Gândirea laterală -de la teorii la aplicații în grădiniță; efecte asupra dezvoltării copilului

Educatoare: Varlan Simona Claudia, Şcoala Gimnazială

Gheorghe Popadiuc" Rădauți, GPP “Voinicelul"

Conceptul de gândire laterală a fost introdus în 1967 de catre Edward de Bono, în volumul
“New Think" apărut la Basic Books, New York. Ideea principală a acestui concept este că multe
probleme de care ne lovim necesită pentru rezolvarea lor abordarea din mai multe
perspective, pâna la gasirea celei care poate conduce la o solutie. De peste 30 de ani numele
lui Edward de Bono este sinonim peste tot în lume cu creativitatea, educația gândirii şi
succesul prin inventivitatea deliberată. El explică împrejurimile în care a aparut acest concept,
fiind preocupat de gândire, în general, de gândirea creativă şi perceptuală în special, ca şi
sistemele cu auto organizare, ajungând astfel la concluzia existenței ”unui alt fel de gândire”
decât gândirea verticală, secvențială, logică. La nivelul gândirii este unde sistemul cognitiv al
individului atinge punctul culminant al complexitații, organizării şi eficienței sale. Luată în
forma sa constitutivă şi consolidată, aşa cum se prezintă la adulţi, şi cum de altfel a fost tratată
de cercetarea psihologică tradiţională pană la J.Piajet, gândirea poate fi una din entitățile
psihice dintre cele mai enigmatice şi pline de mister. Gândirea omului este uniformă, nu
funcționează la fel la toți oamenii sau la unul şi acelaşi om în momente şi situații diferite. De
aceea, de-a lungul timpului, s-a lansat si apoi accentuat ideea existenței mai multor tipuri sau
moduri de gândire. Solomon Marcus, referindu-se la gândirea matematică, descrie nu mai
putin de 16 moduri de gândire: binară, selectivă, prin modele, triadică, ipotetică, etc. Astfel că
dupa modul de desfaşurare, poate fi laterală şi verticală.

Gândirea laterală este strans legată de intuiție, creativitate si dispoziție. Gândirea laterală
înseamnă: a vedea şi interpreta în moduri şi expresii diferite, lucruri şi idei care erau vazute şi
interpretate în acelaşi fel; a restructura vechile tipare, a evada din obişnuit şi a construi noi
modele; a genera nu numai noi idei, ci şi a declanşa conflicte între ideile opuse, între cele vechi
şi cele noi; a lucra prin salturi, nu prin “paşi marunți"; a ajunge la o concluzie concret nouă,
interesantă chiar daca paşii au fost eronați; a schimba încadrarea în clase şi sisteme- ceea ce a
fost introdus la un moment dat într-un sistem poate fi introdus la un alt moment într-altul; a
opera nu doar cu cele mai relevante, ci şi cu cele mai irelevante idei; a permite ca elementele
spontane ale gândirii să influențeze gândirea planificată, sistematică, sau invers.

Gândirea laterală este, dupa opinia lui De Bono, concomitent o atitudine fața de informație şi
o metodă de folosire a acesteia, în cadrul ei informația fiind folosită pentru a schimba structura
sistemului şi nu pentru a deveni parte componentă a lui. De Bono precizează că termenul
“gândire laterală" poate fi folosit în doua sensuri:”unul specific, gândirea laterală fiind în acest
caz un set de tehnici sistematice utilizate pentru schimbarea percepțiilor şi conceptelor şi
generarea unora noi, altul general, gândirea laterală fiind din această perspectivă explorarea
unor posibilități şi abordări multiple în locul urmăririi unei singure abordări”. Deşi autorul ia în
considerare ambele accepțiuni, este într-o mai mare masură preocupat de prima. Atitudinea
fată de gândirea laterală este una de curiozitate datorită faptului că acest concept este nou şi
plin de inovație. Pentru persoanele trecute cel putin prin primul nivel de învatămant, cel
primar, este destul de dificil să fie creative datorită faptului că au fost formate cu obiceiurile şi
metodele de gândire tradiționale, de aceea implementarea metodelor gândirii laterale înca de
la vârsta preşcolară are un rol fundamental în dezvoltarea psihică a fiecarui individ în parte
pentru că în acest fel copilul, înca de la o vârsta foarte fragedă dispune de mai multe
posibilitați de a rezolva probleme, situații în care în mod normal, doar folosind gândirea logică
sau verticală nu ar reuşi. Gândirea laterală este un mod de folosire a minții care vine să
completeze modurile de gândire tradiționale şi prin urmare ajută ca mintea să lucreze la un
nivel mult mai ridicat. Necesitatea de a dezvolta gândirea laterală vine din felul în care
funcționează mintea. Deşi acest sistem de procesare a informației pe care îl numim minte este
foarte eficient, ea are anumite limitari specifice. Gândirea laterală nu înlocuieşte gândirea
verticală (logica) ci o completează. Ea este un alt mod prin care folosim mintea, ocupandu-se
cu generarea de noi idei si de spargerea barierelor conceptuale ale ideilor vechi.

Principiul esențial al gândirii laterale este acela că orice mod de a privi o situație este doar
unul din nenumaratele moduri posibile. Dacă toți oamenii am ajunge să vedem aşa lucrurile s-
ar schimba multe în societatea noastră pentru că nu am mai avea discuții despre cine are
dreptate şi cine nu, nu ne-am mai ține strans de punctul nostru de vedere ca fiind singurul
valid, am contura mai multă empatie prin disponibilitatea de a considera modul în care celalalt
vede lucrurile.

Difereța între gândirea laterală şi gândirea verticală:

1. Gândirea verticală este selectivă, gândirea laterală este generativă. Adică atunci cand
gândim vertical alegem cea mai promițatoare cale de a privi o situație, când gândim
lateral, generăm cat mai multe abordări.
2. Gândirea verticală înaintează doar daca există o direcție în care să înainteze, gândirea
laterală înaintează pentru a genera o direcție.
3. Gândirea verticală este secvențială, gândirea laterală face salturi. Când gândim vertical
înaintăm pas cu pas. O data ce ajungem la o concluzie,validitatea sa este dată de
validitatea paşilor facuți. Când gândim lateral putem face salturile şi umplem golurile
după.
4. Gândirea verticală este analitică, gândirea laterală este provocatoare.
5. În gândirea verticală fiecare pas trebuie să fie corect, în gândirea laterală nu e cazul.
În gandirea verticală sunt folosite negații pentru a bloca anumite drumuri, în gândirea
laterală nu există negații.
6. Când gândim vertical ne concentrăm şi eliminăm ce nu e relevant; când gândim lateral
primim cu bucurie intervențiile întamplatoare.
7. În gândirea verticală categoriile, clarificările şi etichetele sunt fixe, în gândirea laterală
nu.
8. Gândirea verticală urmează cele mai plauzibile căi, gândirea laterală pe cele mai puțin
probabile.

Gândirea laterală are diferite metode prin care se poate aplica în Gradiniță prin
intermediul jocului spre exemplu. Metoda “Pălăriilor Gânditoare" este o metodă interactivă,
de stimulare a creativitații participanților care se bazeaza pe interpretarea de roluri în funcţie
de pălăria aleasă. Sunt şase pălării gânditoare, fiecare având cate o culoare: alb, roşu, galben,
verde , albastru şi negru. Membrii grupului îsi aleg pălăriile şi vor interpreta astfel rolul precis,
aşa cum consideră mai bine. Culoarea pălăriei defineşte rolul interpretat de parparticipanți.
Participanții grupului îsi aleg pălăriile în funcție de rolul ales dar pe parcurs rolurile se pot
inversa, participanții fiind liberi să spună ce gândesc. Participanții trebuie să cunoasca
semnificația fiecărei culori şi să se comporte astfel: pălăria albă informează, pălăpălăria roşie
spune ce simte despre, pălăria neagră identifică greşelile, pălăria galbenă aduce beneficii,
pălăria verde generează idei noi, pălăria albastră clarifică.

Gândirea laterală se poate antrena încă de la o vârstă cât mai fragedă, prin intermediul mai
multor exerciții. Una din posibilități ar fi să punem întrebări asupra unor fenomene şi obiecte
din imediata apropiere, din universul preşcolarilor şi să cerem copiilor să găsească idei şi
răspunsuri alternative şi cât mai ingenioase. Am putea folosi intrebarea “de ce?” intr-o forma
cat mai deschisa , ințelegatoare și instructivă pentru a genera idei si răspunsuri originale și
deosebite. Un exemplu ar putea fi : “De ce cănile de ceai au doar o ureche?”. Raspunsul
evident ar fi “ Ca sa nu ne frigem.” …dar am putea să complicam întrebarea în așa fel în cât să
generăm răspunsuri cât mai diverse: “da, dar cănile ar putea avea cate o ureche independenta
pentru fiecare deget, sau două urechi în fiecare parte a cănii” Sau : “De ce ceaiul trebuie să fie
fierbinte?” Alte întrebări pe care le-am putea folosi în cadrul unor jocuri ar putea fi: “De ce
exista culorile? “ , “De ce cămășile au nasturi?” , “ De ce scaunele au patru picioare? “, etc. În
acest mod putem antrena copiii să găsească răspunsuri cât mai originale care să îi ajute mai
târziu în rezolvarea unor probleme complicate.

Bibliografie:

“Gândirea laterală- Edward De Bono (Ed. “Curtea Veche “ 2018

“ Gândirea laterală- referat (Scribd- Roxana Dascalu, noiembrie 2016)

“Creativitatea și inteligența emoțională- Mihaela Roca (Ed. Polirom 2001)

“Lateral Thinking: A textbook of Creativity -Edward De Bono (Paperback 21 oct

2016)