UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PSIHOLOGIE EDUCAŢIONALĂ INTERCULTURALĂ

POSTULATE ALE PSIHOLOGIEI SOCIALE –

PRINCIPIUL CONFORMISMULUI

Student,
Andrei Mihaela Andra
Nivel II, PU, Filologie

Timișoara
2020
 Lucrarea de față urmărește să analizeze unul dintre postulatele psihologiei sociale –
principiul conformismului. Vom porni analiza conformismului de la unul dintre cele mai
discutate experimente în acest subiect și anume experimentul psihologului american Salmon
Asch. Conformismul derivă din interacțiunea socială dintre indivizi. Astfel, conform conceptului
se articulează teoria conform căreia mulți indivizi se conformează unui standard de
comportament omogen, al societății din care fac parte, în ciuda preferințelor individuale.
Conformismul indivizilor provine din faptul că aceștia consideră că îndepărtarea de la normele
sociale le va afecta statutul.

Conformismul poate fi definit drept tendința membrilor unui grup să-și schimbe
opiniile, percepțiile și comportamentul, împotriva convingerilor proprii, sub influența
grupurilor din care fac parte. Conformismul este unul dintre cele mai răspândite experimente
în psihologia socială. Unul dintre cele mai faimoase experimente asupra conformismului este cel
al cercetătorului Solmon Asch. Experimentul acestuia a stârnit numeroase reacții contradictorii și
totodată o serie de replici. Din punct de vedere al psihologiei interculturale, conformismul poate
fi descris drept un „proces de influență (cantitativă) socială”, or altfel spus – supunerea unui
subiect sub presiunea unei majorități numerice. Astfel, cercetătorul analizează prin paradigma sa
experimentală cât de răspândit este procesul conformării în societate.

Experimentul lui Asch

Prezentarea experimentului

În anul 1956 Salmon Ash efectuează un experiment prin care prezintă subiecților două
planșe în următorul fel: prima cu o linie etalon și a doua cu alte trei linii, dintre care una avea
aceeași lungime ca linia etalon. Astfel, o singură linie corespundea perfect lungimii liniei etalon.
Alături de subiect mai participă 6 complici ai experimentatorului iar obiectivul este testarea
exactității percepției vizuale. Subiecților li se prezintă cele două planșe și sunt rugați să indice cu
voce tare care dintre cele trei linii corespunde liniei etalon. La început se prezintă 6 mostre de
linii, unde complicii indică linia potrivită, la a șaptea mostră complicii indică toți o linie evident
diferită ca lungime de cea etalon.
 Rezultate

Rezultatele arată că, din 12 încercări în care complicii indică răspuns incorect, anumiți
subiecți îl reiau în medie de patru-cinci ori. Cu toate că unele persoane nu se conformează
niciodată, 37% sunt răspunsuri conformiste. Acest rezultat pune în evidență și concluzia – sub
influența unei majorități numerice, este posibil să spunem „că negru este alb”. Astfel, toți
subiecții sunt puși în fața unei surse de influență majoră. Experimentul psihologului american
scoate la iveală – printr-un mecanism simplu, un fenomen complex. Un subiect din patru dă
dovadă de conformism în aprecierea unui obiect care nu prezintă nicio ambiguitate.

De asemenea, cercetătorul a interogat apoi fiecare subiect în legătură cu motivele

răspunsurilor date. Așadar, psihologul american stabilește trei tipuri de distorsiuni care au
intervenit: de percepție, de judecată și de acțiune. Distorsiunea de percepție constă în faptul că
unii subiecți și-au schimbat obiectul percepției, ajungând a percepe lucrurile în modul în care
erau prezentate de restul grupului. Cele de judecată pun în evidență ideea că unii subiecți
consideră că o majoritate unanimă nu poate avea decât dreptate. Cu toate că s-au supus
majorității, aceștia continuă să aibă o părere diferită, deci nu și-au modificat obiectul percepției.
În cele din urmă, conform distorsiunilor de acțiune, Asch concluzionează că deși unii subiecți
au abordat părerea majorității, aceștia nu și-au modificat nici percepția, nici judecata, însă
temându-se de consecințe (spre exemplu, prin opunerea majorității și-ar fi creat o părere
negativă, determinând o eventuală respingere.

Factori care influențează conformismul.

Autoarea Ewa Drozda scoate în evidență faptul că la baza conformismului există două
tipuri de conflicte: cognitiv și motivațional care determină, la rândul lor două tipuri de influență
– informațională și normativă.

Așadar, conflictul cognitiv, afirmă autoarea, produce un dubiu, o dezorientare, în cazul

unei persoane care are încredere în aprecierile sale. O dată cu dezorientarea instalată atunci când
se constată că ceilalți nu mai împărtășesc opinia, apar mijloacele de căutare pentru risipirea
dubiului. În acest fel, individul se expune influenței informaționale, fiind supus unei erori de
judecată (consideră că majoritatea unanimă nu poate avea decât dreptate).
 Al doilea tip de conflict care intervine aici, conflictul motivațional se naște din
gestionarea relațiilor individului cu ceilalți. Subiectul evită să se facă remarcat și chiar
încearcă să apară într-o lumină favorabilă, fără a arăta o poziție diferită de a celorlalți. Supus
distorsiunilor de acțiune, subiectul care manifestă un conflict motivațional, aderă la normele și
regulile grupului, căutând să se facă acceptat prin acest fel. Cercetătoarea Ewa Drozda
Senkowska articulează ideea că aceste două tipuri de influență se manifestă simultan, lucru care
are o dublă consecință: putem fi ghidați în același timp de nevoia de a avea o opinie corectă și
totodată de nevoia de a fi acceptați într-un grup social.

Influența informațională se explică prin efectul asupra conformismului pe care îl au

importanța numerică a majorității precum și a unanimității. Solomon Asch a observat cum
procentul de conformism crește o dată cu dimensiunea majorității. De asemenea, este interesant
de remarcat cum absența unanimității diminuează influența acesteia. Același cercetător a arătat
cum, în momentul în care unul din cei șase complici indică alt răspuns, procentul de conformism
scade până la 6%. Așadar, intervine aici prezența unui alt fenomen – suportul social.

Experimentul prezentat a dat naștere și discuțiilor referitoare la influența normativă

respectiv a două niveluri de funcționare – public, respectiv privat. În acest context, se poate
afirma faptul că răspunsurile publice ale subiecților ar putea fi diferite de răspunsurile private.
Acest fenomen se explică, așa cum stabilește autoarea Ewa Drozda prin fenomenul de
complezență: „Complezența se manifestă prin conformism, dar un conformism de suprafață care
nu atinge convingerile profunde. Prin urmare, procentul de conformism ar trebui să scadă atunci
când subiecții evoluează anonim”1. Mai mult decât atât, influența normativă poate conduce și la
procesul de identificare. Altfel spus, conformismul public sau privat poate dura atâta timp cât
există dorința de identificare cu acel grup social. Influența cea mai durabilă la nivel public cât și
privat o are, totuși, interiorizarea. Aceasta poate fi explicată prin încrederea pe care o acordă
subiectul cu justețea opiniilor grupului. Valorile, opiniile, ideile se integrează în sistemul care
ghidează funcționarea subiecților.

Un alt fenomen care merită menționat aici este acela de relativism cultural. Relativismul
cultural susține caracterul distinct al fiecărei culturi, subliniind că o anumită conduită culturală
nu trebuie judecată prin prisma altei culturi, ci trebuie privită prin filtrul propriului sistem

1
Ewa Drozda, Psihologie socială experimentală, p. 58
evaluativ. Autorul M. Herskovitz introduce termenul de relativism cultural în anul 1958, pledând
pentru respectarea diferențelor sociale, diferențe care trebuie descrise și analizate în contextul
cultural în care se afirmă. Cu toate acestea, există voci care afirmă că conformismul nu există în
același mod în toate culturile. Numeroși comentatori ai experimentului s-au întrebat care sunt
factorii care influențează Spre exemplu, studiul cercetătorului Berry (din anul 1967) examinează
modul în care rata conformismului variază în diferite culturi. Astfel, Berry pornește de la o
procedură asemănătoare cu cea a lui Asch stabilind că procentul de conformism față de opinia
majoritară este mai redus la eschimoșii din Baffin (vânători și pescari) decât la populația de
cultivatori temne din Sierra Leone. Cu toate acestea, diferența dintre experimentul lui Berry și
studiul discutat mai sus este că părerea majorității provine de la persoane care nu sunt prezente ci
doar se afirmă că fac parte din același grup cu subiectul. Experimentul s-a desfășurat prin cele
două grupuri diferite, primul, care trăia un mod de viață foarte tradițional și al doilea care trăia
un mod de viață mai occidentalizat. Un al treilea grup de scoțieni a fost ales pentru comparație.
De data aceasta, participanții și-au scris răspunsurile pe o foaie de hârtie. Metoda folosită a fost
următoarea – participanților li se arată o foaie de hârtie cu o linie mare sus și 8 linii dedesubt.
Subiecții au fost întrebați care cred ca este linia egală cu prima linie în timp ce li s-a menționat că
majoritatea persoanelor au ales, spre exemplu, linia 6. Cercetătorul oferit un răspuns eronat cu
care, în funcție de gradul de conformitate, membrii grupurilor au fost influențați sau nu.
Rezultatele au stabilit că, dintre cele trei grupuri, culturile tradiționale aveau rată de conformitate
mai mare decât grupurile modernizate. În acest sens, este interesant observat modul prin care
explică rata conformismului în diferite culturi. Astfel, factori precum socializarea, culturalizarea
respectiv practicile parentale ale culturilor respective, explică diferența valorilor. Totodată,
valorile care sunt încurajate într-o cultură sunt direct influențate de sistemele economice.
Concluzia acestui studiu este că în societățile în care inițiativa și independența sunt factori
importanți (prin prisma ocupațiilor de exemplu vânătoarea, pescuitul, etc.) atunci copiii vor fi
crescuți pentru a fi individualiști și independenți, în vreme ce în comunitățile cu sisteme
economice bazare pe cooperare conformismul este mai pronunțat.

În concluzie, studiul făcut de Solomon Asch în 1952 arată caracteristicile de bază ale
proceselor de influență socială și control. Printre factorii care influențează conformismul se pot
enumera: relația și tipul interacțiunii dintre indivizi (similaritatea dintre indivizi favorizează
conformitatea), statusul în cadrul grupului- un statut ridicat scade probabilitatea conformității,
natura răspunsului- când răspunsul este public crește probabilitatea conformării, gradul de
dificultate al sarcinii - cu cât este mai mare cu atât este mai mare conformitatea, compoziția
grupului - femeile se lasă mai ușor influențate decât bărbații, mărimea grupului- maximul
conformității se atinge la grupuri de 3-4 indivizi, unanimitatea - dacă individul nu este singurul
care are o părere diferită, scade considerabil probabilitatea conformității. Reușita studiului
prezentat este, fără îndoială că, Asch a reușit să explice niște fenomene complexe prin utilizarea
unui dispozitiv minim, și anume confruntarea unui individ cu un grup aflat unanim în dezacord
cu acesta.

Repere bibliografice:

1. Drozda Ewa Senkowska, Psihologie socială experimentală, Editura Polirom, Iași, 2000

2. Alin, Gavreliuc Psihologie interculturală. Repere teoretice și diagnoze românești, Editura

Polirom, Iași, 2011.