plan mondial, fiind preluat at?t de sociologii francezi, c?t 7i de c5tre cei germani. ,oi 6l folosim al5turi de termenul de ;convorbire, av?nd acela7i 6n>eles. &!rimul care a utilizat termenul de ;convorbire sociologic5 a fost imitrie 0usti, 6n cadrul bcolii sociologice+. ac5 6n ic>ionarul de sociologie &$::(+ interviul este prezentat ca o ;tehnic5 de ob>inere prin 6ntreb5ri 7i r5spunsuri a informa>iilor verbale de la indivizi 7i grup5ri umane 6n vederea verific5rii ipotezelor sau pentru descrierea 7tiin>ific5 a fenomenelor socioumane..., 6n ic>ionarul de psihologie &$::=+ interviul este o ;form5 de dialog 6n care

interrela>ionarea are un scop important 7i special de a surprinde cunoa7terea unei anumite persoane, a op>iunilor sale, a experien>ei personale cu privire la ceva, dar 7i a modului de a interpreta situa>ii, probleme, reac>ii la care a asistat ori evenimente 6n care a fost implicat direct sau indirect cel solicitat 6n interviu. 9n sf?r7it, ic>ionarul de pedagogie &$:=:+ ne prezint5 interviul ca fiind un ;procedeu de investiga>ie 7tiin>ific5, specific 7tiin>elor sociale, ce urm5re7te prin intermediul procesului de comunicare verbal5 dintre dou5 personae &cercet5tor 7i respondent+ ob>inerea unor informa>ii 6n raport cu un anumit obiectiv sau scop fixat. 9nseamn5 c5 6n via>a cotidian5 utiliz5m interviul, dar nu orice conversa>ie sau 6nt?lnire 6ntre dou5 sau mai multe persoane echivaleaz5 cu un interviu, 6n special cu un interviu de cercetare 7tiin>ific5. 9n general, interviul se bazeaz5 pe comunicarea verbal5, aceasta fiind o comunicare de tip special, 6n care o persoan5 pune 6ntreb5ri &anchetatorul+, iar cealalt5 furnizeaz5 r5spunsuri, informa>ii &persoana intervievat5+. Convorbirea reprezint5, deci, elemental fundamental 6n tehnica interviului, dar interviul nu se poate confunda cu chestionarul &bazat 7i el pe 6ntreb5ri 7i r5spunsuri+, 6n primul caz este vorba de ob>inerea de informa>ii verbale, de opinii, p5reri, preferin>e exprimate liber despre problema pus5 6n discu>ie, iar 6n cel de-al doilea 6ntreb5rile 7i r5spunsurile sunt, de regul5, scrise &are loc 6nregistrarea obligatorie a r5spunsurilor 6n scrisE 6ntr-o anchet5 bazat5 pe tehnica chestionarului r5spunsurile sunt scurte, clare, precise+. -.Inter)iul ca te0nica de cercetare in stiintele socioumane 2olosirea interviului ca tehnic5 de cercetare 6n 7tiin>ele socioumane duce, a7adar, la stabilirea rela>iilor dintre variabile 7i la verificarea, testarea ipotezelor. 'cesta se deosebe7te de comunicarea verbal5 obi7nuit5 prin simplul fapt c5 informa>ia este diri#at5 de c5tre cel ce intervieveaz5. 2olosit 6n anchete-

interviul, ca de altfel 7i chestionarul sociologic, fiind tehnici de cercetare ale metodei anchetei 7i ale sonda#ului de opinie &de unde 7i denumirea de ;anchet5 prin interviu+ F constituie metoda de investigare cu cea mai mare frecven>5 de aplicare. C.Criterii de clasificare a inter)iurilor 9n literatura de specialitate 6nt?lnim o serie de clasific5ri ale interviului ca tehnic5 de cercetare. 9n continuare vom urm5ri clasificarea interviurilor redat5 de 1eptimiu Chelcea &$::(+.

a. up5 gradul de libertate l5sat operatorului de interviu 6n abordarea diferitelor teme de investigare, 6n ceea ce prive7te formularea,num5rul 7i succesiunea 6ntreb5rilor, precum 7i dup5 nivelul de profunzime al informa>iei culese, se disting mai multe tipuri de interviu, de la interviul nondirectiv&nediri#at, neghidat, nedirec>ionat de c5tre operator+, p?n5 la interviul directiv&structurat, ghidat, standardizat+, dup5 cum urmeaz5: a -nterviul clinic F a fost propus ca tehnic5 de investiga>ie psihoterapeutic5 de psihologul american Carl Dogers &$:%)F$:(=+ 7i este utilizat nu numai 6n psihoterapie 7i psihanaliz5, ci 7i 6n psihodiagnoz5, 6n activit5>ile de A1! &orientare 7colar5 7i profesional5+ sau de asisten>5 social5. 'cesta presupune comunicarea autentic5 6ntre operator 7i subiectul de interviu, bazat5 pe 6n>elegere 7i 6ncredere. a -nterviul 6n profunzime F aplicat cu succes mai ales 6n studiul motiva>iei, vizeaz5 ob>inerea de informa>ii nu despre subiect 6n 6ntregul s5u, ci doar despre un singur aspect al personalit5>ii acestuia. & e exemplu, poate investiga

adaptarea unei persoane la situa>ii noi, gradul de implicare a unei persoane 6ntr-o anumit5 activitate, rela>ionarea subiectului cu noii colegi de serviciu, rezolvarea situa>iilor conflictuale etc. a -nterviul cu r5spunsuri libere F se aseam5n5 cu interviul 6n profunzime, ambele fiind utilizate at?t 6n psihoterapie, c?t 7i 6n cercet5rile socio-psiho-culturale. a -nterviul centrat &focalizat+ F utilizarea acestui tip de interviu a fost propus5 pentru prima dat5 de c5tre D.K. Berton 6n anul $:IS 7i presupune investiga>ia temelor stabilite dinainte, de7i 6ntreb5rile 7i succesiunea acestora nu sunt prestabilite. 3l stabile7te centrarea interviului pe o experien>5 comun5 tuturor. e exemplu, cercet5torul va analiza comportamentul subiec>ilor dup5 o experien>5 tr5it5 6n comun &vizitarea unei expozi>ii de art5, participarea la o competi>ie sportiv5 etc.+. !e baza ipotezelor de#a formulate, va elabora apoi un ghid de interviu ce urmeaz5 a fi aplicat acelora7i subiec>i, viz?nd experien>a subiectiv5 a acestora 6n situa>ia respectiv5. a -nterviul cu 6ntreb5ri 6nchise 7i cu 6ntreb5ri deschise F ambele constau 6ntr-o list5 de 6ntreb5ri ce urmeaz5 a fi discutate 6n cadrul interviului. 9n cazul interviului cu 6ntreb5ri 6nchise &sau precodificate+ gradul de libertate al subiectului 6n elaborarea r5spunsului este redus, variantele de r5spuns fiind limitate. e exemplu, interviul poate con>ine 6ntreb5ri de genul: ;'ve>i 6ncredere 6n cabinetele de planning familialY - aE - ,uE - ,u 7tiu. 1au: ;Ce preferin>e culinare ave>iY - B?ncarea italian5E - B?ncarea chinezeasc5E - B?ncarea rom?neasc5E - B?ncarea mexican5E - 'lte preferin>e.

9n ceea ce prive7te interviul cu 6ntreb5ri deschise &libere sau postcodificate+, acesta las5 subiec>ilor libertatea deplin5 de exprimare a r5spunsurilor, lucru ce 6i 6ngreuneaz5 cercet5torului codificarea, dar care ofer5 culegerea de informa>ii variate despre temele de cercetat. b. up5 natura con>inutului comunic5rii distingem: a -nterviul de opinie F cu a#utorul lui studiem psihologia persoanei, tr5irile sale subiective &interese, atitudini, pulsiuni, 6nclina>ii etc.+, adic5 informa>ii imposibil de observat direct. a -nterviul documentar F care poate fi 7i centrat pe un anumit domeniu: politic, economic, social, medical, sportiv etc. c. up5 gradul de repetabilitate al convorbirilor, interviurile pot avea loc o singur5 dat5 sau 6n mod repetat. Vorbim astfel de: a -nterviul unic F presupune o singur5 convorbire 6ntre anchetator 7i persoana cuprins5 6n e7antion, care r5spunde la 6ntreb5ri, spre deosebire de a -nterviul repetat F care presupune 6ntrevederea repetat5 6ntre cercet5tor 7i subiectul intervievat, tip de interviu utilizat mai ales 6n ancheta panel. d. up5 calitatea informa>iilor ob>inute, viz?nd nu numai volumul informa>iilor ob>inute, ci 7i calitatea lor: a -nterviul extensiv F se aplic5 pe un num5r mare de persoane 6ntr-un interval de timp limitat, ceea ce nu permite recoltarea informa>iilor de profunzime. a -nterviul intensiv F se distinge prin faptul c5 fiec5rui subiect intervievat 6i este acordat un timp 6ndelungat de discu>ie, ceea ce permite abordarea problemelor puse 6n discu>ie 6n profunzimea lor. e. up5 num5rul persoanelor care particip5 la interviu, acesta poate fi:

a -nterviul personal F la care particip5 doar operatorul de interviu 7i subiectul intervievat. a -nterviul de grup F folosit ca metod5 de culegere a datelor psihosociale, de exemplu 6n studiile de mar@eting 7i pia>5. .a nivelul grupului se formeaz5 opinia ma#oritar5, exprimat5 prin liderul grupului, reac>iile proprii fiind dezv5luite cu prec5dere 6n interviurile personale. 9n grup, subiec>ii elaboreaz5 6n interac>iune un r5spuns colectiv F care exprim5 opinia de grup F la 6ntreb5rile puse de c5tre anchetator. f. up5 modalitatea de comunicare distingem: a -nterviul direct &face-to-face+ F are loc 6ntrevederea dintre operator 7i intervievat. a -nterviul telefonic F 6n care prima impresie a subiectului de interviu se formeaz5 pe baza caracteristicilor vocale ale operatoruluin 7i se dezbat problemele speciale. 9n Dom?nia, 6ns5, acest tip de interviu nu este folosit pe e7antioane reprezentative la nivel na>ional, datorit5 lipsei de posturi telefonice 6n anumite zone, 6n apecial 6n mediul rural, ceea ce scade reprezentativitatea e7antionului na>ional. g. up5 statutul social 7i demografic al participan>ilor, interviul poate avea loc cu adul>i, tineri, copii, cu persoane publice, apar>in?nd vie>ii politice 7i culturale, cu persoane defavorizate, cu speciali7ti din diverse domenii etc., criterii de care cercet5torul va >ine cont 6n elaborarea 7i aplicarea interviului. 0. up5 func>ia pe care o 6ndepline7te 6n cadrul cercet5rii distingem: a -nterviul explorativ F este utilizat 6n prima faz5 a cercet5rii 7i are drept scop identificarea unor probleme ce urmeaz5 a fi ulterior cercetate, cu a#utorul altor tehnici de cercetare. a -nterviul de cercetare &propriu-zis+ F este utilizat ca tehnic5 principal5 de ob>inere a datelor de cercetare 6n investiga>ia sociologic5 de teren.

a -nterviul de verificare F are drept scop at?t verificarea, c?t 7i completarea informa>iilor culese cu a#utorul altor metode 7i tehnici de investiga>ie. -. up5 scopul urm5rit: a -nterviul de selec>ie &de anga#are+E a -nterviul terapeuticE a -nterviul de informare. 'cestea pot avea loc 6n diverse contexte: 7coal5,6ntreprindere, spital, domiciliu etc.

) !nali(a documentelor.Tipuri de documente

'l5turi de observa>ie, tehnica documentar5 constituie, dup5 unii autori,una din principalele surse de date 7i informa>ii sociologice. !rin natura 7i complexitatea lor, documentele asigur5 o diversificare a informa>iilor 7i permit elaborarea unor modele explicative ale fenomenelor sociale. 2ie c5 realizeaz5 6n mod spontan sau sistematic acest lucru, oamenii produc documente, le analizeaz5, le interpreteaz5. 1e impune, deci, elaborarea unei teorii a documentelor sociale, cu eviden>ierea valorii dar 7i a limitelor acestora. 9nainte de a vedea la ce se refer5 aceast5 tehnic5, trebuie s5 clarific5m 6n>elesul termenului de ;document. '7a cum sublinia 1. Chelcea , 6n limba#ul comun, termenul de document are 6n>elesul de act oficial.9n sens sociologic, 6ns5, el este utilizat cu 6n>elesul de text sau orice alt obiect care ofer5 anumite informa>ii, imagini asupra popula>iilor sau domeniilor vizate, date despre contextul social 6n care a fost construitE documentele sunt marcate at?t de specificitatea &particularitatea+ epocii 6n care au fost elaborate, c?t 7i de personalitatea &subiectivitatea+ autorilor lor.

;'ctele oficiale, ziarele 7i revistele, c5r>ile 7i foile volante tip5rite, afi7ele, fotografiile, benzile imprimate, casetele video, 6nsemn5rile zilnice, #urnalele personale, scrisorile, biografiile 7i autobiografiile, dar 7i uneltele de munc5 tradi>ionale sau moderne, produsele muncii, bunurile de consum, ca 7i crea>ia artistic5 &pictura, sculptura, arhitectura etc.+ reprezint5 documente sociale, importante surse de informa>ii 6n sociologie "rebuie f5cut5 o men>iune, totu7i: de7i este o tehnic5 clasic5, indispensabil5 6n orice cercetare 7i oric5rui sociolog, documentarea nu poate constitui o surs5 unic5 de investiga>ie 7i nu poate 6nlocui celelalte metode 7i tehnici. 1ociologia ca 7tiin>5, utilizeaz5, 6n primul r?nd, metoda observa>iei directe a faptelor, fenomenelor 7i proceselor sociale. 'naliza documentelor sociale nu constituie dec?t o metod5 complementar5 de investiga>ie.

Tipuri de documente
Urmele l5sate de trecutul mai apropiat sau mai 6ndep5rtat sunt multiple 7idiverse. 3le nu se refer5 doar la documente scrise &gen scrisori, #urnale personale, statistici, publica>ii+, ci 7i fotografii, filme, cl5diri sau obiecte casnice. 8og5>ia acestor surse din care cercet5torii extrag informa>ii pentru reconstituirea vie>ii sociale, a rela>iilor interumane 7i a proceselor sociale, impune necesitatea elabor5rii unui sistem de tipologizare a documentelor. Criteriile dup5 care se pot clasifica aceste documente sunt numeroase 7i,din aceast5 cauz5, este greu de elaborat o schem5 integratoare, care s5 le cuprind5 pe toate. e-a lungul timpului, documentele au fost clasificate de diver7i autori dup5 con>inutul lor &documente individuale 7i colective+, dup5 originea lor &personale 7i

oficiale+, dup5 form5 &statistice 7i literare+ sau dup5 natura lor &directe 7i indirecte, originale 7i reproduse+ etc. V. Biftode &$::I, pag. $I(+ preia un model al lui Baurice uverger 7i elaboreaz5 o schem5 opera>ional5 6n care reu7e7te s5 reuneasc5 mai multecriterii 6ntr-o singur5 clasificare. !e scurt, schema se prezint5 ca 6n figura "ipuri de documente: -. 1crise: --. 1tatistice - -conografice ---. 'lte documente: $. 9n imagini: - 2otografice Cinematografice ).2onice H. Baterial F"ehnice - $. Aficiale - ).!ersonale-particulare - H. !resa 7i literatura

in prima categorie de documente, cele scrise, fac parte arhivele &oficiale+,memoriile, #urnalele personale, biografiile, scrisorile &ca documente particulare+ sau presa, care poate fi privit5, at?t ca surs5 de date, c?t 7i ca fenomen social, ce reflect5 anumite tendin>e 7i aspecte ce se manifest5 6ntr-un anumit context. ac5 ne referim la documentele statistice, trebuie men>ionat faptul c5 datele cuprinse 6n astfel de documente sunt ob>inute prin dou5 tipuri de 6nregistr5ri: selective &prin sonda#e+ 7i exhaustive. 'cestea din urm5 se realizeaz5, fie periodic &cum este cazul recens5m?ntului+, fie continuu &atunci c?nd se 6nregistreaz5 c5s5toriile, decesele, for>a de munc5 sau situa>ia infrac>ional5+. at5 fiind varietatea documentelor, exist5, pe l?ng5 aceste exemple, 7i alte tipuri de documente, care, 6n

concep>ia aceluia7i autor, constituie o surs5 important5 de informa>ii, deloc negli#abil5: documente fonetice &6nregistr5rile sonore de orice tip+, documente fotografice 7i cinematografice, documente iconografice &sculpturi, tablouri, gravuri etc.+. ocumentele ;publice sunt acele acte care privesc via>a economic5, social5, politic5, administrativ5 a societ5>ii 7i intereseaz5 6ntreaga popula>ie a >5rii, 6n timp ce documentele ;personale sau private sunt individuale, apar>in cuiva. 9n al doilea r?nd, c?nd vorbim de documente exprimate 6n ;cifre, formularea corect5 este de documente ;cifrice7i nu documente ;cifrate, care se refer5 la existen>a unui cod, a unui cifru. 9n ultimul r?nd, men>ion5m faptul c5 documentele ;oficiale sunt documentele emise de autorit5>ile de stat sau de guvern, iar documentele ;oficioase &denumire pe care o 6nt?lnim uneori+ se refer5 la acele acte care exprim5 o anumit5 pozi>ie oficial5 a unor organisme &spre exemplu partidele politice+.

=) !nc0eta sociologica si sonda>ul de opinie

!. Specificul anc0etei sociologice 9n cercetarea sociologic5 concret5 ancheta este cea mai cunoscut5 7i cea mai r5sp?ndit5 metod5. 1pre deosebire de alte metode preluate din 7tiin>ele naturii F cum sunt, de pild5, observa>ia, experimentul etc. F7i adaptate posibilit5>ilor de investiga>ie 6n domeniile proprii diferitelor 7tiin>e sociale, ancheta apare 7i se dezvolt5 6n leg5tur5 cu evolu>ia 7tiin>elor sociale 7i umane. 'ncheta este una dintre cele mai complexe metode de investiga>ie sociologic5, at?t de complex5 6nc?t uneori este identificat5, 6n mod nepermis,cu cercetarea sociologic5 6ns57i. Complexitatea ei este dat5 de ansamblul instrumentelor &chestionare, ghiduri de interviu, planuri de anchet5+, a tehnicilor &de codificare, scalare, analiz5, prelucrare etc.+, pe care le folose7te 7i de faptul c5

adeseori utilizeaz5, 6n mod complementar, alte metode 7i tehnici de cercetare &observa>ia, analiza documentar5 etc.+. e7i face parte dintre metodele mai vechi folosite 6n cercetarea social5,importan>a anchetei a crescut considerabil abia din deceniile H-* ale secolului nostru, 6n str?ns5 leg5tur5 cu introducerea tehnicilor de analiz5 cantitativ5 6n 7tiin>ele sociale. 'pari>ia ma7inilor de calcul, a procedeelor de prelucrare 7i analiz5 statistic5 7i perfec>ionarea tehnicilor de e7antionare probabilistic5 au transformat ancheta dintr-o metod5 tradi>ional5 pu>in folosit5 6ntr-o metod5 modern5, situat5 pe primul loc 6n cercetarea sociologic5. 3xtensiunea larg5 a anchetelor sociologice 6n investiga>ia social5 trebuie explicat5 7i 6n leg5tur5 cu rolul opiniei publice 6n reglarea vie>ii sociale. 'ncheta constituie una dintre modalit5>ile de cunoa7tere 7tiin>ific5 a opiniilor, atitudinilor, aspira>iilor oamenilor 7i, totodat5, un mi#loc de influen>are. 1e poate spune f5r5 a gre7i c5 sonda#ele de opinie fac parte din practica vie>ii societ5>ii moderne. !opula>ia este consultat5 prin intermediul sonda#elor asupra unei game foarte largi de probleme economice 7i sociale F activitatea comercial5, satisfac>iile 6n raport cu mass-media, utilizarea timpului liber, atitudinile electorale etc. up5 unii autori, un indicator al nivelului de civiliza>ie al unei >5ri l-ar constitui 7i gradul de familiarizare al cet5>enilor s5i cu chestionarele de anchet5. 3ste semnificativ5, 6n acest sens, aprecierea autorului francez W. 'ntoine, care afirm5 c5 ;ancheta prin sonda# a intrat ad?nc 6n deprinderile societ5>ii noastre moderne. 3a intereseaz5 nu doar c?teva categorii socioprofesionale, ci, 6n general, comul modernd al secolului 44. efinirea anchetei sociologice 2ormularea unei defini>ii cuprinz5toare pentru ancheta sociologic5 este o sarcin5 mai mult dec?t dificil5. 'ceasta datorit5 faptului c5 6ns57i no>iunea de;anchet5 sociologic5 &ancheta social5, ancheta psihosocial5+ are semnifica>ii adeseori diferite.

Unii autori acord5 anchetei o semnifica>ie at?t de larg5, 6nc?t o identific5 cu cercetarea sociologic5 sau 6i subordoneaz5 alte metode de cercetare. Chiar 7i atunci c?nd nu i se subordoneaz5 alte metode de cercetare, semnifica>ia anchetei r5m?ne foarte larg5, corespunz5tor ariei foarte 6ntinse de probleme care sunt studiate cu a#utorul ei. C.'. Boser arat5 c5 o defini>ie dat5;anchetei sociale ar fi at?t de general5 6nc?t i-ar anula scopul, deoarece 6nsu7i termenul 7i metodele legate de ea se aplic5 6ntr-o varietate foarte larg5 de cercet5ri, 6ncep?nd cu analizele clasice asupra s5r5ciei, de acum cincizeci de ani, p?n5 la sonda#ele asupra opiniei publice efectuate de -nstitutul 0allup,anchetele pentru planificarea ora7elor, cercetarea pie>ii, activitatea observa>iei sociale &Bass Abservation+, precum 7i nenum5ratele investiga>ii organizate de institutele de cercetare. 3l precizeaz5 totu7i c5 ;atunci c?nd este vorba de con>inutul concret al anchetelor, toate se ocup5 de caracteristicile demografice,cu mediul social, cu activit5>ile, opiniile sau atitudinile unui anumit grup de oameni . Claude Waveau precizeaz5 c5 ;ancheta are drept scop c5utarea de informa>ii referitoare la un grup social dat &un stat, un grup etnic, o regiune, o clas5 social5, o categorie de v?rst5 etc.+. 'ceste informa>ii trebuie s5 poat5 fi prezentate, 6n vederea analizei lor, sub forma unor rezultate cuantificabile . 9ntr-un sens mai restr?ns, ancheta reprezint5 o culegere metodic5 de informa>ii asupra opiniilor, atitudinilor indivizilor, a#ung?ndu-se la rezultate cuantificabile cu privire la comportamentele grupurilor umane, a gusturilor,trebuin>elor, motiva>iilor acestora, la maniera lor de amunci, de a tr5i, de a se distra. Doger !into7i Badeleine 0raZitz spun c5 6n sens restr?ns, ancheta, prin 6ns57i semnifica>ia sa etimologic5, comport5 c5utare de informa>ii orale ... la originea sa, ancheta conserv5 un element oral: ;6ntrebareacare 6i este proprie 7i 6n sens 7tiin>ific ea implic5 efortul pentru cuantificarea informa>iilor culese. Dealiz?nd o sintez5 a diferitelor elemente cuprinse 6n defini>iile 7i

caracteriz5rile din literatura de specialitate se poate defini ancheta drept o metod5 de interogare, informare asupra faptelor sociale &opinii, atitudini, motiva>ii, aspira>ii, caracteristici personale, ale mediului social etc.+ la nivelul grupurilor umane, mai mici sau mai mari, de analiza cuantificabil5 a datelor 6n vederea descrierii 7i explic5rii lor. !unctul de plecare al anchetei 6l constituie 6ntreb5rile pe care 7i le pune cercet5torul cu privire la fapte, fenomene sociale,asupra c5rora, de regul5, nu exist5 informa>ii statistice sau alte surse de date documentare sau de observa>ie. '7a cum precizeaz5 C.'. Boser, ;dac5 cineva dore7te s5 afle ce g?nde7te o persoan5 despre pedeapsa cu moartea sau ce 7tie despre convertibilitatea monetar5, c?t de des a mers la cinema 6n ultima s5pt5m?n5, sau de ce cite7te cutare ziar, cum 7i-a cheltuit salariul pe ultima lun5, c?nd s-a c5s5torit, sau dac5 are inten>ia de a-i vota la viitoarele alegeri pe laburi7ti sau pe conservatori, atunci trebuie s5 6ntrebe persoana 6ns57i 7i trebuie s5 ne baz5m pe ceea ce spune ea. 1e 7tie foarte bine c5 ea poate s5 dea r5spunsuri deformate, poate s5 nu fi 6n>eles 6ntreb5rile, sau dac5 este vorba despre lucruri din trecut, se poate ca memoria s-o 6n7ele, dar alt5 cale nu exist5E una dintre cele mai dificile sarcini ale anchetatorului este de a 6ncerca s5 descopere astfel de erori Tipuri de anc0ete sociologice Clasificarea anchetelor sociologice se face dup5 mai multe criterii, 6n func>ie de forma sau con>inutul lor, dup5 natura problemelor studiate, scopul cercet5rii sau dup5 istoria dezvolt5rii lor etc. '. 9n func>ie de >elurile urm5rite 7i modul de desf57urare a anchetei distingem: 'nchetele intensi)e realizate pe popula>ii restr?nse &o 6ntreprindere, o sec>ie, un sat, un cartier etc.+ cu scopul de a aprofunda o tem5 special5 sau chiar o

tematic5 complex5. ,um5rul relativ mic de subiec>i este supus unei investiga>ii profunde 7i nuan>ate &instrumente, tehnici variate+ oferindu-se 6n final o cunoa7tere complex5 7i de ad?ncime a acestora. 'nchetele e'tensi)e asupra unor popula>ii numeroase, e7antioane mari valabile la scara unui mare ora7, #ude>, regiune sau a 6ntregii >5ri. 'xate pe teme speciale, ele surprind caracteristici de ordin general, valabile la scar5 zonal5 sau na>ional5. 'nchetele calitati)e sunt intensive 7i pun accent pe studiul 6nsu7irilor,caracteristicilor definitorii ale faptelor sociale supuse investiga>iei. Dealizate pe indivizi, lua>i separat, din grupuri sau comunit5>i cu caracter restr?ns, ele permit studiul calitativ de profunzime al acestora. 'cest tip de anchet5 se realizeaz5 6n mod eficient cu instrumente pu>in formalizate 7i ofer5 date pu>in cuantificabile,6n schimb permite surprinderea nuan>at5 7i complex5 a faptelor studiate. atorit5 popula>iei restr?nse supuse anchetei, este pu>in reprezentativ5 din punct de vedere statistic. 'nchetele cantitati)e cu instrumente formalizate 7i rezultate cuantificabile se realizeaz5 pe popula>ii mari, reprezentative din punct de vedere statistic. ,um5rul mare de chestionare precodificate, aplicate pe e7antioane mari se prelucreaz5 relativ u7or cu a#utorul ma7inilor de calcul. 1e aplic5 frecvent 6n studiul opiniilor, atitudinilor comerciale, culturale, electorale etc. 'nchetele colecti)e se aplic5 pe grupuri de oameni 6n vederea colect5rii informa>iei necesare 7i nu pe indivizi lua>i separat. 9n astfel de anchete nu intereseaz5 structurarea opiniilor, atitudinilor pe categorii de indivizi 6n raport cu anumite variabile &sex, v?rst5, studii etc.+, ci cunoa7terea tipurilor de comportamente &atitudini, opinii+ la nivelul ansamblului popula>iei investigate. 'nchetele indi)iduale presupun aplicarea individual5 a instrumentelor de investiga>ie 6n vederea corel5rii informa>iilor culese cu o seam5 de indicatori socio-demografici &v?rst5, sex, studii, profesie etc.+. 9n cadrul lor intereseaz5 opiniile distincte ale diferi>ilor subiec>i supu7i investiga>iei.

'nchetele directe presupun colectarea de informa>ii referitoare la subiec>ii investiga>i, opiniile lor cu privire la fapte, fenomene 6n care sunt implica>i nemi#locit, particip5 la ele, sunt inerente vie>ii 7i activit5>ii lor. 'nchetele indirecte se realizeaz5, de obicei, asupra unor teme legate prea intim de via>a 7i activitatea popula>iei investigate, situa>ie 6n care sunt ancheta>i fie subiec>i cunosc5tori ai faptelor studiate, dar neimplica>i 6n desf57urarea lor, fie se cer aprecieri, informa>ii asupra comportamentelor altor persoane dec?t al celor anchetate, chiar dac5 cei investiga>i sunt implica>i 6n faptele studiate. 'ncheta se mai aplic5 pentru colectarea de informa>ii asupra unor fapte, fenomene inaccesibile investiga>iei directe din diferite motive &evenimente trecute, comportamente discrete etc.+. 8. up5 con>inutul problemelor investigate, anchetele se mai pot clasifica dup5 cum urmeaz5: 'nchetele socio*economice de interes na>ional. Cu a#utorul lor se pot surprinde periodic o seam5 de aspecte legate de evolu>ia nivelului de trai, a calit5>ii vie>ii 6n r?ndul diferitelor grupuri socioprofesionale, pe e7antioane reprezentative la scar5 na>ional5. 'nchetele asupra de()olt$rii (onale, rurale 7i urbane. !rin intermediul lor sunt studiate diferite aspecte ale sistematiz5rii 7i moderniz5rii localit5>ilor rurale 7i urbane, factorii economici 7i sociali de amplasare a obiectivelor industriale, de construc>ie, modernizare 7i extindere a ora7elor. 'nchetele de opinie public$ asupra celor mai diferite probleme economice, politice, sociale, culturale. Cunoa7terea curentelor de opinie 6n evolu>ia 7i dinamica lor trebuie s5 stea la baza m5surilor 7i programelor de dezvoltare economico-social5. 3le pot fundamenta ac>iunile sociale de educare 7i antrenare a maselor la 6nf5ptuirea diferitelor

obiective ce urmeaz5 s5 fie realizate pe plan local sau zonal. 'nchetele comerciale sunt consacrate studiilor de mar@eting, de investigare 7i prospectare a pie>ii, 6n vederea optimiz5rii comer>ului 7i influen>5rii produc>iei de bunuri destinate consumului public. 9n astfel de anchete intereseaz5 opiniile diferitelor categorii sociale de cump5r5tori despre calitatea, prezentarea, pre>ul produselor, evolu>ia gusturilor, cerin>elor popula>iei etc. 'nchetele asupra mi>loacelor de comunicare 2n mas$ presupun studierea satisfac>iilor-insatisfac>iilor 7i cerin>elor publicului fa>5 de diferitele componente ale mass-media, 6n special fa>5 de programele emisiunilor de radio 7i "V, cu privire la calitatea 7i tira#ul c5r>ilor beletristice, opiniile cu privire la filme,spectacole teatrale etc. 3le constituie o important5 surs5 de informare menite s5 duc5 la perfec>ionarea continu5 at?t a con>inutului acestora c?t 7i a modalit5>ilor de transmitere, pentru a satisface 6ntr-o m5sur5 tot mai mare cerin>ele publicului. C. A clasificare a anchetelor 6n ordinea apari>iei 7i dezvolt5rii lor istorice ne ofer5 C.'. Boser . 3l le 6mparte 6n: a+ anchete clasice asupra paupert5>ii maselor muncitoareE b+ anchete de planificare regional5E c+ anchete sociale guvernamentaleE d+ anchete de prospectare a pe>iiE e+ anchete asupra emisiunilor radio 7i "VE f+ sonda#e de opinie public5E g+ alte anchete &recens5m?ntul popula>iei, via>a urban5, rural5, bugete de familie, probleme de educa>ie, s5n5tate, mobilitate social5, rela>ii industriale, delincven>a #uvenil5,timp liber etc.+. 9n literatura de specialitate, 6ntr-o form5 sau alta, sunt men>ionate toate tipurile de anchet5 descrise mai sus.

2acem, 6ns5, precizarea c5 tipologizarea respectiv5 este relativ5E 6n cele mai multe cazuri distinc>ia dintre diferite tipuri se face doar pentru a sublinia accentul care trebuie pus, 6ntr-o situa>ie dat5, pe aspectele caracteristice fiec5rui tip 6n parte F a7a, de exemplu, 6ntr-o anchet5 de tip intensiv pot s5 predomine 6ntreb5ri directe sau indirecte, ancheta poate viza cu prec5dere analiza cantitativ5 sau cea calitativ5 etc. Raportul dintre sonda>ul de opinie si anc0eta sociologica 'deseori, 6n r?ndul nespeciali7tilor, cercetarea sociologic5, 6n general,este identificat5 cu ancheta sociologic5, iar unii reduc ancheta la aplicarea de chestionare. '7a se face c5, 6n viziunea unora, investiga>ia sociologic5 este pur 7i simplu redus5 la aplicarea chestionarelor, 6nseamn5 nici mai mult nici mai pu>in dec?t m?nuirea de chestionare, colectarea de informa>ii cu a#utorul acestora 7i prelucrarea lor. "rebuie s5 men>ion5m c5, cel pu>in, distinc>ia dintre ancheta sociologic5 7i cercetarea sociologic5 nu este f5cut5 cu claritate adeseori nici de c5tre unii speciali7ti 6n lucr5rile lor. Chiar dac5 diferitele metode, tehnici de cercetare sunt analizate corect din punct de vedere al caracteristicilor 7i posibilit5>ilor lor de cunoa7tere, ele apar uneori subsumate anchetei, l5s?ndu-se impresia c5 aceasta din urm5 le-ar 6ngloba, identific?ndu-se cu cercetarea sociologic5. e7i problema nu este suficient de clar5 6n literatura de specialitate,7i deci este susceptibil5 de discu>ii, de puncte de vedere diferite, noi nu 6mp5rt57im ideea unei identit5>i 6ntre anchet5 7i cercetarea sociologic5. 9n dorin>a clarific5rii acestor probleme, ne propunem precizarea, pe scurt, a con>inutului no>iunilor de ;sonda# de opinie, ;anchet5 sociologic5 7i;cercetare sociologic5. A 6ncercare de clarificare a raportului dintre ele g5sim 7i la 1. Chelcea, care afirm5 pe bun5 dreptate c5 ;6ntr-un anume sens, termenii de cercetare sociologic5 concret5 7i investiga>ie sociologic5 de teren subsumeaz5 termenii de anchet5 7i sonda#, constituind fa>5 de ace7tia genul proxim, diferen>a specific5 fiind dat5 de ponderea

metodelor interogative caracteristice anchetelor 7i sonda#elor . 1onda#ul de opinie este o form5 specific5 a anchetei sociologice. 3l este definit, 6n continuare, ca o ;metod5 statistic5 de stabilire, pe baza e7antion5rii, a stratific5rii opiniilor 6n raport cu diferite variabile sociodemografice ale popula>iei studiate. -. r5gan precizeaz5 c5 ;ancheta de opinie reprezint5 varianta cea mai r5sp?ndit5 a cercet5rilor sociologice, mai precis spus a anchetei prin sonda#, aceasta fiind cu deosebire adecvat5 determin5rii distribu>iei cantitative a opiniilor 6ntre diferitele categorii de popula>ie din cuprinsul unui vast ansamblu social. 'l>i autori apreciaz5 c5 ;sonda#ul de opinie colecteaz5, pornind de la un e7antion reprezentativ, informa>ii standardizate, deci comparabile, numeroase 7i generalizabile . 1e poate vorbi de o larg5 r5sp?ndire a sonda#elor de opinie 6n societatea modern5, ele constituind o modalitate de cunoa7tere rapid5, eficient5 7i la scar5 reprezentativ5, din punct de vedere statistic, pentru diferite colectivit5>i umane, a opiniilor cu privire la cele mai variate probleme economice, politice,administrative 7i social-culturale. '7a cum subliniaz5 Wac<ues 'ntoine ;anchetele prin sonda# sunt din ce 6n ce mai utilizate ca mi#loace de informare 6n serviciul conducerii treburilor publice, a previziunii na>ionale 7i planific5rii, 6n fine, 6n cercetare 7tiin>ific5, mai ales 6n 7tiin>ele umane. 1onda#ul ca form5 specific5 de anchet5 se circumscrie sferei acesteia din urm5,constituind o modalitate de realizare a anchetei. 9n calitate de form5 a anchetei,el prezint5 o seam5 de tr5s5turi distinctive. 'stfel sonda#ul este un fel de anchet5 pur5 7i rapid5. 9n cadrul s5u se aplic5 doar instrumente de anchet5 &chestionare, ghiduri de interviu+, fapt care permite colectarea rapid5 de informa>ii dintre cele mai variate. 1onda#ul se opre7te la date de ordin subiectiv &opinii, aspira>ii, motiva>ii

etc.+, f5r5 s5-7i propun5 confruntarea acestora cu faptele, cu fenomenele obiective care le determin5 7i eventualele corec>ii care se impun ca urmare a acestei confrunt5ri. Viz?nd cu prec5dere studiul opiniilor, f5r5 corectarea lor prin informa>ii colectate cu alte tehnici 7i metode, la nivelul sonda#ului se tolereaz5 erori inevitabile de recoltare, de prelucrare a informa>iilor 7i mai ales cele care >in de subiectivitatea popula>iei investigate. 'ncheta sociologic5 este o metod5 complex5 6n care accentul poate s5 cad5 pe studiul opiniilor, atitudinilor, motiva>iilor, aspira>iilor F 6ntr-un cuv?nt asupra subiectivit5>ii umane F dar nu se opre7te doar la ele. Coeficientul de eroare este dep57it prin confruntarea opiniilor cu faptele pe care le reflect5. 9n acest scop, sunt utilizate metode 7i surse complementare de informare asupra fenomenelor cercetate. Confruntarea opiniilor recoltate cu instrumentele de anchet5, cu alte surse de informare, permite introducerea unor corec>ii menite s5 ofere o imagine 7tiin>ific5 asupra faptelor sociale investigate. 'stfel, dac5 6n sonda# opiniile subiec>ilor constituie principala surs5 &sau chiar unica+ de informare asupra faptelor studiate 6n anchet5, opiniile constituie 6n acela7i timp 7i obiect de cercetare supus analizei 7tiin>ifice riguroase. Betodele, 6n mod curent folosite complementar anchetei, sunt observa>ia 7i analiza documentar5.!rin acestea se valideaz5 adeseori datele anchetei 7i se introduc corec>iile necesare. 9n aceast5 semnifica>ie mai larg5, ancheta, ca metod5 complex5, care folose7te tehnici complementare 6n investiga>ia de teren, este identificat5 adeseori cu cercetarea sociologic5 6ns57i. up5 cum vom vedea 6n continuare, aceast5 identificare este gre7it5, chiar dac5 se are 6n vedere ancheta 6n semnifica>ia sa larg5, cu metode, tehnici subsumate complementar. '7a dup5 cum numero7i cercet5tori considera sonda#ul de opinie drept un ;tip de anchet5, la r?ndul ei ancheta poate fi considerat5 mai mult dec?t o metod5 7i anume un tip de cercetare sociologic5 &bazat 6n mod precump5nitor pe anchet5+ dar nu cercetarea sau investiga>ia sociologic5 6ns57i.

9n acest caz: a+ ancheta este metoda de baz5 a cercet5riiE b+ alte metode, tehnici utilizate &observa>ia, analiza documentarea, tehnici experimentale etc.+ au rolul de a 6ntregi 7i verifica datele ancheteiE c+ ele nu acoper5 &deloc sau acoper5 doar par>ial+ o arie tematic5 de sine st5t5toare 6n cadrul cercet5riiE d+ cercetarea bazat5 pe anchet5 are mai mult un caracter descriptiv, cu finalitate practic aplicativ5 7i urm5re7te 6ntr-o mai mic5 m5sur5 dezvoltarea teoretic5.

?)

&santionarea

9n cercet5rile psihosociale se utilizeaz5 ca surs5 de informa>ii oamenii, care sunt, de fapt, integra>i ei 6n7i7i 6n procesele analizate, sunt creatorii faptelor sociale 7i purt5torii celor mai diverse rela>ii. eoarece scopul cunoa7terii este determinarea structurilor economice,politice, culturale 7i a climatului psihosocial 6n care ac>iunea uman5 a devenit sau poate s5 devin5 eficient5 6n condi>iile obiective 7i subiective existente 6ntr-un anumit moment al dezvolt5rii unei organiz5ri umane sau institu>ii sociale, informa>ile luate direct de la subiec>ii activit5>ilor practice au o valoare deosebit5 pentru analiza 7tiin>ific5 a mediului social pe care 6l construiesc 7i 6n care tr5iesc ace7tia. !entru ca informa>iile recoltate de la oameni s5 aib5 valoare 7tiin>ific5, trebuie s5 se respecte cu rigoare c?teva cerin>e ale metodologiei cercet5rii. !rintre acestea, determinarea pe baze 7tiin>ifice a popula>iilor care urmeaz5 s5 fie cercetate are o importan>5 deosebit5. eterminarea popula>iei supuse investiga>iei presupune realizarea a trei opera>ii metodologice distincte, dar str?ns legate 6ntre eleE stabilirea colectivit5>ii statistice generale, stratificarea &gruparea popula>iei+ 7i alegerea e7antioanelor asupra c5rora urmeaz5 s5 se efectueze investiga>ia propriu-zis5.

'ceste opera>ii se realizeaz5 dup5 ce, 6n prealabil, a fost stabilit5 sfera de cuprindere 6n teritoriu &delimitarea spa>ial5 a cercet5rii+. in considerente economice, dar 7i pentru c5 unit5>ile de cercetare &colectiv de catedr5, centre de cercetare, laboratoare psihologice+ sunt relativ restr?nse, cercet5rile sociologice nu dep57esc de regul5 dimensiunile unei zone sociogeografice. Cele mai numeroase cercet5ri se efectueaz5 6n marile organiza>ii economice, la nivelul #ude>elor, 6n comune 7i ora7e. up5 ce a fost stabilit5 sfera de cuprindere 6n teritoriu sau nominalizate unit5>ile economice sau comunit5>ile umane care urmeaz5 s5 fie cercetate, se trece la delimitarea colectivit5>ii statistice generale. Criteriul de referin>5 pentru efectuarea acestor opera>ii 6l constituie problemele sociale care constituie obiectul cercet5rii de teren. 'stfel, vor fi incluse 6n colectivitatea statistic5 general5: a+ toate persoanele &sau grupurile umane organizate+ care sunt implicate cel pu>in printr-un tip de activitate practic5 6n procesele socio economice sau culturale care constituie obiectul cercet5riiE b+ toate persoanele care, prin statutul lor social, sunt r5spunz5toare de organizarea, conducerea 7i efectuarea controlului social asupra acelora7i proceseE c+ persoane care, de7i nu sunt implicate nemi#locit 6n procesele analizate, de>in informa>ii referitoare la aceste procese. !entru a exemplifica, vom spune c5 sfera colectivit5>ilor generale este diferit5 6n cazul a dou5 cercet5ri pe teme aparent asem5n5toare. A investiga>ie pe tema ;2actorii psihosociali ai cre7terii productivit5>ii muncii la organiza>ia economic5 ;4 presupune luarea 6n considerare a informa>iilor date de salaria>ii care 67i desf57oar5 activitatea 6n unitatea respectiv5. ac5, 6ns5, analiza vizeaz5 cunoa7terea ;factorilor psihosociali care contribuie la cre7terea eficien>ei sociale a muncii, chiar

dac5 cercetarea se desf57oar5 6n aceea7i unitate economic5 sfera colectivit5>ii statistice generale va fi mult mai mare. iferen>a este dat5 de con>inuturile celor dou5 concepte : ;productivitatea muncii 7i ;eficien>a social5 a muncii. Ultimul este un concept mult mai complexE el exprim5 pe l?ng5 productivitatea muncii 7i valoarea social5 a produselor, calitatea acestora, nevoile sociale pe care le satisfac etc. 9n acest caz pentru o analiz5 riguroas5 7i relevant5 sunt necesare informa>ii 7i de la beneficiarii produselor realizate 6n unitatea cercetat5.

@) %inalitatea re(ultatelor anc0etelor si sonda>elor.

'. 'naliza datelor 7i explicarea proceselor 7i fenomenelor studiate devin posibile numai dup5 ce avem toate informa>iile sistematizate 7i ordonate. 9n vederea unei analize riguroase, se impune utilizarea unor metode statistice 7i matematice: se calculeaz5 ponderea diverselor caracteristici, medii 7i indici ale valorilor acestoraE se urm5re7te evolu>ia 6n timp a proceselor analizate, se face analiz5 comparativ5 etc. 8.Dedactarea raportului de cercetare este ultima etap5 a unei cercet5ri sociologice. 3xist5 7i alte modalit5>i de finalizare a cercet5rilor &elaborarea unorstudii, monografii, sinteze 6n domeniul metodologiei etc.+, dar, 6n toate cazurile 6n care cercetarea s-a realizat pe baza unei conven>ii sau contract cu institu>ii sau organiza>ii economice, se impune redactarea 7i a unui raport de cercetare. 9ntruc?t acesta are unele particularit5>i 6n compara>ie cu toate celelalte modalit5>i de finalizare a unei cercet5ri, vom prezenta c?teva din cerin>ele de baz5 ale redact5rii lui:

a+ se elaboreaz5 mai 6nt?i o schi>5 a raportului. 1chi>a este necesar5 6n toate cazurile c?nd se redacteaz5 un material. 'ceasta permite punerea 6n ordine logic5 a tuturor informa>iilor de care dispunemE formeaz5 convingerea c5 sunt cuprinse toate problemele importante, ne permite s5 avem imaginea raportului 6n 6ntregime 7i s5 oper5m cu mai mult5 u7urin>5 schimb5rile care se impun. 9n cazul raportului de cercetare, elaborarea unei schi>e este obligatorie pentru c5, pe baza ei, se desf57oar5 o dezbatere cu factorii de decizie, singurii 6n m5sur5 s5 aprecieze dac5 problemele abordate prezint5 interes sau nuE dac5 exist5 7i alte probleme care ar solicita explica>ii din partea cercet5torilorE dac5 raportul va fi centrat pe problemele ce fac subiectul conven>iei etcE b+se procedeaz5 la redactarea propriu-zis5 a raportului, care trebuie s5 fie concis. Conciziunea solicit5, de regul5, mai mult timp autorilor, dar d5 mai mult5 for>5 raportului 7i scurteaz5 timpul de lectur5 pentru beneficiari. 3xist5,6ns5, situa>ii c?nd se impune folosirea unor date, a unor explica>ii suplimentare, descrierea evolu>iei 6n timp a unor fenomene care ar lungi dimensiunile raportului. 9n acest caz, se folosesc adausuri sub form5 de note de subsol sau anexe. 'dausurile sunt chiar necesare deoarece men>in?nd calit5>ile unui raport concis, permit cititorului s5 recurg5 la date elaborate sau materiale ilustrative &plan7e, grafice, tabele etc.+E c+ dup5 ce raportul a fost redactat, se procedeaz5 la o analiz5 critic5 a acestuia de c5tre autori, cu participarea 7i a altor speciali7ti sau colaboratori. 9n cadrul acestei dezbateri, autorii trebuie s5 r5spund5 la c?teva 6ntreb5ri, printre care: sunt destul de clare ideile expuse 6n raport &claritatea ideilor, a propunerilor, sugestiilor, fiind #udecat5 6n raport de obiectivele organiz5rii 7i conducerii 7i nu 6n raport cu exigen>ele aparatului conceptual cu care opereaz5 sociologia 7i 7tiin>ele sociale+. Concluziile de baz5 ale raportului, aprecierile critice 7i propunerile sunt sus>inute de argumente suficiente, plauzibileY 9n cazul 6n care exist5 idei sau concluzii care nu au suficient5

acoperire 6n fapte, dar a c5ror ra>ionalitate cercet5torul o intuie7te, se recomand5 totu7i trecerea acestora 6n raport sub form5 de ipoteze sau sub rezerva recolt5rii de noi informa>ii, ori a unei analize secundare. A astfel de procedur5 conduce la sporirea 6ncrederii beneficiarului 6n competen>a 7i seriozitatea cercet5torului. A alt5 problem5 care trebuie s5 stea 6n aten>ia autorilor sau colaboratorilor acestora se refer5 la m5sura 6n care propunerile f5cute se 6ncadreaz5 6n sfera de competen>5 a beneficiarului 7i 6n limita cadrului legislativ care reglementeaz5 func>ionarea organismului social analizat. 3xist5 situa>ii c?nd o propunere sau alta pot s5 prezinte interes deosebit dac5 sunt analizate prin prisma raporturilor logice dintre fapte, dar pentru care 6n unitatea respectiv5 s5 nu se fi creat toate condi>iile pentru materializarea acestei propuneri sau s5 se fi consumat 6mpre#ur5rile 6n care ar fi avut sens propunerea respectiv5. 1e recomand5 renun>area la astfel de formul5ri 6n favoarea prestigiului cercet5rii 7tiin>ifice 7i cre7terii utilit5>ii acesteia. Cunoa7terea 6n detaliu a tuturor etapelor pe care le presupune cercetarea sociologic5 constituie doar punctul de plecare 6n organizarea 7i desf57urarea acesteia. Dealizarea fiec5rui demers metodologic men>ionat presupune, 6ns5,implicarea total5 7i responsabil5 a cercet5torului, ini>iativa 7i activitatea creatoare, utilizarea experien>ei acumulate 6n alte cercet5ri, folosirea unor metode rezultate din cercet5ri similare desf57urate de al>i autori etc. 9ntre etapele prezentate exist5 o leg5tur5 indisolubil5, iar actul cunoa7terii se realizeaz5 ca rezultat5 a activit5>ii desf57urate de cercet5tor pe 6ntreg parcursul activit5>ii sale.

Cap. 7 : !nali(a diferitelor politici sociale si de sanatate

I.Politica Sociala
Teme: 1.Programe sociale 2. Criterii de anali(a a politicilor sociale

II. .odele de sanatate

Teme: 1. Indicatori ai starii de sanatate9 2.Politici sociale de sanatate.

sanatate9

1. Indicatori ai starii de

ou5 concepte 67i g5sesc 6n acest caz terenul propice de desf57urare: stilul de via>5 7i modul de via>5. $. Bodul de via>5 se refer5 la elementele obiective ale traiului, la condi>iile materiale, economice 7i sociale ale vie>ii, 6ntre indicatorii s5i num5r?ndu-se &'. Doth, $::S+: - natura muncii &ocupa>iei, profesiunii+ 7i durata ei - 6nv5>5m?ntul, calificarea profesional5 7i accesibilitatea formelor acestora - reziden>a 7i circula>ia &timpul afectat 7i mi#loacele de transport disponibile 7i utilizate+ - locuin>a &meXpersoan5+ 7i echipamentul acesteia &gradul de confort+ - condi>ii de igien5 7i asisten>5 sanitar5 &accesibilitatea acesteia+ - mi#loace de comunicare, telecomunicare - informa>ie 7i cultur5 - timpul liber &durata 7i folosirea acestuia+ - sistemul tradi>iilor, obiceiurilor si moralei 'cesti factori, prin evolutia lor istorica, isi aduc aportul la crearea profilului psihologic al unei popula>ii, la formarea personalit5>ii indivizilor 7i la structurarea rela>iilor sociale. Arice mod de via>5 este produsul unei istorii, reflexul unei culturi 7i al unor tradi>ii specifice, fiecare societate av?nd un mod specific de via>5. Un factor ce contribuie la diferen>ierea tipurilor de societ5>i pe baza modului de via>5 este distribu>ia, cuantumul 7i utilizarea veniturilor 7i a bunurilor materiale. 'stfel, 6n cazul societ5>ilor de tip tradi>ional-agrar cheltuielile preponderente sunt cele pentru nevoile primare, de alimenta>ie, 6n timp ce 6n cazul modului de via>5 urban, cheltuielile familiale se orienteaz5 spre produsele industriale care staisfac encesit5>i secundare, iar 6n cazul societ5>ilor post-industriale se deplaseaz5 preponderent spre nevoia de servicii. Bodul de via>5 postindustrial are tendin>a de globalizare 7i este unul contruit 6n #urul automobilului, al echipamentului domestic, electronic, al telecomunica>iilor 7i al mediilor de informare. 'cest mod de via>5 va fi asimilat de popula>iile care a#ung la nivelul de dezvoltare atins de >5rile occidentale 6n prezent.

1tilul de via>5 F se refer5 la aspectul subiectiv al modului de via>5, reprezent?nd op>iunea individului 7i direc>ia spre care se orienteaz5 manifest5rile sale particulare. .a baza acestei op>iuni se afl5 anumite credin>e, imagini 7i reprezent5ri ale individului despre lume 7i via>5, care 6l diri#eaz5 6n ac>iuni 7i alegeri 7i care 6l pot conduce la reu7it5 sau e7ec. 'stfel, stilul de via>5 se refer5 la decizii, ac>iuni 7i condi>ii de via>5 care afecteaz5 s5n5tatea persoanelor, ap5r?nd riscurile autoasumate &tabagismul, abuzul de droguri, excesele alimentare sau subnutri>ia, alcoolismul, promiscuitatea sexual5, condusul auto imprudent, sedentarismul, munca 6n exces, stresul profesional, etc.+, o parte dintre acestea fiind 7i impuse de condi>iile sociale. 1tilul de via>5 const5 din combina>ii ale diferitelor practici 7i deprinderi comportamentale 7i condi>ii de mediu ce reflect5 modul de via>5, influen>ate de antecedentele familiale, condi>iile culturale 7i socio-economice ale persoanei. 'ltfel spus, stilul de via>5 este tipul de comportament repetitiv, habitual, condi>ionat de nivelul de cultur5 7i de nivelul de trai, aflat sub controlul limitat al familiei 7i individului, 6n cadrul impus de resursele economice. Bodificarea stilului de via>5 implic5 deci schimbarea concomitent5 a comportamentului personal 7i a condi>iilor de via>5. !rimele abord5riale stilului de via>5 apar>in lui 'lfred 'dler 6n psihologie 7i lui Bax Ceber 6n sociologie. 'dler a legat stilul de via>5 de procesul de strucutrare a personalit5>ii 6n func>ie de eul ideal, complexul de inferioritate, complexul de superioritate 7i sentimentul de comuniune social5. !e baza acestui model, au fost propuse ulterior $* tipuri generale ale stilului de via>5: escurc5re>ul, Controlorul, Conduc5torul, Corectul, 1uperiorul, 1impaticul, 8inevoitorul, Apozantul, Victima, Bartirul, Copilarosul, ,eadaptatul, !asionatul 7i !lacidul. Ulterior s-a mai realizat o tipologie a stilurilor de via>5 folosind descrieri 6mprumutate din lumea animal5: - "igrul F agresiv, autoritar, ambi>ios - Cameleonul F conformist, flexibil - 8roasca >estoas5 F retras, discret, serios, zelos, descurc5re>, echilibrat

- Vulturul F individualist, egoist - 1omonul F d?rz, opozant Bax Ceber a definit stilul de via>5 6n dependen>5 de doi factori: comportamentul 6n via>5 &op>iunile avute 6n alegerea unui anumit stil de via>5+ 7i 7ansele de via>5 &probabilitatea realiz5rii practice a acestor op>iuni personale, >in?nd cont de de condi>iile structurale necesare pentru sus>inerea unui anumit stil de via>5+. 'stfel, el 6mbin5 op>iunile individuale cu constr?ngerile social-economice 6n opera>ionalizarea conceptului de .ebensstil. 1tilul de via>5 poart5 amprenta modului de via>5 al comunit5>ii 7i al grupului 6n care persoana s-a n5scut 7i s-a format. Ap>iunile 6n func>ie de care se structureaz5 stilul de via>5 sunt individuale, dar valorile, reprezent5rile, >elurile 7i aspira>iile care impun aceste op>iuni au determinare social5. 'stfel, dac5 modul de via>5 se refer5 la aspectele exterioare ale vie>ii, la condi>iile economice 7i sociale, stilul de via>5 prive7te modul 6n care omul 7i grupurile sociale valorizeaz5 aceste condi>ii, 6n func>ie de anumite op>iuni valorico-normative. 3valuarea stilurilor de via>5 7i a modurilor de via>5 este important5 pentru stabilirea calit5>ii vie>ii pe care o pot asigura. 3xist5 a7adar stiluri de via>5 defavorabile pentru s5n5tate precum 7i stiluri de via>5 favorabile s5n5t5>ii &abstinen>5 tabagic5, consum moderat de alcool, fitness, diet5 echilibrat5 7i variat5, evitarea consumului de droguri, pruden>5 6n traficul rutier, pruden>5 6n via>a sexual5, folosirea strategiilor adecvate de a#ustare a stresului profesional+. 1-a realizat chiar o suit5 de = porunci pentru un stil de via>5 favorabil &,. 8elloc, .. 8resloZ, $:=)+: $. ,u fuma>i ). Consuma>i alcool 6n cantit5>i moderate H. ,u s5ri>i niciodat5 peste micul de#un *. !5stra>i-v5 greutatea corporal5 6n limitele ideale I. 1ervi>i H mese pe zi la ore fixe 7i evita>i gust5rile 6ntre mesele principale S. !ractica>i exerci>ii fizice moderate de )-H ori pe s5pt5m?n5 =. ormi>i cel pu>in =-( ore pe noapte. 1tilul de via>5 poate fi:

- pozitiv &comportamentele nu se abat de la standardele normale+ - negativ &abaterile se constituie 6n factori de risc+ 1tilul de via>5 negativ este determinat de doi factori: - factorul socio-economic - factorul cultural-educativ 3fectele stilului de via>5 asupra s5n5t5>ii sunt de dou5 feluri: - directe &fumatul 7i alcoolul constituie riscuri de cancer pulmonar sau de ciroz5, alimenta>ia bogat5 6n colesterol are rol etiologic 6n aterogenez5+ mediate &agravarea diabetului zaharat, a hipertensiunii arteriale, etc.+

sanatate.

2.Politici sociale de

n sociologia medical actual exist trei curente majore, ilustrate prin trei perspective teoretico-metodologice. Ast el, concep!iile cu privire la locul "i rolul snt!ii, #olii "i al sistemului medical $n cadrul social di er $n unc!ie de perspectiva adoptat. a) %erspectiva (paradigma) unc!ionalist i-a avut ca reprezentan!i de marc pe Dur&'eim, (e#er, %arsons "i )erton, care sus!ineau c sntatea este esen!ial pentru perpetuarea speciei umane "i via!a social organizat. %entru a unc!iona $n parametri optimi, societatea tre#uie s asigure exiten!a unor persoane productive care s e etueze sarcinile vitale. n caz contrar, se produc dis unc!ionalit!i $n ceea ce prive"te #unul mers al vie!ii sociale, al #unstrii popula!iei, precum "i al alocrii de resurse $n sectoarele neproductive. *on orm unc!ionali"tilor, institu!iile medicale $"i au rolul #ine de init de a diagnostica, a trata "i a $ncerca s vindece o a ec!iune, de asemenea tre#uie s previn apari!ia #olii olosind programele de asisten! primar "i s activeze $n cercetarea "tiin!i ic $n scopul e icientizrii actului medical. +otodat ele devin "i institu!ii de control social, prin a#ilitatea de a de ini comportamentele umane drept normale ori deviante. +alcott %arsons a de init rolul de #olnav, printr-un set de a"teptri culturale ce

de inesc comportamentele adecvate ori inadecvate ale persoanelor #olnave. Ast el, el consider c #oala a ecteaz negativ via!a social, impun,ndu-se ast el un control al societ!ii, rolul de #olnav av,nd numeroase trstrui comune cu rolul de deviant. #) %erspectiva (paradigma) con lictualist $ntre sus!intorii si se numr )arx, )ills, (aitz&in "i +'er#orn "i porne"te de la presupozi!ia c serviciile de $ngrijire medical nu sunt accesi#ile pentru to!i mem#rii societ!ii, r dicriminare. Ast el, serviciile de sntate sunt condi!ionate "i de capacitatea inanciar a individului, exist,nd "i aici o strati icare social generatoare de inec'it!i. -i acuz re!ele private de institu!ii medicale, orientate spre pro it, pentru aptul c nu acord $ngrijiri "i celor de nu $"i pot permite inanciar aceste servicii. +otodat, clinicile private sunt acuzate "i de aptul c nu acord aten!ie $nv!m,ntului medical, sus!inut din #ani pu#lici $n spitalele universitare, c'eltuielile acestora din urm iind mai mari cu ./0, a! de cele ale unui spital o#i"nuit. c) %erspectiva (paradigma) interac!ionist promovat de )ead, *ole, 1o man, 2c'utz "i 1ar in&el, pretinde c #oala este o etic'et atri#uit unei a ec!iuni. Ast el, de ini!ia #olii este negociat, validat prin con irmaresau in irmarea sa de ctre alte persoane $n procesul interac!iunii sociale sim#olice. %rin larga lor rsp,ndire, unele a ec!iuni nu sunt considerate anormale, iar $n alte cazuri, medici consider anumite a ec!iuni drept #oli, de"i exist pu!ine argumente $n ceea ce prive"te existen!a unor cauze #iologice certe "i totodat a unui tratament adecvat. De asemeni, descoperirea unui produs medicamentos $nainte ca a ec!iunea pe care o trateaz s ie considerat #oal, a condus la etic'etarea respectivei a ec!iuni. n prezent se mani est "i procesul de medicalizare a devian!ei prin care tipuri comportamentale considerate imorale $n trecut sunt privite acum drept stri patologice. Din perspectiva interac!ionist, comportamentele sau reglementrile sociale $i $ndeamn pe oameni s se con ormeze normelor sociale, s g,ndeasc, s ac!ioneze "i s perceap lucrurile $n modalit!i accepta#ile $n cadrul unei culturi. 3n rol important $n cadrul acestei perspective $l joac "i teoria sociologic a etic'etrii, a rolului reac!iilor sociale a! de devian!. Adep!ii acestei teorii sus!in c nu actul sau comportamentul unei persoane este deviant, ci devian!a este determinat de reac!ia social la devian!. n ceea ce prive"te metodologia sociologic se disting dou paradigme dominante $n sociologia medical4

a) %erspectiva (paradigma) pozitivist propune o metodologie #azat pe modelul "tiin!elor naturii, $n care sursele undamentale ale cunoa"terii sunt induc!ia teoretic sau testarea teoriilor prin intermediul experien!ei. -xist ast el o distinc!ie clar $ntre judec!ile de constatare "i judec!ile de valoare. Ast el, aptele sociale sunt explicate prin alte apte sociale, iar cunoa"terea social tre#uie s asigure o#iectivitatea discursului sociologic, evit,nd explica!iile axiologice "i #az,ndu-se pe legi "i generalizri empirice. n sociologia medical, pozitivi"tii au studiat in luen!a varia#ilelor sociale asupra originii #olii. #) %erspectiva (paradigma) interpretativ are la #az scrierile lui )ax (e#er, pun,nd accentul pe speci icul su#iectiv, ireducti#il al aptelor sociale "i conduc,nd la necesitatea concentrrii asupra analizrii semni ica!iilor ve'iculate de actorii sociali $n interac!iunile sociale. 2e pune ast el accent pe distinc!ia dintre studiul naturii "i studiul culturii, $n sociologia medical av,ndu-se $n vedere distinc!ia dintre enomenul #io izic al #olii (disease) "i enomenul social al $m#olnvirii (illness). n timp ce #oala apare independent de natura uman, iind studiat de "tiin!a #io-medical, analizarea reac!iei la #oal a grupurilor sociale "i tririi $n plan psi'ic a strii de #oal apar!in psi'ologiei sociale "i sociologiei. Ast el, se insist asupra etic'etrii #olii "i a #olnavului "i asupra caracterului stigmatizant al acestei etic'etri. n r,ndul sociologilor medicali, prerile sunt $mpr!ite, exist,nd ie adep!i ai uneia dintre cele dou paradigme, ie neutri care consider ca am#ele perspective au valoarea lor explicativ, pentru di erite pro#leme. De asemenea, au existat "i voci care au promovat integrarea lor $n olosul "tiin!ei, ele neexcluz,ndu-se reciproc.