De ce muncesc oamenii?

Munca reprezintă un fapt social, însă înainte de a aborda această problemă ar

trebui mai întâi să înţelegem ce este un fapt social. Astfel am putea afirma că faptele
sociale sunt cele mai semnificative elemente care compun obiectul sociologiei, alături de
fenomene şi relaţii sociale, grupuri şi comunităţi, “personalităţi”, structuri şi instituţii.
Termenul de fapt social a fost introdus în circuitul sociologic de către Emile
Durkheim în lucrarea Regulile metodei sociologice, pentru a scoate sociologia din faza
ideologică.
Pentru Durkheim, sunt considerate fapte sociale numai acele activităţi, care sunt
efectul acţiunilor şi reacţiunilor dintre diferitele conştiinţe individuale, adică sunt moduri
colective de gândire şi acţiune. Universul vieţii sociale cuprinde o multitudine de fapte
sociale, precum normele juridice şi morale, dogmele religioase, obiceiurile, tradiţiile,
regulile de comportare, mitul, limbajul, sistemele economice, politice,
culturale,educaţionale, mişcarea demografică etc.
Putem deosebi anumite caracteristici ale faptului social. Astfel Durkheim a
menţionat obiectivitatea, exterioritatea şi constrângerea, Marcel Mauss (1872-1950) a
subliniat generalitatea şi totalitatea, însă se mai pot deosebi şi alte particularităţi cum ar
fi: relaţionalitatea, caracterul psihic, informaţionalitatea, polaritatea, unitatea şi
sistemicitatea, complexitatea polivalentă, relativitatea şi acţionalitatea.
După prezentarea pe scurt a trăsăturilor faptelor sociale putem afirma cu siguranţă
că munca sau posedarea unui loc de muncă reprezintă un fapt social. Astfel este foarte
interesant să observăm în primul rând ce îi determină pe oameni să muncească sau mai
simplu spus de ce muncesc oamenii?
Oamenii muncesc pentru a îşi câştiga existenţa. Oamenii muncesc ca să obţină
bani cu care să cumpere lucruri. Acesta este cu siguranţă un răspuns la întrebarea “De ce
muncim?”, însă acesta nu reprezintă întregul răspuns. Ce putem spune atunci despre
asistenta care lucrează până târziu într-o slujbă care implică foarte multă responsabilitate
şi pregătire? Cu siguranţă nu o preocupă doar banii? Sau ce putem spune despre lăptarul
care a căştigat la Loto şi totuşi se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora patru pentru a-şi face
rondul? Ce obţine el din muncă?
Un răspuns ar putea fi faptul că munca îi oferă omului un statut. “Cu ce te ocupi?”
aceast este o întrebare obişnuită pe care o adresăm atunci când întâlnim pe cineva pentru
prima data. Cunoscând cu ce se ocupă sau ce slujbă are o anumită persoană suntem
capabili să-l plasăm în societate. Prin muncă ne simţim într-un anumit fel apreciaţi de
către societate, simţim ca şi noi contribuim în comunitate. Soţia unui şomer a scris: “
Ofereai ceva societăţii, dar ai fost aruncat la gunoi, esti nefolositor societăţii acum, ceea
ce înseamnă că eşti ca şi mort”.
 Pentru mulţi oameni munca este o activitate socială. Foarte puţini oameni lucrează
complet singuri. Mulţi oameni prefera nişte colegi de treabă în locul unui salar mai mare
sau condiţii mai bune de lucru. Într-un abator, un grup de femei aveau slujba de a scoate
măruntaiele din animalele sacrificate. Nici sarcina pe care o aveau de îndeplinit şi nici
încăperea în care lucrau nu erau plăcute deloc. Cu toate acestea, cele şase femei se
simţeau bine la servici, râdeau şi cântau în timp ce îşi făceau datoria. Un doctor nou a fost
repartizat la fabrica respectivă. Când a văzut încăperea respectivă şi a simţit mirosul greu
de sânge şi intestine, a hotărât să le mute pe femei într-o altă parte a fabricii, unde să
îndeplinească slujbe mai curate şi să îi pună pe bărbaţi la sortat măruntaie. Femeile însă
au protestat pe loc: ”Ce au cu ele? Dacă firma are ceva să le reproşeze, de ce nu li se
spune în faţă?” Acest grup lucra împreună de ani de zile. Supraveghetorul le lăsa să îşi
vadă de treabă şi le lăuda în mod regulat. Împreună, formau un mic grup de lucru unit şi
fericit. Oriunde altundeva în fabrică, ar fi fost doar nişte fete care au locuri de muncă
frumoase şi curate, birouri aerisite şi confortabile dar şi-ar fi urât în permanenţă slujba.
Contactele sociale sunt foarte importante dacă se vrea ca munca să aducă satisfacţie.
Există şi alte motive pentru a munci. Unora, acest lucru le conferă putere sau
autoritate asupra altora. Un meşteşugar este satisfăcut pentru că îşi foloseşte talentul
pentru a crea ceva. Un strungar povesteşte despre plăcerea pe care a experimentat-o
atunci când şi-a încheiat stagiul de ucenicie:
„Mai târziu, capacitatea de a produce, aproape de unul singur, o unealtă
complexă, care ulterior trecea pe sub privirile atente ale unui inspector, îmi dădea un
sentiment de satisfacţie neegalat mai târziu de nici o altă realizare. Mi-a dăruit instinctul
pentru o muncă creativă şi m-a ajutat să realizez faptul că poţi găsi o anumită satisfacţie
personală în simpla activitate pe care o presupune munca.”
Pentru unii, munca este un prilej de a îi ajuta pe alţii. Asistentele medicale,
doctorii şi asistenţii sociali îşi aleg adesea cariera având acest scop în minte.
Unora le este greu să separe munca de distracţie şi plăcere. Fotograful de presă, a
cărui hobby este fotografia; fotbalistul care se uită la „Meciul Zilei” la TV; tâmplarul care
face jucării din lemn pentru nepoţelul lui; tuturor acestor oameni le lipseşte o linie clară
de demarcaţie între muncă şi plăcere. Munca oferă oamenilor mult mai mult decât bani.
Le oferă un statut anume, contacte sociale şi împlinire pe mai multe planuri.
 Universitatea de Vest Timişoara
Facultatea de Sociologie şi Psihologie
Secţia Psihologie

Munca - un fapt social

O2 Mai 2007 Făt Ana-Maria

Timişoara Anul I grupa 4
Bibliografie:
1. Jones, O., Hill, S.,(1980). Sociology For 0-Level, Great Britain, Fletcher & Son Ltd;
2. Lewis, G. M., (1982). Sociology, Durham, City Printing Works Ltd;
3. North, P. J., (1982). People in Society- An Introduction to Sociology, Essex, Longman
Group;
4. Ţăran, C., (2000). Elemente de sociologie, Timisoara, Editura “Augusta”.